De ce avem nevoie de guvernare?

O intrebare la care multi filosofi de-a lungul istoriei au raspuns luand in considerare mai multi factori, incepand de la nevoia naturala a omului de a fi condus, pana la nevoia acestuia de putere, si exrpimand diverse opinii care au pus bazele gandirii politice la acest nivel si au influentat cursul acesteia de-a lungul istoriei. Mai intai trebuie definita guvernarea pentru a putea intelege de ce avem nevoie de ea, deci ce anume este guvernarea? Definitiile oficiale ne spun ca este conducerea unui popor dupa un set de legi menit sa-i faca mai buni, mai civilizati, mai ordonati, asigurandu-le libertatea si aplicarea justitiei, dar in functie de tipul de guvernare, aceasta poate fi in mana oamenilor insisi sau a unui grup restrans. Actualitatea, insa, creioneaza un portret mai sumbru a guvernarii, si anume unealta folosita de catre un grup restrans de oameni pentru a extrage beneficii de pe urma contribuabililor, sau cel putin asta auzim zilnic din presa, media, etc. Pentru a se ajunge la un consens in ceea ce priveste o definitie realista a guvernarii, tinand cont de ambele imagini oferite, ar trebui concluzionat in acest sens faptul ca prin intermediul guvernarii cei aflati la conducere reusesc atat extragerea de beneficii in interes propriu, cat si asigurarea anumitor conditii din cele mentionate in prima definitie. Acum ca termenului de guvernare i-a fost gasit o definitie adaptata zilelor noastre, se poate trece mai departe la analiza factorului de ce! in tema data. "nca din antic#itate s-a cautat o modalitate perfecta de administrare a oamenilor astfel incat maximul de eficienta sa fie atins si minimul de coruptie si injustitie, toate acestea prin pastrarea libertatii cetatenilor. $-au luat in considerare doua viziuni primare, si anume omul in starea sa naturala si in starea sa economica. "n primul caz %#omas &obbes spune ca omul nu poate supravietui in starea sa naturala deoarece cauta mereu sa supuna si sa distruga pe celalalt pentru propria supravietuire. "n cartea sa, 'eviat#an, el precizeaza acest lucru intr-o fraza foarte simpla razboiul fiecaruia cu toti ceilalti!, si explica mai departe ca (atura razboiului nu consta in lupta propriu-zisa, ci intr-o dispozitie cunoscuta pentru lupta!). (eavand legi, nu exista justitie sau injustitie, iar fiecare om este liber sa dauneze sau sa faca bine altuia dupa propriul plac ceea ce duce la excese, astfel incat, spune &obbes, este nevoie de un contract social inmanat de catre popor unui suveran pentru a putea coexista. *o#n 'oc+e, pe de alta parte, este de o alta
)

&obbes, %#omas, Leviathan, Chapter 13: Of the natural condition of manking concerning their misery and felicity, gasit pe lin+ul - #ttp,--eboo+s.adelaide.edu.au-#-#obbes-t#omas-#./l-index.#tml

parere in ceea ce priveste contractul social, spunand ca avand drepturi naturale egale garantate prin documentul mentionat asigura pacea, iar ratiunea nu este un instrument de a face rau altuia, ci mai degraba de a se pastra pe sine si pe cei din jurul sau, astfel ca oamenii se vor uni inevitabil in comunitati tocmai pentru a evita starea de razboi. Astfel se explica intr-o prima faza nevoia de guvernare. 0 $tarea economica a omului, mentionata in paragraful anterior, apare mai tarziu, spre sfarsitul secolului al 1"1-lea, si defineste omul ca fiind o fiinta rationala si centrata mai ales pe atingerea unor scopuri subiective impuse, desi acest subiect al interesului exclusiv personal este discutat si in Politica lui Aristotel, cartea "", partea 2 . "n acest context, in mod clar, nevoia de legi care sa limiteze tendintele egoiste si avare dezvoltate din aceasta atitudine se face simtita, dar aceste legi nu raman fara consecinte deoarece ele duc la aparitia restrictiilor si prin acestea, la indepartarea omului de la conceptia de ajutor reciproc si pace interioara, datorita eliminarii factorului sentimental din comportamentul uman. Alti factori de analizat in determinarea sensului guvernarii in viata oamenilor sunt proprietatea, libertatea, toleranta si egalitatea. Aceste notiuni au fost interpretate in diferite moduri de-a lungul timpului, astfel incat dreptul de proprietate, libertatea si egalitatea au fost negate sau permise poporului, in functie de tipul de guvernare din perioada respectiva. De observat faptul ca am omis toleranta din insiruirea precendenta. De ce? Deoarece toate cele mentionate au fost fie negate, fie permise, in functie de gradul de toleranta pe care il avea la baza filosofia care statea la baza ideologiei tipului de guvernare. $e poate concluziona in acest caz faptul ca o eficienta guvernare sau nevoia acesteia este conditionata efectiv de modelul politic impus intr-o anumita perioada, fara a tine cont, de fapt, de dorintele sau de bunastarea celor multi? As fi tentata sa spun ca da, fara a mai tine cont de un factor esential, fiecare tip de guvernare are in comun cu un altul incercarea de a duce inainte un stat, o natiune, cu sau fara costuri, cu sau fara consecinte, fapt ce, intr-un fel sau altul, aduce o nota atenuanta acestui tablou rigid, si, aparent, autodistructiv. Avand in vedere argumentele aduse, ce concluzie se poate trage pentru a descrie cel mai bine nevoia de guvernare? $e observa o evolutie interesanta din antic#itate pana
0

'oc+e, *o#n, Al doilea tratat despre carmuire, cap. 0 Despre starea naturala, p. .3, editura (emira, 4ucuresti )555

in zilele noastre a comportamentului uman si a gandirii filosofice politice, iar cu totii suntem constienti ca ne confruntam cu era consumatorismului, ca #omo oeconomicus! este definitia ce se potriveste cel mai bine individului statului modern. Datorita acestei evolutii, in timp a fost nevoie de mai multe si mai multe legi pentru asigurarea unui trai cat mai comod, a unei justitii ferme si corecte si a unei infranari a defectelor omului derivate din aceasta evolutie. (u mai cautam sa ne ajutam unii pe ceilalti, ci sa ne ajutam doar pe noi insine sa ajungem la scopuri predefinite si, probabil, irationale, desi analizate prin ratiune7 nu mai incercam sa gasim pace, ci cautam razboiul7 nu mai sunt puse in lumina valorile de baza ale eticii umane, ci mai degraba cele ale consumului uman, deci ne deterioram. Mai avem nevoie de guvernare pentru a tine in frau aceste porniri, pentru a mai functiona impreuna ca natiuni si pentru a mentine o masura de ordine sociala fara de care, in momentul de fata, #aosul ar predomina, deoarece trebuie recunoscut, guvernarea este responsabila intr-o oarecare masura pentru ordinea societatii. (estiind sa ne guvernam singuri, este cert faptul ca legile au rol in definirea caracterului compact al unei natiuni si a mentinerii unei bunastari relative generale. Dupa cum s-a vazut clar, exista si in acest caz reversul medaliei 8 avem nevoie de guvernare, dar aceasta poate si dauna. %otusi ce compromisuri mai suntem, pana la urma, dispusi sa facem? (e este frica oare de sc#imbarea vec#iilor idei si obiceiuri cu care am crescut, sau pur si simplu actuala guvernare este convenabila tuturor, cu conditiile ce le impune? $au probabil ca problema nu se afla la popor, ci la guvernare insasi, care desconsidera un element foarte important al naturii umane, caracterul sc#imbator oamenii evolueaza, iar aceasta 9guv.: nu ar trebui sa modeleze aceste sc#imbari intr-un mod nenatural dupa propriile principii economice si rationale, ci sa se adapteze sc#imbarii deoarece, pana la urma, oamenii au instituit-o din nevoia de ordine, si tot oamenii o pot ignora pur si simplu in momentul in care nu mai satisface nevoile pentru care a fost creata. Daca avem nevoie totusi de guvernare? Da, dar doar intr-o anumita masura si pana la un moment dat, fiindca existenta acesteia depinde de toleranta majoritatii pana la urma.