Ecuatii Diferentiale

Cuprins
Prefat a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iii
Notat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . viii
Istoric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ix
1 Capitol introductiv 1
1.1 Ecuat ii diferent iale rezolvabile prin metode elementare . . . . . 3
1.2 Inegalitatea lui Gronwall . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.3 Modelarea matematica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2 Problema Cauchy pentru ecuat ii diferent iale 27
2.1 Formularea problemei metoda lui Picard . . . . . . . . . . . . 27
2.2 Teorema de existent a si unicitate pentru sisteme de ecuat ii
diferent iale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.3 Existent a si unicitatea solut iei unei ecuat ii diferent iale
de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.4 Prelungibilitatea unei solut ii cu condit ii init iale date . . . . . . 37
2.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3 Ecuat ii si sisteme de ecuat ii diferent iale liniare.
Transformata Laplace 41
3.1 Ecuat ii diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
3.2 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.3 Transformata Laplace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
4 Elemente de teoria stabilitat ii 75
4.1 Punerea problemei stabilit at ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.2 Stabilitatea sistemelor diferent iale. Metoda funct iei Liapunov . 77
4.3 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
v
vi Cuprins
5 Integrale prime si ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai 85
5.1 Integrale prime si legi de conservare . . . . . . . . . . . . . . . 85
5.2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul nt ai liniare . . . . . . . 89
5.3 Aplicat ii la zica plasmei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
5.4 Ecuat ii cu derivate part iale cvasiliniare . . . . . . . . . . . . . . 94
5.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
6 Funct ii speciale 97
6.1 Rezolvarea ecuat iilor diferent iale liniare cu ajutorul seriilor
de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
6.2 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
6.3 Problema SturmLiouville . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
6.4 Funct ii cilindrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
6.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
7 Ecuat iile zicii matematice. Capitol introductiv 123
7.1 Itinerar de analiz a matematica n IR
n
. . . . . . . . . . . . . . 123
7.2 Teorema divergent ei si formulele lui Green . . . . . . . . . . . . 125
7.3 Denit ii si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
7.4 Probleme ale teoriei ecuat iilor cu derivate part iale. Condit ii
init iale si la limit a. Corectitudinea problemei . . . . . . . . . . 130
7.5 Clasicarea ecuat iilor cu derivate part iale liniare de ordinul al
doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
7.5.1 Denit ii. Not iuni generale . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
7.5.2 Curbe caracteristice. Forme canonice . . . . . . . . . . . 135
7.5.3 Ecuat ii cu coecient i constant i . . . . . . . . . . . . . . 140
7.5.4 Rezolvarea unor ecuat ii cu derivate part iale liniare
de ordinul al doilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
7.6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
8 Probleme eliptice. Ecuat ia lui Laplace 147
8.1 Funct ii armonice. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
8.2 Solut ia fundamental a a operatorului Laplace . . . . . . . . . . 151
8.3 Funct ia Green. Solut ia problemei Dirichlet . . . . . . . . . . . 157
8.4 Funct ia Green pe sfera. Formula lui Poisson . . . . . . . . . . . 160
8.5 Construct ia funct iei Green folosind metoda
imaginilor electrostatice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
8.6 Principii de maxim pentru operatorul Laplace . . . . . . . . . . 166
8.7 Existent a solut iei pentru problema Dirichlet. Metoda lui Perron 171
8.8 Ecuat ia lui Laplace. Metoda separ arii variabilelor . . . . . . . . 175
Cuprins vii
8.9 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
9 Elemente de analiza funct ionala 189
9.1 Elemente de analiza funct ional a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
9.2 Spat ii Hilbert. Serii Fourier generalizate . . . . . . . . . . . . . 193
9.3 Valori proprii si vectori proprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
9.4 Integrala Lebesgue si spat iile Sobolev . . . . . . . . . . . . . . . 202
9.5 Solut ii slabe pentru probleme eliptice la limit a. Metoda
variat ional a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
9.6 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
10 Probleme parabolice 221
10.1 Ecuat ia propag arii c aldurii. Modele matematice . . . . . . . . . 221
10.2 Funct ii cu valori ntr-un spat iu Banach . . . . . . . . . . . . . . 227
10.3 Solut ii slabe pentru ecuat ia propag arii c aldurii . . . . . . . . . 228
10.4 Principii de maxim pentru operatorul c aldurii . . . . . . . . . . 238
10.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242
11 Ecuat ii hiperbolice 245
11.1 Probleme la limit a pentru ecuat ii de tip hiperbolic . . . . . . . 245
11.2 Solut ii slabe pentru ecuat ia undei . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
11.3 Propagarea undelor n spat iu. Problema Cauchy . . . . . . . . 257
11.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
Raspunsuri si indicat ii 273
Bibliograe 289
Index 293
viii Notat ii
Notat ii
IN mult imea numerelor naturale
IN
mult imea IN\{0}

IR mult imea numerelor reale, IR
+
= [0, [, IR
+
=]0, [
IR
n
spat iul euclidian ndimensional
cu elementele x = (x
1
, x
2
, , ..., x
n
), produsul scalar
(x, y) =
n
i=1
x
i
y
i
si norma x =

(x, x)
B(x, r) mult imea {y X; y x < r}
0
interiorul mult imii
nchiderea mult imii
frontiera mult imii
C() spat iul funct iilor continue pe
C
k
() spat iul funct iilor continuu diferent iabile
pe p an a la ordinul k inclusiv
supp suportul funct iei : IR
n
IR, denit prin
supp = {x : x IR
n
, (x) = 0}
C
0
() spat iul funct iilor innit diferent iabile pe
(sau D()) cu suportul compact n
u
t
=
u
t
derivata part ial a a funct iei u n raport cu
variabila t
u=
u
x
1
,

,
u
x
n
gradientul funct iei u : IR

n
IR
=
n
i=1
2
x
2
i
operatorul lui Laplace (laplaceanul)
L
p
() mult imea {u : IR, masurabil a,
u
p
dx < }, 1 p <
H
k
() spat iul Sobolev {u L
2
(); D
u L
2
(), || k}
H
k
0
() nchiderea lui C
0
() n H
k
()
u
X
norma elementului u n spat iul X
L
2
(0, T; X) spat iul funct iilor m asurabile u : [0, T] X
cu norma u(t)
X
de p atrat integrabil
cuanticator universal (oricare ar , pentru orice)
:= a := b nseamna ca prin denit ie a este egal cu b
sfarsit de demonstrat ie
Istoric ix
Scurt istoric privind dezvoltarea ecuat iilor diferent iale
si a ecuat iilor cu derivate part iale
Multe probleme semnicative de zica, chimie, inginerie cer n formularea lor mate-
matica determinarea unei funct ii care, mpreun a cu derivatele sale, satisface o relat ie
data. Astfel de relat ii se numesc ecuat ii diferent iale. Pentru studierea ecuat iilor di-
ferent iale este necesara o clasicare a acestora. Clasicarea uzuala este cea legata de
num arul variabilelor independente de care depinde funct ia necunoscuta. Daca funct ia
necunoscuta depinde de o singur a variabil a independent a spunem, ca avem de-a face
cu o ecuat ie diferent ial a ordinar a.
In cazul n care funct ia necunoscuta depinde de mai multe variabile independente

si n relat ia respectiva apar si derivatele part iale ale funct iei necunoscute, relat ia se
numeste ecuat ie cu derivate part iale.

In mod curent, n locul denumirii de ecuat ie
diferent iala ordinar a se foloseste cea de ecuat ie diferent iala.
Denumirea de ecuat ie diferent iala a fost folosit a prima dat a de G.W. Leibniz
(16461716) n 1676 ntr-o accept iune apropiat a de cea de azi. Dezvoltarea ecua-
t iilor diferent iale a fost n str ansa legatur a cu dezvoltarea integralei. Au fost iden-
ticate clase de ecuat ii diferent iale rezolvabile prin cuadraturi (integr ari). Printre
matematicienii care au adus contribut ii remarcabile la dezvoltarea ecuat iilor dife-
rent iale se numara Isac Newton (16421727), precum si membrii celebrei familii (de
matematicieni) Bernoulli ntre care remarcam pe Jakob Bernoulli (16541705), Jo-
hann Bernoulli (16671748) si Daniel Bernoulli (17001782). Urmeaz a J. Riccati
(17761754), L. Euler (17071783), J. Lagrange (17361813). Secolul al XIX-lea este
caracterizat de cercetari n problema existent ei, unicitat ii si comportarii solut iilor unei
ecuat ii diferent iale.
A. Cauchy (17891857), R. Lipschitz (18321903) si G. Peano (18581932) au
impus metoda liniilor poligonale (utilizat a anterior si de Euler) ca metod a ecienta
de demonstrare a existent ei locale a solut iei unei ecuat ii diferent iale cu condit ii init iale.
Primele cercetari asupra ecuat iilor diferent iale au vizat existent a solut iilor (eventual
determinarea explicit a a acestora atunci cand acest lucru este posibil) sau aproximarea
acestora.
In partea a doua a secolului al XIX-lea s-au pus bazele teoriei moderne a stabilit at ii
prin lucr arile matematicianului rus A.M. Liapunov (18571918) care, n teza sa de
doctorat sust inut a n 1892, a denit principalele concepte de stabilitate.
Contribut ii anterioare n aceasta direct ie au avut H. Poincare (18541912) si J.C.
Maxwell (18311879) n studiul stabilit at ii miscarii corpurilor ceresti.
Cam acestea sunt elementele care sunt cuprinse n teoria clasica a ecuat iilor di-
ferent iale. Secolul al XX-lea a nsemnat un salt calitativ n abordarea ecuat iilor di-
ferent iale prin introducerea unor metode noi precum cea a gradului topologic, teoria
bifurcat iei etc. De asemenea, s-a extins studiul ecuat iilor diferent iale la spat ii innit
dimensionale unde s-au obt inut rezultate notabile.
Cercetand problema coardei vibrante, J.E. DAlembert (17171753) a obt inut n
1747 prima ecuat ie cu derivate part iale. Ulterior, L. Euler a l argit clasa ecuat iilor
cu derivate part iale si a introdus not iunea de unicitate a solut iei unei ecuat ii. Marii
matematicieni ai vremii, ntre care D. Bernoulli, J. Lagrange, P. Laplace (17491827)
x Istoric
si alt ii, au fost preocupat i de acest domeniu al matematicii care ncepea sa prind a
contur.
J. dAlembert, L. Euler si D. Bernoulli au fost primii care, pornind de la c ateva
probleme concrete, au avut ideea caut arii solut iei unei ecuat ii cu derivate part iale
sub forma unei serii trigonometrice. Aceasta idee a fost luat a si perfect ionat a de J.
Fourier (17581830), care a folosit-o pentru rezolvarea ecuat iei propag arii caldurii.
S-a conturat o ramur a nou a a analizei matematice: teoria seriilor Fourier.
Un alt moment important n dezvoltarea ecuat iilor cu derivate part iale l consti-
tuie observarea de catre P. Laplace (17491827) a faptului c a potent ialul interact iunii
dintre dou a mase satisface o relat ie cunoscuta azi sub numele de ecuat ia lui Laplace.
S-a constatat ca fenomene de aceeasi natur a au loc n electrostatica si teoria mag-
netismului. Acest fapt a dus la crearea de catre G. Green (17931841), K.F. Gauss
(17771855) si S.D. Poisson (17811840) a teoriei potent ialului. Secolul al XIX-lea a
fost marcat de descoperiri fundamentale n domeniul analizei matematice prin rezul-
tate datorate lui A. Cauchy si mai tarziu lui K. Weierstrass (18151897).
Aceste rezultate si-au pus amprenta si asupra ecuat iilor diferent iale si cu derivate
part iale. A fost fundamentat a teoria solut iilor analitice de catre A. Cauchy si S.
Kovalevsky (18501891). Lucr arile lui V. Volterra (18601940) si I. Fredholm (1866
1927) au dus la crearea teoriei ecuat iilor integrale care a facilitat demonstrarea exis-
tent ei solut iilor pentru probleme la limit a n special n teoria potent ialului.
In 1904, D. Hilbert (18621943) a deschis c ampul solut iilor slabe pentru ecuat ii cu
derivate part iale construind aceste solut ii pentru problema Dirichlet ca minimizant i
ai integralei Dirichlet asociate. Evident c a aceste solut ii nu sunt solut ii clasice pentru
problema Dirichlet.

In aceasta lucrare, Hilbert a formulat un program de extindere a
conceptului de solut ie care sa includ a problemele variat ionale ce nu au solut ii clasice.
Progresele realizate la mijlocul secolului al XX-lea de analiza funct ional a si teoria
distribut iilor au condus la noi metode de investigare a ecuat iilor cu derivate part iale.
Rezultate notabile au fost obt inute de J. Schauder (18991943), S. Sobolev (1908
1980), L. Schwartz, J. Leray.
In ultimul timp un impact deosebit n studiul ecuat iilor diferent iale si cu derivate
part iale l are tehnica de calcul din ce n ce mai performant a care ofera rezultate
de aproximare a solut iilor, foarte bune din punct de vedere practic.

In acest fel,
cercetarile teoretice de existent a, comportare n raport cu datele etc. sunt completate
de rezultate numerice foarte utile.
Capitolul 1
Capitol introductiv
Studiul fenomenelor naturii i-a condus pe oamenii de stiint a la crearea unor
modele matematice care sa cuprind a ntr-o formulare abstract a principalele
caracteristici ale acestora. Pentru fenomenele evolutive cel mai potrivit model
s-a dovedit acela dat sub forma unei ecuat ii (sau sistem de ecuat ii) diferent iale.
Intr-o formulare aproximativ a prin ecuat ie diferent ial a se nt elege o ecuat ie

n care necunoscuta este o funct ie de una sau mai multe variabile care apare
(n ecuat ie) alaturi de derivatele sale p an a la un anumit ordin. Ordinul maxim
al acestor derivate se numeste ordinul ecuat iei. Studiul ecuat iilor diferent iale
ntr-o manier a sistematica beneciaza de o clasicare a acestora. Cea mai
uzual a clasicare este cea data de num arul de variabile independente de care
depinde funct ia necunoscuta.

In cazul n care funct ia necunoscuta depinde de
mai multe variabile independente, iar n ecuat ie apar efectiv derivatele funct iei
n raport cu aceste variabile, ecuat ia se numeste cu derivate part iale. Daca
ns a funct ia necunoscuta depinde de o singur a variabil a, ecuat ia se numeste
ordinar a. Probabil cel mai cunoscut model de ecuat ie diferent ial a ordinar a
este cel dat de legea lui Newton
(0.1) mx
(t) = F(t, x(t), x
(t))
care exprima legea de miscare a unui punct material de masa m asupra c aruia
act ioneaza o fort a F.

In relat ia de mai sus x(t), x
(t)) si x
(t) reprezint a
pozit ia, viteza si respectiv accelerat ia punctului material la momentul t.
Daca, de exemplu, F este fort a de gravitat ie, atunci relat ia (0.1) se scrie
sub forma
(0.2) mx
= mg
2 Capitol introductiv
care, prin integrare, conduce la
x(t) =
1
2
gt
2
+ C
1
t + C
2
,
C
1
si C
2
ind constante oarecare.
Asadar, problema determin arii legii de miscare a unui punct material sub
act iunea unei fort e (care depinde de pozit ia si viteza punctului material) revine
la aarea unei funct ii care verica o ecuat ie diferent ial a de ordinul al doilea
de forma
(0.3) x
(t) = f(t, x(t), x
(t)).
Forma general a a unei ecuat ii diferent iale de ordinul n este
(0.4) F(t, x(t), x
(t), ..., x
(n)
t) = 0.
In anumite condit ii, ecuat ia (0.4) se poate scrie sub forma echivalenta
(0.5) x
(n)
= f(t, x, x
, ..., x
(n1)
)
numit a si forma normal a. Precizam ca pentru simplicarea expunerii, atunci
cand nu este pericol de confuzie, se renunt a la scrierea argumentului funct iei
necunoscute.
Prin solut ie a ecuat iei diferent iale ordinare (5) pe intervalul (a, b) IR
nt elegem o funct ie x() pentru care exist a derivatele x
, x
, ..., x
(n)
si verica
relat ia (0.5) pe (a, b), adic a
x
(n)
(t) = f(t, x(t), ..., x
(n1)
(t)), t (a, b).
Mult imea solut iilor unei ecuat ii diferent iale se numeste solut ie general a.
Pentru a individualiza una dintre solut ii
,
sunt necesare informat ii supli-
mentare despre aceasta. Aceasta problem a legata de condit iile care asigura
existent a si unicitatea solut iei unei ecuat ii diferent iale ordinare a fost studiat a
pentru prima dat a de matematicianul francez Augustin Cauchy (17891857)
la nceputul secolului al XIX-lea. Odat a stabilit un rezultat de existent a si
unicitate pentru o ecuat ie diferent ial a, r amane problema determin arii efective
a solut iei. S-a demonstrat ca de cele mai multe ori acest lucru este imposibil
clasa ecuat iilor diferent iale rezolvabile prin cuadraturi (integr ari) ind foarte
restrans a. Tehnica de calcul foarte performant a permite aproximarea solut iei
unei ecuat ii diferent iale cu o acuratet e sucient de bun a, diminu and astfel
interesul pentru g asirea solut iei exacte.
Totusi, exprimarea solut iei printr-o formul a explicit a r amane un fapt inci-
tant si util, motiv pentru care am si introdus un paragraf ce cont ine cateva
tipuri de ecuat ii diferent iale rezolvabile prin cuadraturi.
Ecuat ii diferent iale rezolvabile prin metode elementare 3
1.1 Ecuat ii diferent iale rezolvabile prin metode
elementare
In acest capitol vom prezenta cateva tipuri clasice de ecuat ii diferent iale ale
caror solut ii pot determinate prin operat ii de integrare.
Ecuat ii cu variabile separabile
O ecuat ie de forma
(1.1) x
= f(t)g(x)
unde f : ]t
1
, t
2
[ IR IR si g : ]x
1
, x
2
[ IR IR sunt funct ii continue cu
g(x) = 0 pentru orice x ]x
1
, x
2
[ se numeste ecuat ie cu variabile separabile.
Scriind ecuat ia (1.1) sub forma echivalent a
(1.2)
dx
g(x)
= f(t) dt
si integr and (1.2) de la t
0
la t (t
0
, t ]t
1
, t
2
[) obt inem
x(t)
x(t
0
)
d
g()
=
t
t
0
f(s) ds.
Daca not am x(t
0
) = x
0
si
G(x) =
x
x
0
d
g()
, x ]x
1
, x
2
[,
av and n vedere ca ipotezele asupra lui g implic a faptul c a G este inversabil a
pe mult imea G(]x
1
, x
2
[) rezult a ca solut ia x a ecuat iei (1.1) este data de
(1.3) x(t) = G
1
t
t
0
f(s)ds
, t ]t
1
, t
2
[.
Observat ie. Este evident ca n (1.3) solut ia x() este denita pentru valorile
lui t pentru care
t
t
0
f(s)ds se aa n domeniul de denit ie al funct iei G
1
.
Exemplu. S a se integreze ecuat ia
(e
t
+ 1)
3
e
t
dx + (e
x
+ 1)
2
e
x
dt = 0.
Solut ie. Este o ecuat ie cu variabile separabile de forma x
=f(t)g(x) unde
f, g : IR IR, f(t) = e
t
(e
t
+ 1)
3
, g(x) = (e
x
+ 1)
2
e
x
care se rezolva
obt in andu-se relat ia
2(e
x
+ 1)
1
+ (e
t
+ 1)
1
= C
de unde
x(t) = ln
2
C (e
t
+ 1)
2
1
.
Ecuat ii omogene
Ecuat ia
(1.4) x
= h
x
t
se numeste ecuat ie omogen a deoarece funct ia f(t, x) := h
x
t
este omogena
de gradul zero. Dac a presupunem c a h(u) = u pe domeniul s au de denit ie,
atunci, f acand substitut ia ut = x, ecuat ia (1.4) devine
u

1
t
[h(u) u]
adic a o ecuat ie cu variabile separabile care se trateaz a dup a modelul anterior.
Exemplu. S a se rezolve ecuat ia
x
=
t
2
+ x
2
tx

Solut ie. Ecuat ia se mai scrie sub forma
x
=
t
x
+
x
t
si f acand substitut ia ut = x devine
udu =
dt
t
de unde prin integrare g asim
1
2
u
2
ln |t| =
1
2
C,
apoi, revenind la substitut ia f acuta, se obt ine
x
2
= t
2
ln t
2
+ Ct
2
.
Ecuat ii liniare
Ecuat iile liniare sunt de forma
(1.5) x
= a(t)x + b(t)
unde a, b : I IR IR sunt funct ii continue si reprezinta o clasa important a
de ecuat ii pentru care solut iile pot g asite prin cuadraturi.
Daca b = 0, ecuat ia (1.5) este cu variabile separabile si are solut ia
(1.6) x(t) = Ce
t
t
0
a()d
,
unde t
0
, t I si C = x(t
0
).
Pentru determinarea solut iei n cazul general (b = 0) vom folosi metoda
cunoscut a sub numele de variat ia constantelor, ce consta n nlocuirea con-
stantei C n (1.6) cu o cantitate variabil a.
In cazul nostru, c aut am solut ia ecuat iei (1.5) sub forma

x(t) = (t)e
t
t
0
a()d
de unde rezult a ca este o funct ie derivabil a si avem:
(t) = x
(t)e
t
t
0
a()d
x(t)a(t)e
t
t
0
a()d
.
Deoarece am presupus ca x este solut ie a ecuat iei (1.5), rezult a
(t) = e
t
t
0
a()d
b(t)
de unde deducem
(t) = (t
0
) +
t
t
0
e
s
t
0
a()d
b(s).
Dar (t
0
) = x(t
0
) si x(t) = (t)e
t
t
0
a()d
de unde rezult a
(1.7) x(t) = x(t
0
)e
t
t
0
a()d
+
t
t
0
b(s)e
t
s
a()d
ds.
x
= 2tx + e
t
2
.
Aceasta este o ecuat ie liniar a cu a(t) = 2t, b(t) = e
t
2
. Aplic and formula
(1.7) g asim
x(t) = x(t
0
)e
t
t
0
2 d
+
t
t
0
e
s
2
e
t
s
2 d
ds
unde t
0
, t IR, sau
x(t) = e
t
2
(t + C)
unde C = e
t
2
0
x(t
0
) t
0
.
Ecuat ii de tip Bernoulli
Ecuat ia
x
= a(t)x + b(t)x
,
unde a, b : I IR IR sunt funct ii continue, iar IR\{0, 1}, se numeste
ecuat ie de tip Bernoulli.
Prin substituirea y = x
1
aceasta ecuat ie se transforma n ecuat ie liniar a
y
(t) = ( 1)[a(t)y(t) + b(t)].

Dup a rezolvarea acestei ecuat ii se revine la substitut ie si se obt ine solut ia
ecuat iei init iale.
Exemplu. Ecuat ia diferent ial a
x
=
1
t
x +
x
2
t
2
,
x, t = 0
este de tip Bernoulli cu a(t) =
1
t
,
b(t) =
1
t
2
,
= 2. Prin substitut ia y = x
1
obt inem ecuat ia
y
=
1
t
y
1
t
2
,
care are solut ia generala y =
2Ct
2
+ 1
2t
,
C IR si deci solut ia ecuat iei init iale
este
x =
2t
2Ct
2
+ 1

Ecuat ii de tip Riccati
Ecuat ia diferent ial a
(1.8) x
= a(t)x
2
+ b(t)x + c(t),
unde a, b, c : I IR IR sunt funct ii continue
,
se numeste ecuat ie de tip
Riccati.
Facem ment iunea ca n general o astfel de ecuat ie nu poate rezolvat a
prin cuadraturi afar a de cazul cand, printr-un mijloc oarecare, se cunoaste o
solut ie particular a a sa.
Intr-adev ar, dac a este o solut ie paticular a a ecuat iei (1.8), iar x o solut ie
oarecare a sa, atunci y = x satisface ecuat ia Bernoulli ( = 2)
y
= [b(t) + 2a(t)(t)]y + a(t)y

2
.
Deci, funct ia y poate obt inut a cu ajutorul ecuat iei liniare asociate de unde
va rezulta solut ia generala a ecuat iei (1.8), x = y + .
Exemplu. Ecuat ia
x
= x
2
1
t
x +
4
t
2
este de tip Riccati cu a = 1, b =
1
t
,
c =
4
t
2
si are solut ia particular a =
2
t
Substitut ia x = y +
2
t
transform a ecuat ia init ial a ntr-o ecuat ie de tip
Bernoulli
y
=
5
t
y y
2
,
care, la r andul s au prin schimbarea de variabile z =
1
y
,
se transforman ecuat ie
liniar a
z
=
5
t
z + 1.
Solut iile succesive ale acestor ecuat ii sunt:
z =
Ct
5
t
4
,
y =
4
Ct
5
t
,
x =
2
t
+
4
Ct
5
t
Ecuat ii cu diferent iale totale exacte
Fie ecuat ia diferent ial a
(1.9) x
=
g(t, x)
h(t, x)
unde g, h : IR
2
IR sunt dou a funct ii continue pe mult imea deschisa
iar h = 0 n . Spunem c a ecuat ia (1.9) este cu diferent ial a exacta daca
exista F C
1
() astfel nc at
F
t
(t, x) = g(t, x),
(t, x)
F
x
(t, x) = h(t, x).
In aceste condit ii, ecuat ia (1.9) se scrie sub forma

dF(t, x(t)) = 0,
de unde rezult a ca orice solut ie a ecuat iei (1.9) veric a egalitatea
(1.10) F(t, x(t)) = C,
C ind o constant a real a. Are loc si rezultatul reciproc: pentru orice con-
stanta real a C, formula (1.10) deneste (conform teoremei funct iilor implicite,
deoarece
F
x
= h = 0 pe ) o funct ie x = x(t) care pe un anumit interval este
solut ie a ecuat iei (1.9). Se pune ntrebarea: cum putem identica ecuat iile
care sunt cu diferent iale exacte iar atunci cand au aceast a proprietate cum
putem determina funct ia F?
Pentru aceasta d am, f ar a demonstrat ie, urmatorul rezultat.
Teorema 1.1. Dac a este un domeniu simplu conex si
h
t
,
g
x
C
1
(),
atunci condit ia necesar a si sucient a pentru ca ecuat ia (1.9) s a e cu diferent i-
al a exact a este ca
(1.11)
h
t
(t, x) =
g
x
(t, x)
pentru orice (t, x) .

In aceste condit ii, funct ia F este data de
(1.12) F(t, x) =
t
t
0
g(s, x)ds +
x
x
0
h(t
0
, )d =
t
t
0
g(s, x
0
)ds +
x
x
0
h(t, )d
unde (t
0
, x
0
) este un punct arbitrar n .
Factor integrant
In unele cazuri, o ecuat ie de forma

(1.13) h(t, x)dx g(t, x)dt = 0
care nu este cu diferent ial a exacta poate adus a la aceasta form a prinnmult i-
rea cu o funct ie (t, x), C
1
(), = 0, (t, x) , funct ie care mai poarta
denumirea de factor integrant. Presupun and c a o asemenea funct ie exista, din
teorema anterioar a rezult a ca ea satisface relat ia
(h)
t
=
(g)
x
sau
(1.14) h
t
+ g
x
=
g
x
+
h
t
,
(t, x) .
Asadar, dac a exista o funct ie care satisface (1.14), atunci prin nmult irea cu
a ecuat iei (1.13) (sau (1.9)), aceasta este redusa la o ecuat ie cu diferent ial a
exacta.
Prezentam dou a situat ii n care funct ia poate determinat a:
(i) Presupunem c a expresia
1
h
g
x
+
h
t
= (t) nu depinde de x.
Atunci, putem determina funct ia = (t) (independent a de x) ca solut ie
a ecuat iei
= (t).
(ii) Presupunem c a expresia
1
g
g
x
+
h
t
= (x) nu depinde de t.
Atunci, putem determina funct ia = (x) (independent a de t) ca solut ie
a ecuat iei
= (x).
Exemplu. Fie ecuat ia diferent ial a
x
=
2(tx x
3
)
6tx
2
t
2

Aceasta ecuat ie este de forma (1.9) cu g(t, x) = 2(tx x
3
), h(t, x) =
= 6tx
2
t
2
care verica relat ia (1.11) deci exist a funct ia F dat a de formula
(1.12)
F(t, x) = 2
t
t
0
(sx x
3
)ds +
x
x
0
(t
2
0
6t
0
2
)d =
= t
2
x 2tx
3
t
2
0
x
0
+ 2t
0
x
3
0
iar solut ia ecuat iei este data sub form a implicit a
t
2
x 2tx
3
= C, C IR.
Ecuat ii de tip Lagrange, Clairaut. Metoda parametrului
Ecuat ia de forma
(1.15) x(t) = t(x
(t)) + (x
(t))
unde , C
1
(I) ((r) = r pentru orice r IR), I ind un interval al axei
reale se numeste ecuat ie de tip Lagrange. Daca (x
) = x
, ecuat ia (1.15) este

de tip Clairaut.
Pentru integrarea acestor tipuri de ecuat ii se foloseste asa numita metod a
a parametrului care consta n urm atoarele:
Se noteaza n ecuat ia diferent ial a (1.15) x
= p si se diferent iaza ecuat ia.

Se obt ine n acest fel o ecuat ie diferent ial a liniar a n care lu am pe t ca funct ie
si p ca variabil a.

In urma integr arii, g asim solut ia generala a ecuat iei (1.15),
n forma parametric a
(1.16)
t = f(p, C)
x = g(p).
Relat iile (1.16) dau reprezentarea parametric a a solut iei generale a ecuat iei
(1.15).
In cazul ecuat iei Clairaut, solut ia este data de o familie de drepte a c arei
nf asur atoare este solut ia singular a a ecuat iei.
Prin nf asur atoarea unei familii de curbe se nt elege o curba care, n ecare
punct al s au, este tangenta la una din curbele familiei date si difer a de acea
curb a n orice vecinatate a punctului respectiv.
Exemplul 1.1. Ecuat ia
x(t) = 2tx
(t) x
(t)
2
este de forma (1.15) cu (x
) = 2x
, (x
) = x
2
, deci este o ecuat ie de tip
Lagrange.
Notam x
= p si ecuat ia devine
x = 2tp p
2
si diferent iind ambii membri ai ecuat iei (t in and cont c a x
= p)
3p = 2t
dp
dt
2p
dp
dt
sau
dt
dp
=
2t
3p

2
3
care este o ecuat ie liniar a n t ca funct ie de p si are solut ia
t = Cp
3
2

2
5
p,
de unde rezult a solut ia generala a ecuat iei n forma parametric a
t = Cp
2
3

2
5
p
x =
p
2
5
2Cp
1
3
.
Exemplul 1.2. Ecuat ia
x(t) = tx
(t) +
1
2
x
(t)
2
,
este de tip Clairaut cu (x
) =
1
2
x
2
. Not and x
= p, ecuat ia devine (dup a

diferent iere)
p
(p + t) = 0
care conduce la solut ia generala
x = tC +
1
2
C
2
, C IR
si la solut ia singular a
x =
1
2
t
2
.
Micsorarea ordinului unei ecuat ii diferent iale
Prezentam dou a clase de ecuat ii diferent iale de ordin superior care pot trans-
formate n ecuat ii de ordin strict mai mic.
Ecuat ia de forma
(1.17) F(t, x
(k)
, x
(k+1)
, ..., x
(n)
) = 0 (0 < k < n)
se transforma prin substitut ia y = x
(k)
n ecuat ia
(1.18) F(t, y, y
, ..., y
(nk)
) = 0.
Daca ecuat ia (1.18) se poate rezolva, atunci, revenind la substitut ia f acuta,
ecuat ia (1.17) se rezolva n urma a k integr ari succesive.
Ecuat iile de forma
F(x, x
, ..., x
(n)
) = 0
si reduc ordinul cu o unitate dac a facem substitut ia p = x
si consideram p,
noua funct ie necunoscuta de variabil a x.
In acest fel avem:

x
=
dp
dt
=
dp
dx
dx
dt
=
dp
dx
p s.a.m.d.
tx
+ x
= 4t.
Solut ie. Not am x
= y si obt inem ecuat ia

ty
+ y = 4t
care este liniara si are solut ia y = 2t +
C
1
2t
si, revenind la substitut ie, gasim
x = t
2
+ C
1
ln t + C
2
.
Ecuat ii de tip Euler
O ecuat ie diferent ial a de forma
(1.19) t
n
x
(n)
+ a
1
t
n1
x
(n1)
+ + a
n1
tx
+ a
n
x = f(t)
unde a
1
, a
2
, ..., a
n
IR, iar f : IR
+
IR se numeste ecuat ie de tip Euler.
Cu ajutorul substitut iilor
t = e
s
x(t) = y(s)
pentru t IR
+
si s IR, ecuat ia (1.19) devine ecuat ie liniar a cu coecient i
constant i de ordin n n necunoscuta y si variabila s. Acest lucru se vede
imediat din calculul diferent ialelor n (1.19)
dx
dt
=
dy
dt
=
dy
ds
ds
dt
=
dy
ds

1
t
= e
s
dy
ds
apoi n mod recurent g asim ca
d
k
x
dt
k
= e
ks
C
1
dy
ds
+ C
2
dy
2
ds
2
+ + C
k
d
k
y
ds
k
,
k = 2, 3, ..., n.
Exemplu. S a se rezolve problema
t
2
x
2tx
+ 2x = 2
x(1) = x
(1) = 1.
Solut ie. F acand substitut ia
t = e
s
x(t) = y(s),
ecuat ia devine

y
3y
+ 2y = 2
y(0) = y
(0) = 1
care are solut ia y(s) = e
2s
e
s
+1, si, revenind la ecuat ia init ial a, aceasta are
solut ia x = t
2
t + 1.
Rezolvarea ecuat iilor diferent iale
cu ajutorul seriilor de puteri
In cele ce urmeaza, vom prezenta o metod a care consta n obt inerea solut iei
unei probleme Cauchy ca suma a unei serii de puteri. Astfel de solut ii se mai
numesc analitice. F ar a a intra n detalii (pentru cei interesat i recomandam
[49]), preciz am faptul c a daca funct ia f este analitica pe domeniul s au de
denit ie, atunci problema Cauchy asociata (cu x
0
din domeniul lui f)
= f(x)
x(t
0
) = x
0
are o solut ie analitic a.
In continuare prezent am, pentru ilustrare, trei probleme rezolvate pe aceas-

ta cale.
Metoda coecient ilor nedeterminat i. Metoda este ecienta mai ales pen-
tru ecuat ii diferent iale liniare si consta n c autarea unei solut ii de forma
(1.20) x(t) =
n=0
C
n
(t t
0
)
n
.
Inlocuind x n ecuat ie, prin identicarea coecient ilor puterilor egale ale lui t,
rezult a o relat ie de recurent a ntre acestia.
Exemplul 1. S a se rezolve ecuat ia diferent ial a
(1.21) x
+ tx
+ x = 0.
Caut and o solut ie de forma (1.20) cu t
0
= 0 si nlocuind-o n ecuat ia (1.21),
obt inem relat ia:
(C
0
+ 2C
2
) + t(2C
1
+ 6C
3
) + t
2
(3C
2
+ 12C
4
) + +
+t
n
[(n + 1)C
n
+ (n + 1)(n + 2)C
n+2
] + = 0
de unde
C
0
+ 2C
2
= 0, 2C
1
+ 6C
3
= 0, ..., C
n
(n + 2)C
n+2
= 0, ...
Astfel, am obt inut formula de recurent a
C
n+2
=
C
n
n + 2
,
care da
C
2
=
C
0
2
,
C
4
=
C
2
4
=
C
0
2 4
,

,
C
2n
=
(1)
n
C
0
(2n)!!
,

C
3
=
C
1
3
,
C
5
=
C
1
3 5
,

,
C
2n+1
=
(1)
n
C
1
(2n + 1)!!
,

Rezulta ca
x(t) = C
0
n=0
(1)
n
t
2n
(2n)!!
+ C
1
n=1
(1)
n+1
t
2n1
(2n + 1)!!

Se verica imediat ca cele doua serii de puteri care apar n membrul drept
sunt convergente pentru orice t. De asemenea, cei doi coecient i C
0
si C
1
pot
determinat i daca se prescriu condit ii de tip Cauchy pentru x, x
n t = 0.
Exemplul 2. S a se rezolve problema Cauchy
(1.22)
(4 t
2
)x
2tx
+ 12x = 0
x(1) = 7, x
(1) = 3.
Vom folosi metoda seriilor de puteri si vom lua, n relat ia (1.20), t
0
= 1, deci
x(t) =
n=0
C
n
(t 1)
n
. De asemenea, dezvoltam si coecient ii ecuat iei (1.22) n
serie de puteri n jurul lui t
0
= 1. Avem:
4 t
2
= 3 2(t 1) (t 1)
2
2t = 2 2(t 1)
12 = 12
si ecuat ia (1.22) devine
n=0
(12 n n
2
)C
n
(t 1)
n
n=1
2n
2
C
n
(t 1)
n1
+
+
n=2
(3n
2
3n)C
n
(t 1)
n2
= 0
care mai poate scrisa sub forma
n=0
[3(n + 1)(n + 2)C
n+2
2(n + 1)
2
C
n+1
(n 3)(n + 4)C
n
](t 1)
n
= 0
si conduce la relat ia de recurent a
(1.23) C
n+2
=
2(n + 1)
2
C
n+1
+ (n 3)(n + 4)C
n
3(n + 1)(n + 2)
n = 0, 1, 2, ...
Din condit iile Cauchy asupra lui x, x
n t
0
= 1 obt inem C
0
= 7, C
1
= 3
si folosind (1.23) rezult a C
2
= 15, C
3
= 5, C
n
= 0 (n = 4, 5, ...) iar solut ia
x(t) = 12t + 5t
2
.
Daca coecient ii ecuat iei nu sunt polinoame n t, atunci acestia se dezvolta
n serie Taylor si se procedeaza n continuare ca n Exemplul 1. Ilustr am acest
lucru n:
Exemplul 3. S a se rezolve ecuat ia diferent ial a
(1.24) x
+ (sin t)x = e
t
2
Dezvoltam sin t si e
t
2
n serie Taylor n jurul lui t = 0 si caut am o solut ie sub
forma
x(t) =
n=0
C
n
t
n
Obt inem:
sin t =
n=0
(1)
n
t
2n+1
(2n + 1)!
,
e
t
2
=
n=0
t
2n
n!
apoi, nlocuind n ecuat ia (1.24), obt inem (identic and coecient ii)
(1.25) x = C
0
1
1
6
t
3
+
1
120
t
5
+
+C
1
t
t
4
12
+
+
1
2
t
2
+
1
12
t
4
+
,
adic a
x = C
0
x
1
(t) + C
1
x
2
(t) + x
3
(t)
unde x
3
este o solut ie particular a. Se arat a ca seriile ce apar n (1.25) sunt
convergente pentru orice t.
Observat ie. Cele mai multe ecuat ii diferent iale nu se pot rezolva prin cuadra-
turi.

In sect iunile anterioare am prezentat c ateva tipuri de ecuat ii care pot
rezolvate prin una din metodele standard. Dar o ecuat ie poate sa aib a o
form a diferit a de cele prezentate anterior, ns a, n anumite situat ii, printr-o
schimbare de variabile inspirat a, aceasta diferent a sa dispar a. Precizam ca
nu exist a o regul a (sau algoritm) de determinare a unor astfel de substitut ii.
Totul t ine de ndem anarea si experient a rezolvitorului.
1.2 Inegalitatea lui Gronwall
Rezultatul pe care l prezent amn aceasta sect iune este folosit n mod frecvent
la demonstrarea marginirii solut iilor unor ecuat ii diferent iale. Presupunem c a
x, f, g sunt funct ii continue pe intervalul [a, b] IR si, n plus, g(t) 0 pentru
orice t [a, b].
Lema 2.1. (Gronwall) Dac a
(2.1) x(t) f(t) +
t
a
g(s)x(s)ds, t [a, b]
Modelarea matematica 17
atunci
(2.2) x(t) f(t) +
t
a
f(s)g(s) exp
t
s
g()d
ds, t [a, b],

unde exp(a)=e
a
, a IR.
Demonstrat ie. Facem notat ia y(t) =
t
a
g(s)x(s)ds.
Deoarece funct iile g si x sunt continue, rezult a ca funct ia y este derivabil a
si y
(t) = g(t)x(t), care mpreun a cu (2.1) implic a

y
(t) g(t)f(t) + g(t)y(t).
Inmult ind ultima inegalitate cu exp
t
a
g(s)ds
, rezult a
(2.3)
d
dt
y(t) exp
t
a
g(s)ds
f(t)g(t) exp
t
a
g(s)ds
, t [a, b].
Integr and inegalitatea (2.3) pe intervalul [a, t] si t in and cont de (2.1) se obt ine
(2.2).
Un caz particular interesant ce rezult a din Lema 2.1 corespunde situat iei
cand f = constant.
Corolarul 2.1. Dac a x satisface inegalitatea (2.1) cu f = M = constant,
atunci are loc
(2.4) x(t) M exp
t
a
g(s)ds
, t [a, b].
Demonstrat ie. Inegalitatea (2.4) se obt ine imediat din (2.2), nlocuind f cu
M si integr and prin p art i al doilea termen din membrul drept.
1.3 Modelarea matematica
Procesul reprezentarii problemelor (fenomenelor) lumii reale n limbajul mate-
maticii este cunoscut sub numele de modelare matematic a. Primul pas n acest
proces este transcrierea matematica a limbajului folosit pentru descrierea pro-
blemei. De obicei, pentru ca modelul matematic sa e suplu, acceptabil din
punct de vedere al rezolv arii (chiar cu ajutorul tehnicii de calcul) se renunt a
la o parte din variabilele ce descriu problema init ial a.

In acest fel, se obt ine o
structur a logica ideal a ce ascunde n ea o problem a concreta.

In cazul nostru,
aceasta structur a consta n una sau mai multe ecuat ii diferent iale.
Oscilatorul armonic
Fie ecuat ia
(3.1) mx
+ kx = 0.
Aceasta ecuat ie reprezinta modelul matematic al fenomenului zic dat de
miscarea unui punct material de masa m suspendat de un resort elastic.
Presupunem c a resortul are lungimea . Daca de resort suspendam un
corp de masa m, acesta va avea o elongat ie datorat a fort ei elastice data de
ecuat ia mg = k (greutatea corpului este anulat a n efect de o fort a elastica
statica

F
eo
= k
), k(> 0) ind constanta elastic a a resortului.

Fig. 3.1.
Putem considera ca origine de masur a a elongat iei x punctul O din Figura
3.1.b. Scot and sistemul din pozit ia de echilibru, singura fort a necompensata
r amane fort a elastica F
e
= kx. Aplic and principiul II al dinamicii obt inem
ecuat ia diferent ial a a miscarii ma = mx
= kx, adic a (3.1).

Intr-un model
mai realist n care t inem cont si de fort ele disipative (datorate v ascozitat ii),
ecuat ia principiului II al dinamicii se va scrie:
mx
+ x
+ kx = 0.
Daca, n plus, asupra sistemului act ioneaza si o fort a exterioar a (F(t)),
ecuat ia devine
(3.2) mx
+ x
+ kx = F(t).
Spunem c a sistemul are oscilat ii libere daca F 0, n caz contrar el are
oscilat ii fort ate.
Circuitul RLC
S a consideram circuitul din Figura 3.2 cunoscut si sub numele de circuit RLC
serie. El este format dintr-un generator care, furniz and o tensiune de V (t)
volt i, este conectat n serie cu un rezistor de R-ohmi, un inductor de L henry
si un condensator de C farazi.
Fig. 3.2
Cand comutatorul este nchis, prin circuit trece un curent de intensitate
I = I(t) amperi.
Vrem sa calcul am valoarea lui I ca funct ie de timp si sarcina Q = Q(t)
(coulombi) n condensator la orice moment t. Prin denit ie
(3.3) I =
dQ
dt
,
astfel ca este sucient sa calculam doar Q.
Dup a cum se stie din zic a, curentul I produce o c adere de tensiune la
bornele rezistorului egal a cu RI, o cadere de tensiune n inductor egal a cu
L(dI/dt) si o cadere de tensiune n condensator egal a cu (1/C)Q. Legea a
II-a a lui Kirchho arm a ca tensiunea la bornele sursei este egala cu suma
caderilor de tensiune pe circuit. Aplic and aceasta lege circuitului din Fig. 3.2
(cu comutatorul nchis), obt inem:
(3.4) L
dI
dt
+RI +
1
C
Q = V (t).
Din (3.3) si (3.4) rezult a
(3.5) L
d
2
Q
dt
2
+R
dQ
dt
+
1
C
Q = V (t).
Aceasta este o ecuat ie diferent ial a de ordinul doi neomogen a. Pentru a g asi
sarcina Q(t) n condensator, trebuie s a determin am solut ia generala a ecuat iei
(3.5), solut ie care depinde de dou a constante arbitrare. Pentru a determina
aceste constante se impun condit iile init iale Q(0) = Q
0
si Q
(0) = I(0) = 0.
Condit ia a doua asupra lui Q
este naturala deoarece la momentul t = 0 nu

este curent n circuit. Pentru a determina I(t), putem folosi relat ia (3.3) sau
ecuat ia diferent ial a
L
d
2
I
dt
2
+R
dI
dt
+
1
C
I =
dV (t)
dt
,
care se obt ine din (3.3) prin diferent iere.
Observat ie. Este usor de observat faptul c a, desi modeleaza fenomene diferite,
din punct de vedere matematic ecuat iile (3.2) si (3.5) reprezint a acelasi lu-
cru. Analogia dintre sistemele mecanice si electrice (analizate) este pusa n
evident a n tabelul urm ator.
Tabelul 1
Sisteme mecanice Sisteme electrice
Masa m Inductant a L
Constanta de frecare Rezistent a R
Modulul de elasticitate k Inversa capacit at ii 1/C
Deplasarea x Sarcina condensatorului Q
Fort a exterioara F(t) Tensiunea electromotoare V (t)
Viteza x
Intensitatea I
Ecuat ia van der Pol
S a consider am un circuit de tip RLC unden locul rezistorului se pune un semi-
conductor. Diferent a dintre rezistor si semiconductor este aceea ca rezistorul
disipeaz a energia la toate nivelele, pe cand semiconductorul pompeaz a energia
n circuit la nivele de jos si absoarbe energia la nivele nalte. Presupunem c a
pe semiconductor are loc o c adere de tensiune dat a de
V
S
= I(I
2
a)
unde I este intensitatea curentului iar a, o constant a pozitiv a.

In plus c aderile
de tensiune pe inductor si condensator sunt date de: V
L
= L
dI
dt
,
respectiv
dV
C
dt
=
I
C
Din legile lui Kirchho rezult a

V
L
+ V
C
+ V
S
= 0
care implica
dI
dt
=
V
L
L
=
V
S
+ V
C
L
=
I
3
+ aI V
C
L
de unde rezult a sistemul
(3.6)
=
a
L
I
V
C
L

I
3
L
V

C
=
I
C
Pentru simplicarea sistemului (1) se fac substitut iile

I = x, V
C
= y, t = s,
unde , , sunt alesi astfel nc at:
() = C si
2
= L.
Revenind la sistemul (3.6) avem
x
C
=
I
C
=
dV
C
dt
=
d(y)
ds
ds
dt
=

dy
ds
,
si
dx
ds
=
d(x)
ds
ds
dt
=
dI
dt
=
a
L
I
V
C
L

I
3
L
=
a
L
x

L
y

3
L
x
3
si, av and n vedere condit iile (), sistemul (3.6) devine
dx
ds
= x y x
3
dy
ds
= x
unde =
a
L
,
sistem care este echivalent cu ecuat ia
y
+ y = (1 y
2
)y
cunoscut a si sub numele de ecuat ia van der Pol (B. van der Pol, 18891959).
Traiectorii ortogonale
Consider am familia uniparametric a de curbe dat a prin
(3.7) F(x, y) = c.
Diferent iind relat ia (3.7) obt inem
F
x
dx + F
y
dy = 0
unde F
x
si F
y
sunt derivatele part iale ale lui F n raport cu x si y. Rezulta ca
panta ec arei curbe a familiei (3.7) este
dy
dx
=
F
x
F
y
Vrem sa determinam o alt a familie de curbe care sa aib a proprietatea:

ecare curb a a noii familii taie ecare curb a a familiei (3.7) ntr-un punct n
care tangentele la cele dou a curbe sunt perpendiculare. Se spune c a traiectori-
ile celor dou a familii sunt ortogonale. Evident, panta traiectoriei ortogonale
unei curbe din (3.7) este dat a de
dy
dx
=
F
y
F
x
Enumer am cateva fenomene zice n care apar traiectoriile ortogonale:

1.

In campul electrostatic, liniile de fort a sunt ortogonale fat a de liniile de
potent ial constant.
2.

In curgerea bidimensional a a uidelor, liniile de curgere a uidului, nu-
mite linii de curent, sunt ortogonale fat a de liniile de potent ial constant
ale uidului.
3.

In meteorologie traiectoriile ortogonale ale izobarelor (curbe ce leag a
suprafet e de presiune barometrica egala) dau direct ia vantului: de la
zone cu presiune atmosferica mare catre cele cu presiune atmosferica
mica.
Modelul pradarapitor
Acest model este din dinamica populat iei. Fie x(t) si y(t) num arul de indivizi
la momentul t apart in and la dou a specii, prima specie reprezentand prada
iar a doua r apitorii. Cele dou a specii conviet uiesc n aceeasi zona. Pentru a
construi modelul de interact iune dintre specii, facem urm atoarele ipoteze:
(i)

In absent a rapitorilor, prada are o rat a de crestere proport ional a cu nu-
marul de indivizi, adic a: dac a y(t) = 0, x
(t) = ax(t), a > 0 ind o

constanta.
(ii)

In absent a pr azii, r apitorii mor, au o rat a de crestere proport ional a cu
num arul lor de indivizi, deci y
(t) = cy(t), (c > 0), dac a x(t) = 0.

(iii) Num arul de nt alniri (ciocniri) dintre membrii celor dou a specii este
proport ional cu produsul x(t) y(t). Aceste nt alniri au ca efect des-
cresterea numarului indivizilor prad a si inuent eaza pozitiv cresterea
num arului pr ad atorilor.
Aceste ipoteze conduc la sistemul de ecuat ii diferent iale
(3.8)
= ax bxy
y
= cy + dxy,
a, b, c, d ind constante pozitive.
Sistemul (3.8) mai este cunoscut sub numele de modelul LotkaVolterra
(A.J. Lotka (18801949); V. Volterra (18601940)), dup a numele celor care
l-au introdus.
Ment ion am ca sistemul (3.8) poate folosit pentru modelarea unei clase
largi de probleme.
Dozajul medicamentelor
Este cunoscut din medicina ca penicilina si alte medicamente administrate
unui pacient dispar din corpul acestuia dup a urm atoarea regul a: dac a x(t)
este cantitatea de medicament din corpul uman la momentul t, atunci viteza
de eliminare x
(t) a medicamentului este proport ional a cu x(t), adic a x satis-

face ecuat ia diferent ial a
(3.9) x
(t) = kx(t)
unde k > 0 este o constanta ce depinde de medicament si care se determina
experimental.
Din (3.9) rezult a
(3.10) x(t) = x
0
e
kt
unde x
0
= x(0) este doza administrata init ial.
Din (3.10) se remarca faptul c a x(t) 0 pentru t .

In practica medi-
cala ns a este necesar sa se ment in a o anumit a concentrat ie a medicamentului
n corp pentru un timp mai ndelungat.
In acest scop se administreaza pacientului o doz a init ial a x

0
, apoi la inter-
vale egale de timp, ore de exemplu, se da pacientului doza D de medicament.
Daca dorim ca n corpul pacientului la momentele , 2, 3... sa se ment in a
doza init ial a x
0
, atunci doza D care trebuie administrat a n aceste momente
se determina din relat ia
x
0
e
k
+ D = x
0
de unde
D = x
0
(1 e
k
).
Ment ion am faptul c a ecuat ia (3.9) caracterizeaza si dezintegrarea radio-
activ a.
Poluarea apei n lacuri
Una din problemele create de industrializare este poluarea apei. Un r au poluat
se va curat a relativ repedentruc at curgerea apei atrage dup a sine si poluantul.
Puricara unui lac (de substant e poluante), f acuta doar prin scurgerea apei,
este un proces dicil necesitand o cantitate foarte mare de ap a. Prezent am un
model de puricare n timp a lacului, bazat pe scurgerea gradual a a apei din
lac. Pentru aceasta se fac urmatoarele ipoteze:
1. Ratele intr arii (auxului) si scurgerea apei din lac au valori aproximativ
egale (le notam cu r).
2. Poluant ii sunt uniform distribuit i n ap a. Concentrat iile lor n apa ce
intr a n lac si apa din lac sunt notate cu C
1
respectiv C
2
.
3. Poluant ii sunt ndep artat i numai prin procesul natural al scurgerii apei
din lac.
Din ipotezele de mai sus, n intervalul de timp t, modicarea polu arii
totale = cantitea de poluant intrat a n lac cantitatea de poluant scurs a din
lac, care conduce la expresia analitic a
(3.11) (V C
2
) = (C
1
C
2
)rt + (t)
unde V este volumul lacului, iar (t)/t 0 pentru t 0. Cantitatea
(t) se introduce deoarece at at C
1
cat si C
2
depind de t.
Probleme 25
Din relat ia (3.11) se obt ine ecuat ia diferent ial a
C
2
=
(C
1
C
2
)
V
r
care este o ecuat ie diferent ial a de ordinul nt ai si are solut ia
(3.12) C
2
(t) = e
t/T
C
2
(0) + T
1
t
0
C
1
(s)e
s/T
ds
unde T =
V
r
este numarul de ani necesari pentru golirea lacului dac a rata
scurgerii se ment ine constant a iar sursa de poluare este stopata.
Daca sursa de poluare este stopata (C
1
= 0) din (3.12), rezult a ca timpul
necesar pentru a reduce concentrat ia poluantului din lac la jum atate este
t = T ln 2.
1.4 Probleme
S a se rezolve urmatoarele ecuat ii diferent iale:
Ecuat ii cu variabile separabile:
1. x
= (x 1)(x 2); 2. x
= t
3
x
2
; 3. x
= tx
2
+ x
2
+ tx + x;
4.
=
t(x
2
+ 3)
(1 + t
2
)x
x(1) = 3;
5.
=
t(x
2
1)
(t 1)x
3
x(2) = 1.
Ecuat ii omogene:
6. x
=
t x
t + x
; 7. x
=
x
t
+ sin
x t
t
; 8. x
=
4tx x
2
2t
2
; 9.
=
xt
x
2
+ t
2
x(0) = 1.
Ecuat ii liniare:
10. (t
2
+ 1)x
= 2tx + t
3
; 11. x
= 2x + e
2t
;
12. t
2
x
= tx + t + 1; 13. x
= x
cos t
sin t
+ 2t sin t;
14. x
= 2tx t
3
+ t; 15. x
=
t
t
2
+ 1
x +
1
t(1 + t
2
)
Ecuat ii de tip Bernoulli:
16.
_
_
_
x
=
t
2(t
2
1)
x +
t
2x
x(0) = 1
; 17. tx
= 4x + t
2
x.
Ecuat ii cu diferent iale exacte:
18. (2t + x
2
)dt + (2tx + 1)dx = 0;
19. (xcos t + x
2
)dt + (sin t + 2tx + 3x
2
)dx = 0;
20. x
2
(t x)dt + (1 tx
2
)dx = 0; 21. (t
2
+ 2t + x
2
)dt + 2xdx = 0;
22. 2txdt + (t
2
+ cos x)dx = 0; 23.
_
(tx
2
1)dt + (t
2
x 1)dx = 0
x(0) = 1.
Ecuat ii rezolvabile cu ajutorul factorului integrant:
24. xdx + t dt + (t
2
+ x
2
)t
2
dt = 0
_
= e
2t
3
/3
_
;
25. xdt + (3t x + 3)dx = 0 ( = x
2
).
Ecuat ii Lagrange:
26. tx
2
+ (x 3t)x
+ x = 0; 27. x = 2tx
3
.
Ecuat ii care admit reducerea ordinului:
28. x
tx
+ x
3
= 0; 29. x
2
2tx
= 0; 30. xx
2
= 0.
Ecuat ii rezolvabile prin serii de puteri:
31.
_
_
_
xx
+ 3x
2
= 0
x(0) = 1, x
(0) =
1
4
_
x =
n=0
C
n
t
n
_
32.
_
x
+ x = 0
x(10) = 0, x
(10) = 1
_
x =
n=0
C
n
(t 10)
n
_
Ecuat ii rezolvabile cu ajutorul substitut iilor:
33. x
x + sin t cos t
_
u =
x + sin t
_
;
34. (t
2
x
3
+ 2tx
2
+ x)dt + (t
3
x
2
2t
2
x + t)dx = 0 (u = tx);
35. xx
= (x
)
2
+ 6tx
2
_
x = e
_
y dt
_
;
36. 9xx
18tx + 4t
3
= 0
_
x = y
2
_
;
37. t
2
x
+ tx
+
_
t
2
1
4
_
x = 0
_
y =
t x
_
;
38. x(1 + 2tx)dt + t(1 2tx)dx = 0 (u = 2tx).
Capitolul 2
Problema Cauchy
pentru ecuat ii diferent iale
In capitolul I am prezentat diferite tipuri de ecuat ii diferent iale pentru care

stim sa g asim solut ia generala. Asa cum am mai ment ionat, aceasta clasa de
ecuat ii (rezolvabile prin cuadraturi) este foarte restr ans a, motiv pentru care
nc a de pe vremea lui Euler s-a pus problema aproxim arii solut iei unei ecuat ii.
Dar pentru a aproxima o solut ie trebuie, n primul r and, s a stim ca aceasta
exista. Iar dac a existent a este asigurata, ne intereseaza unicitatea solut iei
pentru c a, n caz contrar, nu stim ce solut ie aproxim am. Teorema Cauchy
Picard ofer a un rezultat de existent a si unicitate si n acelasi timp o metoda
de construct ie aproximativ a a solut iei unei ecuat ii diferent iale.
2.1 Formularea problemei metoda lui Picard
Fie problema Cauchy (cu valori init iale)
(1.1)
= f(t, x)
x(t
0
) = x
0
unde f : IR
2
IR este o funct ie continu a. Deoarece f este continua se observa
ca relat ia (1.1) este echivalenta cu
(1.2) x(t) = x
0
+
t
t
0
f(s, x(s))ds.
Asadar, a rezolva problema (1.1) este totuna cu a rezolva ecuat ia integral a
(1.2). Presupunem c a x
0
() este o funct ie continu a ce reprezinta o aproxi-
mant a a solut iei ecuat iei (1.2).

Inlocuind x(s) cu x
0
(s), membrul drept al
28 Problema Cauchy pentru ecuat ii diferent iale
ecuat iei (1.2) deneste o nou a funct ie notata
x
1
(t) = x
0
+
t
t
0
f(s, x
0
(s))ds.
Repetand procedeul, obt inem funct ia
x
2
(t) = x
0
+
t
t
0
f(s, x
1
(s))ds,
si, n mod recurent, obt inem sirul de funct ii x
3
(t), x
4
(t), ... n care termenul de
pe locul n este dat de formula
(1.3) x
n
(t) = x
0
+
t
t
0
f(s, x
n1
(s))ds.
In practic a, se ia x
0
() = x
0
. Sirul (x
n
) se numeste sirul aproximat iilor suc-
cesive, iar metoda prin care se construieste sirul (x
n
) se numeste metoda
aproximat iilor succesive a lui Picard (E.Picard, 18561941).
Utiliz and aceasta construct ie, vom demonstra ca, n anumite condit ii im-
puse funct iei f, problema (1.1) are o solut ie locala unic a. Teorema pe care o
demonstram n continuare este cunoscut a sub numele de teorema de existent a
si unicitate a lui CauchyPicard.
Teorema 1.1. Fie f : D IR
2
IR unde
(1.4) D = {(t, x) IR
2
; |t t
0
| a, |x x
0
| b; a, b IR
+
}.
Dac a
(i) funct ia f este continu a pe D;
(ii) funct ia f este lipschitzian a n a doua variabil a pe D, adic a exist a
L > 0 astfel nc at
(1.5) |f(t, x) f(t, y)| L|x y|, (t, x), (t, y) D,
atunci exist a si este unic a o solut ie x = x(t) a problemei Cauchy (1.1), denit a
pe intervalul I = {t; |t t
0
| } unde
(1.6) = min
a,
b
M
; M = max{|f(t, x)|; (t, x) D}.

Formularea problemei metoda lui Picard 29
Demonstrat ie. Existent a. Asa cum am ment ionat, problema (1.1) este
echivalent a cu ecuat ia integral a (1.2), deci este sucient sa ar atam ca aceasta
din urm a are o solut ie unic a pe intervalul I.

In acest scop construim sirul
aproximat iilor succesive (cu x
0
() = x
0
) pentru solut ia ecuat iei (1.2).

In
legatur a cu acest sir vom demonstra urm atoarele:
(j) sirul (x
n
) este bine denit;
(jj) sirul (x
n
) este uniform convergent;
(jjj) limita sirului (x
n
) este solut ia ecuat iei (1.2).
In continuare ne vom m argini la intervalul [t

0
, t
0
+] deoarece pe intervalul
simetric [t
0
, t
0
] lucrurile se petrec n mod analog.
Pentru a demonstra (j) este sucient s a ar atam ca funct iile continue x
0
,
x
1
(t), x
2
(t), ..., pentru t
0
t t
0
+ au gracele n D, domeniul n care este
denit a funct ia f, deci ca pentru n = 0, 1, 2, ... este vericata inegalitatea:
(1.7) |x
n
(t) x
0
| b, pentru t
0
t t
0
+ .
Inegalitatea (1.7) este evidenta pentru n = 0; presupun and-o valabil a pentru
n 1, din (1.3) rezult a:
|x
n
(t) x
0
|
t
t
0
|f(s, x
n1
(s)|ds M(t t
0
) M b,
si, conform principiului induct iei matematice, inegalitatea (1.7) este valabila
pentru orice n natural.
Pentru a demonstra (jj), consider am seria de funct ii
(1.8) x
0
+
k=0
(x
k+1
(t) x
k
(t))
pentru care suma primilor (n + 1) termeni este:
x
0
+
n1
k=0
(x
k+1
(t) x
k
(t)) = x
n
(t).
Folosind criteriul lui Weierstrass, vom demonstra c a seria (1.8) este abso-
lut si uniform convergent a pe [t
0
, t
0
+ ], c aut and o serie majorant a pentru
modulele termenilor s ai. Din (1.3) si (1.6) rezult a ca pentru n = 1 avem:
(1.9) |x
1
(t) x
0
| M(t t
0
).
Apoi, din (1.3), (1.5), (1.6), rezult a (t in and cont de (1.9)):
|x
2
(t) x
1
(t)| =
t
t
0
(f(s, x
1
(s)) f(s, x
0
(s)))ds
t
t
0
|x
1
(s) x
0
(s)|ds L
t
t
0
M(s t
0
)ds = LM
(t t
0
)
2
2

Rat ion and inductiv, obt inem inegalitatea
|x
k+1
(t) x
k
(t)| ML
k
(t t
0
)
k+1
(k + 1)!

M
L

(L)
k+1
(k + 1)!
de unde rezult a ca pentru t
0
t t
0
+ , modulul termenului general al
seriei (1.8) este majorat de termenul general al seriei convergente cu termeni
pozitivi:
M
L
k=1
(L)
k
k!
=
M
L
(e
L
1).
In consecint a, seria (1.8) este absolut si uniform convergent a n [t

0
, t
0
+]. Fie
x() limita uniform a a sirului x
n
(); dac a se trece la limita n ambii membri ai
relat iei (1.3) si se utilizeaza propriet at ile funct iilor continue si ale integralelor
de siruri de funct ii uniform convergente, rezult a ca pe intervalul [t
0
, t
0
+ ]
avem:
x(t) = x
0
+ lim
n
t
t
0
f(s, x
n1
(s))ds = x
0
+
t
t
0
f(s, x(s))ds
deci funct ia x() astfel construit a veric a ecuat ia integral a (1.2) n intervalul
[t
0
, t
0
+ ], ceea ce demonstreaza armat ia (jjj).
Unicitatea. Presupunem prin reducere la absurd c a ecuat ia (1.2) mai are
o solut ie y(), deci
(1.10) y(t) = x
0
+
t
t
0
f(s, y(s))ds.
Scazand (1.10) din (1.3) si folosind condit ia Lipschitz (1.5), obt inem
(1.11) |x
n
(t) y(t)| L
t
t
0
|x
n1
(s) y(s)|ds.
Dar, din (1.10) rezult a
(1.12) |y(t) x
0
| M(t t
0
),
Formularea problemei metoda lui Picard 31
iar din (1.11), t in and cont de (1.12), obt inem prin recurent a
|x
n
(t) y(t)| L
n
M
(t t
0
)
n+1
(n + 1)!

M
L
(L)
n+1
(n + 1)!
,
de unde rezult a ca x
n
(t) y(t) pentru n , t [t
0
, t
0
+ ] deci
y() = x(), ceea ce ncheie demonstrat ia unicit at ii si a teoremei.
Observat ii.
1. Daca funct ia f admite derivat a part ial a
f
x
marginit a n D, atunci con-
dit ia Lipschitz (1.5) este vericata n D.
2. Unicitatea solut iei se poate demonstra usor plecand de la relat iile (1.3) si
(1.10) si aplicand inegalitatea lui Gronwall modulului diferent ei
(x(t) y(t)).
3. Se poate demonstra c a problema Cauchy (1.1) admite solut ie chiar atunci
cand f satisface doar condit ia (i), deci nu este lipschitzian a n a doua
variabil a.
In acest caz ns a, nu mai este asigurat a unicitatea dup a cum se poate observa
din exemplul urm ator:
Problema Cauchy
=
5
x,
x(0) = 0
are pentru t 0 o innitate de solut ii
(t) =
0, 0 t C
4
5
(t C)
5
4
, t C
C > 0 ind un num ar arbitrar.
Evaluarea erorii n aproximarea solut iei prin metoda lui Picard
rezult a din
|x(t) x
n
(t)|
k=n
|x
k+1
(t) x
k
(t)|
M
L
k=n+1
L
k
(t t
0
)
k
k!

M
L
k=n+1
(L)
k
k!
<
M
L
(L)
n+1
(n + 1)!
k=0
(L)
k
k!
de unde
(1.13) |x(t) x
n
(t)|
M
L
(L)
n+1
(n + 1)!
e
L
.
Evaluarea (1.13) este valabil a pentru orice t I. Deoarece
(L)
n+1
(n + 1)!
0 pentru
n , inegalitatea (1.13) ne d a o informat ie asupra num arului de iterat ii
necesare pentru obt inerea solut iei pe ntreg intervalul I, cu o aproximat ie
dorit a.
Exemplu numeric. Se consider a ecuat ia de tip Riccati
x
= x
2
+ tx + t
unde |t|
1
2
,
|x| 1 si se cere sa se aproximeze solut ia care verica condit ia
Cauchy x(0) = 0.
Avem: a =
1
2
,
b = 1, M = 2. Rezulta = min
1
2
,
1
2
=
1
2
Apoi n
D =
(t, x); |t|

1
2
,
|x| 1
avem:
|f(t, x) f(t, y)| =
x
2
y
2
+ tx ty
|x y||x + y + t|
5
2
|x y|,
deci L =
5
2
Inegalitatea (1.13) devine:
|x(t) x
n
(t)|
4
5
5
4
n+1
(n + 1)!
e
5
2
1
2
,
valabil a pe tot intervalul
1
2
,
1
2
.
De exemplu, pentru n = 3
|x(t) x
3
(t)|
125
1256
e
5
4

= 0, 2826.
Rezulta ca x
3
() aproximeaz a solut ia exacta, n intervalul
1
2
,
1
2
, cu o eroare
absolut a mai mica decat 0, 2827.
Aproximat iile succesive se calculeaza cu formula (1.3), adic a (n cazul
nostru):
x
n+1
(t) =
t
0
(x
2
n
(s) + sx
n
(s) + s)ds, x
0
= 0.
Existent a si unicitate pentru sisteme diferent iale 33
Rezulta imediat ca:
x
1
(t) =
1
2
t
2
; x
2
(t) =
t
5
20
+
t
4
8
+
t
2
2
;
x
3
(t) =
t
11
4400
+
t
10
800
+
t
9
576
+
t8
160
+
t
7
40
+
t
6
48
+
t
5
20
+
t
4
8
+
t
2
2

2.2 Teorema de existent a si unicitate pentru
sisteme de ecuat ii diferent iale de ordinul I
Fie IR
n
spat iul real de dimensiune n, ale carui elemente sunt vectorii n-
dimensionali de forma x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) scrisi sub form a de linie sau coloan a.
Componentele x
1
, x
2
, ..., x
n
ale n-uplului (x
1
, x
2
, ..., x
n
) se numesc coordo-
natele vectorului x.
Spat iul IR
n
se organizeaza ca spat iu liniar (sau vectorial) cu operat iile
obisnuite de adunare a vectorilor si nmult ire a vectorilor cu scalari.
Se numeste norm a o funct ie reala, notat a , denit a pe IR
n
, care satis-
face condit iile:
(i) x 0 pentru orice x IR
n
, iar x = 0 dac a si numai dac a toate
componentele lui x sunt nule deci x = 0,
(ii) x+yx+y, x, yIR
n
, numit a inegalitatea triunghiului,
(iii) x = ||x, IR, x IR
n
.
Orice norm a induce pe IR
n
o topologie, care permite denirea not iunii de
convergent a.
Astfel, vom spune ca sirul {x
p
}
p=1
converge la x n norma , dac a
lim
p
x
p
x = 0. Evident, condit ia necesara si sucienta ca {x
p
} sa tind a
catre x, este ca toate componentele lui x
p
= (x
p
1
, x
p
2
, ..., x
p
n
) sa tind a catre
componentele corespunzatoare ale lui x.
Rezulta de aici ca oricare dou a norme pe IR
n
denesc aceeasi convergent a,
cu alte cuvinte sunt echivalente.
Printre normele cele mai utilizate pe IR
n
sunt:
(2.1) x
e
=
i=1
x
2
i
1/2
, x = (x
1
, ..., x
n
) norma euclidian a
(2.2) x
1
=
n
i=1
|x
i
|, x = (x
1
, ..., x
n
)
(2.3) x
2
= max{|x
i
|, i = 1, ..., n}, x = (x
1
, ..., x
n
).
Daca vectorul x depinde de t si componentele sale sunt funct ii derivabile
de t, vom numi derivata lui x vectorul ale carui componente sunt derivatele
componentelor lui x, adic a:
x
=
dx
dt
=
dx
1
dt
,
dx
2
dt
,

,
dx
n
dt
De asemenea, denim integrala vectorului x prin:
b
a
x(t)dt =
b
a
x
1
(t)dt,
b
a
x
2
(t)dt, ...,
b
a
x
n
(t)dt
.
Este evident ca pentru a < b are loc inegalitatea
b
a
x(t)dt
b
a
x(t)dt.
Cu aceste pregatiri putem enunt a teorema de existent a si unicitate pentru
sisteme diferent iale.
Teorema 2.1. Fie sistemul diferent ial
(2.4) x
i
= f
i
(t, x
1
, ..., x
n
), i = 1, ..., n,
cu condit iile init iale
(2.5) x
i
(t
0
) = x
0
i
, i = 1, ..., n,
unde f
i
sunt funct ii continue de cele (n+1) argumente ale lor n paralelipipedul
(n + 1)dimensional
D = {(t, x) IR
n+1
; |t t
0
| a, x x
0
b; a, b IR
+
}.
Presupunem c a funct ia vectorial a f(t, x) = (f
1
(t, x), ..., f
n
(t, x)) veric a n D
condit ia lui Lipschitz
f(t, x) f(t, y) Lx y, (t, x), (t, y) D.
In aceste condit ii sistemul diferent ial (2.4) cu condit iile init iale (2.5) are o
solut ie unic a pe intervalul I = {t; |t t
0
| } unde
= min
a
,
b
M
; M = max{f(t, x); (t, x) D}.

Demonstrat ia Teoremei 2.1 urmeaza pas cu pas pe cea a Teoremei 1.1 astfel
ca o l asam n seama cititorului.
Ecuat ii diferent iale de ordin superior 35
2.3 Existent a si unicitatea solut iei unei ecuat ii
diferent iale de ordin superior
Consider am ecuat ia diferent ial a de ordinul n, scrisa sub forma normal a
(3.1) x
(n)
= f(t, x, x
, ..., x
(n1)
).
Prin solut ie pentru ecuat ia (3.1) pe intervalul IIR nt elegem o funct ie de
clasa C
n
pe I, care veric a relat ia (3.1) n orice punct t I, iar prin problem a
Cauchy asociata ecuat iei (3.1) nt elegem determinarea unei solut ii x care la
un moment dat t = t
0
I veric a condit iile
(3.2) x(t
0
) = x
0
1
, x
(t
0
) = x
0
2
, ..., x
(n1)
(t
0
) = x
0
n
;
x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
ind xate.
Prin intermediul transform arii
(3.3) x
1
= x, x
2
= x
, ..., x
n
= x
(n1)
ecuat ia (3.1) devine echivalent a cu sistemul diferent ial de ordinul 1
(3.4)
1
= x
2
x
2
= x
3
.
.
.
x
n1
= x
n
x
n
= f(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)
iar condit iile init iale devin
(3.5) x
i
(t
0
) = x
0
i
, i = 1, 2, ..., n.
In acest fel, pentru a rezolva problema Cauchy asociat a ecuat iei (3.1) este
sucient sa rezolvam problema Cauchy asociata sistemului (3.4).
Presupunem c a f satisface urmatoarele condit ii
(i) f este continua pe mult imea D={(t, x
1
, ..., x
n
)IR
n+1
; |t t
0
|a,
x
i
x
0
i
b, i = 1, 2, ..., n; a, b IR
+
}
(ii) f veric a n D condit ia Lipschitz
|f(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)f(t, y
1
, y
2
, ..., y
n
)|Lmax{|x
i
y
i
|; i = 1, 2, ..., n}
pentru tot i (t, x
1
, x
2
, ..., x
n
), (t, y
1
, y
2
, ..., y
n
) din D.
Teorema care urmeaza este un caz particular al Teoremei 2.1.
Teorema 3.1. Dac a sunt vericate condit iile (i) si (ii), problema Cauchy
(3.1), (3.2) admite o solut ie unic a x=x(t) denit a pe intervalul I={t; |tt
0
|}
unde = min
a
,
b
M
si
M = max{|f(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)|, |x
2
|, ..., |x
n
|; (t, x
1
, x
2
, ..., x
n
) D}.
Exemplul 3.1. S a se rezolve problema Cauchy
t
3
x
+ 3t
2
x
+ tx
x = 0, x(1) = 0, x
(1) = 0, x
(1) = 1.
Solut ie. Ecuat ia este de tip Euler. F acand, pentru t > 0, substitut ia t = e
,
ecuat ia devine
d
3
x
d
3
x = 0 care este ecuat ie diferent ial a liniar a cu coecient i
constant i si are solut ia
x() = C
1
e
+ e
/2
C
2
cos
3
2
+ C
3
sin
3
2

si, revenind la substitut ie, gasim solut ia generala

x(t) = C
1
t +
1
C
2
cos
3
2
ln t
+ C
3
sin
3
2
ln t
, t > 0.
Impun and condit iile init iale, gasim C
1
=
1
3
,
C
2
=
1
3
,
C
3
=
1
3
si deci
solut ia problemei este
x(t) =
1
3
t
1
1
3
cos
3
2
ln t
+
1
3
sin
3
2
ln t
, t > 0.
In cazul n care nu sunt ndeplinite condit iile teoremei, nu avem unicitate

dup a cum se poate vedea din exemplul urm ator.
Exemplul 3.2. Ecuat ia neliniar a de ordinul al doilea
3(x
)
2
x
+ 24(1 x) = 0; x(0) = 1, x
(0) = 0,
are cel put in trei solut ii: x(t) = 1, x(t) = 1 t
2
si x(t) = 1 + t
2
.
Prelungibilitatea solut iei 37
2.4 Prelungibilitatea unei solut ii cu condit ii
init iale date
S a consideram problema Cauchy
(4.1)
= f(t, x)
x(t
0
) = x
0
unde f este o funct ie continu a ntr-un domeniu DIR
2
.
Daca derivata part ial a
f
x
este continua n D, atunci, asa cum am vazut n
Teorema 1.1, problema Cauchy (4.1) admite o solut ie locala unic a (deoarece se
poate construi un paralelipiped centrat n (t
0
, x
0
), n care funct ia f satisface
condit ia lui Lipschitz relativ la x).
Uneori, chiar pentru ecuat ii neliniare foarte simple, nu exist a o solut ie pe
ntregul interval de variat ie al variabilei t, inclus n proiect ia pe Ot a lui D.
Spunem c a solut ia x = (t) a problemei (4.1) denit a pe un interval
I = [a, b] este prelungibil a daca exista o solut ie x = (t) a problemei, denit a
pe un interval JI astfel nc at pe I. Prelungibilitatea solut iei x = (t)
la st anga punctului t = a, respectiv la dreapta punctului t = b, se deneste n
mod natural. O solut ie care nu este prelungibil a se numeste saturat a. Din teo-
rema de existent a si unicitate local a (cazul lipschitzian) rezult a ca intervalul
de denit ie al unei solut ii saturate este deschis.
De exemplu, problema Cauchy
= x
2
+ 1
x(0) = 0
are ca solut ie funct ia x = tg t care nu poate prelungit a decat p an a la inter-
valul deschis
2
,
In teorema care urmeaza d am un criteriu simplu de prelungibilitate.

Teorema 4.1. Fie problema Cauchy (4.1) unde f este o funct ie continu a
n ambele variabile, lipschitzian a n variabila x si m arginit a n D. Fie (a, b)
intervalul nit pe care s-a denit solut ia x() a problemei (4.1).

In acest caz
exist a
lim
ta
t>a
= x(a
+
) si lim
tb
t<b
= x(b
).
Presupunem c a (b, x(b
)) D.

In acest caz solut ia poate prelungit a la
dreapta punctului t = b. Prelungibilitatea la st anga punctului t = a se trateaz a
n mod similar.
Demonstrat ie. Presupunem c a |f(t, x)| M pentru (t, x) D.
Problema Cauchy (4.1) este echivalent a cu ecuat ia integral a
x(t) = x
0
+
t
t
0
f(s, x(s))ds.
Daca t
1
, t
2
(a, b), atunci:
|x(t
2
) x(t
1
)| =
t
2
t
1
f(s, x(s))ds
M|t
2
t
1
|,
inegalitate care, n baza teoremei lui Cauchy asupra limitelor de funct ii, im-
plic a existent a limitelor laterale x(a
+
) si x(b
). Acum, deoarece (b, x(b
))D
putem aplica din nou teorema lui CauchyPicard care stabileste existent a unei
solut ii ntr-o vecin atate a punctului t = b care coincide cu solut ia x() pentru
t < b, din cauza unicit at ii.
Corolarul 4.1. Fie sistemul de ecuat ii diferent iale de ordinul nt ai, liniare:
x
i
=
n
j=1
a
ij
(t)x
j
+ b
i
(t), i = 1, 2, ..., n,
unde funct iile a
ij
() si b
i
() sunt continue ntr-un interval I al axei reale.
Pentru orice t
0
I si orice numere reale
i
(i = 1, 2, ..., n), sistemul
admite o solut ie unic a x(t) = (x
1
(t), ..., x
n
(t)) care veric a condit iile init iale
x
i
(t
0
) =
i
, (i = 1, 2, ..., n).
Aceasta solut ie este prelungibil a pe ntregul interval I.
2.5 Probleme
S a se rezolve urmatoarele probleme Cauchy
1.
= xcos t + sin t cos t

x() = 0;
2.
=
2x
2
tx
t
2
tx + x
2
x(0) = 1;
3.
=
tx
t
2
x
4
x(1) = 1;
4.
= 2tx + 2te
t
2
x(0) = 1;
Probleme 39
5.
= te
t
x(0) = x
(0) = x
(0) = 0.
6. S a se construiasca primele trei aproximat ii succesive pentru solut iile
problemelor Cauchy
a)
= t
x
2
t
x(1) = 0;
b)
= tx y
2
y
= xy 2
x(0) = 2, y(0) = 1.
7. Fie problema Cauchy
= x
2
x(0) = 1
y
= xy y(0) = 5
(i) S a se arate ca aceasta problem a are solut ie unic a n orice interval care
cont ine originea.
(ii) Folosind metoda aproximat iilor succesive sa se ae solut ia sistemului.
8. Fie x si y solut iile problemelor Cauchy
x
2
1, x(0) = 1
y
y
2
+ 1, y(0) = 0
Presupun and c a are loc teorema de existent a si unicitate sa se arate ca x
= y,
y
= x si apoi sa se rezolve cele doua ecuat ii.

9. S a se construiasca primele trei aproximat ii succesive pentru solut iile
problemelor Cauchy:
(i) x
= t
2
+ x
2
, x(0) = 1;
(ii) x
= 3tx 2e
2x1
, x(0) =
1
2
.
10. Fie problema Cauchy
x
+ 2x
+ x = 0, IR, x(0) = 0, x
(1) = 1.
S a se discute n funct ie de parametrul existent a solut iei acestei probleme.
11. S a se arate ca exista un interval pentru care solut iile problemelor
Cauchy de mai jos exista si sunt unice. S a se determine apoi primele trei
aproximat ii succesive pentru solut iile acestor probleme.
a)
= 3t + x
3
x(0) = 0;
b)
tx
= t
2
+ x
2
x(0) = 0, x
(0) = 1.
Capitolul 3
Ecuat ii si sisteme de ecuat ii
diferent iale liniare.
Transformata Laplace
3.1 Ecuat ii diferent iale liniare
Denit ii
O ecuat ie de forma:
(1.1) x
(n)
+ a
1
(t)x
(n1)
+ + a
n1
(t)x
+ a
n
(t)x = f(t)
se numeste ecuat ie diferent ial a liniar a de ordinul n. Peste tot n cele ce
urmeaza vom presupune c a funct iile a
1
, ..., a
n
, f sunt continue pe un inter-
val I, numit interval de denit ie al ecuat iei diferent iale. Daca funct ia f este
identic nul a pe I, ecuat ia (1.1) se numeste omogen a, iar n caz contrar neo-
mogen a. Fie C
n
(I) mult imea funct iilor derivabile de n ori pe intervalul I cu
derivata de ordinul n continu a si L operatorul denit pe C
n
(I) prin:
L(x) = x
(n)
+ a
1
(t)x
(n1)
+ + a
n1
(t)x
+ a
n
(t)x.
Remarcam ca acest operator este liniar adic a veric a relat iile:
(1.2) L(x
1
+ x
2
) = L(x
1
) + L(x
2
); L(cx) = cL(x), c IR.
Fie X o solut ie particular a a ecuat iei (1.1). Daca x este o solut ie oarecare
a ecuat iei (1.1) si facem substitut ia x = X + y rezult a (deoarece L(x) =
L(X) + L(y) = f(t)) ca y veric a ecuat ia
(1.3) y
(n)
+ a
1
(t)y
(n1)
+ a
2
(t)y
(n2)
+ + a
n1
(t)y
+ a
n
(t)y = 0
42 Ecuat ii liniare. Transformata Laplace
care se numeste ecuat ia omogen a asociat a ecuat iei (1.1).
De aici rezulta ca solut ia generala a ecuat iei (1.1) se obt ine ca suma dintre
o solut ie particular a a ecuat iei (1.1) si solut ia generala a ecuat iei (1.3).
Pe de alta parte, dac a y
1
, y
2
, ..., y
k
sunt k solut ii ale ecuat iei (1.3) iar c
i

IR, i = 1, k, atunci si c
1
y
1
+ c
2
y
2
+ + c
k
y
k
este solut ie a ecuat iei (1.3).

In
mod resc se pune ntrebarea: c ate solut ii particulare ale ecuat iei (1.3) sunt
necesare si ce propriet at i trebuie s a aib a acestea pentru a putea obt ine cu
ajutorul lor orice solut ie a ecuat iei (1.3).

In acest scop sunt necesare cateva
not iuni care se introduc n paragraful urm ator.
Dependent a si independent a liniara a unor funct ii
Un sistem de n funct ii x
1
, x
2
, ..., x
n
, continue ntr-un interval I, se numesc
liniar dependente n I daca exista constantele c
1
, c
2
, ..., c
n
nu toate nule, astfel
nc at pentru orice t I sa aib a loc egalitatea
c
1
x
1
(t) + c
2
x
2
(t) + + c
n
x
n
(t) = 0.
In caz contrar, spunem c a sistemul de funct ii este liniar independent. S a

observ am faptul c a nu este usor de vericat, cu ajutorul denit iei, dependent a
sau independent a liniar a a unui sistem de funct ii. Acest lucru se dovedeste a
simplu dac a utiliz am not iunea de wronskian.
Daca funct iile x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt de clasa C
n1
pe intervalul I, determinan-
tul
W(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
x
1
x
2
. . . x
n
x
1
x
2
x
n
.........................................
x
(n1)
1
x
(n1)
2
x
(n1)
n
se numeste wronskianul sistemului de funct ii.

S a presupunem acum ca x
1
, x
2
, ..., x
n
sunt solut ii ale ecuat iei diferent iale
liniare si omogene de ordinul n
(1.4) x
(n)
+ a
1
(t)x
(n1)
+ a
2
(t)x
(n2)
+ + a
n1
(t)x
(t) + a
n
(t)x = 0
Dorim s a veric am daca aceste funct ii sunt sau nu liniar independente.
Presupun and c a sunt liniar dependente rezult a ca exista constantele
c
1
, c
2
, .., c
n
, nu toate nule astfel nc at
(1.5) c
1
x
1
+ c
2
x
2
+ + c
n
x
n
= 0 pe I.
Ecuat ii diferent iale liniare 43
Deoarece x
i
sunt solut ii ale ecuat iei (1.4) rezult a ca exista derivatele
x
i
, x
i
, ..., x
(n1)
i
iar relat ia (1.5) conduce, prin derivare succesiv a, la sistemul
(1.6)
c
1
x
1
+ c
2
x
2
+ + c
n
x
n
= 0
c
1
x
1
+ c
2
x
2
+ + c
n
x
n
= 0
............................................
c
1
x
(n1)
1
+ c
2
x
(n1)
2
+ + c
n
x
(n1)
n
= 0.
Sistemul (1.6) poate privit ca un sistem omogen de ecuat ii liniare n
necunoscutele c
1
, c
2
, ..., c
n
. Acest sistem are si alta solut ie nafar a de solut ia
banal a daca si numai dac a determinantul matricii sistemului este nul.
Ori aceastanseamna can orice punct din I wronskianul funct iilor x
1
, ..., x
n
este nul. Cu alte cuvinte, am demonstrat urm atorul rezultat.
Teorema 1.1. Solut iile x
1
, x
2
, ..., x
n
ale ecuat iei diferent iale (1.4) sunt liniar
independente pe I dac a si numai dac a wronskianul lor W(x
1
, x
2
, ..., x
n
) este
nenul n orice punct al intervalului I.
Sistem fundamental de solut ii al unei ecuat ii liniare omogene
Fie ecuat ia
(1.7) x
(n)
+ a
1
(t)x
(n1)
+ a
2
(t)x
(n2)
+ + a
n1
(t)x
+ a
n
(t)x = 0
Teorema 1.2 (Liouville). Fie W(t) wronskianul unui sistem de n solut ii ale
ecuat iei (1.1). Atunci, are loc egalitatea
(1.8) W(t) = W(t
0
) exp
t
t
0
a
1
(s)ds
, t, t
0
I.
Demonstrat ie. Pentru simplicarea scrierii vom lua n = 3; e x
1
(t), x
2
(t),
x
3
(t) trei solut ii ale ecuat iei (1.7). Avem:
W(x
1
, x
2
, x
3
) =
x
1
x
2
x
3
x
1
x
2
x
3
x
1
x
2
x
Deriv and acest determinant n raport cu t si t in and cont de regula de derivare

a unui determinant si de ecuat ia (1.7) pentru n = 3, avem:
dW
dt
=
x
1
x
2
x
3
x
1
x
2
x
3
x
1
x
2
x
x
1

x
1

a
1
(t)x
1
a
2
(t)x
1
a
3
(t)x
1


unde n ultimul determinant s-a scris numai prima coloan a. Scriind acest
determinant ca o suma de trei determinant i, doi dintre acestia sunt nuli, av and
cate dou a linii proport ionale.

In acest fel se obt ine
dW
dt
= a
1
(t)W,
care conduce la formula (1.8). Cazul general se trateaz a analog.
Rezultatul stabilit n Teorema 1.2 permite introducerea not iunii de sistem
fundamental de solut ii.
Denit ia 1.1. Un sistem de n solut ii ale ecuat iei (1.7) se numeste fundamen-
tal daca cel put in ntr-un punct din I (de fapt pe tot intervalul) wronskianul
lor nu se anuleaz a.
Utilitatea sistemului fundamental de solut ii reiese din teorema urmatoare.
Teorema 1.3. Dac a se cunoaste un sistem fundamental de solut ii pentru
(1.7), orice alt a solut ie este o combinat ie liniar a a solut iilor din sistemul fun-
damental.
Demonstrat ie. Daca x este o solut ie a ecuat iei (1.7) care n punctul t
0
I
satisface condit iile
x(t
0
) = q
0
, x
(t
0
) = q
1
, ..., x
(n1)
(t
0
) = q
n1
,
este sucient sa ar at am ca exista c
1
, c
2
, ..., c
n
IR astfel nc at
x = c
1
x
1
+ c
2
x
2
+ + c
n
x
n
.
Condit iile init iale satisfacute de x conduc la sistemul liniar algebric
c
1
x
1
(t
0
) + c
2
x
2
(t
0
) + + c
n
x
n
(t
0
) = q
0
,
c
1
x
1
(t
0
) + c
2
x
2
(t
0
) + + c
n
x
n
(t
0
) = q
1
,
.
.
.
c
1
x
(n1)
1
(t
0
) + c
2
x
(n1)
2
(t
0
) + + c
n
x
(n1)
n
(t
0
) = q
n1
care are o solut ie unic a deoarece este un sistem de tip Cramer cu determinantul
W(t
0
) = 0, ceea ce ncheie demonstrat ia teoremei.
Ecuat ii diferent iale liniare neomogene
Presupun and c a se cunoaste un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia
omogena
(1.9) x
(n)
+ a
1
(t)x
(n1)
+ + a
n1
(t)x
+ a
n
(t)x = 0
utiliz and metoda variat iei constantelor (Lagrange) se poate obt ine (prin cuadra-
turi) o solut ie particular a a ecuat iei neomogene
(1.10) x
(n)
+ a
1
(t)x
(n1)
+ + a
n1
(t)x
+ a
n
(t)x = f(t).
Schit am (pentru simplitate) cum se face acest lucru pentru cazul n = 3.
Pentru aceasta, presupunem c a x
1
, x
2
, x
3
formeaza un sistem fundamental
de solut ii pentru (1.9). Solut ia generala a ecuat iei (1.9) va dat a de
(1.11) x = c
1
x
1
+ c
2
x
2
+ c
3
x
3
, c
1
, c
2
, c
3
IR.
Metoda variat iei constantelor consta n a considera pe c
1
, c
2
, c
3
ca funct ii
de variabil a independent a t si a le determina astfel nc at x = c
1
(t)x
1
(t) +
c
2
(t)x
2
(t) +c
3
(t)x
3
(t) sa e o solut ie a ecuat iei (1.10).

In acest scop impunem
funct iilor c
1
, c
2
, c
3
sa satisfaca mpreun a cu x
1
, x
2
, x
3
sistemul
(1.12)
c
1
x
1
+ c
2
x
2
+ c
3
x
3
= 0
c
1
x
1
+ c
2
x
2
+ c
3
x
3
= 0
c
1
x
1
+ c
2
x
2
+ c
3
x
3
= f(t).
Deoarece wronskianul funct iilor x
1
, x
2
, x
3
nu se anuleaza n intervalul I
rezult a ca sistemul (1.12) este un sistem Cramer cu solut ie unic a pentru orice
t I. Funct iile c
1
(), c
2
(), c
3
() se obt in prin cuadraturi, apoi cu ajutorul lor
se obt ine solut ia particular a
(1.13) x(t) = c
1
(t)x
1
(t) + c
2
(t)x
2
(t) + c
3
(t)x
3
(t)
a ecuat iei (1.10) pentru n = 3. Rezulta ca solut ia generala a ecuat iei (1.10)
va dat a de suma dintre solut ia generala (1.11) a ecuat iei (1.9) si solut ia
particular a (1.13) a ecuat iei (1.10).
Exemplu. Studiul ncovoierii unei pl aci subt iri, circulare, ncastrate pe contur
si supus a unei sarcini concentrate n centrul ei se face prin intermediul ecuat iei
diferent iale
x
2
d
2
dx
2
+ x
d
dx
= kx, x (0, r],
unde k = const. S a se determine solut ia care satisface condit iile limit a,
lim
x0
(x) = 0, (r) = 0, stiind c a ecuat ia omogena admite solut ia particu-
lar a
1
(x) = x.
Solut ie. Lu and ecuat ia omogena asociata
x
2
d
2
dx
2
+ x
d
dx
= 0
si f acand substitut ia (x) = xy(x), obt inem pentru y ecuat ia xy
+ 3y
= 0
care da solut ia particular a y(x) =
1
x
2
, deci
2
(x) =
1
x
Deoarece wronskianul solut iilor

1
,
2
este diferit de zero pe (0, r], rezult a
ca acestea sunt liniar independente, deci solut ia generala a ecuat iei omogene
este
(x) = c
1
x + c
2
1
x
,
x (0, r].
Pentru ecuat ia neomogena se cauta o solut ie particular a prin metoda varia-
t iei constantelor si se gaseste
1
=
k
2x
c
2
=
k
2
x
deci c
1
(x) =
k
2
ln x, c
2
(x) =
k
4
x
2
si
p
(x) =
kx
2
ln x
k
4
x, x (0, r], iar
solut ia generala a ecuat iei neomogene este
(x) =
k
2
ln x + c
1
x +
c
2

k
4
x
2
1
x
,
x (0, r].
Condit iile la limit a implic a c
1
=
k
2
ln r +
k
4
,
c
2
= 0 care determina solut ia
(x) =
kx
2
ln
x
r
,
x (0, r].
Ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i
Pentrunceput ne ocup am de gasirea unui sistem fundamental de solut ii pentru
ecuat ia diferent ial a
(1.14) x
(n)
+ a
1
x
(n1)
+ + a
n1
x
+ a
n
x = 0
unde a
1
, a
2
, ..., a
n
sunt constante reale.
Se cauta o solut ie particular a de forma e
t
; calcul and derivatele succesive
ale acestei funct ii si nlocuind n (1.14) se obt ine:
(1.15) e
t
(
n
+ a
1
n1
+ + a
n1
+ a
n
) = 0
Polinomul
P() =
n
+ a
1
n1
+ + a
n1
+ a
n
se numeste polinomul caracteristic atasat ecuat iei diferent iale (1.14) iar
(1.16)
n
+ a
1
n1
+ + a
n1
+ a
n
= 0
ecuat ia caracteristic a corespunzatoare acestei ecuat ii diferent iale.
Din (1.15) rezult a ca e
t
este solut ie a ecuat iei (1.14) dac a si numai dac a
este rad acin a a ecuat iei caracteristice atasate.
Dup a cum se stie, teorema fundamental a a algebrei arm a ca ecuat ia ca-
racteristica admite, n cazul numerelor complexe, exact n r ad acini. Problema
determin arii efective a acestora nu este ns a ntotdeauna simpl a.
In continuare analiz am cazurile care apar n rezolvarea ecuat iei (algebrice)

caracteristice (1.16).
Cazul I. Ecuat ia caracteristica are radacini distincte,
1
,
2
, ...,
n
. Co-
respunzator, se obt in n solut ii ale ecuat iei diferent iale (1.14):
x
1
= e
1
t
, x
2
= e
2
t
, ..., x
n
= e
nt
,
e ca r ad acinile distincte ale ecuat iei caracteristice sunt reale sau complexe.
Calcul and wronskianul acestui sistem de solut ii n punctul t = 0 g asim
W(0) =

1i<jn
(
j

i
) care este nenul, deci sistemul este independent.
Solut ia generala a ecuat iei (1.14) este
x(t) = c
1
e
1
t
+ c
2
e
2
t
+ + c
n
e
nt
care arat a ca este denita pe toat a axa real a.
Daca ecuat ia (1.16) are r ad acini complexe, ele sunt grupate n perechi
conjugate,
1
= + i,
2
= i etc.
Solut iile e
1
t
si e
2
t
pot nlocuite cu
(1.17)
e
t
cos t =
1
2
e
(+i)t
+ e
(i)t
e
t
sin t =
1
2i
e
(+i)t
e
(i)t

care sunt si ele liniar independente.
In consecint a, n cazul n care ecuat ia caracteristica admite r ad acini dis-

tincte solut ia generala se obt ine ca o combinat ie liniar a de exponent iale si
expresii de forma (1.17).
Cazul II. Ecuat ia caracteristica are radacini multiple. Fie L operatorul
diferent ial liniar
L(x) = x
(n)
+ a
1
x
(n1)
+ a
2
x
(n2)
+ + a
n1
x
+ a
n
x.
Utiliz and formula lui Leibniz de derivare a produsului a dou a funct ii, se
stabileste usor formula
(1.18) L(ye
t
) = e
t
yP
()
+ y
()
1!
+ + y
(n)
P
(n)
()
n!
S a presupunem c a
1
este rad acin a multipl a a ecuat iei caracteristice, de
ordinul de multiplicitate m
1
n , deci ca:
P(
1
) = P
(
1
) = = P
(m
1
1)
(
1
) = 0, iar P
(m
1
)
(
1
) = 0.
Av and n vedere formula (1.18), ecuat ia diferent ial a L(ye
1
t
) = 0 devine:
y
(m
1
)
P
(m
1
)
(
1
)
m
1
!
+ y
(m
1
+1)
P
(m
1
+1)
(
1
)
(m
1
+ 1)!
+ + y
(n)
P
(n)
(
1
)
n!
= 0
si admite ca solut ie particular a un polinom de gradul (m
1
1) n t. Deci, co-
respunzator r ad acinii
1
de ordin m
1
de multiplicitate, ecuat ia (1.14) admite
o solut ie de forma:
e
1
t
(c
0
+ c
1
t + c
2
t
2
+ + c
m
1
1
t
m
1
1
),
adic a m
1
solut ii de forma:
e
1
t
, te
1
t
, t
2
e
1
t
, ..., t
m
1
1
e
1
t
.
Presupun and c a ecuat ia caracteristica are r ad acinile distincte
1
,
2
, ...,
k
cu
multiplicit at ile m
1
, m
2
, ..., m
k
(m
1
+m
2
+ +m
k
= n) din rat ionamentul de
mai sus, rezult a ca ecuat ia diferent ial a (1.14) admite solut iile
(1.19) e
1
t
P
1
(t), e
2
t
P
2
(t), ..., e
k
t
P
k
(t),
unde P
1
(t), P
2
(t), ..., P
k
(t) sunt polinoame de grade (m
1
1), (m
2
1), ...,
(m
k
1), cont in and n total m
1
+m
2
+ +m
k
= n constante arbitrare, adic a
n solut ii ale ecuat iei diferent iale.

In nal, ar atam ca cele n solut ii formeaza
un sistem fundamental. Pentru aceasta este sucient s a demonstr am:
Lema 1.1. Dac a
(1.20) Q
1
(t)e
1
t
+ Q
2
(t)e
2
t
+ + Q
k
(t)e
k
t
= 0, t IR
unde Q
i
(t) sunt polinoame cu coecient i reali sau complecsi, iar
1
,
2
, ...,
k
sunt numere reale sau complexe diferite ntre ele, atunci toate polinoamele Q
i
,
i = 1, 2, ..., k sunt identic nule.
Demonstrat ie. Cazul k = 1 este banal deoarece exponent iala este diferita
de zero n orice punct.
Presupun and acum k 2, relat ia (1.20) este echivalenta cu
(1.21) Q
1
(t) + Q
2
(t)e
(
2
1
t)
+ + Q
k
(t)e
(
k
1
)t
= 0.
Deriv and n raport cu t membrul drept al relat iei (1.21), gradul lui Q
1
(t)
se reduce cu o unitate, iar ceilalt i termeni raman de aceeasi forma, deoarece:
d
dt
Q
i
(t)e
(
i
1
)t
=

Q
i
(t) + (
i

1
)Q
i
(t)
e
(
i
1
)t
.
Daca gradul polinomului Q
1
(t) este m si deriv am relat ia (1.21) de (m+1)
ori, se obt ine o identitate de forma:
R
1
(t)e
(
2
1
)t
+ R
2
(t)e
(
3
1
)t
+ + R
k1
(t)e
(
k
1
)t
= 0,
n care tot i exponent ii (
i
1
) sunt diferit i ntre ei, iar polinoamele R
1
(t), ...,
R
k1
(t) nu sunt toate identic nule. Continu and n acelasi mod, se ajunge
la o identitate cu un singur termen care, asa cum am vazut n cazul k = 1,
conduce la o imposibilitate; rezult a ca cele n solut ii cuprinse n (1.19) formeaz a
un sistem fundamental. Dac a ecuat ia caracteristica are r ad acini complexe
multiple, se procedeaza la fel ca n cazul I.
De exemplu, daca
1
= +i,
2
=
i
sunt r ad acini multiple de ordin
q (2q n), relativ la aceste r ad acini, obt inem solut iile reale
e
t
(P
1
(t) cos t + Q
1
(t) sin t),
unde P
1
(t) si Q
1
(t) sunt polinoame de gradul q 1, adic a n total 2q solut ii
particulare, deoarece n expresia precedent a intervin 2q constante arbitrare.
Sintetiz and, am obt inut urm atorul rezultat:
Teorema 1.4. Dac a ecuat ia caracteristic a (1.16) are r ad acinile reale
1
,
2
, ...,
p
cu ordinele de multiplicitate m
1
, m
2
, ..., m
p
si r ad acinile complexe
1
i
1
,
2
i
2
, ...,
q
i
q
cu ordinele de multiplicitate s
1
, s
2
, ..., s
q
unde
m
1
+ m
2
+ + m
p
+ 2(s
1
+ s
2
+ + s
q
) = n, atunci urm atorul sistem de
funct ii este un sistem fundamental de solut ii pentru ecuat ia diferent ial a (1.14)
e
1
t
, te
1
t
, ..., t
m
1
1
e
1
t
..........................................
e
mp
t
, te
mp
t
, ..., t
mp1
e
mp
t
e
1
t
cos
1
t, te
1
t
cos
1
t, ..., t
s
1
1
e
1
t
cos
1
t
e
1
t
sin
1
t, te
1
t
sin
1
t, ..., t
s
1
1
e
1
t
sin
1
t
.....................................................................
e
qt
cos
q
t, te
qt
cos
q
t, ..., t
sq1
e
qt
cos
q
t
e
qt
sin
q
t, te
qt
sin
q
t, ..., t
sq1
e
qt
sin
q
t.
In cazul n care membrul drept al ecuat iei cu coecient i constant i are o

form a speciala (funct ie exponent ial a sau trigonometric a) solut ia particular a a
ecuat iei neomogene se poate cauta sub aceeasi forma.
Exemplu. S a se determine cate o solut ie particular a pentru ecuat iile
(i) x
5x
+ 6x = 2e
4t
(ii) x
5x
+ 6x = cos 2t.
Rezolvare. i) Deoarece membrul drept cont ine drept factor e
4t
caut am o
solut ie de forma x
p
= ce
4t
unde c este o constanta. Introduc and n (1.14)
obt inem:
x
p
5x
p
+ 6x
p
= 2e
4t
,
si f acand calculele 2ce
4t
= 2e
4t
, de unde c = 1, astfel ca x
p
= e
4t
.
ii) Proced and ca mai sus caut am x
p
= c
1
cos 2t + c
2
sin 2t care, introdus a
n ecuat ie conduce la cos 2t = (2c
1
10c
2
) cos 2t + (10c
1
+ 2c
2
) sin 2t, solut ie
care are loc pentru orice t real si care conduce la sistemul
2c
1
10c
2
= 1
10c
1
+ 2c
2
= 0
care are solut ia c
1
= 1/52, c
2
= 5/52.
Observat ie. Atragem atent ia ca, desi simpla din punct de vedere calculatoriu,
aceasta metoda (numit a si metoda coecient ilor nedeterminat i), spre deosebire
de metoda variat iei constantelor, nu funct ioneaza ntotdeauna.
Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare 51
3.2 Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare
In acest capitol facem o scurta prezentare a sistemelor de ecuat ii diferent iale

liniare de ordinul nt ai, sisteme ce sunt utilizate n foarte multe probleme cu
caracter practic sau teoretic.
Denit ii si rezultate generale
Un sistem de ecuat ii diferent iale de forma
(2.1) x
i
(t) =
n
j=1
a
ij
(t)x
j
(t) + b
i
(t), i = 1, 2, ..., n, t I
unde a
ij
si b
i
(i, j = 1, 2, ..., n) sunt funct ii reale si continue pe un interval real
I se numeste sistem diferent ial liniar de ordinul nt ai neomogen.
Funct iile a
ij
se numesc coecient ii sistemului. Daca b
i
0, i = 1, 2, ..., n,
atunci sistemul (2.1) cap at a forma
x
i
(t) =
n
j=1
a
ij
(t)x
j
(t), i = 1, 2, ..., n, t I
si se numeste omogen.
Notand
x(t) =
x
1
(t)
x
2
(t)
.
.
.
x
n
(t)
, b(t) =
b
1
(t)
b
2
(t)
.
.
.
b
n
(t)
A(t) =
a
11
(t) a
1n
(t)
a
21
(t) a
2n
(t)
.
.
.
a
n1
(t) a
nn
(t)
sistemul (2.1) este echivalent cu ecuat ia diferent ial a de ordinul nt ai liniar a

vectorial a
x
(t) = A(t)x(t) + b(t).

Dup a cum se stie din Capitolul 1, problema Cauchy asociat a sistemului
(2.1) admite solut ie unic a; cu alte cuvinte, pentru orice t
0
I si x
0
IR
n
exista
o solut ie unic a a sistemului (2.1) care verica condit ia init ial a x(t
0
) = x
0
.

In
plus, domeniul de existent a al acestei solut ii coincide cu intervalul I.
Sisteme omogene. Spat iul solut iilor
S a consideram sistemul omogen
(2.2) x
(t) = A(t)x(t)
n ipotezele asupra coecient ilor, ment ionate n paragraful precedent.
Un prim rezultat se refer a la structura mult imii solut iilor sistemului (2.2).
Teorema 2.1. Mult imea solut iilor sistemului omogen (2.2) este un spat iu
liniar de dimensiune n peste IR.
Demonstrat ie. Este usor de vericat faptul c a mult imea solut iilor sistemului
(2.2) formeaz a un spat iu liniar peste IR; adic a suma a dou a solut ii si produsul
unei solut ii cu un scalar sunt tot solut ii. Pentru dimensiune, vom pune n
evident a un izomorsmntre spat iul S al solut iilor si spat iul IR
n
.
In acest scop
denim aplicat ia (operatorul) : S IR
n
prin
x = x(t
0
)
unde t
0
este un punct xat n I. Din teorema de existent a si unicitate (Teo-
rema 2.1, Cap.2) pentru problema Cauchy asociat a sistemului (2.2) rezult a ca
operatorul este surjectiv si injectiv adic a bijectiv. Cum, evident, el este si
liniar, rezult a ca este izomorsm adica ceea ce trebuia aratat.
Din Teorema 2.1 rezulta ca spat iul S al solut iilor sistemului (2.2) admite
o baza format a din n elemente. Fie x
1
, x
2
, ..., x
n
vectorii acestei baze. Rezulta
ca orice solut ie a sistemului poate scrisa ca o combinat ie liniar a a vectorilor
din baz a. Matricea X(t) ale carei coloane sunt vectorii x
1
(t), x
2
(t), ..., x
n
(t)
din baz a se numeste matrice fundamental a. Asadar, dac a x este solut ie a
sistemului omogen (2.2) iar X este o matrice fundamental a a acestui sistem,
atunci exist a c IR
n
astfel nc at
(2.3) x(t) = X(t)c, t I.
Matricea fundamental a satisface ecuat ia diferent ial a
X
(t) = A(t)X(t), t I,
unde cu X
(t) am notat matricea ce are ca elemente derivatele elementelor

matricii X(t).
Dup a cum este cunoscut, baza unui spat iu liniar nu este unic a, prin urmare
nici matricea fundamental a a sistemului (2.2) nu va unic a. Este usor de
demonstrat c a orice alta matrice fundamental a se obt ine prin nmult irea lui
X(t) cu o matrice constanta nesingular a.
Fie acum x
1
, x
2
, ..., x
n
solut ii ale sistemului omogen (2.2). Matricea X(t)
ce are drept coloane aceste solut ii se numeste matrice Wronski iar deter-
minatul s au W(t) = det X(t) se numeste wronskianul sistemului de solut ii
{x
1
(t), x
2
(t), ..., x
n
(t)}. Important a wronskianului este dat a de rezultatul care
urmeaza.
Teorema 2.2. Condit ia necesar a si sucient a ca n solut ii ale sistemului di-
ferent ial liniar omogen (2.2) s a constituie un sistem fundamental este ca s a
existe t
0
I, n care W(t
0
) = 0 si n acest caz W(t) = 0 pentru orice t I.
In plus are loc relat ia (Liouville):

(2.4) W(t) = W(t
0
)e
t
t
0
[a
11
(s)+a
22
(s)++ann(s)]ds
, t I.
Demonstrat ie. Prima armat ie din teorema rezult a din denit ia sistemu-
lui fundamental.

In ceea ce priveste relat ia (2.4) vom da, la fel ca n cazul
ecuat iilor diferent iale liniare, o demonstrat ie pentru cazul n = 3. Fie deci
{x
1
, x
2
, x
3
} un sistem de solut ii pentru (1.2). Avem:
W(t) =
x
1
1
(t) x
2
1
(t) x
3
1
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)
.
Calcul and derivata lui W(t) dup a regula de derivare a determinant ilor obt inem
(2.5)
W
(t) =
(x
1
1
)
(t) (x
2
1
)
(t) (x
3
1
)
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)
x
1
1
(t) x
2
1
(t) x
3
1
(t)
(x
1
2
)
(t) (x
2
2
)
(t) (x
3
2
)
(t)
x
1
3
(t) x
2
3
(t) x
3
3
(t)
+
+
x
1
1
(t) x
2
1
(t) x
3
1
(t)
x
1
2
(t) x
2
2
(t) x
3
2
(t)
(x
1
3
)
(t) (x
2
3
)
(t) (x
3
3
)
(t)
.
Apoi, deoarece x
i
=
x
i
1
x
i
2
x
i
3
, i = 1, 2, 3 este solut ie a sistemului (2.2),

(x
i
j
)
=
3
k=1
a
jk
x
i
k
.
Inlocuind aceast a ultim a relat ia n (2.5) si t in and cont de regulile de dez-

voltare ale determinant ilor rezult a
W
(t) = (a
11
(t) + a
22
(t) + a
33
(t))W(t)
care prin integrare conduce la formula (2.4).
Exemplu. S a se rezolve sistemul diferent ial
= x y + z
y
= x + y z
z
= y + 2z
Ecuat ia caracteristica este
1 1 1
1 1 1
0 1 2
= (2 )( 1)
2
care are rad acinile
1
= 2,
2
=
3
= 1. Relativ la = 2, solut ia sistemului
este
i) x = c
1
e
2t
, y = c
2
e
2t
, z = c
3
e
2t
iar pentru = 1, r ad acin a dubl a
ii) x = (c
4
+ c
5
t)e
t
, y = (c
6
+ c
7
t)e
t
, z = (c
8
+ c
9
t)e
t
Solut iile i) si ii) depind aparent de nou a constante arbitrare c
1
, c
2
, ..., c
9
,
dar de fapt numai de trei, dup a cum se va constata imediat.

Intr-adev ar,
introduc and n sistem solut ia (i) si identic and, obt inem
c
2
= c
3
, c
1
= 0;
apoi, introduc and solut ia (ii), g asim
c
5
= c
7
= c
9
, c
4
c
8
= c
7
, c
6
c
8
= c
9
Notand c
2
= c
3
= , c
5
= c
7
= c
9
= , c
4
= , din relat iile anterioare,
obt inem c
6
= 2, c
8
= , iar solut ia generala a sistemului este:
x(t) = ( + t)e
t
+ e
2t
y(t) = ( 2 + t)e
t
z(t) = ( + t)e
t
+ e
2t
,
unde , , sunt trei constante arbitrare.
Sisteme neomogene
Fie sistemul diferent ial de ordinul nt ai liniar, neomogen
(2.6) x
(t) = A(t)x(t) + b(t)

unde A(t) este o matrice de ordinul n ale carei elemente sunt funct ii continue
pe intervalul I, iar b(t) este un vector coloana cu n elemente, de asemenea
funct ii continue pe I. Fie
(2.7) x
(t) = A(t)x(t)
sistemul omogen asociat sistemului (2.6).
La fel ca n cazul ecuat iei diferent iale liniare vom ar ata ca solut ia generala
a sistemului neomogen (2.6) este data de suma dintre o solut ie particular a a
sa si solut ia generala a sistemului omogen asociat (2.7).
Teorema 2.3. Fie X o matrice fundamental a a sistemului (2.7) si e y o
solut ie particular a a sistemului (2.6). Atunci x este solut ie a sistemului (2.6)
dac a si numai dac a este de forma
(2.8) x(t) = X(t)c + y(t), t I
unde c IR
n
.
Demonstrat ie. Fie x de forma (2.8). Deriv and, obt inem
x
(t) = X
(t)c + y
(t) = A(t)X(t)c + A(t)y(t) + b(t) =

= A(t)(X(t)c + y(t)) + b(t) = A(t)x(t) + b(t)
ceea ce arata ca x este solut ie a sistemului neomogen. Reciproc, sa ar atam ca
dac a x este solut ie a sistemului neomogen atunci exist a c IR
n
astfel ca x se
poate reprezenta sub forma (2.8).
Intr-adev ar, dac a y este o solut ie particular a

a sistemului (2.6), atunci
z
(t) = (x(t) y(t))
= A(t)x(t) + b(t) A(t)y(t) b(t) =

= A(t)(x(t) y(t)) = A(t)z(t)
adic a z = x y satisface sistemul omogen (2.7), deci conform relat iei (2.3)
exista c IR
n
astfel nc at z = x y = Xc, adic a ceea ce trebuia aratat.
Teorema care urmeaza arat a cum poate scrisa solut ia generala a sis-
temului neomogen utiliz and doar matricea fundamental a a sistemului omogen
corespunzator.
Teorema 2.4. Dac a X este o matrice fundamental a a sistemului omogen
(2.7), atunci solut ia general a a sistemului neomogen (2.6) se reprezint a sub
forma
(2.9) x(t) = X(t)c +
t
t
0
X(t)X
1
(s)b(s)ds, t I
unde c IR
n
si t
0
I.
Demonstrat ie. Plecand de la formula (2.8) c aut am, pentru sistemul neo-
mogen, o solut ie particular a y de forma
(2.10) y(t) = X(t)(t), t I
unde (t) este o funct ie vectoriala ce urmeaza a determinat a. Diferent iind
(2.10), rezult a
X
(t)(t) + X(t)
(t) = A(t)X(t)(t) + X(t)
(t) = A(t)X(t)(t) + b(t)

de unde (X ind matrice fundamental a deci nesingular a pentru orice t I)
se obt ine
(t) = X
1
(t)b(t), t I,
adic a putem lua
(t) =
t
t
0
X
1
(s)b(s)ds, t I,
t
0
ind un element arbitrar, xat din I.
Observat ii.
(i) Formula (2.9) mai este cunoscut a sub numele de formula variat iei con-
stantelor (a lui Lagrange) nume datorat faptului c a solut ia particu-
lar a a sistemului neomogen se cauta nlocuind constanta c ce apare
n reprezentarea solut iei generale a sistemului omogen cu o funct ie ce
variaz a odat a cu timpul.
(ii) Dac a atasam sistemului neomogen (2.6) condit ia Cauchy x(t
0
) = x
0
,
formula (2.9) cap ata forma
x(t) = X(t)X
1
(t
0
)x
0
+
t
t
0
X(t)X
1
(s)b(s)ds, t I.
Exemplu. Fie sistemul liniar neomogen:
(2.11)
=
1
t(t
2
+ 1)
x +
1
t
2
(t
2
+ 1)
y +
1
t
y
=
t
2
t
2
+ 1
x +
2t
2
+ 1
t(t
2
+ 1)
y 1.
Sistemul omogen asociat este
(2.12)
=
1
t(t
2
+ 1)
x +
1
t
2
(t
2
+ 1)
y
y
=
t
2
t
2
+ 1
x +
2t
2
+ 1
t(t
2
+ 1)
y,
care se verica imediat ca admite solut ia (1, t).
Facem substitut ia:
x = X; y = tX + Y
si obt inem, pentru noile necunoscute
X
=
Y
t
2
(t
2
+ 1)
; Y

=
2t
t
2
+ 1
Y
sistem care are solut ia
1
t
,
t
2
+ 1
ceea ce conduce la faptul ca sistemul

(2.12) are solut ia
1
t
,
t
2
, deci integrala general a a sistemului (2.12) este
x = c
1
c
2
t
y = c
1
t + c
2
t
2
.
Pentru a obt ine o solut ie particular a a sistemului (2.11), aplic am metoda
variat iei constantelor obt in and pentru c
1
, c
2
, considerate acum ca variabile,
sistemul
2
t
=
1
t
c
1
t + c
2
t
2
= 1
1
=
t
2
1
t(t
2
+ 2)
c
2
=
2
t
2
+ 1
,
si deci, c
1
(t) = ln
t
2
+ 1
t
, c
2
(t) = 2 arctg t iar solut ia generala a sistemului
(2.11) este
x(t) = c
1

c
2
t
+ ln
t
2
+ 1
t
+
2
t
arctg t
y(t) = c
1
t + c
2
t
2
+ t ln
t
2
+ 1
t
2t
2
arctg t,
c
1
, c
2
ind dou a constante reale.
Sisteme de ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i
Vom studia acum sistemul diferent ial liniar (omogen)
(2.13) x
(t) = Ax(t), t IR
unde x este un vector n dimensional iar A M
nn
(IR) este o matrice con-
stanta.

In notat ia scalara sistemul (2.13) devine
(2.14) x
i
(t) =
n
j=1
a
ij
x
j
(t), i = 1, 2, ..., n; t IR.
Vom arata ca, pentru sistemul (2.13), la fel can cazul ecuat iilor diferent iale
liniare cu coecient i constant i, putem pune n evident a un sistem fundamental
de solut ii.
In acest scop caut am o solut ie nebanal a cu componentele de forma x

i
(t) =
i
e
t
, unde
i
si sunt parametri ce urmeaza a determinat i.
Inlocuind n (2.14), obt inem sistemul liniar algebric n necunoscutele
1
,
2
, ...,
n
:
(2.15)
1
(a
11
) +
2
a
12
+ +
n
a
1n
= 0
1
a
21
+
2
(a
22
) + +
n
a
2n
= 0
...........................................................
1
a
n1
+
2
a
n2
+ +
n
(a
nn
) = 0.
Sistemul (2.15) admite solut ii nebanale dac a si numai dac a este rad acin a a
ecuat iei caracteristice det(I A) = 0, asociate matricii A.
Ajunsi n acest punct s a observ am faptul c a se poate face o analogie ntre
sistemele diferent iale liniare cu coecient i constant i si ecuat iile diferent iale
liniare cu coecient i constant i.
Presupunem ca
det(I A) =
n
+ a
1
n1
+ + a
n1
+ a
n
.
Teorema lui Cayley din algebra liniar a arm a ca matricea A este solut ie a
propriei sale ecuat ii caracteristice adica
(2.16) A
n
+ a
1
A
n1
+ + a
n1
A + a
n
I = O
unde O este matricea nula.
Din (2.16) rezult a ca orice vector n-dimensional x satisface ecuat ia
(2.17) A
n
x + a
1
A
n1
x + + a
n1
Ax + a
n
Ix = 0.
Apoi, dac a x este solut ie a sistemului (2.13) atunci este innit diferent ial a
si satisface relat ia x
(k)
= A
k
x, pentru orice num ar natural k, k 1. T in and
cont de aceasta observat ie si revenind la relat ia (2.17) dac a x este solut ie a
sistemului diferent ial (2.13) atunci:
(2.18) x
(n)
+ a
1
x
(n1)
+ + a
n1
x
+ a
n
x = 0,
adic a vectorul x este solut ie a unei ecuat ii diferent iale de ordinul n cu coe-
cient i constant i.
De fapt, relat ia (2.18) arat a ca ecare componenta a vectorului x satisface
aceeasi ecuat ie diferent ial a liniar a scalar a.
Prin urmare, este justicat s a caut am drept solut ii pentru sistemul (2.13),
vectori ce au componente funct ii exponent iale.
Cazul 1. Ecuat ia caracteristica det(I A) = 0 are radacini distincte
1
,
2
, ...,
n
. Pentru r ad acina
1
a ecuat iei caracteristice, sistemul algebric
liniar omogen (2.15) are cel put in o solut ie nebanal a (
11
,
21
, ...,
n1
), unde
al doilea indice marcheaz a faptul c a necunoscutele
i1
, i = 1, n din sistemul al-
gebric (2.15) corespund la =
1
. Proced and n acelasi mod pentru
2
, ...,
n
,
vom obt ine pentru sistemul (2.13) urm atoarele n solut ii:
(2.19)
x
1
(t) =
11
e
1
t
21
e
1
t
.
.
.
n1
(t)e
1
t
, x
2
(t) =
12
e
2
t
22
e
2
t
.
.
.
n2
(t)e
2
t
, ...,
x
n
(t) =
1n
e
nt
2n
e
nt
.
.
.
nn
(t)e
nt
.
In continuare ar at am ca sistemul de solut ii (2.19) este fundamental. Daca

nu ar asa, atunci exist a constantele c
1
, c
2
, ..., c
n
nu toate nule, astfel nc at
c
1
x
1
(t) + c
2
x
2
(t) + + c
n
x
n
(t) = 0, t IR
de unde rezult a ca si pe componente are loc
c
1
i1
e
1
t
+ c
2
i2
e
2
t
+ + c
n
in
e
nt
= 0, t IR, i = 1, n.
Aceasta egalitate conduce, conform Teoremei 1.4, la relat ia
c
1
i1
= c
2
i2
= = c
n
in
= 0, i = 1, n.
Insa cum macar un c

j
este nenul, e acesta c
1
, ar rezulta ca
i1
= 0,
pentru i = 1, 2, ..., n, ceea ce contrazice faptul ca (
11
,
21
, ...,
n1
) este o so-
lut ie nebanal a a sistemului algebric (2.15) pentru =
1
.
Deci, sistemul (2.19) este fundamental si ca atare solut ia generala a sis-
temului diferent ial (2.13) are componentele:
x
i
(t) = c
1
i1
e
1
t
+ c
2
i2
e
2
t
+ + c
n
in
e
nt
,
unde c
1
, c
2
, ..., c
n
sunt n constante arbitrare.
Observat ie. Daca ecuat ia caracteristica are r ad acini complexe
1
= + i,
1
= i n sistemul (2.19) vom nlocui vectorii solut ii complexe x
1
si x
2
cu
x
1
+ x
2
2
;
x
1
x
2
2i
si noul sistem de vectori solut ii r amane liniar independent.
Cazul 2. Ecuat ia caracteristica are radacini multiple. S a presupu-
nem ca ecuat ia caracteristica are r ad acinile distincte
1
,
2
, ...,
k
((k < n) de
multiplicit at i m
1
, m
2
, ..., m
k
unde m
1
+ m
2
+ + m
k
= n.
In acest caz, asa cum rezulta din Teorema 1.4, funct iile t
m
e
j
t
, m =
0, 1, ..., m
j
1, j = 1, 2, ..., k, formeaza un sistem fundamental de solut ii pen-
tru ecuat ia (2.18) iar solut ia generala a sistemului (2.13) are forma (vectorul
solut ie dat pe componente):
(2.20)
x
1
(t) = P
11
(t)e
1
t
+ P
12
e
2
t
+ + P
1k
(t)e
k
t
x
2
(t) = P
21
(t)e
1
t
+ P
22
e
2
+ + P
2k
(t)e
k
t
..................................................................
x
n
(t) = P
n1
(t)e
1
t
+ P
n2
e
2
+ + P
nk
(t)e
k
t
unde P
ij
, i = 1, n, j = 1, k sunt polinoame de grad cel mult m
k
1 ai caror
coecient i depind liniar de m
j
constante arbitrare.
Facem de asemenea observat ia ca daca unele r ad acini
i
sunt complexe, so-
lut ia generala (2.20) poate prezentat a, la fel can cazul ecuat iilor diferent iale,
sub form a real a. Din relat ia (2.20) rezult a:
Teorema 2.5. Condit ia necesar a si sucient a ca toate solut iile sistemului
(2.13) s a tinda la zero pentru t este ca p art ile reale ale r ad acinilor
ecuat iei caracteristice asociate matricii A s a e strict negative.
Daca n locul sistemului diferent ial (2.13) lu am sistemul
x
(t) = Ax(t) + b(t), t IR

unde b(t) este o funct ie vectoriala continu a pe IR, atunci lui i se pot aplica
considerat iile privind aarea solut iei generale plecand de la un sistem funda-
mental de solut ii pentru sistemul diferent ial liniar omogen asociat.
3.3 Transformata Laplace
Transformata Laplace, utilizat a mai ales n electrotehnic a n teoria circuitelor,
este o metoda care permite transformarea unei probleme de ecuat ii diferent iale
cu valori init iale ntr-o problem a de algebr a.
Aceasta transformare integral a a fost introdus a de matematicianul francez
Pierre Simon Laplace (17491827) n lucr arile sale de teoria probabilit at ilor si
utilizat a apoi n rezolvarea ecuat iilor diferent iale din teoria circuitelor electrice
de inginerul englez Oliver Heaviside (18501925).
Denit ia 3.1. Daca f : [0, ) C, denim transformata sa Laplace prin:
(3.1) L(f) =

0
e
st
f(t)dt,
daca integrala din membrul drept exist a.
Observat ii.
1.

Intruc at n Denit ia 3.1 apar numai valorile lui f pe [0, ), putem con-
sidera extensia sa, notat a tot cu f, denit a prin:
f(t) =
0 for t < 0
f(t) for t 0
2. Integrala din membrul drept din (3.1) trebuie nt eleasa n sensul:

0
e
st
f(t)dt = lim
T
T
0
e
st
f(t)dt.
3. Deoarece membrul drept n (3.1) este o funct ie ce depinde de variabila
s, vom folosi notat ia
L{f(t)} = F(s);
adic a, dac a f este funct ia ce depinde de t, pentru transformata sa, func-
t ie ce depinde de s, folosim litera mare corespunz atoare.
4. Facem precizarea ca, desi putem lua s C, noi vom presupune peste tot
n cele ce urmeaza ca s IR.
Exemplul 3.1.
(i) Dac a a IR, transformata Laplace a lui f(t) = e
at
este
F(s)=

0
e
st
e
at
dt = lim
T
e
(sa)T
(s a)

1
(s a)
=
1
s a
,
s>a.
Deci
L{e
at
} =
1
s a
(s > a).
De aici rezulta (lu and mai sus a = 0) ca
L{1} =
1
s
,
pentru s > 0.
Daca a C, n acelasi mod se arata ca
F(s) =
1
s a
,
pentru s > Re a.
(ii) L{t
n
} =

0
e
st
t
n
dt =
1
s
n
+ 1

0
x
n
e
x
dx =
(n + 1)
s
n+1
=
n!
s
n+1
,
daca
s > 0.
S a not am cu D(L) mult imea funct iilor pentru care exist a transformata
Laplace. Rezult a imediat ca pentru f, g D(L) si , C are loc relat ia
L(f + g) = L(f) + L(g)
adic a operatorul L este liniar.
Revenind la denit ia transformatei Laplace, funct ia f se numeste original
sau original Laplace si este o funct ie de variabil a real a t (n multe probleme t
desemneaza timpul), iar funct ia F se numeste transformata Laplace a lui f si
este o funct ie de variabil a real a s.
Domeniul de variat ie a lui s este n str ans a legatur a cu existent a integralei
(3.1).
Daca F este o transformata Laplace, atunci originalul corespunz ator se
obt ine utiliz and transformata invers a Laplace
(3.2) f(t) = L
1
{F(s)} pentru t > 0.
Pentru a exista transformata Laplace a funct iei f este necesar, dupa cum
am vazut, ca integrala din (3.1) s a e convergenta.

In continuare, identic am
o clasa de funct ii pentru care acest lucru se nt ampl a.
Propozit ia 3.1. Fie f : [0, ) IR o funct ie continu a si C, astfel c a
are loc relat ia:
(3.3) lim
t
e
t
f(t) = 0.
Atunci exist a transformata Laplace a lui f (se mai spune c a f este de ordin
exponent ial).
O funct ie f este continua pe port iuni pentru t 0 daca, n orice interval
0 a t b, exista cel mult un num ar nit de puncte t
k
, k = 1, 2, ..., n
(t
k1
< t
k
) n care f are discontinuit at ile de spet a nt ai si este continua pe
orice interval deschis (t
k1
, t
k
).
Propozit ia 3.2. Dac a f este de ordin exponent ial si continu a pe port iuni
pentru t 0, atunci exist a transformata sa Laplace.
Demonstrat iile acestor propozit ii sunt simple si le lasam ca exercit iu.
Mai ment ion am faptul c a funct iile folosite n mod obisnuit n studiul e-
cuat iilor diferent iale liniare admit transformat a Laplace, astfel nc at, n cele
ce urmeaza nu ne vom propune s a studiem condit iile de existent a ale acestor
transformate, ci sa calculam transformatele unor funct ii elementare si uti-
lizarea lor n rezolvarea ecuat iilor diferent iale.
Exemplul 3.2. Daca n Exemplul 3.1 (i) lu am a = ib, rezult a
L{e
ibt
} =
1
s ib
=
s + ib
s
2
+ b
2
=
s
s
2
+ b
2
+
ib
s
2
+ b
2

Daca IR, t in and cont c a e
it
= cos t+i sin t, iar operatorul L este liniar,
obt inem
(3.4) L{cos t} =
s
s
2
+
2
,
L{sin t} =

s
2
+
2
daca s > 0.
In teorema care urmeaza enumeram cateva propriet at i elementare ale trans-

formatei Laplace, care se utilizeaza n lucrul cu aceasta.
Teorema 3.1.
Translat ia. Dac a f este un original, F este transformata sa, iar a IR,
atunci
(3.5) L{e
at
f(t)} = F(s a).
Translat ia argumentului. Dac a F este transformata lui f si a > 0,
atunci
(3.6) L{f(t a)h(t a)} = e
as
F(s).
(3.7) L{f(t + a)h(t)} = e
as
F(s)
a
0
e
st
f(t)dt
.
pentru a > 0, unde h este funct ia unitate a lui Heaviside,
h(t) =
0, t < 0,
1, t 0.
Derivarea originalului. Dac a f si f
sunt originale Laplace, atunci

(3.8) L{f
(t)} = sL{f(t)} f(0

+
),
unde f(0
+
) este limita la dreapta n 0 a lui f. De asemenea
L{f
(n)
(t)} = s
n
F(s) s
n1
f(0
+
) s
n2
f
(0
+
) f
(n1)
(0
+
),
dac a n IN, f C
n
(0, ), iar f
(i)
, i = 0, n sunt originale Laplace.
Formulele de mai sus se extind cu usurint a pentru cazul n care f are
un num ar nit de puncte de discontinuitate de spet a I.
Integrarea originalului. Dac a f este un original Laplace, atunci
(3.9) L
t
0
f()d
=
1
s
L{f(t)}.
Derivarea transformatei sau nmult irea originalului cu t.
(3.10) L{t
n
f(t)} = (1)
n
d
n
ds
n
L{f(t)}.

Impart irea cu t. Dac a f si
f(t)
t
sunt originale Laplace, iar F este
transformata lui f, atunci
(3.11) L
f(t)
t

s
F()d =

s
L{f(t)}d.
Teorema valorii init iale. Dac a f si f
sunt originale Laplace si dac a

exist a lim
t0
t>0
f(t), atunci
(3.12) lim
s
sF(s) = lim
t0
t>0
f(t).
Teorema valorii nale. Dac a f si f
sunt originale Laplace, f
este
m arginit a si exist a lim
t
f(t), atunci
(3.13) lim
s0
sF(s) = lim
t
f(t).
Teorema convolut iei. Dac a f si g sunt originale Laplace, iar F si G
transformatele lor, atunci
(3.14) L
t
0
f()g(t )d
= F(s)G(s),
deci transformata produsului de convolut ie este egal a cu produsul trans-
formatelor.
Observat ie. Lu and n (3.14) g(t) 1 si t in and cont c a L{1} =
1
s
, se deduce
(3.9).
Toate propriet at ile enunt ate n Teorema 3.1 se demonstreaza simplu, folo-
sind denit ia transformatei si metoda integr arii prin p art i.
Propriet at ile (3.5)(3.11) si (3.14) din Teorema 3.1 se pot transpune ime-
diat pentru transformata invers a Laplace.
Mai exact, are loc:
Teorema 3.2.
Dac a F este transformata Laplace a lui f si k IR
+
, atunci
(3.15) L
1
{F(ks)} =
1
k
f
t
k
h(t), (k > 0).

Inversa translatei. Dac a F este o transformat a Laplace si dac a origi-
nalul corespunz ator transformatei F este f, atunci
(3.16) L
1
{F(s a)} = e
at
f(t)h(t).
Translat ia n real. Dac a F este o transformat a Laplace si f este
originalul s au, atunci
(3.17) L
1
{e
as
F(s)} = f(t a)h(t a),
dac a a > 0 si
(3.18) L
1
e
as
F(s) e
as
a
0
e
st
f(t)dt
= f(t + a)h(t),
dac a a < 0, unde h este funct ia lui Heaviside.

Inmult irea cu s. Dac a F este transformata lui f si dac a
f(0
+
) = 0, atunci
(3.19) L
1
{sF(s)} = f
(t).
Dac a f(0
+
) = 0, atunci
(3.20) L
1
{sF(s)} = f
(t) + f(0
+
)(t),
unde este distribut ia lui Dirac.

Impart irea cu s. Dac a F este transformata Laplace a lui f, atunci
(3.21) L
1
F(s)
s
t
0
f()d.
Rezultatul se generalizeaz a pentru mp art irea cu s
n
, n = 2, 3, ...
Derivarea transformatei. Are loc relat ia
(3.22) L
1
{F
(n)
(s)} = (1)
n
t
n
f(t).
Integrarea transformatei. Dac a F este o transformat a Laplace si f
originalul s au, atunci
(3.23) L
1

s
F()d
=
1
t
f(t).
Relat ia lui Duhamel. Dac a F si G sunt transformatele Laplace ale
originalelor f si g, atunci
(3.24) L
1
{sF(s)G(s)} = f(t)g(0
+
) +
t
0
f()g
(t )d.
Prima teorema a lui Heaviside. Dac a transformata F se poate dez-
volta n serie n jurul punctului de la innit, adic a
F(s) =
n=0
a
n
s
n+1
seria ind convergent a pentru |s| > M, atunci originalul corespunz ator
L
1
{F(s)} este dat de
(3.25) f(t) = h(t)
n=0
a
n
n!
t
n
.
unde h este funct ia lui Heaviside.
A doua teorema a lui Heaviside. Dac a transformata F este o func-
t ie rat ional a, atunci originalul corespunz ator f este egal cu suma origi-
nalelor n care s-a descompus F.
Teorema 3.3. Dac a f(t, x) este un original Laplace n raport cu t iar F(s, x)
transformata sa si dac a exist a limitele
lim
xx
0
f(t, x) si lim
xx
0
F(s, x)
atunci
(3.26) L
lim
xx
0
f(t, x)
= lim
xx
0
F(s, x).
Teorema 3.4. Dac a f(t, x) este un original Laplace n raport cu t, F(s, x) =
L{f(t, x)} si dac a exist a derivata
f
x
(t, x), atunci
(3.27) L
f(t, x)
x
=
F(s, x)
x

Teorema 3.5. Dac a f(t, x) este un original Laplace n raport cu t si dac a
F(s, x) = L{f(t, x)}, atunci
(3.28) L
x
x
0
f(t, )d
x
x
0
F(s, )d.
Observat ii.
(i) Transformata Laplace nu este injectiv a. De exemplu, daca consider am
funct iile
f(t) =
1, t 0, t = 1, t = 2
3, t = 1
4, t = 2
si g(t) = 1 pentru t 0
L{f(t)} = L{g(t)}.
(ii) Dac a, totusi, funct iile f
1
si f
2
sunt continue pentru t 0 si L{f
1
(t)} =
L{f
2
(t)}, atunci rezult af
1
(t) = f
2
(t).
Rezolvarea ecuat iilor diferent iale
utilizand transformata Laplace
Formula (3.8) si liniaritatea transformatei Laplace ofer a o cale eleganta pentru
rezolvarea problemei Cauchy pentru ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i
constant i.
Schematic, n rezolvarea unei ecuat ii diferent iale cu ajutorul transformatei
Laplace, se parcurg urm atoarele etape:
a) Se calculeaza transformata Laplace a ecuat iei.
b) Se determin a valoarea transformatei X(s).
c) Se aplica transformata invers a Laplace lui X.
Pentru punctul b) se folosesc relat iile (3.5)(3.11) si (3.14) sau tabelele
cu transformatele elementare.

In ce priveste punctul c), se folosesc, mai ales,
translat ia (3.16) si descompunerea expresiei lui X n fract ii simple (acolo unde
este posibil) si, evident, tabelele cu transformatele elementare.
Exemplu. S a se rezolve ecuat ia diferent ial a cu valori init iale
+ 2x
+ 5x = 0, t > 0
x(0) = 3, x
(0) = 0.
Solut ie. Enumer am etapele rezolvarii acestei ecuat ii.
L(x
+ 2x
+ 5x) = L(0) (transformarea ambilor membri)

L(x
) + 2L(x
) + 5L(x) = 0 (liniaritatea)
L(x) = X
L(x
) = sX 3
L(x
) = s
2
X 3s
(regula de transformare a derivatelor)

s
2
X 3s + 2(sX 3) + 5X = 0 (nlocuirea n ecuat ie)
X(s) =
3s + 6
s
2
+ 2s + 5
(gasirea lui X)
Deoarece numitorul nu are r ad acini reale l scriem ca o suma de p atrate si
obt inem
X(s) =
3(s + 1) + 3
(s + 1)
2
+ 4
= Y (s + 1),
unde
Y (s) =
3s + 3
s
2
+ 4
=
3s
s
2
+ 4
+
3
2
2
s
2
+ 4
Aplic and (3.4) n relat ia de mai sus (b = 2) g asim

Y (s) = L
3 cos 2t +
3
2
sin 2t
si apoi folosind (3.16) obt inem

x(t) = e
t
3 cos 2t +
3
2
sin 2t
.
Funct ia a lui Dirac
Funct ia
(t t
0
) =
1
2
,
t
0
< t < t
0
+
0, n rest
serveste ca model pentru o fort a de tip impuls.
Deoarece
(t t
0
)dt = 1, funct ia
(t t
0
) se mai numeste impuls
unitate.

In practic a, este util sa lucr am cu alt tip de impuls unitate si anume
(t t
0
) = lim
0
(t t
0
).
Aceasta entitate, care nu mai este o funct ie n accept iunea clasica, poate
caracterizata de dou a propriet at i
(i) (t t
0
) =
, t = t
0
0, t = t
0
,
(ii)
(t t
0
)dt = 1.
Expresia (t t
0
) se numeste funct ia delta a lui Dirac centrat a n t
0
si a fost
introdus a de zicianul englez Paul A.M. Dirac (19021984) n anul 1930.
Putem obt ine transformata Laplace a lui (t t
0
) formal, prin
L{(t t
0
)} = lim
0
L{
(t t
0
)}.
Deoarece
L{
(t t
0
)} = e
st
0
e
s
e
s
2s
,
rezult a, prin trecere la limit a cu 0,
L{(t t
0
)} = e
st
0
.
S a not am faptul c a, din denit ia transformatei Laplace pentru o funct ie con-
tinu a pe port iuni, rezult a L{f(t)} 0 pentru s , n timp ce L{(t)}=1,
ceea ce nt areste faptul c a nu este o funct ie. Ea este riguros fundamentat a
n cadrul teoriei distribut iilor.
3.4 Probleme
1. S a se determine mult imea solut iilor urm atoarelor ecuat ii liniare omogene:
(i) x
3x
+ 3x
x = 0,
(ii) x
IV
+
2
x
= 0, IR,
(iii) 2x
3x
+ x
= 0,
(iv) x
(n)
+
n
1
x
(n1)
+
n(n 1)
1 2
x
(n2)
+ +
n
1
x
+ x = 0.
2. S a se determine mult imea solut iilor urm atoarelor ecuat ii liniare neomo-
gene:
(i) x
+ x
+ x = te
t
,
(ii) x
+ x = sin t cos t,
(iii) x
a
2
x = e
bt
, a, b IR,
(iv) x
2x
+ x =
e
t
t
2
+ 1
.
3. S a se rezolve problemele Cauchy
(i) x
IV
x = 8e
t
, x(0) = 1, x
(0) = 0, x
(0) = 1, x
= 0,
(ii) x
x = 2t, x(0) = x
(0) = 0, x
(0) = 2,
(iii) x
3x
2x = 9e
2t
, x(0) = 0, x
(0) = 3, x
(0) = 3.
4. Se d a ecuat ia diferent ial a
x
+ ax
+ bx = 0, a, b IR.
S a se determine a si b astfel nc at:
Probleme 71
(i) toate solut iile ecuat iei sa e marginite pe IR,
(ii) toate solut iile ecuat iei sa e marginite pe IR
+
,
(iii) toate solut iile ecuat iei sa e marginite pe IR
,
(iv) toate solut iile ecuat iei sa e periodice,
(v) cel put in o solut ie nebanal a a ecuat iei sa tind a la zero pentru t ,
(vi) ecare solut ie a ecuat iei sa aib a o innitate de zerouri.
S a se rezolve sistemele de ecuat ii diferent iale liniare si omogene cu coe-
cient i constant i
5.
= 3x + 4y 2z
y
= x + z
z
= 6x 6y + 5z,
6.
= 2x + y
y
= x + 3y z
z
= x + 2y + 3z,
7.
= y + z
y
= x + z
z
= x + y.
S a se rezolve sistemele diferent iale liniare cu coecient i constant i, neomo-
gene:
8.
= 2x 4y + 1 + 4t
y
= x + y +
3
2
t
2
,
9.
= 4x + 2y +
2
e
t
1
y
= 6x + 3y +
3
e
t
1
,
10.
= y x + e
t
y
= z x + cos t
z
= x.
11. Se dau sistemele diferent iale liniare neomogene si corespunzator un
sistem de solut ii pentru sistemele omogene asociate.
(i) x
= Ax + b, A =
5 1
1 3
, b =
sin t
cos t
,
x
1
=
e
4t
e
4t
, x
2
=
e
4t
t
e
4t
(t 1)

(ii) x
= Ax + b, A =
1 1 0
1 0 1
1 0 0
, b =
e
t
cos t
0
x
1
=
e
t
0
e
t
, x
2
=
sin t
sin t + cos t
cos t
, x
3
=
cos t
sin t cos t
sin t
.
S a se verice ca vectorii solut ie sunt liniar independent i si apoi, folosind
metoda variat iei constantelor, s a se gaseasca solut iile generale ale sistemelor
neomogene.
12. S a se arate ca daca f este un original Laplace cu transformata F si
daca
f(t)
t
este de asemenea original Laplace, atunci

0
f(t)
t
dt =

0
F(s)ds.
13. Utiliz and transformata Laplace s a se calculeze:
(i)

0
sin t
t
dt, (ii)

0
sin
2
x
x
2
dx, (iii)

0
dt
t
0
e
t
sin
d.
14. S a se calculeze transformatele originalelor: e
at
t
n
, e
at
cos t, e
at
sin t.
15. S a se calculeze L{g(t)} unde
g(t) =
0, t < 1
(t 1)
n
, t 1
n IN.
16. S a se calculeze L{cos(t + )h(t)}, unde , IR
+
.
17. Aplic and (10), s a se calculeze L
1
arctg
1
s
.
18. S a se calculeze L
1
3s + 5
s
2
+ 7
.
19. S a se calculeze L
1
3s 2
s
3
(s
2
+ 4)
.
20. S a se arate ca
L{t
} =
( + 1)
s
+1
,
> 1,
unde este funct ia gama a lui Euler.
21. S a se calculeze transformata Laplace a funct iei Bessel J
0
.
22. S a se arate ca

0
e
x
2
dx =
2

Probleme 73
23. S a se determine solut ia generala a ecuat iei neomogene
x
iv
+ 5x
+ 4x = sin 2t. ()
24. S a se rezolve ecuat ia
6x
+ 9x = t
2
e
3t
x(0) = 2, x
(0) = 6.
25. S a se rezolve
+ 3x = 1, t > 0
x(0) = 1.
26. S a se rezolve
+ x = e
2t
x(0) = x
(0) = 0.
27. S a se rezolve sistemul
2x
+ y
y = t
x
+ y
= t
2
,
cu condit iile x(0) = 1, y(0) = 0.
28. Suportul unei mitraliere este proiectat astfel nc at arma si mecanismul
de recul formeaza un sistem descris de ecuat ia diferent ial a
x
+ 2x
+ x = f(t),
unde x reprezinta lungimea miscarii de recul. Presupunem c a ecare cartus
d a un impuls sistemului astfel c a o rafal a a k + 1 cartuse, la intervale de
timp d a f(t) =
k
p=0
(t p). S a se determine x stiind c a x(0) = x
(0) = 0.
29. S a se calculeze transformatele inverse Laplace pentru funct iile: a) s
3
2
;
b)
1
s
2
+ 3s
; c)
s
s
2
+ 2s 3
; d)
1
s
2
(s
2
+ 4)
; e)
s
(s + 2)(s
2
+ 4)
30. Folosind transformata Laplace s a se determine o solut ie particular a a

ecuat iilor neomogene
a) x
+ 4x = e
4t
; b) x
+ 4x
+ 5x = e
t
;
c) x
+ x = t cos t; d) x
+ 2x
+ 2x = sin t.
31. S a se rezolve, cu ajutorul transformatei Laplace, problemele Cauchy
a)
+ 3x
+ 2x = 1
x(0) = 0, x
(0) = 0,
b)
+ 2x = e
t
x(0) = 3,
c)
+ 2x = e
2t
x(0) = 0,
d)
+ 2x
+ 4x = 0
x(0) = 1, x
(0) = 0,
e)
+ 4x = e
2t
x(0) = 0, x
(0) = 0,
f)
+ 4x = 0
x(0) = 5, x
(0) = 6,
g)
+ 4x = 6 sin t
x(0) = 6, x
(0) = 0,
h)
3x = te
2t
x(0) = 0.
i)
+
2
x =
2
f(t)
x(0) = x
(0) = 0,
j)
+ 3x
+ 2x =
= t (t 1)h(t 1)
x(0) = x
(0) = 0,
k)
+ x = (t)
x(0) = x
(0) = 0.
32. Fie ecuat ia integral a
x(t) = f(t) +
t
0
x() sin(t )d
(i) S a se arate ca X(s) = F(s)(1 + s
2
)/s
2
,
(ii) Dac a f(t) = 12t
2
, sa se arate ca x(t) = t
4
+ 12t
2
.
33. S a se rezolve problemele cu valori init iale:
a)
+ ax = h(t) 2h(t 1) + h(t 2), aIR

x(0) = 0,
b)
+ 2x
+ 5x = (t)
x(0) = x
(0) = 0,
c)
+ 2x
+ 5x =
(t)
x(0) = x
(0) = 0.
34. Daca
(t t
0
) este derivata funct iei a lui Dirac, atunci se stie ca
L{
(t t
0
)} = se
st
0
, t
0
0. Folosind acest rezultat, sa se rezolve problema
Cauchy
+ 5x =
(t)
x(0) = 0.
Capitolul 4
Elemente de teoria stabilitat ii
4.1 Punerea problemei stabilitat ii
S a consideram sistemul diferent ial
(1.1) x
= f(t, x)
unde
x(t) =
x
1
(t)
x
2
(t)
.
.
.
x
n
(t)
si f(t, x) =
f
1
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)
f
2
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)
.
.
.
f
n
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
)
f
i
, i = 1, 2, ..., n, ind funct ii (neliniare) de x
1
, x
2
, ..., x
n
.

In general, nu ne
putem astepta ca, pentru un sistem de forma (1.1), s a gasim o formul a ex-
plicit a pentru solut ia sa generala.

In aceasta situat ie atent ia se ndreapt a spre
evident ierea unor aspecte calitative legate de solut iile sistemului (1.1) care nu
presupun rezolvarea acestuia.
Vom presupune c a sunt ndeplinite condit iile teoremei de existent a si uni-
citate a solut iei problemei Cauchy pentru t [t
0
, ) si pentru x , ind
o mult ime deschisa din IR
n
.
Deci pentru orice a , exista si este unica o solut ie x = (t), :
[t
0
, ) astfel nc at (t
0
) = a.
Denit ia not iunii de solut ie stabil a a unui sistem diferent ial si primele
cercetari n aceasta direct ie au ap arut n a doua parte a secolului al XIX-lea
si sunt datorate matematicienilor H. Poincare (18541912) si A.M. Liapunov
(18571918).
76 Elemente de teoria stabilit at ii
In termeni descriptivi se spune ca solut ia x = (t), : [t

0
, ) este
stabil a la +n sens PoincareLiapunov dac a la variat ii sucient de mici
ale datei init iale x
0
corespund variat ii mici ale solut iei corespunzatoare.
O formulare mai precis a este data de:
Denit ia 1.1. Solut ia a sistemului (1) se numeste stabil a daca pentru orice
> 0 exista () > 0 astfel nc at de ndat a ce x
0
si x
0
x
0
< ()
solut iile si care la momentul t
0
iau respectiv valorile x
0
si x
0
satisfac
inegalitatea
(t) (t) < , pentru orice t [t
0
, ).
In Fig. 1.1 d am o imagine graca a stabilit at ii solut iei .

Fig. 1.1.
Denit ia 1.2. Spunem c a solut ia a sistemului (1.1) este asimptotic sta-
bil a daca este stabila (n sensul Denit iei 1.1) si satisface n plus condit ia
lim
t
(t) (t) = 0.
Cazul stabilit at ii spre se deneste similar. Remarcam de asemenea
ca printr-o translat ie convenabil a putem presupune c a sistemul (1.1) admite
solut ia banal a, stabilitatea solut iei init iale revenind la stabilitatea solut iei ba-
nale pentru noul sistem.

Intr-adev ar, dac a studiem stabilitatea solut iei a
Metoda funct iei Liapunov 77
sistemului (1.1), f acand substitut ia x = y + n sistemul (1.1) rezult a ca y
va satisface sistemul
y
= f(t, y + ) f(t, ) =

f(t, y)
si avem

f(t, 0) = 0 iar solut iei x = i corespunde solut ia y = 0.
4.2 Stabilitatea sistemelor diferent iale.
Metoda funct iei Liapunov
Fie sistemul autonom de ecuat ii diferent iale
(2.1) x
i
= f
i
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), i = 1, 2...., n
unde f
i
: IR, pentru tot i i = 1, 2, ..., n, ind o mult ime deschisa din
IR
n
.
Spunem c a x
0
= (x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
), x
0
, este punct critic sau punct de
echilibru pentru sistemul de ecuat ii diferent iale (2.1) dac a f
i
(x
0
) = 0 pentru
orice i = 1, 2, ..., n. Solut ia x(t) x
0
a sistemului (2.1) se numeste solut ie
stat ionar a sau solut ie de echilibru a sistemului.
Denit ia 2.1. Punctul x
0
se numeste punct critic izolat pentru sistemul
(2.1) dac a exista > 0 astfel nc at, n mult imea (B(x
0
, )\{x
0
}) , nu exist a
nici un punct critic al sistemului.
Denit ia 2.2. Spunem c a punctul critic izolat x
c
= (x
c
1
, x
c
2
, ..., x
c
n
) al sistemu-
lui (2.1) este punct critic stabil sau punct de echilibru stabil daca pentru orice
> 0 exista > 0 astfel ca
x(0) x
c
< implic a x(t) x
c
<
pentru tot i t > 0, x() ind o solut ie a sistemului (2.1). Dac a exista > 0
astfel nc at
x(0) x
c
< implic a lim
t
x(t) x
c
= 0,
spunem ca punctul critic x
c
este asimptotic stabil.
Facem ment iunea ca unii autori folosesc n loc de stabilitate a punctului
critic expresia stabilitate a solut iei stat ionare. Dup a cum se vede, este vorba
de acelasi lucru.
Metoda lui Liapunov n abordarea stabilit at ii solut iei stat ionare consta
n determinarea unei funct ii V care joaca rolul de energie pentru sistemul
(2.1) si care ramane marginit a de-a lungul oric arei traiectorii (solut ii) t
(x
1
(t), x
2
(t), . . . , x
n
(t)) a sistemului sau, n cazul stabilit at ii asimptotice,
V (x
1
(t), x
2
(t), ..., x
n
(t)) 0 pentru t .
Denit ia 2.3. O funct ie V
1
, V
1
: IR
n
IR se numeste funct ie Liapunov de
primul tip relativ la punctul critic izolat (x
c
1
, x
c
2
, ..., x
c
n
) al sistemului neliniar
(2.1) dac a satisface urmatoarele condit ii
(i) V
1
este de clasa C
1
n raport cu toate variabilele sale n paralelipipedul
ce cont ine punctul critic (x
c
1
, ..., x
c
n
).
(ii)

In punctul critic, V
1
(x
c
1
, ..., x
c
n
) = 0.
(iii) Exist a o funct ie strict crescatoare, continu a si pozitiv a
1
denit a pe
0 < r < astfel ca V
1
(x
1
, ..., x
n
)
1
(r) n orice punct din , unde
r
2
= (x
1
x
c
1
)
2
+ + (x
n
x
c
n
)
2
.
(iv) V
1
satisface n inegalitatea
f
1
V
1
x
1
+ f
2
V
1
x
2
+ + f
n
V
1
x
n
0.
Observat ie. Din ipoteza (iv) rezult a ca funct ia
t
d
dt
V
1
(x
1
(t), ..., x
n
(t))
este negativa pe traiectoriile sistemului (2.1).
Cu aceste pregatiri putem enunt a prima teorema a lui Liapunov
Teorema 2.1. (Prima teorema a lui Liapunov) Dac a V
1
este o funct ie Lia-
punov de primul tip relativ la punctul critic izolat (x
c
1
, x
c
2
, ..., x
c
n
) al sistemului
neliniar (2.1), atunci punctul critic este stabil.
Demonstrat ie. Avem
1
(r) V
1
(x
1
, ..., .x
n
) unde r
2
= (x
1
x
c
1
)
2
+ (x
2
x
c
2
)
2
+ + (x
n
x
c
n
)
2
apoi, t in and cont de (iv),
V
1
(x
1
(t), ..., x
n
(t)) = V
1
(x
1
(0), ..., x
n
(0))+
+
t
0
d
ds
V
1
(x
1
(s), ..., x
n
(s))ds V
1
(x
1
(0), ..., x
n
(0)).
Dar funct ia
1
ind continu a si crescatoare are o invers a continu a
1
1
, care
veric a
(2.2) r(t)
1
1
(V
1
(x
1
(0), ..., x
n
(0)),
unde r(t) =
(x
1
(t) x
c
1
)
2
+ + (x
n
(t) x
c
n
)
2
.
Fie acum > 0. Alegem
1
> 0 astfel ca
1
1
() < pentru 0 < <
1
.
Deoarece V
1
este continua si (x
c
1
, ..., x
c
n
) este punct critic, rezult a ca putem
alege >0 astfel ca V
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)<
1
daca (x
1
x
c
1
)
2
+ + (x
n
x
c
n
)
2
<
2
.
Din (2.2) rezult a ca ori de cate ori data init ial a (x
1
(0), ..., x
n
(0)) satisface
(x
1
(0) x
c
1
)
2
+ + (x
n
(0) x
c
n
)
2
<
2
avem r(t) < pentru tot i t > 0, adic a ceea ce trebuia demonstrat.
Exemplul 2.1. Fie ecuat ia oscilatorului armonic x
+
2
x = 0 cu > 0.
Ecuat ia este echivalenta cu sistemul diferent ial de ordinul nt ai
x
= y, y
=
2
x
care are punctul critic (0, 0). Denim energia total a a oscilatorului armonic
(energia cinetic a plus energia potent ial a) prin
V =
1
2
x
2
+

2
2
x
2
=
1
2
(y
2
+
2
x
2
).
Rezulta imediat ca funct ia V este o funct ie Liapunov, deci solut ia stat ionar a
este stabila.
Exemplul 2.2. Folosind funct ia Liapunov V
1
(x, y) = x
2
+ y
2
sa se demon-
streze ca pentru sistemul diferent ial
= y
y
= x y
3
(0, 0) este punct critic stabil.
Solut ie.

Intr-adev ar, funct ia Liapunov este continu a si pozitiv a n orice
paralelipiped ce cont ine punctul critic (0, 0). Alegem funct ia
1
(r) = r
2
.
Pentru a ncheia demonstrat ia este sucient sa veric am (iv)
d
dt
V
1
(x, y) = 2xx
+ 2yy
= 2xy + 2y(x y
3
) = 2y
4
0.
Denit ia 2.4. Funct ia V
2
, V
2
: IR
n
IR se numeste funct ie Liapunov de al
doilea tip relativ la punctul critic izolat (x
c
1
, x
c
2
, ..., x
c
n
) al sistemului neliniar
(2.1), dac a satisface urmatoarele condit ii:
(j) V
2
este de clasa C
1
n raport cu toate variabilele sale n paralelipipedul
ce cont ine punctul critic (x
c
1
, ..., x
c
n
).
(jj) V
2
(x
c
1
, ..., x
c
n
) = 0.
(jjj) Exist a o funct ie strict crescatoare, continu a si pozitiv a
2
denit a pe
0 < r < astfel ca V
2
(x
1
, ..., x
n
)
2
(r) n orice punct din , unde
r
2
= (x
1
x
c
1
)
2
+ + (x
n
x
c
n
)
2
.
(jv) V
2
satisface n inegalitatea
f
1
V
2
x
1
+ + f
n
V
2
x
n
< 0.
S a observ am faptul c a singura deosebire care apare n denirea funct iei
Liapunov de al doilea tip, fat a de cea de primul tip, este dat a de condit ia (jv)
care nt areste condit ia (iv).
Teorema 2.2. (A doua teorema a lui Liapunov) Dac a V
2
este o func-
t ie Liapunov de al doilea tip relativ la punctul critic izolat (x
c
1
, x
c
2
, ..., x
c
n
) al
sistemului neliniar (2.1), atunci punctul critic este asimptotic stabil.
Demonstrat ie. Din ipoteze avem
d
dt
V
2
(x
1
(t), ..., x
n
(t)) < 0,
astfel ca funct ia t V
2
(x
1
(t), ..., x
n
(t)) este descrescatoare si marginit a in-
ferior de zero. Prin urmare, exist a limita L = lim
t
V
2
(x
1
(t), ..., x
n
(t)). Daca
L = 0, avem
2
(r(t)) V
2
(x
1
(t), ..., x
n
(t)), astfel ca
r(t)
1
2
(V
2
(x
1
(t), ..., x
n
(t)) 0
pentru t si demonstrat ia este ncheiat a.
Daca presupunem prin absurd c a L > 0, atunci x(t) > 0 unde
x(t) = (x
1
(t), ..., x
n
(t)), astfel ca
d
dt
V
2
(x
1
(t), ..., x
n
(t)) A
2
< 0.
Aceasta implica
V
2
(x
1
(t), ..., x
n
(t)) V
2
(x
1
(0), ..., x
n
(0)) A
2
t
care contrazice V
2
0. Deci L = 0.
Exemplu. Folosind funct ia Liapunov V
2
(x, y) = x
2
+ 2y
2
, sa se demonstreze
ca pentru sistemul diferent ial
= 2xy x
y
= x
2
y
3
(0, 0) este punct critic asimptotic stabil.
Solut ie. Deoarece propriet at ile (j)(jjj) sunt satisf acute de V
2
, r amane de
vericat doar (jv). Pentru asta calcul am
d
dt
V
2
(x, y) = 2xx
+ 4yy
= 2x(2xy x) + 4y(x
2
y
3
) = 2x
2
4y
4
care este strict negativa (exceptand originea) ceea ce implica faptul c a (0, 0)
este punct critic asimptotic stabil.
Facem observat ia ca, n tratarea problemelor de stabilitate, nu exist a o
ret eta care sa permit a determinarea funct iei Liapunov pentru sisteme diferent i-
ale neliniare. Totul t ine de experient a rezolvitorului iar, pentru unele sisteme
ce modeleaza fenomene zice, de faptul c a, funct ia Liapunov joac a rolul de
energie.
D am n continuare, f ar a demonstrat ie, dou a teoreme privind stabilitatea
sistemelor diferent iale, liniare sau a c aror tratare se reduce la cazul liniar.
S a consider am sistemul liniar omogen
(2.3) x
= Ax
unde A este o matrice de tip nn cu elemente numere reale. Matricea A se nu-
meste hurwitzian a dac a toate r ad acinile ecuat iei caracteristice det(I A) = 0
au partea real a negativ a. Relativ la sistemul (2.3), este usor de observat ca so-
lut ia banal a este stabila (asimptotic stabil a), dac a si numai dac a orice solut ie
a sa este stabila (asimptotic stabil a). Din acest motiv, vorbim de stabilitatea
sistemului si nu doar a unei solut ii.
Teorema 2.3. Sistemul (2.3) este asimptotic stabil dac a si numai dac a ma-
tricea A este hurwitzian a. Dac a toate rad acinile caracteristice au partea real a
negativa si r ad acinile pur imaginare sunt simple, atunci sistemul (2.3) este
stabil. Dac a cel put in o r ad acina a ecuat iei caracteristice are partea real a
strict pozitiv a, solut ia banal a a sistemului este instabil a.
In ce priveste rad acinile ecuat iei caracteristice, exista criteriul lui A. Hur-
witz (18591919) care d a condit iile necesare si suciente pe care trebuie sa le
ndeplineasc a coecient ii polinomului caracteristic det(I A) pentru ca toate
r ad acinile sale sa aib a partea real a negativ a. De exemplu, pentru polinomul
P() =
3
+ a
2
+ b + c acestea sunt: a > 0, b > 0 si ab > c.
S a revenim la sistemul (2.1), unde funct iile f
i
, i = 1, ..., n sunt presupuse
de clasa C
1
n domeniul .
Fie (x
c
1
, ..., x
c
n
) un punct critic pentru sistemul (2.1). Dezvolt and funct iile
f
i
n serie Taylor n jurul punctului x
c
= (x
c
1
, ..., x
c
n
) obt inem
f
i
(x) =
n
j=1
f
i
x
j
(x
c
)(x
j
x
c
j
) +
Sistemul diferent ial liniar
(2.4)
dx
dt
= Ax
unde A =
f
i
x
j
(x
c
)
i,j=1,n
poart a denumirea de prima aproximat ie liniar a a
sistemului (2.1) n jurul punctului critic x
c
. Are loc
Teorema 2.4. Presupunem c a punctul x
c
= (x
c
1
, x
c
2
, ..., x
c
n
) este punct critic
izolat pentru sistemul neliniar (2.3). Dac a matricea jacobian a A din sistemul
(2.4) este hurwitzian a, atunci punctul critic (x
c
1
, ..., x
c
n
) este asimptotic stabil.
Exemplu. Fie sistemul
= x y + x
2
y
= 2 sin x 3y + y
2
.
Pentru a studia stabilitatea solut iei banale, consider am sistemul liniarizat co-
respunzator
= x y
y
= 2x 3y
adic a x
= A x, unde A =
1 1
2 3
. Rad acinile caracteristice ind

1,2
=
2 i, Teorema 2.4 arata ca punctul critic (0, 0) este asimptotic stabil.
Probleme 83
4.3 Probleme
1. S a se verice cu ajutorul denit iilor urm atoarele armat ii:
(i) Orice solut ie a ecuat iei diferent iale x
+ ax = 0 este stabila daca a = 0,

asimptotic stabil a daca a > 0 si instabil a daca a < 0.
(ii) Orice solut ie a ecuat iei

a
2
+ t
2
dx + (t + x
a
2
+ t
2
)dt = 0, a IR,
este asimptotic stabila.
(iii) Solut ia ecuat iei diferent iale x
+ 2tx = t + 1 cu data init ial a x(0) = 1

este asimptotic stabila.
(iv) Solut ia sistemului diferent ial x
= y, y
= x cu datele init iale x(0) = x

0
,
y(0) = y
0
; x
0
, y
0
IR, este stabila dar nu este asimptotic stabil a.
2. S a se arate ca V (x, y) = x
2
+y
2
este o funct ie Liapunov pentru sistemul
= x
3
+ 2xy
2
y
= 2x
2
y 5y
3
.
3. S a se gaseasca o funct ie Liapunov de forma V (x, y) = ax
2
+by
2
pentru
sistemul

x
= x
3
+ xy
2
+ 3x
7
y
= 2x
2
y 4y
3
3y
5
.
4. Folosind metoda funct iei Liapunov, s a se cerceteze stabilitatea solut iei
banale a urm atoarelor sisteme de ecuat ii:
a)
= xy
4
y
= x
4
y,
b)
= 2x 3y
y
= x y,
c)
= y x/2 x
3
/4
y
= x y/2 y
3
/4,
d)
= x
5
+ y
3
y
= x
3
y
5
,
e)
= ay bx
2n+1
y
= ax cy
2n+1
, a, b, c > 0, n IN.
5. S a se studieze stabilitatea solut iilor sistemului
= x + 5y
y
= 5x + y.
6. S a se determine solut iile stat ionare ale sistemului diferent ial
= 1 xy
y
= x y
3
.
si sa se studieze stabilitatea lor.
7. Folosind metoda primei aproximat ii sa se studieze stabilitatea solut iei
banale (0, 0, 0) a sistemului diferent ial neliniar
= 2x + y + 3z + 9y
2
y
= 6y 5z + 7z
2
z
= z + x
2
+ y
2
.
8. Fie sistemul diferent ial neliniar
= y + ax(x
2
+ y
2
)
y
= x + ay(x
2
+ y
2
, a IR.
S a se arate ca, desi pentru sistemul liniarizat x
= y, y
= x punctul de
echilibru (0, 0) este stabil, pentru sistemul init ial acelasi punct de echilibru
este asimptotic stabil pentru a < 0 si instabil pentru a > 0.
Capitolul 5
Integrale prime si ecuat ii cu
derivate part iale de ordinul
ntai
In acest capitol vom introduce not iunea de integral a prim a a unui sistem de
ecuat ii diferent iale ordinare si vom analiza leg atura acesteia cu ecuat iile cu
derivate part iale de ordinul nt ai.
5.1 Integrale prime si legi de conservare
Fie sistemul diferent ial autonom
(1.1) x
i
= X
i
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), i = 1, 2, ..., n
unde funct iile X
i
sunt de clasa C
1
pe o mult ime deschisa D, D IR
n
.
Denit ie. Funct ia scalara (x) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), continu a si cu derivate
part iale de ordinul nt ai continuen D, care nu este identic egal a cu o constanta
n D, dar care este constanta de-a lungul solut iilor sistemului (1.1) care r aman
n D, se numeste integral a prim a a sistemului.
D am acum un criteriu analitic pentru a recunoaste daca o funct ie este
sau nu o integral a prim a, f ar a a cunoaste solut iile sistemului de ecuat ii dife-
rent iale.
Teorema 1.1. Condit ia necesar a si sucient a pentru ca o funct ie continu a
n D mpreun a cu derivatele part iale de ordinul nt ai, care nu este constant a
86 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul nt ai
n D, s a e o integral a prim a a sistemului (1.1) este ca s a verice egalitatea
(1.2) (grad (x), X(x)) = 0, x D
unde X = (X
1
, X
2
, ..., X
n
).
Demonstrat ie. Necesitatea este imediata deoarece , ind constant a de-a
lungul oric arei solut ii a sistemului (1.1), avem
(x
1
(t), ..., x
n
(t)) C,
pentru orice solut ie (x
1
t, x
2
(t), ..., x
n
(t)) a sistemului (1.1) de unde, prin dife-
rent iere (si t in and cont c a prin orice punct al lui D trece o solut ie a sistemului
(1.1)), rezult a (1.2).
Sucient a rezulta din faptul c a (1.2) implic a
n
i=1
(x(t))
x
i
X
i
(x(t)) = 0,
pentru orice x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), solut ie a lui (1.1), de unde rezult a ca este
constanta de-a lungul traiectoriilor sistemului (1.1).
Faptul c a funct ia este constanta de-a lungul traiectoriilor sistemului
(1.1) se mai scrie sub forma (x
1
, x
2
, ..., x
n
) = C. De aceea se mai spune ca
integralele prime reprezint a legi de conservare.
Exemplul 1. Fie un corp de mas a m aat n c adere liber a sub act iunea
gravitat iei F = mg. Atunci, miscarea corpului este descrisa de sistemul
= v
v
= g,
unde v este viteza lui, iar h distant a fat a de p amant (parametri de stare).
Funct ia de stare E = mgh +
mv
2
2
este constanta de-a lungul traiectoriei,
deoarece E
= mgh
+ mvv
= mgv + mv(g) = 0. Recunoastem aici legea

conserv arii energiei.
Exemplul 2. Presupunem c a un punct material (particul a) de masa m se
misca n spat iu sub act iunea unui c amp de fort e

F = grad V, cu V funct ie de
clasa C
1
(campul F se mai numeste conservativ iar V este un potent ial scalar
Integrale prime si legi de conservare 87
al miscarii). Dac a x(t) = (x
1
(t), x
2
(t), x
3
(t)) sunt coordonatele punctului ma-
terial la momentul t, atunci, n virtutea legii lui Newton, ecuat ia miscarii este
mx
= grad V si pe componente
mx
i
=
V
x
i
,
i = 1, 2, 3.
Atunci
m(x
1
x
1
+ x
2
x
2
+ x
3
x
3
) =
V
x
1
x
V
x
2
x
V
x
3
x
3
adic a
1
2
m
d
dt
(x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
) =
d
dt
V (x
1
(t), x
2
(t), x
3
(t)).
Notand
T =
1
2
m(x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
) =
1
2
mv
2
(energia cinetic a a particulei)
atunci
d
dt
T =
d
dt
V,
deci T +V = constant. Asadar, n lungul oric arei curbe integrale, suma T +V
este constanta si este numita integral a prim a a energiei.
Integrale prime si integrarea sistemului. Cazul autonom
Vom examina rolul pe care-l au integralele prime la integrarea unui sistem de
ecuat ii diferent iale.
S a presupunem c a se cunosc p (1 p n) integrale prime ale sistemului
(1.1) si anume
(1.3) f
i
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = C
i
(i = 1, 2, ..., p).
Aceste integrale prime se numesc independente, dac a ecuat iile (1.3) pot
rezolvate n mod unic n raport cu p dintre variabilele x
1
, x
2
, ..., x
n
. Dar pentru
ca integralele (1.3) sa e independente este sucient s a existe un minor de
ordinul p al matricei:
f
i
x
j
, i = 1, 2, ..., p; j = 1, 2, ..., n
care sa nu se anuleze n D.
Teorema 1.2. Dac a pentru sistemul (1.1) se cunosc p integrale prime inde-
pendente, atunci integrarea lui se reduce la integrarea unui sistem normal de
n p ecuat ii diferent iale de ordinul nt ai.
Demonstrat ie. Presupun and c a integralele prime f
i
(i = 1, 2, ..., p) sunt
independente, ecuat iile (1.3) se pot rezolva n mod unic n raport cu p dintre
variabilele x
1
, x
2
, ..., x
n
, de exemplu n raport cu primele p, obt in andu-se:
x
i
= g
i
(x
p+1
, x
p+2
, ..., x
n
, C
1
, C
2
, ..., C
p
), i = 1, 2, ..., p.
Inlocuindu-se apoi n ultimele n p ecuat ii ale sistemului (1.1) se obt ine

x
p+k
= X
p+k
(g
1
, g
2
, ..., g
p
, x
p+1
, ..., x
n
), k = 1, 2, ..., n p.
Teorema 1.2 arata important a integralelor prime pentru sisteme diferent iale.
S a presupunem acum ca funct iile X
1
, X
2
, ..., X
n
nu se anuleaza simul-
tan n nici un punct din domeniul D. Pentru simplitate, presupunem c a
X
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = 0 pentru orice (x
1
, ..., x
n
) D.
Sistemul (1.1) se poate scrie n forma simetric a
(1.4)
dx
1
X
1
=
dx
2
X
2
= =
dx
n
X
n
= dt
si integrarea lui revine la integrarea sistemului de (n 1) ecuat ii diferent iale:
(1.5)
dx
2
dx
1
=
X
2
X
1
,
dx
3
dx
1
=
X
3
X
1
,

,
dx
n
dx
1
=
X
n
X
1
,
urmat a de o cuadratur a.
Intr-adev ar, integr and sistemul (1.5), se g aseste

x
2
= g
2
(x
1
, C
1
, C
2
, .., C
n1
), ..., x
n
= g
n
(x
1
, C
1
, C
2
, ..., C
n1
).
Inlocuind acum n primul raport din (1.4) rezult a

dx
1
X
1
(x
1
, g
2
, g
3
, ..., g
n
)
= dt,
de unde, printr-o cuadratur a ce introduce nc a o constant a arbitrar a, se obt ine
t funct ie de x
1
.
Rezulta, t in and cont de Teorema 1.2, ca pentru integrarea sistemului (1.5)
sunt necesare (n 1) integrale prime independente n D, adic a F
1
= C
1
,
F
2
= C
2
, ..., F
n1
= C
n1
, astfel nc at:
(F
1
, F
2
, ..., F
n1
)
(x
2
, x
3
, ..., x
n1
)
= 0
Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul nt ai liniare 89
pentru toate punctele x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) D.
Observat ie. Un sistem neautonom se poate transforma ntr-un sistem au-
tonom, m arind num arul dimensiunilor cu o unitate.
Intr-adev ar, dac a consideram sistemul

x
i
= f
i
(t, x
1
, x
2
, ..., x
n
), i = 1, 2, ..., n
acesta poate scris sub forma:
dx
1
f
1
(t, x
1
, ..., x
n
)
=
dx
2
f
2
(t, x
1
, ..., x
n
)
= =
dx
n
f
n
(t, x
1
, ..., x
n
)
=
dt
1

Combinat ii integrabile
Daca se pot determina n funct ii,
1
,
2
, ...,
n
continue n D, astfel nc at n D
sa e vericat a identic egalitatea
1
X
1
+
2
X
2
+ +
n
X
n
= 0
iar expresia
1
dx
1
+
2
dx
1
+ +
n
dx
n
sa e o diferent ial a total a exacta,
adic a sa existe o funct ie C
1
(D) astfel nc at:
1
dx
1
+
2
dx
2
+ +
n
dx
n
= d,
atunci spunem ca expresia
1
X
1
+
2
X
2
+ +
n
X
n
este o combinat ie inte-
grabil a a sistemului (1.5).
In aceste condit ii, se vede imediat ca este o integrala prim a a sistemului

(1.5). Acest procedeu simplu permite uneori g asirea de integrale prime ale
unui sistem de ecuat ii diferent iale.
5.2 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai
liniare
O relat ie de forma
F
x
1
, x
2
, ..., x
n
,
z
x
1
,
z
x
2
,

,
z
x
n
,
z
= 0,
unde x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) D IR
n
, z C
1
(D), poart a denumirea de ecua-
t ie cu derivate part iale de ordinul nt ai. Aici, funct ia necunoscuta este z, de
argumente (x
1
, x
2
, ..., x
n
) D. Spunem c a z : D R este solut ie a ecuat iei
de mai sus daca este continu a si cu derivate part iale continue n D si satisface
relat ia dat a peste tot n D. Daca F este de gradul nt ai n z si derivatele lui
z, spunem ca ecuat ia este liniar a. Daca F este liniara numai n derivatele lui
z, dar nu si n funct ia necunoscuta z, spunem ca ecuat ia este cvasiliniar a.
Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul ntai liniare si omogene
Ecuat iile de acest tip au forma
(2.1)
n
i=1
X
i
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
z
x
i
= 0
unde X
i
, i = 1, 2, ..., n, sunt funct ii de clasa C
1
n mult imea D. Presupunem
ca funct iile X
i
nu se anuleaza simultan n D.
Din Teorema 1.1, aplicat a sistemului autonom scris sub form a simetrica
(2.2)
dx
1
X
1
=
dx
2
X
2
= =
dx
n
X
n
,
rezult a ca funct iile z = z(x
1
, x
2
, ..., x
n
), z C
1
(D) sunt solut ii ale ecuat iei
(2.1), dac a si numai dac a sunt integrale prime ale sistemului (2.2). Sistemul
(2.2) poart a denumirea de sistemul caracteristic al ecuat iei cu derivate part iale
(2.1).
Presupunem c a se cunosc (n 1) integrale prime ale sistemului (2.2)
(2.3) F
i
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = C
i
, i = 1, 2, ..., n 1
astfel nc at determinantul lor funct ional n raport cu (n1) din cele n variabile
sa nu se anuleze n nici un punct din D, de exemplu sa avem n D:
(2.4)
(F
1
, F
2
, ..., F
n1
)
(x
2
, x
3
, ..., x
n
)
= 0.
Teorema care urmeaza prezint a structura solut iei generale a ecuat iei (2.1).
Teorema 2.1. Dac a F
1
, F
2
, ..., F
n1
sunt (n1) integrale prime independente
ale sistemului caracteristic (2.2), iar este o funct ie arbitrar a de (n 1)
variabile, de clas a C
1
n raport cu acestea, atunci:
(2.5) z = (F
1
, F
2
, ..., F
n1
)
este o solut ie a ecuat iei (2.1), si orice solut ie a ecuat iei (2.1) are forma (2.5).
Demonstrat ie. Deoarece si F
i
, i = 1, n 1, sunt funct ii de clasa C
1
, rezult a
ca (F
1
, F
2
, ..., F
n1
) este de clasa C
1
, n raport cu variabilele (x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Acum, deoarece de-a lungul unei solut ii arbitrare a sistemului (2.2) avem
F
i
= C
i
, si deci (C
1
, C
2
, ..., C
n1
) = const., adic a este o integrala prim a a
sistemului (2.2), rezult a ca este solut ie a ecuat iei (2.1).
Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul nt ai liniare 91
Reciproc, sa presupunem c a z = z(x
1
, x
2
, ..., x
n
) este o solut ie a ecuat iei
(2.1) si sa ar atam ca are forma (2.5).
Deoarece F
1
, F
2
, ..., F
n1
sunt si ele solut ii ale ecuat iei (2.1) rezult a ca n
D este vericat sistemul:
(2.6)
X
1
z
x
1
+ X
2
z
x
2
+ + X
n
z
x
n
= 0
X
1
F
1
x
1
+ X
2
F
1
x
2
+ + X
n
F
1
x
n
= 0
.
.
.
X
1
F
n1
x
1
+ X
2
F
n1
x
2
+ + X
n
F
n1
x
n
= 0.
Interpret am sistemul (2.6) ca un sistem algebric liniar si omogen de n
ecuat ii cu n necunoscute, X
1
, X
2
, ..., X
n
.
Deoarece pentru ecare punct x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) D sistemul (2.6) ad-
mite solut ii nebanale (ntruc at funct iile X
i
nu se anuleaza simultan n D),
rezult a ca determinantul s au este identic nul n D, deci:
(2.7)
(z, F
1
, F
2
, ..., F
n1
)
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
= 0.
Daca n D avem X
1
(x
1
, ..., x
n
) = 0, determinantul funct ional (2.4) este nenul
si din (2.7) rezult a ca z este o funct ie de F
1
, F
2
, ..., F
n1
, adic a (2.5).
Problema lui Cauchy pentru ecuat ia omogena
Presupun and c a X
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = 0 n D, ecuat ia (2.1) se scrie n forma
normal a:
z
x
1
=
X
2
X
1
z
x
2
+
X
3
X
1
z
x
3
+ +
X
n
X
1
z
x
n
Problema lui Cauchy asociat a ecuat iei (2.1) se enunt a astfel: S a se determine
solut ia ecuat iei (2.1) care pentru x
1
= x
0
1
se reduce la o funct ie arbitrar a
dat a (x
2
, x
3
, ..., x
n
), continu a si cu derivate part iale de ordinul nt ai continue
ntr-o vecin atate a punctului (x
0
2
, x
0
3
, ..., x
0
n
), unde punctul (x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) D.
Aceasta problem a admite o solut ie unic a, ce se obt ine astfel: din relat iile
(2.3) scrise pentru x
1
= x
0
1
, deci:
F
i
(x
0
1
, x
2
, ..., x
n
) = C
i
, i = 1, 2, ..., n 1
se pot scoate x
2
, x
3
, ..., x
n
n funct ie de C
1
, C
2
, ..., C
n1
, deoarece este satisfa-
cuta condit ia (2.4).
Introduc and acum expresiile g asite pentru x
2
, x
3
, ..., x
n
n funct ia z =
(x
2
, x
3
, ..., x
n
) se obt ine z n funct ie de C
1
, C
2
, ..., C
n1
, adic a o relat ie de
forma
z = F(C
1
, C
2
, ..., C
n1
).
Inlocuind acum pe C
1
, C
2
, ..., C
n1
cu expresiile lor conform cu (2.3), se obt ine
solut ia cautat a a ecuat iei (2.1):
z = F(F
1
, F
2
, ..., F
n1
)
si care satisface condit ia Cauchy impus a.
Exemplu. S a se determine solut ia ecuat iei
(x
3
x
2
)
2z
x
1
+ x
3
z
x
2
+ x
2
z
x
3
= 0,
care satisface condit ia z(0, x
2
, x
3
) = 3x
2
2
x
2
3
2x
2
x
3
.
Rezolvare. Sistemul caracteristic asociat este
dx
1
(x
3
x
2
)
2
=
dx
2
x
3
=
dx
3
x
2
si admite integralele prime:
(2.8) x
2
2
x
2
3
= C
1
, 3x
1
+ (x
3
x
2
)
2
= C
2
.
F acand x
1
= 0 si elimin and x
2
si x
3
ntre relat iile:
x
2
2
x
2
3
= C
1
, (x
2
x
3
)
2
= C
2
, z = 3x
2
2
x
2
3
2x
2
x
3
se obt ine z = 2C
1
+ C
2
.

Inlocuind acum pe C
1
si C
2
din (2.8), rezult a ca
funct ia z = 2x
1
+ 3x
2
2
x
2
3
2x
2
x
3
este solut ia cautat a.
5.3 Aplicat ii la zica plasmei
Not iunea de plasm a este folosita n zic a pentru a desemna un gaz ionizat, cu
o densitate sucient de mare astfel ca fort ele exercitate de particulele gazului,
unele asupra altora sunt neglijabile n comparat ie cu fort ele exercitate asupra
particulelor de un c amp electromagnetic exterior.

In laborator, plasma apare
cand electricitatea este descarcata direct n gaz.
Studiul plasmei este stimulat, ntre altele, de posibilitatea de a controla
reactoarele termonucleare.
Aplicat ii la zica plasmei 93
Reactoarele termonucleare folosesc gaze la temperaturi foarte nalte, tem-
peraturi la care gazul este complet ionizat, prin urmare este o plasm a.
Problema principal a a reactoarelor nucleare este cum sa p astreze plasma.
Un container nu poate folosit, deoarece peret ii sai s-ar vaporiza instan-
taneu. Practica a ar atat ca plasma poate p astrat a ntr-un c amp magnetic.
Ecuat ia de baza a plasmei este cunoscuta sub numele de ecuat ia lui Boltz-
mann.
Vom prezentan continuare un caz special al acestei ecuat ii care este folosit
n problema static a a stratului limit a.
In acest caz, ecuat ia are forma

(2.9) mv
1
f
x
+ e
v
2
c
d
dx

d
dx
f
v
1
e
v
1
c
d
dx
f
v
2
= 0.
In (2.9), f este funct ia necunoscuta de trei variabile independente x, v

1
si
v
2
. Funct iile si sunt date si depind doar de x, n timp ce m, e, C sunt
constante.
Ecuat ia (2.9) este liniar a si omogena, sistemul caracteristic asociat ind
(2.10)
dx
mv
1
=
dv
1
e
v
2
C
d
dx

d
dx
=
dv
2
e
v
1
C
d
dx
Din primul si al treilea raport obt inem integrala prim a

f
1
= mv
2
+
e
C
(x).
Inmult ind num ar atorul si numitorul celui de-al doilea raport cu 2v

1
, celui de-al
treilea raport cu 2v
2
si adun and num ar atorii si numitorii rapoartelor rezultate,
obt inem raportul
d(v
2
1
+ v
2
2
)
2ev
1
d
dx
care, egalat cu primul raport din (2.10), conduce la cea de-a doua integral a
prim a
f
2
=
1
2
m(v
2
1
+ v
2
2
) + e(x).
Evident, f
1
si f
2
sunt funct ional independente, deci solut ia generala a e-
cuat iei (2.9) este data de
(2.11) f(x, v
1
, v
2
) = F(mv
2
+
e
C
(x),
1
2
m(v
2
1
v
2
2
) + e(x)),
unde F(f
1
, f
2
) este o funct ie arbitrar a de dou a variabile.
In (2.11), f
1
reprezinta energia particulei de mas a m, iar f
2
este momentul
cinetic.
Perechea de ecuat ii
f
1
= C
1
, f
2
= C
2
; C
1
, C
2
= constante
determin a traiectoria particulei.
5.4 Ecuat ii cu derivate part iale cvasiliniare
Consider am ecuat ia
(3.1)
X
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
, z)
z
x
1
+X
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
, z)
z
x
2
+ +
+X
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
, z)
z
x
n
= X
n+1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
, z)
unde X
1
, X
2
, ..., X
n+1
sunt funct ii de n + 1 argumente, de clasa C
1
n raport
cu aceste argumente ntr-un domeniu D, (n + 1)-dimensional.
La fel can cazul liniar omogen, presupunem c a funct iile X
i
, i=1, 2, ..., n+1,
nu se anuleaza simultan n D.
Se pune problema determin arii tuturor funct iilor z = z(x
1
, x
2
, ..., x
n
), con-
tinue mpreun a cu derivatele lor part iale de ordinul nt ai, care veric a ecuat ia
(3.1). Problema integr arii acestei ecuat ii se poate reduce la problema integr arii
ecuat iei liniare omogene (2.1) dac a, n loc sa determin am pe z direct, solut ie
a ecuat iei (3.1), caut am sa determinam o funct ie u C
1
(D), ce depinde de
(n + 1) argumente u(x
1
, x
2
, ..., x
n
, z) astfel ca, din relat ia
(3.2) u(x
1
, x
2
, ..., x
n
, z) = 0
sa putem scoate pe z ce verica (3.1), adic a n D,
u
z
= 0.
Din (3.2) rezult a relat iile
z
x
k
=
u
x
k
:
u
z
,
k = 1, 2, ..., n
care, nlocuite n (3.1), conduc la:
(3.3) X
1
u
x
1
+X
2
u
x
2
+ +X
n
u
x
n
+X
n+1
u
z
= 0
Ecuat ii cu derivate part iale cvasiliniare 95
care este o ecuat ie liniar a si omogena n u pe care o tratam cu metodele
dezvoltate n paragraful anterior. Mai exact, i asociem sistemul caracteristic
dx
1
X
1
=
dx
2
X
2
= =
dx
n
X
n
=
dz
X
n+1
Fie n integrale prime ale acestui sistem

F
i
(x
1
, x
2
, ..., x
n
, z) = C
i
, i = 1, 2, ..., n.
Integrala general a a ecuat iei (3.3) va deci
u = (F
1
, F
2
, ..., F
n
)
iar solut ia z a ecuat iei (3.1), se deduce ca funct ie implicit a din
(F
1
, F
2
, ..., F
n
) = 0
unde este o funct ie arbitrar a de clasa C
1
n D.
Exemplu. Fie ecuat ia
x
u
x
+y
u
y
+z
u
z
= mu (m = const.).
Sistemul caracteristic asociat este
dx
x
=
dy
y
=
dz
z
=
du
mu
,
din care deducem
y
x
= C
1
,
z
x
= C
2
,
u
x
m
= C
3
.
Solut ia u se deduce din relat ia
y
x
,
z
x
,
u
x
m
= 0,
care ne da
u = x
m
y
x
,
z
x

5.5 Probleme
1. S a se determine integralele prime ale urm atoarelor sisteme de ecuat ii dife-
rent iale scrise sub forma simetrica:
(i)
dx
y + z
=
dy
x + z
=
dz
x + y
;
(ii)
dx
x + y
2
+ z
2
=
dy
y
=
dz
z
;
(iii)
dx
x(y + z)
=
dy
z(z y)
=
dz
y(y z)
;
(iv)
dx
cy bz
=
dy
az cx
=
dz
bx ay
; a, b, c IR;
(v)
dx
x(y
3
2x
3
)
=
dy
y(2y
3
x
3
)
=
dz
9z(x
3
y
3
)
.
2. S a se determine solut ia generala a urm atoarelor ecuat ii cu derivate
part iale de ordinul nt ai liniare si omogene:
(i) (x z)
u
x
+ (y z)
u
y
+ 2z
u
z
= 0;
(ii)

1 +
3z x y
u
x
+ 2
u
y
+
u
z
= 0;
(iii) (y
m
z
p
)
u
x
+ (z
p
x
n
)
u
y
+ (x
n
y
m
)

u
z = 0, m, n, p IN
.
3. S a se determine solut iile urm atoarelorprobleme Cauchy:
(i)

x
u
x
+
y
u
y
+
z
u
z
= 0, u(x, y, 1) = x y);
(ii) (1 + x
2
)
u
x
+ xy
u
y
= 0, u(0, y) = y
2
;
(iii) x
u
x
+ y
u
y
+ xy
u
z
= 0, u(x, y, 0) = x
2
+ y
2
.
4. S a se determine solut iile generale ale urm atoarelor ecuat ii cu derivate
part iale de ordinul nt ai cvasiliniare:
(i) y
u
x
+ x
u
y
= x y;
(ii) 2x
u
x
+ (y x)
u
y
= ye
x
;
(iii) (xu + y)
u
x
+ (x + uy)
u
y
= 1 u
2
;
(iv) (1 +
u x y)
u
x
+
u
y
= 2;
(v) x
u
x
+ (z + u)
u
y
+ (y + u)
u
z
= y + z.
Capitolul 6
Funct ii speciale
Folosirea metodelor matematice n zic a, mecanica, astronomie a scos n evi-
dent a, ntr-o serie de probleme fundamentale, c ateva funct ii, numite funct ii
speciale, care au unele propriet at i aseman atoare cu cele care caracterizeaza
funct iile transcendente elementare.
O categorie important a de funct ii speciale rezulta din rezolvarea proble-
melor la limit a pentru ecuat ii cu derivate part iale liniare de ordinul al doilea,
pe domenii cilindrice sau sferice.
Dup a cum vom vedea, o metoda foarte folosit a n rezolvarea acestor pro-
bleme este metoda separarii variabilelor. Procedeul general de rezolvare prin
aceasta metoda consta n g asirea unui sistem de coordonate curbilinii ortogo-
nale astfel nc at ecuat ia cu derivate part iale dat a, dup a transformarea ei n
noile variabile, s a admit a separarea variabilelor.
Aplic and metoda separ arii variabilelor, suntem condusi la probleme la
limit a pentru ecuat ii diferent iale (ordinare) de ordinul al doilea, liniare si omo-
gene. Problemele la limit a pentru aceste ecuat ii determin a clase importante
de funct ii speciale (funct ii cilindrice, sferice etc.). Iat a cateva ecuat ii, a caror
rezolvare conduce la funct ii speciale:
Ecuat ia lui Bessel
x
2
y
+ xy
+ (x
2
2
)y = 0, unde este o constanta;
Ecuat ia lui Legendre
(1 x
2
)y
2xy
+ y = 0, unde este o constanta;

Ecuat ia lui Hermite
y
2xy
+ 2ny = 0, unde n Z;
98 Funct ii speciale
Ecuat ia lui Cebasev
(1 x
2
)y
xy
+ n
2
y = 0, unde n Z;
Ecuat ia hipergeometrica
x(1 x)y
+ (c (a + b + 1)x)y
aby = 0, a, b, c ind constante.
In cele ce urmeaza, vom prezenta funct iile speciale generate de primele

dou a ecuat ii, funct ii cunoscute sub numele de funct ii cilindrice, respectiv func-
t ii sferice, acestea ind cele mai frecvent nt alnite n problemele de zic a ma-
tematica. Vom studia propriet at ile lor, unele relat ii pe care le satisfac, ex-
primarea lor prin funct ii elementare, precum si posibilitatea dezvolt arii unei
funct ii date n serie de funct ii speciale.
At at funct iile cilindrice, c at si cele sferice apar ca solut ii ale unor ecuat ii
cu derivate part iale de ordinul II, rezolvate prin metoda separ arii variabilelor.
Dup a cum vom vedea, prin aceasta metoda rezolvarea unei ecuat ii cu derivate
part iale (n anumite situat ii privind forma ecuat iei si domeniul n care se
lucreaza) se reduce la rezolvarea a dou a ecuat ii diferent iale de ordinul II cu
condit ii suplimentare. Aceste ecuat ii diferent iale cu condit ii la limit a fac parte
din categoria problemelor cunoscute sub numele de probleme SturmLiouville.
Desi problemele SturmLiouville sunt interesante prin ele nsele, noi vom
evident ia doar acele rezultate pe care le vom folosi n teoria funct iilor cilindrice
si sferice.
6.1 Rezolvarea ecuat iilor diferent iale liniare cu aju-
torul seriilor de puteri
Metoda seriilor de puteri este una din metodele de baz a pentru rezolvarea e-
cuat iilor diferent iale liniare cu coecient i variabili. Metoda, dup a cum arat a si
numele, consta n c autarea solut iei sub forma unei serii de puteri. Noi ne vom
ocupa doar de ecuat ii diferent iale liniare de ordinul al doilea deoarece sunt
cele mai importante din punctul de vedere al aplicat iilor. La nceput facem o
scurta prezentare a seriilor de puteri, desi consideram ca sunt cunoscute de la
cursul de analiza matematica.
O serie de forma
(1.1)
n=0
a
n
(x x
0
)
n
se numeste serie de puteri n jurul punctului x
0
. Numerele a
0
, a
1
, ..., a
n
, ... se
numesc coecient ii seriei. Spunem ca seria (1.1) este convergenta n punctul
Rezolvarea ecuat iilor cu serii de puteri 99
x = x
1
, dac a exista si este nita
lim
N
N
n=0
a
n
(x
1
x
0
)
n
iar limita se va numi suma seriei n punctul x
1
.

In caz ca limita de mai sus nu
exista sau este innit a, spunem c a seria este divergenta n punctul x
1
.
Seriile de puteri au o proprietate special a si anume faptul c a mult imea
punctelor n care seria este convergenta formeaza un interval. Raza acestui
interval, n cazul seriei (1.1), este data de formula
(1.2) R =
1
lim
n
n
|a
n
|
sau
(1.3) R = lim
n
a
n
a
n+1
presupun and c a limitele (1.2) sau (1.3) exist a.

Daca R = 0, seria (1.1) converge numai n x = x
0
. Daca R = , seria
(1.1) converge pentru orice x, iar dac a 0 < R < , seria converge n intervalul
|x x
0
| < R si diverge pentru |x x
0
| > R.
Intervalul (R + x
0
, R + x
0
) se numeste interval de convergent a al seriei
(1.1), iar R se numeste raz a de convergent a.

In capetele intervalului, x =
R+x
0
respectiv x = R+x
0
, seria poate convergent a sau divergent a. Deci,
pentru orice x, |x x
0
| < R, suma seriei de puteri exista si deneste o funct ie
(1.4) f(x) =
n=0
a
n
(x x
0
)
n
, pentru |x x
0
| < R.
Funct ia f astfel denit a este derivabil a de orice ordin, derivatele sale f
, f
, ...
obt in andu-se prin derivarea seriei (1.4) termen cu termen.
In procesul c aut arii solut iei unei ecuat ii diferent iale sub forma unei serii de
puteri, avem nevoie, pe l ang a derivare, de adun ari, sc aderi, nmult iri a dou a
sau mai multe serii de puteri. Aceste operat ii sunt foarte aseman atoare cu
cele facute cu polinoame cu restrict ia ca, n cazul seriilor, operat iile se fac
pe intersect ia mult imilor de convergent a ale seriilor implicate. S a introducem
acum conceptul de funct ie analitic a care va folosit n cele ce urmeaza.
Spunem c a funct ia f este analitic a n punctul x
0
daca poate scrisa sub
forma
(1.5) f(x) =
n=0
a
n
(x x
0
)
n
,
seria avand o raz a de convergent a pozitiv a.
Din (1.5) g asim f
(n)
(x
0
) = n!a
n
pentru n = 0, 1, 2, ..., deci seria (1.5) este
seria Taylor
(1.6) f(x) =
n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
a funct iei f n punctul x = x
0
. Astfel, o funct ie f este analitica n punctul x
0
,
daca este dezvoltabil an serie Taylor n punctul x
0
si are o raza de convergent a
pozitiv a.
Puncte ordinare si puncte singulare
S a consideram ecuat ia diferent ial a liniar a de ordinul al doilea cu coecient i
variabili
(1.7) a
2
(x)y
+ a
1
(x)y
+ a
0
(x)y = 0.
0
se numeste punct ordinar pentru ecuat ia (1.7) dac a
funct iile
(1.8)
a
1
(x)
a
2
(x)
si
a
0
(x)
a
2
(x)
sunt analitice n punctul x
0
. Daca cel put in o funct ie din (1.8) nu este analitic a
n x
0
, atunci x
0
se numeste punct singular pentru ecuat ia (1.7).
0
se numeste punct regulat singular pentru ecuat ia
(1.7) dac a este punct singular si funct iile
(1.9) (x x
0
)
a
1
(x)
a
2
(x)
si (x x
0
)
2
a
0
(x)
a
2
(x)
sunt analitice n punctul x
0
.
S a consider am acum ecuat ia (1.7) cu condit iile init iale
(1.10) y(x
0
) = y
0
, y
(x
0
) = y
1
.
Teorema urmatoare descrie forma solut iei pentru ecuat ia (1.7) si n parti-
cular a solut iei unice pentru ecuat ia (1.7) cu condit iile init iale (1.10), n cazul
n care x
0
este un punct ordinar.
Teorema 1.1. Dac a x
0
este un punct ordinar al ecuat iei diferent iale (1.7),
atunci solut ia general a a ecuat iei diferent iale este dat a de seria de puteri
(1.11) y(x) =
n=0
a
n
(x x
0
)
n
cu raza de convergent a pozitiv a. Mai exact, dac a R
1
si R
2
sunt razele de
convergent a ale seriilor reprezent and dezvolt arile funct iilor (1.8), atunci raza
de convergent a a seriei (1.11) este mai mare sau egal a cu minimul dintre R
1
si R
2
. Coecient ii a
n
pentru n = 2, 3, ... ai seriei (1.11) se obt in n funct ie de
a
0
si a
1
prin substitut ia lui y dat de (1.11) n ecuat ia (1.7) si egalarea coe-
cient ilor puterilor egale ale lui x.

In nal, dac a y dat de (1.11) este solut ia
ecuat iei (1.7) cu condit ia Cauchy (1.10), atunci a
0
= y
0
si a
1
= y
1
.
Exemplu. S a se rezolve problema Cauchy
(1.12) (1 x)y
+ xy = 0
(1.13) y(0) = y
(0) = 1.
Solut ie. Deoarece condit iile init iale sunt date n 0, vom c auta solut ia ca o
serie de puteri centrat a n 0. Ecuat ia (1.12) are un singur punct singular x = 1
n timp ce x
0
= 0 este punct ordinar.
Deci problema Cauchy (1.12)(1.13) are o solut ie unic a de forma
(1.14) y(x) =
n=0
a
n
x
n
Dezvoltand n serie de puteri a
1
(x)/a
2
(x) si a
0
(x)/a
2
(x) obt inem
a
1
(x)
a
2
(x)
=
1
1 x
=
n=0
x
n
, |x| < 1
a
0
(x)
a
2
(x)
=
x
1 x
= x
n=0
x
n
=
n=0
x
n+1
, |x| < 1,
de unde rezult a ca raza de convergent a a seriei (1.14), este mai mare sau egala
cu 1.
Substituind (1.14) n (1.12) si egaland coecient ii gasim
2a
2
a
1
= 0
si
a
n+1
=
n
2
a
n
a
n2
n(n + 1)
,
n = 2, 3....,
si t in and cont de (1.13), a
0
= a
1
= 1. Aceste relat ii implic a a
n
=
1
n!
pentru
n 1, deci unica solut ie a problemei (12)(13) este
y(x) =
n=0
a
n
x
n
=
n=0
1
n!
x
n
= e
x
.
S a analiz am n continuare cazul punctelor regulate singulare. Mai exact,
ne ocup am de ecuat ia (1.7)
a
2
(x)y
+a
1
(x)y
+a
0
(x)y = 0
pentru care c aut am solut ii sub forma seriilor de puteri ntr-o mult ime de forma
{x/0 < |x x
0
| < R},
adic a ntr-un interval din care am scos centrul x
0
, despre care presupunem c a
este punct singular regulat.
Reamintim ca, deoarece x
0
este punct singular regulat, au loc dezvolt arile
n serii de puteri
(1.15) (x x
0
)
a
1
(x)
a
2
(x)
=
n=0
A
n
(x x
0
)
n
, pentru |x x
0
| < R
1
(1.16) (x x
0
)
2
a
0
(x)
a
2
(x)
=
n=0
B
n
(x x
0
)
n
, pentru |x x
0
| < R
2
.
Deoarece x
0
este un punct singular pentru ecuat ia diferent ial a (1.7), solu-
t ia sa , n general, nu este denit a n x
0
. Totusi, ecuat ia (1.7) are dou a solut ii
liniar independente n mult imea 0 < |x x
0
| < R, unde R = min{R
1
, R
2
}.
In continuare, vom enunt a o teorema care descrie forma celor doua solu-
t ii liniar independente ale ecuat iei (1.7), n vecin atatea unui punct singular
regulat.
Denit ia 1.3. Presupunem c a x
0
este un punct singular regulat pentru
ecuat ia (1.7) si ca au loc dezvolt arile (1.15) si (1.16). Atunci ecuat ia
(1.17)
2
+ (A
0
+ 1) +B
0
= 0
se numeste ecuat ie indicial a a ecuat iei diferent iale (1.7) n jurul punctului x
0
.
Teorema 1.2. Presupunem c a x
0
este un punct singular regulat pentru (1.7)
si c a au loc dezvolt arile (1.15) si (1.16). Fie
1
si
2
cele dou a r ad acini ale
ecuat iei indiciale (1.17) indexate asa nc at
1

2
n cazul n care ambele
sunt reale. Atunci una din solut iile ecuat iei (1.7) este de forma
(1.18) y
1
(x) = |x x
0
|
n=0
a
n
(x x
0
)
n
unde a
0
= 1, relat ia (1.18) avand loc n mult imea {x/0 < |x x
0
| < R} unde
R = min{R
1
, R
2
}.
A doua solut ie liniar independent a, y
2
(x), a ecuat iei (1.7) n mult imea
{x/0 < |x x
0
| < R} se determin a n felul urm ator:
Cazul 1. Dac a
1

2
/ Z Z atunci
(1.19) y
2
(x) = |x x
0
|
n=0
b
n
(x x
0
)
n
cu b
0
= 1.
Cazul 2. Dac a
1
=
2
, atunci
(1.20) y
2
(x) = y
1
(x) ln |x x
0
| + |x x
0
|
n=0
b
n
(x x
0
)
n
cu b
0
= 0.
Cazul 3. Dac a
1

2
IN, atunci
(1.21) y
2
(x) = Cy
1
(x) ln |x x
0
| + |x x
0
|
n=0
b
n
(x x
0
)
n
cu b
0
= 1.
Ca si n cazul punctelor ordinare, coecient ii seriilor (1.19)(1.21) se pot
obt ine substituind solut ia de forma respectiva n ecuat ia (1.7) si identic and
apoi coecient ii. Seriile de forma (1.19) se numesc serii Frobenius iar metoda
de determinare a solut iei utiliz and o astfel de serie se numeste metoda lui
Frobenius (dup a numele matematicianului F.Frobenius, 1849-1917).
Vom folosi aceasta metoda la rezolvarea ecuat iei lui Bessel.
6.2 Polinoame ortogonale
Spunem c a sistemul de funct ii f
1
, f
2
, ..., f
n
, ... este ortogonal n intervalul (a, b)
n raport cu ponderea daca are loc egalitatea
b
a
(x)f
m
(x)f
n
(x)dx = 0, m, n IN
, m = n
ind o funct ie pozitiva dat a.
Un exemplu simplu de sistem ortogonal l constituie sistemul funct iilor
trigonometrice f
n
(x) = sin nx, n IN
, care este ortogonal n intervalul

(, ), cu ponderea = 1.
Sistemele de funct ii ortogonale joac a un rol important n analiz a, mai ales
n leg atur a cu posibilitatea dezvolt arii unor funct ii arbitrare, apart in and unor
clase funct ionale foarte largi, n serii de funct ii ortogonale.
O clasa important a de sisteme ortogonale de funct iio constituie polinoamele
ortogonale Legendre, Hermite, Ceb asev etc., care apar ca solut ii ale unor e-
cuat ii diferent iale, foarte utilizate n zica matematica.
Date funct iile f, g : [a, b] R, continue, vom deni produsul lor scalar
num arul (f, g) dat de relat ia
(f, g) =
b
a
f(x)g(x)dx.
De asemenea, denim norma funct iei f, num arul real nenegativ f, dat de
f = (f, f)
1/2
=
b
a
f
2
(x)dx
1/2
.
De aici, rezulta ca sirul de funct ii f
1
, f
2
, ..., f
n
, ..., denite si continue pe [a, b],
este ortogonal dac a
(f
i
, f
j
) = 0 pentru i, j IN
, i = j.
Daca, n plus, f
n
= 1, n IN
, vom spune c a sirul este ortonormat.

Se observa usor ca din sirul ortogonal de funct ii continue, nenule (f
n
)
nIN
,
se obt ine sirul ortonormat
f
n
f
n
nIN
. Un exemplu de sir de funct ii orto-

gonale pe intervalul [0, 2] este
(2.1) 1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, ..., cos nx, sin nx, ...,
Problema SturmLiouville 105
din care putem obt ine sirul ortonormat
1
2
,
cos x
,
sin x
,
sin 2x
,

,
cos nx
,
sin nx
,

Fiind dat a funct ia f, stim ca n cazul n care satisface condit iile lui Dirichlet,
o putem dezvolta n serie Fourier, dup a funct iile sirului (2.1)
(2.2) f(x) =
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos nx + b
n
sin nx)
unde coecient ii a
n
si b
n
sunt dat i de formulele
a
n
=
1
2
0
f(x) cos nxdx, n IN
b
n
=
1
2
0
f(x) sin nxdx, n IN
6.3 Problema SturmLiouville

Aplicarea metodei separarii variabilelor la ecuat iile cu derivate part iale de
ordinul al doilea ce intervin n zica matematica conduce la ecuat ii diferen-
t iale liniare ordinare de ordinul al doilea de tipul
(3.1) (p(x)y
+ (q(x) + )y = 0,
care cont in parametrul .
Sturm si Liouville (J.F. Sturm, 18031855 si J. Liouville, 18091882) au
elaborat o teorie a ecuat iilor de tipul (3.1) prin care se arat a ca solut iile par-
ticulare ale ecuat iei (3.1) pe un interval [a, b], satisf acand condit ii prescrise n
capetele a si b, formeaza un sistem ortogonal care permite, la fel ca n cazul
seriilor Fourier, dezvoltarea n serie a unei funct ii n raport cu aceste solut ii.
Condit iile la capatul intervalului [a, b] sunt de forma
(3.2)
k
1
y(a) + k
2
y
(a) = 0 (a)
1
y(b) +
2
y
(b) = 0 (b)
unde k
1
, k
2
,
1
,
2
IR, k
2
1
+ k
2
2
= 0,
2
1
+
2
2
= 0.
Problema format a din ecuat ia (3.1) mpreun a cu condit iile (3.2) este cunos-
cuta sub numele de problema (sau sistem) SturmLiouville. Evident, y 0
este ntotdeauna solut ie a sistemului (3.1)(3.2), dar pe noi ne intereseaz a daca
exista solut ii nebanale ale acestui sistem.
Solut iile nebanale ale sistemului (3.1)(3.2) se numesc funct ii proprii (sau
autofunct ii) ale sistemului SturmLiouville. Valorile parametrului din e-
cuat ia (3.1) pentru care obt inem ca solut ii funct iile proprii se numesc valori
proprii (sau autovalori).
Presupunem ca funct iile p si q sunt continue n [a, b], iar funct ia p este n
plus pozitiv a n [a, b].
Formul am cateva propriet at i ale funct iilor proprii si ale valorilor proprii.
Teorema 3.1. Exist a o mult ime innit a de valori proprii,
1

2

n
c arora le corespund funct iile proprii y
1
, y
2
, ..., y
n
, ...
Demonstrat ia, ind complicat a (vezi [8]), o omitem.
Teorema 3.2. Dac a p, p
, q sunt continue si cu valori reale pe [a, b] atunci

toate valorile proprii ale problemei SturmLiouville (3.1)(3.2) sunt reale.
Demonstrat ie. Fie = + i o valoare proprie iar y(x) = u(x) + iv(x)
funct ia proprie corespunz atoare; , , u(x), v(x) ind reale. Introduc and y n
(3.1) obt inem sistemul
(pu
+ (q + )u v = 0
(pv
+ (q + )v + u = 0.
Inmult ind prima ecuat ie cu v, a doua cu u si adun and, obt inem

(u
2
+ v
2
) = u(pv
v(pu
= [(pv
)u (pu
)v]
.
Integr and ultima relat ie n intervalul [a, b], obt inem
b
a
(u
2
+ v
2
)dx = [p(uv
v)]
b
a
.
Datorit a condit iilor la limit a, membrul drept este nul si, deoarece u
2
+v
2
0 (y ind funct ie proprie nebanal a), rezult a ca = 0 ceea ce termina demon-

strat ia.
Observat ia 3.1. Se poate ar ata ca daca n plus q(x) < 0 n [a, b], atunci toate
valorile proprii sunt nenegative.
Observat ia 3.2. Faptul c a valorile proprii sunt reale era de asteptat deoarece,
n probleme concrete, ele desemneaza frecvent e, energii sau alte cantitat i zice.
Teorema 3.3. (Ortogonalitatea funct iilor proprii) Presupunem c a p, p
si q
sunt funct ii reale si continue n intervalul [a, b]. Atunci funct iile proprii y
m
si
Problema SturmLiouville 107
y
n
ale problemei SturmLiouville (3.1)(3.2) corespunz atoare valorilor proprii
diferite
m
si
n
sunt ortogonale n intervalul [a, b].
Dac a p(a) = 0, atunci condit ia (3.2a) poate lipsi din problem a.
Dac a p(b) = 0, condit ia (3.2b) poate lipsi din problem a.
In aceste cazuri se cere ca y si y
s a e m arginite n punctele respective,

iar problema se numeste singular a.
Dac a p(a) = p(b), atunci condit ia (3.2) poate nlocuit a cu
(3.3) y(a) = y(b), y
(a) = y
(b).
Demonstrat ie. Din ipotez a y
m
si y
n
satisfac ecuat iile
(py
m
)
+ (q +
m
)y
m
= 0 si
(py
n
)
+ (q +
n
)y
n
= 0.
Inmult im prima ecuat ie cu y

n
, pe a doua cu y
m
, le adun am si obt inem
(
m

n
)y
m
y
n
= y
m
(py
n
)
y
n
(py
m
)
= [p(y
n
y
m
y
m
y
n
)]
.
Ultima expresie este o funct ie continu a deoarece p si p
sunt continue iar y

m
, y
n
sunt solut ii ale ecuat iei (3.1). Integr and pe intervalul [a, b] se obt ine egalitatea
(3.4) (
m

n
)
b
a
y
m
y
n
dx = [p(y
n
y
m
y
m
y
n
)]
b
a
.
Expresia din membrul drept al egalit at ii (3.4) este
(3.5) p(b)[y
n
(b)y
m
(b) y
m
(b)y
n
(b)] p(a)[y
n
(a)y
m
(a) y
m
(a)y
n
(a)].
Acum vom analiza cantitatea (3.5), dup a cum p se anuleaza sau nu n a si b.
Cazul 1. Daca p(a) = p(b) = 0, atunci expresia (3.5) este nul a, deci membrul
stang n (3.4) este nul si cum
m
=
n
rezult a
(3.6)
b
a
y
m
(x)y
n
(x)dx = 0, (m = n).
deci y
n
, y
m
sunt ortogonale. Observ am ca n acest caz nu am folosit condit iile
(3.2).
Cazul 2. Fie p(b) = 0, dar p(a) = 0. Atunci prima cantitate din (3.5) este
nul a. S a analiz am a doua cantitate din (3.5). Din (3.2a) rezult a
k
1
y
n
(a) + k
2
y
n
(a) = 0
k
1
y
m
(a) + k
2
y
m
(a) = 0.
Presupunem k
2
= 0.

Inmult im prima ecuat ie cu y
m
(a), a doua cu y
n
(a), le
adun am si obt inem
k
2
[y
n
(a)y
m
(a) y
m
(a)y
n
(a)] = 0.
Deoarece k
2
= 0, rezult a ca expresia din parantez a este nula, deci cea de a
doua cantitate din (3.5) este nul a. Deci, cantitatea (3.5) este nula iar mpreun a
cu (3.4) determin a (3.6), adic a ortogonalitatea.
Daca k
2
= 0, atunci din ipotez a, k
1
= 0 si demonstrat ia rezult a folosind
un argument similar.
Cazul 3. Daca p(a) = 0, dar p(b) = 0, demonstrat ia funct ioneaza ca n cazul
2, dar n loc de (3.2a) vom folosi (3.2b).
Cazul 4. Daca p(a) = 0 si p(b) = 0, vom folosi condit iile la limit a (3.2) si
proced am ca n cazurile 2 si 3.
Cazul 5. Daca p(a) = p(b), expresia (3.5) cap ata forma
p(b)[y
n
(b)y
m
(b) y
m
(b)y
n
(b) y
n
(a)y
m
(a) + y
m
(a)y
n
(a)].
Putem folosi condit iile la limit a (3.2) ca mai sus pentru a obt ine ca expresia
din parantez a este nula.
Totusi, se vede imediat ca aceasta rezulta din (3.3), astfel c a putemnlocui
(3.2) cu (3.3). Deci, (3.4) implic a (3.6). Cu aceasta, demonstrat ia teoremei
este ncheiat a.
In nal, d am far a demonstrat ie urmatorul rezultat de dezvoltare n serie

dup a funct iile proprii ale problemei SturmLiouville.
Teorema 3.4. Dac a f C
2
[a, b] si f(a) = f(b) = 0, atunci funct ia f se
poate dezvolta ntr-o serie absolut si uniform convergent a n intervalul [a, b]
dup a funct iile proprii y
n
f(x) =
n=1
C
n
y
n
(x) unde C
n
=
b
a
f(x)y
n
(x)dx
b
a
y
2
n
(x)dx
Funct ii cilindrice 109

6.4 Funct ii cilindrice
Numim funct ii cilindrice solut iile ecuat iei diferent iale de ordinul II
(4.1) x
2
y
+ xy
+ (x
2
2
)y = 0
unde este un parametru care poate lua valori reale sau complexe. Termenul
de funct ii cilindrice se datoreste faptului c a ecuat ia (4.1) intervine n studiul
problemelor la limit a ale teoriei potent ialului pentru un domeniu cilindric.
Fie ecuat ia
(4.2) u =
1
a
2
2
u
t
2
+ b
u
t
+ cu
unde este operatorul lui Laplace, t timpul, iar a (= 0), b, c constante date.
Ecuat ia (4.2) are drept cazuri particulare ecuat iile diferent iale din teoria
oscilat iilor elastice, ale electrodinamicii, ale teoriei propag arii c aldurii etc.
In cazul n care n locul coordonatelor rectangulare (x, y, z) folosim coor-

donatele cilindrice (r, z, ) legate prin relat iile
x = r cos , y = r sin , z = z
(0 r < , < , < z < )
ecuat ia (4.2) devine
(4.3)
1
r
r
u
r
+
1
r
2
2
u
2
+

2
u
z
2
=
1
a
2
2
u
t
2
+ b
u
t
+ cu
si admite o innitate de solut ii sub forma de produse de factori, ecare de-
pinz and de o singur a variabil a
(4.4) u = R(r)Z(z)()T(t).
Substituind relat ia (4.4) n (4.3) si mpart ind cu RZT, obt inem
1
Rr
d
dr
(rR
) +
1
r
2
+
Z
Z
c =
1
T
1
a
2
T
+ bT
.
T in and seama de independent a variabilelor, ambii membri ai ecuat iei obt inute
trebuie s a e egali cu o anumit a constanta pe care o not am, pentru comoditate,
cu (
2
). Avem deci:
(4.5)
1
a
2
T
+ bT
+

2
T = 0
1
Rr
d
dr
(rR
) +

2
+
1
a
2
= c
Z
Z

Din ultima egalitate rezult a ca ambii membri sunt egali cu o constant a, pe
care o not am cu (
2
) si obt inem:
(4.6)
Z
(
2
+ c)Z = 0
r
2
1
Rr
d
dr
(rR
) + (
2
+

2
)

Notam noua constant a cu
2
si obt inem:
(4.7)
+
2
= 0
(4.8)
1
r
d
dr
(rR
) +
2
+

2

2
r
2
R = 0.
Asadar, procesul separ arii variabilelor conduce la o innitate de solut ii de
forma (4.4), depinz and de trei parametri (
, , ). Determinarea factorilor din

produsul (4.4), revine la integrarea ecuat iilor diferent iale ordinare (4.5)(4.8)
dintre care primele trei sunt elementare iar ultima este o ecuat ie de forma
(4.1).
Ment ion am dou a ecuat ii cunoscute care se obt in din ecuat ia (4.2), prin
particularizarea coecient ilor a, b, c.
(I) Ecuat ia lui Laplace u = 0.
Ecuat ia are solut ii particulare de forma
u = R(r)Z(z)(),
unde
1
r
d
dr
rR

2
r
2
R = 0
Z

2
Z = 0;
+
2
= 0.
(II) Ecuat ia lui Helmholtz u + k
2
u = 0
are solut ii de forma
u = R(r)Z(z)()
unde
1
r
d
dr
rR

2
r
2
R = 0
Z
(
2
k
2
)Z = 0,
+
2
= 0.
Clase speciale de funct ii cilindrice sunt cunoscute sub numele de funct ii Bessel
si, uneori, aceasta denumire se atribuie ntregii clase de funct ii cilindrice.
Ecuat ii Bessel de spet a I
Vom considera ecuat ia Bessel generala
(4.9) x
2
y
+ xy
+ (x
2
2
)y = 0
n care este parametru real.
Trebuie amintit faptul c a ecuat ia (4.9) a fost considerat a anterior de L.
Euler, dar Bessel a fost cel care a pus n evident a propriet at ile solut iilor. El a
ajuns la ecuat ia (4.9) pentru num ar natural, studiind o problem a legata de
miscarea eliptica.
Vom cauta o solut ie a ecuat iei (4.9) sub forma unei serii de tipul
(4.10) y(x) = x
n=0
a
n
x
n
.
Pentru determinarea lui si a
n
, n IN, introducem seria (4.10) n ecuat ia
(4.9) si obt inem:
( 1)x
n=0
a
n
x
n
+ 2x
+1
n=1
na
n
x
n1
+
+x
+2
n=2
n(n 1)a
n
x
n2
+ x
n=0
a
n
x
n
+ x
+1
n=1
na
n
x
n1
+
+x
2
n=0
a
n
x
n
2
x
n=0
a
n
x
n
= 0.
Egal and cu zero coecient ii lui x
, x
+1
, ..., x
+n
, ..., obt inem urmatorul sistem
de ecuat ii pentru determinarea lui si a coecient ilor a
n
a
0
(
2
2
) = 0
a
1
[( + 1)
2
2
] = 0,
a
2
[( + 2)
2
2
] + a
0
= 0,
...............................................
a
n
[( + n)
2
2
] + a
n2
= 0,
...............................................
Deoarece putem lua a
0
= 0 (altfel am ales drept exponent al lui x pe +1),
din prima ecuat ie rezulta
(4.11)

2
2
= 0 sau
= .
Din a doua ecuat ie rezulta
(4.12) a
1
= 0
deoarece (avand n vedere (4.11)) avem a
1
(2 +1) = 0. Apoi, obt inem relat ia
de recurent a
(4.13) a
n

a
n2
( + n)
2
2
=
a
n2
( + n + )( + n )
,
relat ie care, mpreun a cu (4.11) si (4.12) conduce la:
(4.14)
a
2k+1
= 0, k IN
a
2k
=
a
2k2
( + 2k )( + 2k + )
,
k IN
.
Cum pentru am gasit dou a valori, nseamna ca vom putea determina dou a
solut ii pentru ecuat ia lui Bessel.
A) S a determinam nt ai solut ia corespunzatoare lui = .

Inlocuind n
(4.14) pe cu obt inem
a
2k
=
a
2k2
2
2
k(k + )
Cum ecare coecient de rang par poate exprimat n funct ie de cel precedent,
aplicarea succesiva a acestei formule ne permite sa g asim expresia lui a
2k
n
funct ie de a
0
. Vom avea
(4.15)
a
2k
=
a
2k2
2
2
k(k + )
= (1)
2
a
2k4
2
22
k(k 1)(k + )(k + 1)
= =
= (1)
k
a
0
2
k
k!( + 1)( + 2)...( + k)
Vom da o form a mai simpl a acestor coecient i folosind funct ia a lui Euler.
Funct ia se deneste cu formula
(s) =

0
e
t
t
s1
dt
s put and real sau complex, cu Re s > 0.
Indic am principalele propriet at i ale acestei funct ii:
a) Funct ia veric a relat ia funct ional a
(s + 1) = s(s),
proprietate obt inut a prin integrarea prin p art i.
b) (1) = 1.
c) (n + 1) = n!.
d)
1
2

0
e
t
t
dt = 2

0
e
t
2
dt =

.
e) (s + 1) = s(s) = = s(s 1)(s 2)...(s p)(s p).
Aceste proprietat i arat a ca putem considera funct ia ca o generalizare a
factorialului, pentru valori reale sau complexe ale argumentului. Cum coe-
cientul a
0
a r amas nedeterminat, alegem pe a
0
astfel nc at sa obt inem pentru
coecient ii solut iei cautate expresii mai simple.
Pun and
a
0
=
1
2
( + 1)
si folosind formula (4.15) obt inem
a
2k
= (1)
k
1
2
2k+
k!( + 1)( + 2)...( + k)( + 1)
Deoarece
( + 1)( + 2)...( + k)( + 1) = ( + k + 1) si k! = (k + 1),
rezult a
a
2k
= (1)
k
1
2
2k+
(k + 1)(k + + 1)
Inlocuind n seria (4.10), obt inem solut ia corespunzatoare lui = pe care o

not am cu J
(4.16) J
(x) =
k=0
(1)
k
1
(k + 1)(k + + 1)
x
2
2k+
.
Aceasta solut ie a ecuat iei Bessel, care este marginit a pentru x = 0, se numeste
funct ia lui Bessel de spet a I si de ordinul .
B) S a examinam acum cazul = si = n (unde n > 0 este un numar
ntreg).
Relu and calculul n acelasi mod si not and
a
0
=
1
2
( + 1)
obt inem
a
2k
= (1)
k
1
2
2k
(k + 1)(k + 1)
iar solut ia corespunzatoare a ecuat iei Bessel este
J
(x) =
k=0
(1)
k
1
(k + 1)(k + 1)
x
2
2k
.
Pentru = n, se arata ca cele doua solut ii ale ecuat iei Bessel sunt liniar
independente, deoarece wronskianul celor dou a funct ii Bessel J
si J
este
diferit de zero, deci integrala general a a ecuat iei este
J(x) = C
1
J
(x) + C
2
J
(x).
Daca se cauta solut iile marginite ale ecuat iei Bessel, atunci C
2
= 0.
Funct iile Bessel cu indice natural
Pentru = n avem
J
n
(x) =
n=0
(1)
k
(k + 1)(k n + 1)
x
2
2kn
=
=
n1
k=0
(1)
k
(k + 1)(k n + 1)
x
2
2kn
+
k=n
(1)
k
(k + 1)(k n + 1)
x
2
2kn
.
Pentru k = m < n 1 avem
(m) =
(m + 1)
m
= = (1)
m
(0)
m!

Dar (0) =
(s + 1)
s
s0
= deci si (m) = (1)
m
(0)
m!
= pentru m
natural.
Deci n expresia lui J
n
sumarea ncepe de fapt de la k = n
(4.17) J
n
(x) =
k=n
(1)
k
(k + 1)(k n + 1)
x
2
2kn
.
Propozit ia 4.1. Dac a = n atunci
(4.18) J
n
(x) = (1)
n
J
n
(x).
Demonstrat ie. Daca n formula (4.17) efectu am schimbarea k = n + ,
ind noul indice de sumare (0 ) obt inem
J
n
(x) =
=0
(1)
n+
( + n + 1)( + 1)
x
2
2+n
=
= (1)
n
n=0
(1)
( + 1)(( + n + 1)
x
2
2+n
,
deci tocmai
J
n
(x) = (1)
n
J
n
(x).
Relat ia (4.18) arat a ca pentru n ntreg funct iile J
n
si J
n
sunt liniar de-
pendente.
Cele mai simple si mai des nt alnite n aplicat ii sunt funct iile Bessel de
ordin ntreg J
0
si J
1
. F acand = 0 si = 1 n formula (4.16), obt inem:
J
0
(x) = 1
x
2
2
+
1
(2!)
2
x
2
1
(3!)
2
x
2
6
+
J
1
(x) =
x
2

1
2!
x
2
3
+
1
2!3!
x
2
5
+
Formule de recurent a
In acest paragraf vom stabili c ateva relat ii fundamentale ntre funct iile lui
Bessel de spet a I de diferite ordine.
Deriv and seria de puteri (4.16) dup a ce am mpart it-o cu x
, obt inem
d
dx
(x)
x
k=1
(1)
k
2k x
2k1
(k + 1)(k + + 1)
1
2
2k+
sau, nlocuind variabila de sumare k prin k + 1 si ncep and sumarea de la
k = 0, avem
d
dx
(x)
x
k=0
(1)
k+1
2(k + 1)
(k + 2)(k + + 2)
x
2k+1
2
2k+2+
sau, simplicand si scot and n factor pe
1
x
,
d
dx
(x)
x
=
1
x
k=0
(1)
k
1
(k + 1)(k + 1 + + 1)
x
2
2k++1
,
formul a care comparata cu (4.16) implic a
(4.19)
d
dx
(x)
x
=
J
+1
(x)
x

S a deriv am acum produsul x
(x) n raport cu x:
d
dx
(x
(x)) =
d
dx
k=0
(1)
1
(k + 1
(k + + 1)
x
2k+2
2
2k+
=
=

k=0
(1)
k
2(k + )
(k + 1)(k + + 1)
x
2k+21
2
2k+

T in and cont c a (k + + 1) = (k + )(k + ) obt inem
d
dx
(x
(x)) = x
k=0
(1)
k
1
(k + 1)(k + 1 + 1)
x
2
2k+1
sau, comparand cu (4.16),
(4.20)
d
dx
(x
(x)) = x
J
1
(x).
Formulele (4.19) si (4.20) sunt formule de recurent a ntre dou a funct ii Bessel
de ordin si +1. Cum am specicat ca funct iile Bessel de ordin zero si unu
sunt cel mai des nt alnite, vom scrie cele dou a formule de recurent a pentru
aceste cazuri. Pentru = 0, din (4.19) avem
J
0
(x) = J
1
(x)
iar pentru = 1, din (4.20) obt inem
(xJ
1
(x))
= xJ
0
(x).
Putem stabili acum formule de recurent a care sa lege trei funct ii Bessel
J
, J
+1
, J
+2
.
Din (4.19) si (4.20) obt inem
J
(x)
x
J
(x) = J
+1
(x)
J
(x)
x
+ J
(x) = J
1
(x)
relat ii care, prin adunare si scadere, conduc la
(4.21)
J
+1
(x) + J
1
(x) =
2
x
J
(x)
J
+1
(x) J
1
(x) = 2J
(x)
formule care, din aproape n aproape, permit calculul tuturor funct iilor Bessel
de ordin ntreg dac a se cunosc J
0
si J
1
.
Funct iile Bessel de ordin semintreg
Funct iile Bessel de ordin = n +
1
2
,
unde n este un numar ntreg, se pot
exprima prin funct ii elementare. Sa calcul am mai nt ai valorile lui J1
2
si J
1
2
.
Avem
J1
2
(x) =
n=0
(1)
n
n!
3
2
+ n
x
2
1
2
+2n
si
J
1
2
(x)
n=0
(1)
n
n!J
1
2
+ n
x
2
1
2
+2n
.
Folosind propriet at ile funct iei obt inem
3
2
+ n
=
135 (2n + 1)
2
n+1

1
2
=
(2n + 1)!!
2
n+1
1
2
+ n
=
135 (2n 1)
2
n

1
2
=
(2n 1)!!
2
n
,
care, introduse n expresiile funct iilor J1
2
si J
1
2
,
dau
J1
2
(x) =
2
x
n=0
(1)
n
(2n + 1)!
x
2n+1
,
J
1
2
(x) =
2
x
n=0
(1)
n
(2n)!
x
2n
.
Se observa ca ultimele sume reprezinta dezvoltarea n serie a lui sin x si cos x.
Prin urmare, J1
2
si J
1
2
se exprima prin funct ii elementare
J1
2
(x) =
2
x
sin x
J
1
2
(x) =
2
x
cos x.
Folosind formula de recurent a (4.21) putem calcula din aproape n aproape
funct iile lui Bessel de spet a I de ordin = n +
1
2
care rezulta ca se exprima
prin funct ii elementare.
Funct ii sferice. Polinoamele lui Legendre
Funct iile sferice constituie o clasa de funct ii speciale strans legate de studiul
ecuat iei lui Laplace si de teoria potent ialului.
Una dintre cele mai importante clase de probleme ale zicii matematice o
constituie problemele la limit a ale potent ialului, care constau n determinarea
unei funct ii V care sa verice ecuat ia lui Laplace
V =

2
V
x
2
+

2
V
y
2
+

2
V
z
2
= 0
ntr-un domeniu dat si care satisface pe frontiera a lui condit ii impuse.
Procedeul general de rezolvare a problemelor la limit a consta n g asirea unui
sistem de coordonate curbilinii ortogonale, astfel nc at suprafat a sa e una
dintre suprafet ele de coordonate si ecuat ia lui Laplace, dup a transformarea ei
n noile variabile s a admit a separarea variabilelor.
In cazul nostru, lu and x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos , 0

r < , < , 0 < , ecuat ia lui Laplace devine
2
V
r
2
+
2
r
V
r
+
1
r
2
2
V
2
+
cos
r
2
sin
V
+
1
r
2
sin
2

2
V
2
= 0.
Caut and o solut ie care este independenta de , de forma r
p
, unde este o
funct ie ce depinde doar de , gasim
d
d
2
+
cos
sin
d
d
+ p(p + 1) = 0.
F acand schimbarea de variabil a x = cos , y = , obt inem ecuat ia lui Legendre
(4.22) (1 x
2
)y
2xy
+ p(p + 1)y = 0.
Daca p este un ntreg nenegativ, o solut ie n jurul punctului ordinar x
0
= 0
este un polinom. Normalizate corespunz ator, aceste solut ii polinomiale sunt
numite polinoamele lui Legendre (A.M.Legendre, 1752-1833).
S a caut am dou a solut ii, liniar independente n jurul punctului x
0
= 0.
Aici, a
2
(x) = 1 x
2
, a
1
(x) = 2x si a
0
(x) = p(p + 1). Deoarece a
2
(0) =
1 = 0, punctul x
0
= 0 este un punct ordinar pentru ecuat ia (4.22).
Forma oric arei solut ii a ecuat iei diferent iale (4.22) n jurul lui x
0
= 0 este
(4.23) y(x) =
n=0
a
n
x
n
.
Pentru a determina o margine inferioar a pentru raza de convergent a a so-
lut iei (4.23) trebuie s a calculam razele de convergent a ale seriilor Taylor n
jurul lui zero ale funct iilor a
1
(x)/a
2
(x) si a
0
(x)/a
2
(x). Avem:
a
1
(x)
a
2
(x)
=
2x
1 x
2
= 2x(1 + x
2
+ x
4
+ ) =
n=0
2x
2n+1
, |x| < 1
si
a
0
(x)
a
2
(x)
=
p(p + 1)
1 x
2
= p(p + 1)(1 + x
2
+ x
4
+ ) =
n=0
p(p + 1)x
2n
, |x| < 1.
Deci, raza de convergent a a solut iei (4.23) este mai mare sau egala cu 1, adic a
seria (4.23) converge pentru |x| > 1. Din (4.23) rezult a:
y
(x) =
n=1
na
n
x
n1
,
y
n=2
n(n 1)a
n
x
n2
=
n=0
(n + 2)(n + 1)a
n+2
x
n
,
x
2
y
n=2
n(n 1)a
n
x
n
,
2xy
n=1
2na
n
x
n
,
p(p + 1)y =
n=0
p(p + 1)a
n
x
n
.
Introduc and aceste cantitat i n (4.22) obt inem
[2a
2
+ p(p + 1)a
0
] + [6a
3
2a
1
+ p(p + 1)a
1
]x+
+
n=2
[(n + 1)(n + 2)a
n+2
n(n 1)a
n
2na
n
+ p(p + 1)a
n
]x
n
= 0
de unde
2a
2
+ p(p + 1)a
0
= 0, 6a
3
2a
1
+ p(p + 1)a
1
= 0
si
(n + 2)(n + 1)a
n+2
n(n 1)a
n
2na
n
+ p(p + 1)a
n
= 0, n = 2, 3, ...,
De aici obt inem relat iile recurente
a
2
=
p(p + 1)
2
a
0
, a
3
=
(p 1)(p + 2)
3!
a
1
si
a
n+2
=
(p n)(p + n + 1)
(n + 2)(n + 1)
a
n
relat ii care conduc la
a
2n
= (1)
n
p(p 2) (p 2n + 2)(p + 1)(p + 3) (p + 2n 1)
(2n)!
a
0
,
a
2n+1
= (1)
n
(p 1)(p 3) (p 2n + 1)(p + 2)(p + 4) (p + 2n)
(2n + 1)!
a
1
,
n = 1, 2, ...
Deci, dou a solut ii liniar independente ale ecuat iei lui Legendre n jurul punc-
tului zero sunt
y
1
(x)=1+
n=0
(1)
n
p(p2) (p2n+2)(p+1)(p+3) (p+2n1)
(2n)!
x
2n
y
2
(x)=x+
n=1
(1)
n
(p1)(p3) (p2n+1)(p+2)(p+4) (p+2n)
(2n+1)!
x
2n+1
.
Dup a cum se poate observa din formulele de recurent a de mai sus, cand p este
un num ar ntreg nenegativ n, una din solut iile de mai sus este un polinom
de grad n. Un multiplu al acestui polinom care ia valoarea 1 pentru x = 1
se numeste polinom Legendre si se noteaza cu P
n
(x). De exemplu P
0
(x) = 1,
P
1
(x) = x, P
2
(x) =
3
2
x
2
1
2
,
etc.
Polinoamele lui Legendre pot introduse si cu ajutorul unei formule dife-
rent iale dup a cum se vede din teorema care urmeaza.
Teorema 4.1. (Formula lui Rodrigues) Polinomul lui Legendre P
n
poate
reprezentat sub forma
P
n
(x) =
1
2
n
n!
d
n
dx
n
(x
2
1)
n
.
Demonstrat ie. Notam u = (x
2
1)
n
de unde rezult a
(x
2
1)u
2nxu = 0.
Deriv and aceasta ecuat ie de (m+ 1) ori, obt inem
(x
2
1)u
(m+2)
(2n 2m 2)xu
(m+1)
+ [m(m+ 1) 2n(m+ 1)]u
(m)
= 0.
Inlocuind pe m cu n, rezult a
(1 x
2
)u
(n+2)
2xu
(n+1)
+n(n + 1)u
(n)
= 0,
adic a funct ia
V
n
(x) =
1
2
n
n!
d
n
u
dx
n
satisface ecuat ia lui Legendre
(1 x
2
)V
n
(x) 2xV
n
(x) +n(n + 1)V
n
(x) = 0.
Rezulta ca V
n
(x) = C
n
P
n
(x), unde C
n
este o constanta.
S a ar atam ca V
n
(1) = 1. Pentru aceasta, consideram derivata
d
m
dx
m
(x
2
1)
n
=
d
m
dx
m
[(x + 1)
n
(x 1)
n
] =
=a
0
(x+1)
nm
(x1)
n
+a
1
(x+1)
nm+1
(x1)
n1
+ +a
n
(x+1)
n
(x1)
nm
.
Daca m < n, atunci n x = 1 si x = 1 tot i termenii se anuleaza
d
m
dx
m
(x
2
1)
n
x=1
= 0 (m < n).
Daca m = n, atunci
d
n
dx
n
(x
2
1)
n
x=1
= 2
n
n!,
de unde rezult a V
n
(1) = 1, deci C
n
= 1 si
V
n
(x) = P
n
(x).
6.5 Probleme
1. S a se determine autovalorile si autofunct iile problemei SturmLiouville
periodice
a)
+y = 0
y(1) = y(1), u
(1) = y
(1),
b)
+y = 0
y(0) = y(2), y
(0) = y
(2),
c)
+y = 0
y(0) = y(), y
(0) = y
().
2. S a se verice relat iile
(i) x
2
J
n
= (n
2
n x
2
)J
n
+xJ
n+1
,
(ii) J
2
= J
0
+ 2J
0
,
(iii) J
2
= J
0
x
1
J
0
,
(iv) J
3
+ 3J
0
+ 4J
0
= 0.
3. S a se arate ca solut ia generala a ecuat iei diferent iale
x
2
y
2xy
+ 4(x
4
1)y = 0
este
Ax
3
2
J5
4
(x
2
) +Bx
3
2
J
5
4
(x
2
).
4. S a se arate ca daca ecuat iei u + k
2
u = 0 i se aplica transformarea
x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos ea devine
2
u
r
2
+
2
r
u
r
+
1
r
2
sin
sin
u
+
1
r
2
sin
2
2
u
2
+k
2
u = 0
si este satisfacuta de u = R, unde
R = r
1
2
J
n+
1
2
(kr), = P
m
n
(cos ), = sin m.
5. Folosind denit ia funct iei Bessel, sa se verice ca solut ia ecuat iei
y
2n 1
x
y
+y = 0
este
y = x
n
(AJ
n
(x) +BJ
n
(x)).

Ecuatii Diferentiale

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Ecuatii Diferentiale

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Cuprins

mult imea IN\{0}

gradientul funct iei u : IR

In cazul n care funct ia necunoscuta depinde de mai multe variabile independente

Intr-o formulare aproximativ a prin ecuat ie diferent ial a se nt elege o ecuat ie

(t) = F(t, x(t), x

(t) = f(t, x(t), x

se numeste ecuat ie omogen a deoarece funct ia f(t, x) := h

In cazul nostru, c aut am solut ia ecuat iei (1.5) sub forma

(t) = ( 1)[a(t)y(t) + b(t)].

Ecuat ii diferent iale rezolvabile prin metode elementare 7

= [b(t) + 2a(t)(t)]y + a(t)y

In aceste condit ii, ecuat ia (1.9) se scrie sub forma

In unele cazuri, o ecuat ie de forma

, ecuat ia (1.15) este

= p si se diferent iaza ecuat ia.

= p, ecuat ia devine (dup a

In acest fel avem:

= y si obt inem ecuat ia

In continuare prezent am, pentru ilustrare, trei probleme rezolvate pe aceas-

ds, t [a, b],

(t) = g(t)x(t), care mpreun a cu (2.1) implic a

(t) g(t)f(t) + g(t)y(t).

Inmult ind ultima inegalitate cu exp

), k(> 0) ind constanta elastic a a resortului.

= kx, adic a (3.1).

este naturala deoarece la momentul t = 0 nu

Din legile lui Kirchho rezult a

Pentru simplicarea sistemului (1) se fac substitut iile

Vrem sa determinam o alt a familie de curbe care sa aib a proprietatea:

Enumer am cateva fenomene zice n care apar traiectoriile ortogonale:

(t) = ax(t), a > 0 ind o

(t) = cy(t), (c > 0), dac a x(t) = 0.

(t) a medicamentului este proport ional a cu x(t), adic a x satis-

In acest scop se administreaza pacientului o doz a init ial a x

In capitolul I am prezentat diferite tipuri de ecuat ii diferent iale pentru care

; M = max{|f(t, x)|; (t, x) D}.

In continuare ne vom m argini la intervalul [t

In consecint a, seria (1.8) este absolut si uniform convergent a n [t

(t, x); |t|

De asemenea, denim integrala vectorului x prin:

; M = max{f(t, x); (t, x) D}.

si, revenind la substitut ie, gasim solut ia generala

In cazul n care nu sunt ndeplinite condit iile teoremei, nu avem unicitate

In teorema care urmeaza d am un criteriu simplu de prelungibilitate.

). Acum, deoarece (b, x(b

= xcos t + sin t cos t

= x si apoi sa se rezolve cele doua ecuat ii.

In caz contrar, spunem c a sistemul de funct ii este liniar independent. S a

se numeste wronskianul sistemului de funct ii.

Deriv and acest determinant n raport cu t si t in and cont de regula de derivare

44 Ecuat ii liniare. Transformata Laplace

Deoarece wronskianul solut iilor

In continuare analiz am cazurile care apar n rezolvarea ecuat iei (algebrice)

48 Ecuat ii liniare. Transformata Laplace

In consecint a, n cazul n care ecuat ia caracteristica admite r ad acini dis-

In cazul n care membrul drept al ecuat iei cu coecient i constant i are o

In acest capitol facem o scurta prezentare a sistemelor de ecuat ii diferent iale

sistemul (2.1) este echivalent cu ecuat ia diferent ial a de ordinul nt ai liniar a

(t) = A(t)x(t) + b(t).

(t) am notat matricea ce are ca elemente derivatele elementelor

In plus are loc relat ia (Liouville):

, i = 1, 2, 3 este solut ie a sistemului (2.2),