Ce se va ‘ntkmpla ...

cu Ira\ul?

Colecyia: Ziarul de mkine

Iatq cq cele dintki lucruri s-au ‘mplinit wi vq vestesc altele noi; vi

le spun mai ‘nainte ca sq se ‘ntkmple> - Isaia 42:9

1
2
 Introducere

Cknd am vqzut wi auzit prima datq acest mesaj el fqcea parte dintr-o
serie de studii cu valoare universitarq yinut de uniidintre cei mai ‘ndrqgiyi
predicatori wi ‘nvqyqtori de Biblie ai Americii: Charles S[indoll, Johne
{alvoord, J. D[ight Pentecost, Ronald Allen wi Charles D]er, toyi
profesori emeriyi la Seminarul Teologic din Dallas, Texas.
“n ansamblul acelui curiculum, studiul acesta s-a numit <Babilon, Ira\
wi viitoarea crizq din Orientul Mijlociu> wi era prezentat de Charles D]er,
viceprewedinte executiv la acel awezqmknt de ‘nvqyqturq.
Reacyia mea a fost puternicq wi spontanq. Mi-am zis: <De dragul
tatqlui meu, care nu ‘nyelege limba englezq wi pentru o mulyime de romkni
care iubesc profeyiile wi trqiesc ‘n awteptarea Domnului trebuie sq preiau
acest mesaj wi sq-l prelucrez pentru cei ce studiazq ‘n limba romknq.
Au trecut de atunci ckyiva ani. Proiectul a fost amknat pentru cq au
apqrut alte traduceri wi studii necesare. “n vara anului 2007, am primit
vewti proaste despre sqnqtatea tatqlui meu. M-am gkndit ce bucurie aw
mai putea sq-i fac wi mi-am adus aminte de acest studiu. De dragul lui,
de dragul vostru wi mai ales de dragul Celui pe care-L awteptqm sq vinq,
vi-l supun acum atenyiei. “ntre timp, am ‘mbogqyit acest mesaj , restrkns
atunci la o pregegere de o orq, cu contribuyia altora wi l-am dezvoltat
puyin cu comentariile mele, preluate din <Biblia cu explicayii> tipqritq ‘n
limba romknq wi din alte studii.
“nainte de a ‘ncepe ‘nsq, dayi-mi voie sq vq ‘ntreb ceva:
Wtiyi ‘nsq care este cea de a doua yarq a lumii ‘n ordinea menyionqrii
numelui ei ‘n Biblie? Este Ira\ul!
Numele sub care a apqrut aceasta au fost: Babilon, ckmpia Winear wi
Mesopotamia (yara dintre cele douq rkuri, Tigru wi Eufrat). “n traducere,

3
numele <Ira\> ‘nseamnq <yara cu rqdqcini adknci>. “ntr-adevqr, nici o altq
yarq, ‘n afara Israelului, nu are asociatq cu ea mai multq istorie biblicq wi
mai multq profeyie.

1. Grqdina Eden a fost ‘n Ira\.

2. Mesopotamia, modernul Ira\, a fost leagqnul civilizayiei umane.
3. Noe wi-a fqcut corabia ‘n Ira\.
4. Turnul Babel a fost ‘n Ira\.
5. Avraam a fost din Ur, adicq din sudul Ira\ului.
6. Rebeca, nevasta lui Isaac, era din Nahor, ‘n Ira\.
7. Iacob a ‘ntklnit-o pe Rahela ‘n Ira\.
8. Iona a predicat Ninivitenilor ‘n Ira\.
9. Asiria, adicq Ira\ul de azi, a dus ‘n robie cele zece seminyii ale
Israelului de nord.
10. Amos a proorocit ‘n Ira\.
11. Babilonul, care este ‘n Ira\, a distrus Ierusalimul wi a dus ‘n robie
regatul lui Iuda.
12. Daniel a fost aruncat ‘n groapa cu lei ‘n Ira\.
13. Cei trei tineri au fost aruncayi ‘n cuptorul aprins ‘n Ira\.
14. Beltwayar, ‘mpqratul Babilonului din Ira\, a vqzut capul de mknq care
a scris pe zid.
15. Ezechiel a fost dus de duhul lkngq rkul Chebar, ‘n Ira\.
16. Se pare ca magii au venit din Ira\.
17. Petru a misionat ‘n Ira\.
18. “n Ira\ va fi reconstruit Babilonul care va ajunge cel mai mare centru
comercial al lumii, ne spune cartea Apocalipsei. Importanya regqsitq
a cetqyii va face ca numele sistemului extraordinar de ‘ntins wi
cuprinzqtor sq fie <Babilonul cel mare>.
19. Patru ‘ngeri rqi sunt legayi la rkul cel mare, Eufrat, ‘n Ira\. Ei vor fi
dezlegayi wi vor omor’ a treia parte din omenire. (Apoc. 9:14).
20. Apele Ira\ului vor fi secate de Dumnezeu ca sq facq loc de trecere
pentru marea armatq din Rqsqrit care va veni ‘n Israel (Apoc. 16:12).
21. Ira\ul va fi zguduit de cel mai mare cutremur de pqmknt din istorie,
care va ‘mpqryi Babilonul reconstruit ‘n trei, iar undele de woc vor
prqbuwi cetqyile Neamurilor (Apoc. 16:18-19)
22. Prqbuwirea <Babilonului reconstruit> ‘n Ira\ va marca triumful final al
“mpqrqyiei lui Dumnezeu (Apoc.18-19).

Dintre toate yqrile lumii, oare ce-or cquta americanii tocmai ‘n …

4
Ira\? Sq fie ... petrolul? Nu cumva ... profeyiile?
“n ciuda faptului cq marile puteri din Orient se numesc astqzi:
Arabia Sauditq, Egiptul wi Iranul, va sfqtuiesc sq fiyi cu ochii pe Ira\ wi
sq awteptayi sq se ‘ntkmple acolo lucruri surprinzqtoare wi spectaculoase.
Lupta dintre cele douq <cetqyi simbol> ale istoriei este pe cale sq se
reaprindq! Ierusalimul wi Babilonul sunt pe cale sq ajungq cele mai
importante orawe din epoca modernq. Se pare cq istoria se va sfkrwi
simetric tot acolo unde a wi ‘nceput, printr-o intervenyie supranaturalq
asupra locurilor ‘n care a ‘nceput marea rqzvrqtire a omenirii, ‘n ckmpia
Winear, din aria Ira\ului modern.

Daniel Branzai

Cuprins

1. Istoria celor douq cetqyi 7

Anexe:

1. Literatura profeticq 45
2. Cartea profetului Daniel 53
3. Fiii lui Dumnezeu 71

5
6
 Istoria celor douq cetqyi

Ceea ce face ca Babilonul sq mai aibe o oarecare semnificayie, dacq

mai are vreuna, este ... Biblia. Vom rqmkne ‘n continuare ‘n textul ei, de
la Geneza la Apocalipsa, urmqrind ca un fir rowu o temq despre care
foarte mulyi nu au nici cea mai vagq idee. Cu ajutorul Domnului, la
sfkrwitul acestei lucrqri, vom ‘nyelege
‘mpreunq semnificayia locurilor Babilonul este cetatea
geografice despre care vorbim wi vom ‘ntemeiatq de un om cu
avea o vedere panoramicq asupra unei numele de <rebel>.
foarte mari pqryi a Bibliei.

Babilonul - un rebel din nawtere

Sq ‘ncepem dela Geneza 10, unde gqsim o colecyie de nume pe care
nimeni nu mai wtie cum sq le citeascq corect, lista neamurilor. Cknd
parcurgi aceastq listq, nu se poate sq nu observi cq ‘n aceastq ‘nwiruire ‘n
care Dumnezeu ni-i prezintq pe descendenyii lui Noe, existq un individ cu
numele de <Nimrod>. Sonoritatea acestui nume este foarte asemqnqtoare
cu cea a cuvkntului ebraic <Marad>, care ‘nseamnq rebel, rqzvrqtit,
rqzboinic. Textul din Geneza 10:8-9 face un adevqrat joc de cuvinte prin
asocierea acestor douq cuvinte:
<Cuw a nqscut wi pe Nimrod: el este acela care a ‘nceput sq fie
puternic pe pqmknt. El a fost un viteaz vknqtor ‘naintea Domnului>

Existq chiar wi o zicere proverbialq rqspknditq printre cei care i-au

cunoscut faima:

7
 < ... iatq de ce se zice: <Ca Nimrod, viteaz vknqtor ‘naintea
Domnului>.

Versetul urmqtor, 10, enumerq orawele peste care s-a ‘ntins domnia lui
wi, primul de care dqm este ... Babilonul, prima cetate ziditq de oameni
dupq epocala catastrofq a potopului lui Noe.
Gkndiyi-vq la aceasta: Babilonul a fost prima aglomerare urbanq de
dupq potop, iar numele celui care a ctitorit-o are semnificayia de <rebel>!
Ni se spune cq omul acesta a mai zidit wi alte cetqyi:
<El a domnit la ‘nceput peste Babel, Erec, Acad wi Calne, ‘n yara
Winear> (Gen. 10:10).

Winear este ckmpia aluvionarq din sudul Ira\ului modern, ‘ntre

Bagdadul de azi wi golful ‘n care se varsq Tigrul wi Eufratul. Winear
este regiunea, Babilon este cetatea, Nimrod este ‘ntemeietorul, iar
evenimentul este cronologic prima formare urbanq a oamenilor de dupq
potop.
Sq trecem acum la capitolul 11, pe care-l cunoawtem awa de bine cq
am ajuns sq nu mai bqgqm ‘n seamq amqnuntele lui semnificative. Iatq
primele douq versete:
<Tot pqmkntul avea o singurq limbq wi aceleawi cuvinte. Pornind
ei ‘nspre rqsqrit, au dat peste o ckmpie ‘n yara Winear; wi au
descqlecat acolo> (Gen. 11:1-2).

Se pune ‘ntrebarea: <Cine-i mkna pe ei ‘nspre rqsqrit?> Cine este

acela care s-a pus ‘n fruntea lor wi le dirijeazq mersul. Capitolul precedent
ne-a dat deja rqspunsul: Nimrod.
Valul omenirii care se deplaseazq spre rqsqrit este mknat de Nimrod
care formeazq cea dintki cetate de dupq potop: Babilonul. Iatq care i-a
fost motivayia wi iatq care le-a fost dorinya:
<Wi au zis unul cqtre altul: <Haidem! Sq facem cqrqmizi, wi sq le
ardem bine ‘n foc.> Wi cqrqmida le-a yinut loc de piatrq, iar smoala
le-a yinut loc de var. Wi au mai zis: <Haidem! Sq ne zidim o cetate wi
un turn al cqrui vkrf sq atingq cerul, wi sq ne facem un nume, ca sq
nu fim ‘mprqwtiayi pe toatq faya pqmkntului> (Gen. 11:3-4).

Acest text este o <declarayie-program> wi ea reprezintq cheia care

ne poate ajuta sq ‘nyelegem ce ‘nseamnq Babilonul ‘n Biblie. Mulyimea
aceea de oameni care s-au hotqrkt sq ‘ntemeieze prima cetate de dupq
potop urmqrea un scop precis. Textul ne despicq acest scop ‘n trei
motivayii complementare. Sunt trei rayionamente pentru care a trebuit sq
existe o cetate wi un turn ‘n locul numit Babilon:

8
Au vrut salvare

<Un turn care sq atingq cerul>

Expresia <Turnul Babel> nu se aflq ‘n textul Bibliei, deckt sub forma

unui subtitlu adqugat mai tkrziu. <Babel> se poate traduce prin <poarta lui
Dumnezeu> (Babilu ‘n limba acadianq) sau <warpele inelat>, din pricina
formei ‘n spiralq pe care se presupune cq a avut-o. ‘n ebraicq, <balal>
‘nseamnq <’ncurcqturq, confuzie> (Geneza 11:9).
Turnul din valea Winear a reprezentat ‘ncercarea oamenilor de
a construi o punte ‘ntre locul <cqderii lor> wi <cerul prezenyei lui
Dumnezeu>. De aici wi pknq acolo! De la pqmknt pknq la cer: <un turn
al cqrui vkrf sq atingq cerul>. Nimrod wi oamenii de atunci nu s-au
supus limitqrilor stabilite de Dumnezeu dupq momentul cqderii ‘n pqcat.
Zidirea turnului a fost echivalentq cu adunarea tuturor resurselor umane
de atunci pentru ca, prin puterile lor, oamenii sq-L oblige pe Dumnezeu
sq-i reintegreze ‘n ordinea cosmicq. Examinat uwuratic wi printr-un
complex de falsq superioritate, pasajul ne-ar putea duce pe o pistq falsq,
subliniindu-ne aparent <incapacitatea omenirii de atunci de a ‘nyelege
legile fizicii wi dimensiunile realitqyii ‘n care trqiau>. Este clar cq toatq
masa planetei pqmknt nu le-ar fi fost deajuns oamenilor de atunci ca
sq facq un turn suficient de ‘nalt pentru a strqbate galaxiile spayiului
cosmic. Turnul Babel n-ar fi putut niciodatq sq-wi atingq scopul, dacq o
punte materialq ‘ntre pqmknt wi cer ar fi fost adevqratul scop al construirii
lui. Amqnuntul care ne aratq cq turnul a urmqrit o altfel de dimensiune
wi o altfel de incursiune de la pqmknt la cer este scris ‘n versetul 6.
Examinknd situayia creatq, Dumnezeu nu-wi bate joc de oameni wi nici
nu le declarq iniyiativa drept o imposibilitate. Dumnezeu a ‘nyeles cq era
vorba despre altceva wi acest <altceva> ar fi fost foarte posibil wi chiar
probabil de realizat:
<Domnul S-a coborkt sq vadq cetatea wi turnul, pe care-l zideau
fiii oamenilor. Wi Domnul a zis: <Iatq, ei sunt un singur popor, wi toyi
au aceeawi limbq; wi iatq de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar
‘mpiedica sq facq tot ce wi-au pus ‘n gknd> (Gen. 11:6).

Turnul Babel din cetatea Babilonului awezat ‘n ckmpia Winear a fost

un fel de <portal cosmic>, un observator astronomico-religios prin care
creaturile de pe pqmknt urmqreau sq se asocieze cu <puterile vqzduhului>
despre care ne vorbewte Noul Testament, extraterewtrii supranaturali ostili
ordinii lui Dumnezeu wi atrawi de arhanghelul Lucifer ‘n rqscoala lui
spiritualq.
Nimrod wi omenirea de atunci era nostalgicq dupq combinarea dintre
9
<’ngerii lui Dumnezeu wi fetele oamenilor> care produsese vremuri de
nemaiauzit progres, este drept, <cu foarte puternice tente demonice>
(vezi anexa <Fiii lui Dumnezeu>). Turnul era wi realizabil wi profund
religios ‘n ‘ntrebuinyarea lui. Religia lui urmqrea ‘nsq sq fie <’nchinarea
la Satan> wi pqtrunderea prin aceastq alinayq ‘n dimensiunile pierdute ale
<supranaturalului>.
<Salvarea> pe care o dorea Nimrod era iewirea din <starea noastrq
smeritq> despre care vorbewte Pavel wi reintegrarea prin foryq ‘n sferele
civilizayiilor cerewti:
<El va schimba trupul stqrii noastre smerite, wi-l va face
asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are
de a-Wi supune toate lucrurile> (Filipeni 3:21).

<Ba ‘ncq, cineva a fqcut undeva urmqtoarea mqrturisire: <Ce

este omul, ca sq-yi aduci aminte de el, sau fiul omului, ca sq-l
cercetezi? L-ai fqcut pentru puyinq vreme mai prejos de ‘ngeri ...>
(Evrei 2:6-7).

De ce le-a blocat Dumnezeu calea aceasta spre salvare? Pentru cq

alternativa Babilonlui n-ar fi fost de fapt o <salvare>, ci o alegere rea cu
consecinye nefaste eterne. Oprirea construirii turnului a fost un gest al
dragostei wi ‘nyelepciunii divine, dupq cum fusese wi alungarea din paradis
wi potopul de pe vremea lui Noe. Prin toate aceste trei aparente pedepse
lucra harul lui Dumnezeu wi hotqrkrea Lui nestrqmutatq de a ne face bine.
Prin alungarea din paradis ni s-a interzis accesul la pomul vieyii, care ar
fi dat un caracter etern ‘nstrqinqrii noastre de Dumnezeu; am fi ‘nceput
<moartea a doua> cu consecinyele ei ireversibile.
Prin potop, Dumnezeu a selectat o familie necontaminatq probabil de
morbul ‘ncuscririi demonice cu <fiii lui Dumnezeu care nu wi-au pqstrat
locuinya>, ci s-au coborkt sq contamineze zestrea geneticq wi spiritualq a
omenirii pentru a bloca planul mesianic al ‘ntrupqrii lui Christos printr-o
femeie. Tot restul populayiei lumii, ‘mpreunq cu toate vieyuitoarele au
trebuit omorkte, pentru a da o wansq unui ‘nceput necontaminat:
<Uriawii erau pe pqmknt ‘n vremurile acelea, wi chiar wi dupq
ce s-au ‘mpreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, wi le-au
nqscut ele copii: acewtia erau vitejii care au fost ‘n vechime, oameni
cu nume. Domnul a vqzut cq rqutatea omului era mare pe pqmknt,
wi cq toate ‘ntocmirile gkndurilor din inima lui erau ‘ndreptate ‘n
fiecare zi numai spre rqu. I-a pqrut rqu Domnului cq a fqcut pe om
pe pqmknt, wi S-a mkhnit ‘n inima Lui. Wi Domnul a zis: <Am sq
wterg de pe faya pqmkntului pe omul pe care l-am fqcut, de la om
pknq la vite, pknq la tkrktoare wi pknq la pqsqrile cerului; cqci ‘mi

10
 pare rqu cq i-am fqcut. Pqmkntul era stricat ‘naintea lui Dumnezeu,
pqmkntul era plin de silnicie. Dumnezeu S-a uitat spre pqmknt, wi
iatq cq pqmkntul era stricat; cqci orice fqpturq ‘wi stricase calea pe
pqmknt> (Gen. 6:1-12).

Oprirea construirii turnului Babel a blocat accesul omenirii <pe uwa

din dos> ‘n universul spiritual cosmic wi alianya dintre urmawii lui Noe wi
aceia care pervertiserq creayia de pe pqmknt ‘nainte de Potop.

Au vrut semnificayie

<Wi sq ne facem un nume!>

“n Biblie, numele nu sunt doar o colecyie plqcutq de sunete, ci

formulqri care ascund ‘n ele destqinuiri despre identitatea wi destinul
cuiva. Un <nume> reprezintq o anumitq <stare>, definewte o foarte precisq
<calitate a cuiva>. “ndepqrtarea de Creator a dus creatura ‘n rqtqcire.
Alungarea din paradis le-a produs oamenilor o teribilq crizq de identitate.
Nemaifiind <ai Domnului>, ajunseserq <ai nimqnui>. Aceasta era ceea ce
simyeau wi resimyeau dureros ‘n inimi.
A reintra ‘n sferele cerewti prin propriile puteri era echivalent cu
a-I spune lui Dumnezeu: <Am fqcut-o wi fqrq Tine. Am realizat-o prin
puterile noastre. Ne-am fqcut singuri un nume mare printre creaturile
cerului>.
Dumnezeu wtia criza de semnificayie prin care trecea omenirea wi avea
pregqtitq o cale pentru rezolvarea acestei probleme. “n capitolul imediat
urmqtor citim cq Dumnezeu l-a chemat pe Avraam din mulyimea pqgknq
wi i-a propus tocmai sq-l scoatq din groaznica crizq de semnificayie:
<Domnul zisese lui Avram: <Iewi din yara ta, din rudenia ta, wi din
casa tatqlui tqu, wi vino ‘n yara pe care yi-o voi arqta. Voi face din
tine un neam mare, wi te voi binecuvknta; “yi voi face un nume mare,
... > (Gen. 12:1-2).

Identitatea veritabilq se definewte ‘n funcyie de ceva sau de cineva.

Orice identitate definitq fayq de lucruri sau situayii este falsq wi efemerq.
Numai identitatea definitq fayq de Creatorul universului, este wi va rqmkne
pururi adevqratq. Dumnezeu este un punct de reper universal pentru
toate fqpturile. Problema identitqyii umane, rezolvatq pentru Avraam prin
chemarea lui, va fi rezolvatq de Dumnezeu ‘n final pentru toyi aceia care
s-au ‘ntors prin credinyq la El. Despre aceasta ne spune Domnul Isus ‘n
cartea Apocalipsei:

11
 <Celui ce va birui, ‘i voi da sq mqnknce din mana ascunsq, wi-i
voi da o piatrq albq, wi pe piatra aceasta este scris un nume nou,
pe care nu-l wtie nimeni deckt acela care-l primewte> (Apoc. 2:17).

<Pe cel ce va birui, ‘l voi face un stklp ‘n Templul Dumnezeului

Meu wi nu va mai iewi afarq din el. Voi scrie pe el Numele
Dumnezeului Meu wi numele cetqyii Dumnezeului Meu, noul
Ierusalim, care are sq se coboare din cer de la Dumnezeul Meu wi
Numele Meu cel nou> (Apoc. 3:12).

Semnificayia noastrq eternq va fi datq de aceastq ‘ntreitq identitate:

pe noi va fi <scris>: Numele Dumnezeului Meu>, <numele cetqyii
Dumnezeului Meu>, wi <Numele Meu cel nou>. Un veritabil <Social
Securit] Number> cu trei seturi de numere ...
Inyiativa lui Nimrod wi a oamenilor din Babilon urmqrea dobkndirea
unei identitqyi false obyinute prin uzurpare. Era calea propusq de Lucifer.

Au vrut siguranyq

< ... ca sq nu fim ‘mprqwtiayi pe toatq faya pqmkntului>.

Condiyiile lumii de dupq cqdere wi potop erau grele wi locurile erau

periculoase. Existq o putere ‘n mulyime wi un sentiment de siguranyq ‘n
aglomerayia unei mulyimi. Chiar awa a sunat wi deviza din Internayionala
comuniwtilor: <De ce uitayi cq-n voi e numqr wi putere>.
Formarea unor mari aglomerqri umane era ‘nsq ‘n directq contradicyie
cu porunca pe care le-o dqduse Dumnezeu oamenilor: <Iar voi, crewteyi wi
‘nmulyiyi-vq, rqspkndiyi-vq pe pqmknt, wi ‘nmulyiyi-vq pe el!> (Gen. 9:7).
Nimrod a ales sq nu se supunq acestei porunci divine, de parcq i-ar fi
spus lui Dumnezeu: <Nu sunt de acord cu planurile Tale. Avem noi unul
mai bun. Vom sta aici ‘mpreunq wi nu vom merge nicqieri>.
Babilonul este cel dintki oraw zidit de oameni dupq pedeapsa
potopului. A fost ridicat de un om care ‘n nume, ‘n porniri wi ‘n acyiuni a
fost un <rebel> fayq de Dumnezeu. Nimrod a fost un om plin de mkndrie.
El wi-a ridicat pumnul spre Dumnezeu wi i-a zis: <N-avem nevoie de Tine!
Nu Te vrem! Vrem sq trqim awa cum hotqrkm noi. Vom face ce ne place,
cknd ne place wi cum ne place. Vom trqi fqrq Tine>.
Din momentul acesta, Babilonul wi-a definit un caracter anume: este
cetatea mkndriei, a rebeliunii fayq de Dumnezeu, a ‘mpotrivirii fayq de
planurile Lui wi a construirii unor alternative proprii pentru soluyionarea
problemelor omenirii. Wtim ce s-a ‘ntkmplat atunci. Dumnezeu a venit,

12
a vqzut wi a spulberat planurile lui Nimrod. Prin ‘ncurcarea limbilor,
Dumnezeu i-a ‘mprqwtiat cu forya pe toatq suprafaya pqmkntului. Fiecare
nayiune a lumii ‘wi poate trasa drumul ‘napoi spre acelawi punct de
origine: Babilonul strqvechi. De acolo au ‘nceput toate problemele
noastre. Toate au fost puse la cale ‘n aceastq cea dintki cetate a omenirii
care se ridica nesmeritq dupq pedepsirea prin apele Potopului:
<Domnul a zis ‘n inima Lui: <Nu voi mai blestema pqmkntul din
pricina omului, pentru cq ‘ntocmirile gkndurilor din inima omului
sunt rele din tinereyea lui> (Gen. 8:21).

Alianyele Babilonului beligerant

Dupq capitolul 11, Babilonul dispare puyin din Geneza. “l regqsim ‘n
capitolul 14. “ntre timp, Geneza se ocupase cu Avraam, omul credinyei
adevqrate. “nceputurile umblqrii lui cu Dumnezeu au fost wovqielnice.
Din lectura capitolelor 12-14 aflqm despre ‘nfruntqrile lui Avraam cu
seceta, cu situayia creatq de ne’nyelegerile cu Lot wi cu o selectq alianyq
militarq a popoarelor care locuiau ‘n zonq. Dumnezeu ‘i promisese yara
Canaan luiAvraam, dar mai erau wi alyii care o rkvneau. “n Geneza 14
ni se spune cq pentru prima datq dupq ce i-a ‘mprqwtiat pe oameni pe
suprafaya pqmkntului, ckteva nayiuni au hotqrkt sq intre ‘ntr-o alianyq. Ele
nu se unesc ‘nsq ca sq facq ceva bun, ci pentru a lua ‘n stqpknire yara pe
care tocmai i-o promisese Dumnezeu lui Avraam ‘n capitolul 12. Iatq
cum ‘ncepe capitolul 14:
<Pe vremea lui Amrafel, ‘mpqratul Winearului ...>

Este pentru a treia oarq cknd regiunea Babilonului este menyionatq

‘n Biblie. “mpqratul acelei regiuni intrase ‘ntr-o alianyq cu <’mpqratul
Elasarului, lui Chedorlaomer, ‘mpqratul Elamului, wi lui Tideal, ‘mpqratul
Goimului>. Acewti patru ‘mpqrayi veniserq sq cucereascq yara promisq lui
Avraam. Dintre cei patru, adevqratul lider al grupului era Chedorlaomer.
Ni se spune cq alianya celor patru ‘mpqrayi a venit sq punq la punct o altq
alianyq localq:
<... s-a ‘ntkmplat cq ei au fqcut rqzboi cu Bera, ‘mpqratul
Sodomei, cu Birwa, ‘mpqratul Gomorei, cu Wineab, ‘mpqratul
Admei, cu Wemeeber, ‘mpqratul Yeboimului wi cu ‘mpqratul Belei
sau Yoarului. Acewtia din urmq s-au adunat cu toyii ‘n valea Sidim,
adicq Marea Sqratq. Timp de doisprezece ani fuseserq supuwi lui
Chedorlaomer; wi ‘n anul al treisprezecelea s-au rqsculat> (Gen.
14:2-4).

13
 Versetul 5 ne spune cq < “n anul al patrusprezecelea, Chedorlaomer wi
‘mpqrayii care erau cu el au pornit> la rqzboi. Este foarte clar cq liderul
alianyei este Chedorlaomer. El i-a chemat pe ceilalyi wi i-a luat alqturi de
el ca aliayi ‘n aceastq campanie de cucerire. Ceea ce este ‘nsq wi mai clar
este cq Dumnezeu nu privewte istoria cu aceiawi ochi cu care o privim
noi. El nu-l aweazq ‘n frunte pe acela pe care ‘l vedem noi conducknd.
Narayiunea Bibliei este tematicq wi Dumnezeu aweazq ‘n ea un fir rowu pe
care suntem ‘ndemnayi sq-l urmqrim.
Dumnezeu privewte de la ‘nqlyimea cerului wi vede popoarele
pqmkntului nqzuind iar spre puterea pe care le-o dq alianyele, adunarea
‘n numqr mare, cu jurisdicyie pe suprafeye ‘ntinse. El vede ‘n spatele
lor miwcarea unei forye care-i ‘ndeamnq sq blocheze planul divin wi
sq ocupe yara pe care El o dqruise deja lui Avraam pentru ‘mplinirea
planului profetic. Pe cine-l aweazq Dumnezeu ‘n fruntea acestei alianye
belicoase? Pe <Amrafel, ‘mpqratul Winearului>! Textul ne spune clar cq
liderul alianyei a fost Chedorlaomer, dar din punctul lui Dumnezeu de
vedere, capul rqutqyilor, cel implicat ‘ntr-o revoltq ‘mpotriva planului
Squ, este ‘mpqratul Babilonului din ckmpia Winear. Pe el ‘l noteazq Biblia
cel dintki. Wtiyi ce s-a ‘ntkmplat. Alianya ‘mpqrayilor invadatori a fqcut
<greweala> cq, printre prinwii de rqzboi l-au luat wi pe nepotul lui Avraam,
pe Lot:
<Biruitorii au luat toate bogqyiile Sodomei wi Gomorei, wi toate
merindele lor, wi au plecat. Au luat wi pe Lot, fiul fratelui lui Avram,
care locuia ‘n Sodoma, au luat wi averile lui, wi au plecat. A venit
unul, care scqpase, wi a dat de wtire lui Avram, Evreul; acesta locuia
lkngq stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Ewcol, wi fratele lui
Aner, care fqcuserq legqturq de pace cu Avram> (Gen. 14:11-13).

“ntqrit ‘n promisiunile lui Dumnezeu, Avraam a adunat <numai>

<treisute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, nqscuyi ‘n casa
lui wi a urmqrit pe ‘mpqrayii aceia pknq la Dan> (Gen. 14:14). Printr-o
biruinyq miraculoasq, mica ceatq a lui Avraam a ‘nvins toatq uriawa
alianyq, i-a zdrobit ‘n luptq wi l-au readus acasq pe Lot ‘mpreunq cu toate
averile sale:
<Wi-a ‘mpqryit oamenii ‘n mai multe cete, s-a aruncat asupra lor
noaptea, i-a bqtut, wi i-a urmqrit pknq la Hoba, care este la stknga
Damascului. A adus ‘napoi toate bogqyiile, a luat ‘napoi wi pe fratele
squ Lot cu averile lui, precum wi pe femei wi norodul> (Gen. 14:15-
16).

Pe drumul de ‘ntoarcere spre Mamre, Avraam se oprewte ‘ntr-o cetate

menyionatq acum pentru prima datq ‘n Biblie:

14
 <Melhisedec, ‘mpqratul Salemului a adus pkine wi vin: el era
preot al Dumnezeului Cel Prea “nalt. Melhisedec a binecuvkntat
pe Avram, wi a zis: <Binecuvkntat sq fie Avram de Dumnezeul Cel
Prea “nalt, Ziditorul cerului wi al pqmkntului. Binecuvkntat sq fie
Dumnezeul Cel Prea “nalt care a dat pe vrqjmawii tqi ‘n mkinile
tale!> Wi Avram i-a dat zeciuialq din toate> (Gen. 14:18-20).

Facem cunowtinyq cu un ‘mpqrat care nu fusese implicat ‘n conflictul

anterior wi cu o cetate al cqrui nume ‘l aflqm pentru prima datq. Numele
<Melhisedec> este un derivat de la <Melhi>, <’mpqratul meu> wi <zedec>,
care ‘nseamnq <neprihqnire>. Personajul este wi ‘mpqrat wi preot, servind
Dumnezeului celui viu wi adevqrat. Mai tkrziu, Biblia ni-l va descrie drept
un <tip> al Domnului Isus. Este o persoanq cunoscutq ‘n toatq regiunea
wi recunoscutq peuntru activitatea sa, awa cq Avraam se grqbewte sq-i dea
zeciuiala cuvenitq din toate. Nu acesta este ‘nsq lucrul pe care am vrut sq
vi-l arqt. Ceea ce este important ‘n toatq ‘ntkmplarea este cq Melhisedec
stqpknewte peste o cetate numitq <Salem>. Numele apare numai de douq
ori ‘n Biblie wi noi o cunoawtem sub celqlalt nume, mult mai des ‘ntklnit:
Ierusalim! Salem ‘nseamnq <pace>, iar Ierusalim ‘nseamnq <cetatea
pqcii> (Uru - cetate, salem - pace).
Existq ‘n teologie awa numita lege a primei menyionqri. Locul ‘n
care apare pentru prima datq ceva ‘n textul Bibliei este definitoriu wi
determinant pentru ‘nyelegerea naturii wi acyiunilor lui ulterioare. Babilon
a apqrut ca o cetate a rqzvrqtirii. Acum, cel de al doilea personaj al
studiului nostru, Ierusalimul, apare ca o cetate a pqcii wi a preoyiei, un
loc ‘n care se pogoarq Dumnezeu ca sq-i binecuvinteze pe cei care au
credinya adevqratq. Cu scuzele de rigoare aduse lui Charles Di\ens, vom
prelua titlul uneia din cele mai cunoscute cqryi ale sale wi-l vom aplica
‘ntregii Scripturi. Biblia este: <Istoria celor douq orawe>. Cel dintki este
Babilonul, locul unde oamenii wi-au ridicat glasul wi pumnul ‘mpotriva
lui Dumnezeu, zickndu-I: <N-avem nevoie de Tine, nu Te vrem, ne
descurcqm noi wi fqrq Tine!> Cel de al doilea este Salemul, Ierusalimul,
locul unde Dumnezeu se coboarq ca sq-i binecuvinteze pe aceia care se
apropie de El cu credinyq. Babilonul este cetatea cuceritoare. Ierusalimul
este cetatea cucernicq! Dupq ‘ntklnirea lui Avraam cu Melhisedec,
textul Bibliei se concentreazq ca o lupq care scoate ‘n evidenyq doar un
anumit lucru, asupra urmawilor lui Avraam. Ea ne scrie despre istoria
patriarhilor, despre coborkrea lor ‘n Egipt, despre iewirea lor de acolo,
despre rqtqcirile evreilor prin pustie, despre intrarea lor ‘n yara promisq
wi despre viaya lor din vremea judecqtorilor. <Pe vremea aceea, nu era
‘mpqrat ‘n Israel, fiecare fqcea ce-i plqcea> (Judecqtori 21:25). Poporul
avea nevoie de un ‘mpqrat.

15
 Mai ‘ntki, ei l-au ales pe Saul care arqta impunqtor ca un ‘mpqrat, dar
care n-a avut nici inima credincioasq wi nici strategia necesarq domniei.
Saul s-a comportat mai mult ca un <’mpqrat ocazional> pentru vremurile
de rqzboi. N-a avut capitalq, n-a avut sfetnici deosebiyi, n-a avut o armatq
permanentq wi mai ales ... n-a avut inima smeritq wi ascultqtoare.
Dupq Saul, Dumnezeu l-a ales pe David ca ‘mpqrat, pentru cq era
un om dupq inima lui Dumnezeu. David a unit wi unificat seminyiile lui
Israel. Cknd a venit vremea sq aleagq o cetate ca sq fie capitala regatului,
David a ales ... Ierusalimul. Dupq David a urmat la domnie Solomon, a
cqrei principalq misiunea fost sq zideascq Domnului o casq, un templu,
un loc ‘n care sq locuiascq Numele lui Iehova ‘n mijlocul poporului.
Unde a trebuit sq fie awezat acest loc de ‘ntklnire al lui Dumnezeu cu
oamenii? La ... Ierusalim (2 Samuel 24;). Templul a fost exact opusul
Turnului de la Babel. Turnul urmqrea sq urce oamenii la cer, Templul
urmqrea sq-L aducq pe Dumnezeu ‘ntre oameni. Turnul a marcat lucrarea
oamenilor, Templul urmqrea bunqvoinya lui Dumnezeu wi lucrarea Lui
pentru oameni.
Timp de aproape o mie trei sute de ani, istoria Babilonului nu mai
este menyionatq ‘n Biblie. El revine ‘n scenq numai dupq moartea lui
Solomon, dupq divizarea ‘mpqrqyiei ‘ntre fiul wi slujitorul fiului squ wi
dupq plecarea celor zece seminyii din regatul de nord ‘n robia asirianq.
“ntre timp, Babilonul crescuse wi era pregqtit sq joace din nou un rol
important ‘n istoria biblicq.

Babilon - duwmanul Ierusalimului

A trecut vremea ... Am ajuns la timpul din Isaia 39. Existq de fapt
trei pasaje care redau acelawi eveniment, dar l-am ales pe Isaia pentru un
motiv foarte ‘ntemeiat. Dacq vq uitayi ‘n context, Isaia 36-37, ne prezintq
Ierusalimul asediat de armatele ‘mpqratului Asiriei. Veniserq din yinutul
aflat astqzi ‘n Ira\ul de nord. Dupq ce cucerise cetqyile regatului de nord,
‘mpqratul Asiriei dorea sq facq acelawi lucru wi cu Ierusalimul. Dumnezeu
a intervenit ‘nsq ‘n chip miraculos wi Ierusalimul a scqpat. “n capitolul 39
ni se spune cq Ezechia, ‘mpqratul Ierusalimului, s-a ‘mbolnqvit wi aproape
a murit. El s-a rugat Domnului wi Dumnezeu a hotqrkt sq-i mai adauge
‘ncq cincisprezece ani de viayq. Vq dayi seama ce veste grozavq a fost
aceasta pentru Ezechia! Ckt de bucuros wi exuberant a fost el! Cele mai
fericite momente din viaya noastrq sunt de obicei wi cele mai periculoase.
Ele aduc clipe de neveghere wi de superficialitate. Cele mai ‘nalte vkrfuri
stau deobicei alqturi de cele mai adknci prqpqstii. Awa s-a ‘ntkmplat wi
cu Ezechia. Ckntarea lui de laudq pentru Iehova (Isaia 38:9-20) a fost
16
urmatq de un eveniment ‘n care s-a lqudat pe el ‘nsuwi.
Capitolul 39 ne spune cq Dumnezeu l-a pus la ‘ncercare wi Ezechia a
cqzut la examen. Cu cine credeyi cq ne ‘ntklnim iarqwi ‘n aceastq ocazie?
Cu Babilonul!
<”n acelawi timp, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, ‘mpqratul
Babilonului, a trimis o scrisoare wi un dar lui Ezechia, pentru cq
aflase de boala wi ‘nsqnqtowirea lui. Ezechia s-a bucurat, wi a arqtat
trimiwilor locul unde erau lucrurile lui de prey, argintul wi aurul,
miresmele wi untdelemnul de prey, toatq casa lui de arme, wi tot ce
se afla ‘n vistieriile lui: n-a rqmas nimic ‘n casa wi ‘n yinuturile lui,
pe care sq nu li-l fi arqtat. Proorocul Isaia a venit apoi la ‘mpqratul
Ezechia, wi l-a ‘ntrebat: <Ce au spus oamenii aceia, wi de unde au
venit la tine?> Ezechia a rqspuns: <Au venit la mine dintr-o yarq
depqrtatq, din Babilon> (Isaia 39:1-3).

Ezechia <wi-a dat ‘n petec> ‘naintea ‘mpqratului Babilonului. “ntr-un

moment de slqbiciune spiritualq, el s-a bucurat cq se poate lquda ‘n faya
musafirilor cu tot ceea ce avea. Wi ochii musafirilor lui nu erau ochi de
prieteni ...
“n versetul 5, ni se spune cq Dumnezeu l-a trimis pe Isaia ‘napoi la
Ezechia cu un mesaj nqucitor:
< Atunci Isaia a zis lui Ezechia: <Ascultq cuvkntul Domnului
owtirilor! <Iatq, vor veni vremurile cknd vor duce ‘n Babilon tot ce
este ‘n casa ta wi tot ce au strkns pqrinyii tqi pknq ‘n ziua de azi,
nimic nu va rqmkne, zice Domnul. <Wi vor lua din fiii tqi, iewiyi din
tine, pe care-i vei nawte, ca sq-i facq fameni ‘n casa ‘mpqratului
Babilonului>. (Isaia 39:5-7)

Dumnezeu vedea ceea ce ochii lui Ezechia nu vedeau wi wtia ceea

ce nu wtia Ezechia. Adevqratul duwman al Ierusalimului nu era Asiria,
ci Babilonul! La o sutq de ani de la aceastq profeyie, cuvintele ei
s-au ‘mplinit cu o exactitate de ceasornic. Nebucadneyar, ‘mpqratul
Babilonului wi-a trimis armatele de trei ori ‘mpotriva cetqyii sfinte wi, dupq
cel de al treilea atac, Ierusalimul a fost distrus cu desqvkrwire. “mpqratul
din linia davidicq, urmaw al lui Ezechia, a fost dat jos de pe tron wi dus
la Babilon. De atunci wi pknq la venirea lui Isus Christos ca “mpqrat,
Ierusalimul n-a mai avut wi nu va mai avea un ‘mpqrat pe tron. La prima
lui venire, poporul evreu L-a refuzat, strigknd:
<Ia-L, ia-L, rqstignewte-L!> <Sq rqstignesc pe “mpqratul vostru?>
le-a zis Pilat. Preoyii cei mai de seamq au rqspuns: <Noi n-avem alt
‘mpqrat deckt pe Cezarul!> (Ioan 19:15).

Isus va reveni ‘nsq ca sq-wi ‘ndeplineascq menirea:

17
 < Wi iatq cq vei rqmkne ‘nsqrcinatq, wi vei nawte un fiu, cqruia ‘i
vei pune numele Isus. El va fi mare, wi va fi chemat Fiul Celui Prea
“nalt, wi Domnul Dumnezeu “i va da scaunul de domnie al tatqlui
Squ David. 33  Va ‘mpqrqyi peste casa lui Iacov ‘n veci, wi “mpqrqyia
Lui nu va avea sfkrwit> (Luca 1:32-33).

Slava lui Dumnezeu, <Shehinah -ul gloriei divine>, care locuia

‘n Templu a pqrqsit Templul zidit de Solomon cu puyin ‘nainte ca
Nebucandneyar sq-l distrugq:
<Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi, wi s-a
‘ndreptat spre pragul casei, awa ‘nckt Templul s-a umplut de nor, wi
curtea s-a umplut de strqlucirea slavei Domnului> (Ezechiel
10:4).

<Slava Domnului a plecat din pragul Templului, wi s-a awezat pe

heruvimi> (Ezechiel 10:18 ).

<Slava Domnului s-a ‘nqlyat din mijlocul cetqyii, wi s-a awezat pe

muntele de la rqsqritul cetqyii> (Ezechiel 11:23).

Poporul a fost dus ‘n robia babiloneanq, iar acest ‘mpqrat

Nebucadneyar a ajuns sq fie <capul de aur> al statuii din cartea
proorocului Daniel. Cu acest eveniment a ‘nceput <vremea Neamurilor>,
‘n care ne aflqm wi astqzi. Babilonul a distrus temporar ‘mpqrqyia lui
Dumnezeu pe pqmknt cu poporul Israel wi a inaugurat o epocq ‘n care
Israelul a intrat ‘ntr-o eclipsq profundq:
<Vor cqdea sub ascuyiwul sqbiei, vor fi luayi robi printre toate
neamurile wi Ierusalimul va fi cqlcat ‘n picioare de neamuri, pknq se
vor ‘mplini vremurile neamurilor> (Luca 21:24).

<Waptezeci de sqptqmkni au fost hotqrkte asupra poporului tqu

wi asupra cetqyii tale celei sfinte, pknq la ‘ncetarea fqrqdelegilor,
pknq la ispqwirea pqcatelor, pknq la ispqwirea nelegiuirii, pknq
la aducerea neprihqnirii vewnice, pknq la pecetluirea vedeniei
wi proorociei, wi pknq la ungerea Sfkntului sfinyilor. Sq wtii dar,
wi sq ‘nyelegi, cq de la darea poruncii pentru zidirea din nou a
Ierusalimului, pknq la Unsul (Mesia), la Ckrmuitorul, vor trece wapte
sqptqmkni; apoi timp de waizeci wi douq de sqptqmkni, pieyele wi
gropile vor fi zidite din nou, wi anume ‘n vremuri de strkmtorare.
Dupq aceste waizeci wi douq de sqptqmkni, Unsul va fi stkrpit, wi nu
va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea
wi sfkntul Locaw, wi sfkrwitul lui va fi ca printr-un potop; este hotqrkt
cq rqzboiul va yine pknq la sfkrwit wi ‘mpreunq cu el wi pustiirile.
El va face un legqmknt trainic cu mulyi, timp de o sqptqmknq,

18
 dar la jumqtatea sqptqmknii va face sq ‘nceteze jertfa wi darul de
mkncare, wi pe aripa urkciunilor idolewti va veni unul care pustiewte,
pknq va cqdea asupra celui pustiit prqpqdul hotqrkt> (Daniel 9:24-
27).

“nfruntarea dintre cele douq cetqyi are dimensiuni epice wi se ‘ntinde

peste multe veacuri. Pe vremea proorocului Daniel a fost ca la un meci
‘n care a ckwtigat adversarul. Babilonul, cetatea sfidqtoare wi rebelq, a
scuipat ‘n faya lui Dumnezeu, a dqrkmat zidurile cetqyii lui Dumnezeu, i-a
luat oamenii ‘n robie wi s-a ‘ntors triumfqtor acasq, sq domneascq asupra
lumii. Dacq aceasta ar fi tot ce ne-ar fi spus Biblia despre Babilon totul ar
fi trist wi depresant. Prin Babilon, rqul a ‘nvins, iar binele a rqmas sq zacq
rqnit de moarte ‘n yqrkna pqmkntului.
Slavq Domnului cq Biblia nu ne lasq sq rqmknem cu aceastq imagine
‘naintea ochilor! Dumnezeu wi-a rezervat dreptul sq mai spunq ceva ‘n
istorie wi ultimul cuvknt “i aparyine. Nu suntem la sfkrwitul meciului,
ci doar la pauza dintre reprize. Domnul ne spune: <Wtiyi acum ce s-a
‘ntkmplat ‘n istorie. Haideyi sq vq arqt wi restul istoriei ...

Babilonul va fi distrus
Ne aflqm iarqwi ‘n cartea profetului Isaia. Ne ‘ntoarcem puyin la
capitolul 13. “mi place foarte mult aceastq carte wi regret din toatq inima
cq mulyi preferq sq nu dea atenyia cuvenitq cqryilor profetice. Recunosc,
unele dintre ele sunt dificile. Isaia, de exemplu, este ca un elefant pe care
vei ‘ncerca zadarnic sq-l cuprinzi cu mkinile. Este prea mare! Totuwi, este
o carte foarte bine sistematizatq, cu o structurq uwor de ‘nyeles.
“n capitolele 1 - 12, Dumnezeu ‘i spune regatului lui Iuda: <Am sq
te judec pentru pqcatele tale wi voi aduce asupra ta o pedeapsq care va
yine pknq cknd va veni Mesia>. Dupq aceasta, El privewte spre nayiunile
degenerate ‘n pqcat din jurul lui Israel wi le zice: <Ce vq uitayi awa? Ce vq
bucurayi? Credeyi cq voi veyi scqpa mai uwor? Dacq pe poporul Meu ‘l
pedepsesc cu atkta asprime, ce credeyi cq vq awteaptq pe voi?>
“n capitolele 13-23, Dumnezeu se ‘ntoarce ‘mpotriva nayiunilor din
jur wi le judecq una dupq alta: <Iatq ce am sq-yi fac>, sunq verdictul divin.
Este ca o listq de acyiuni: Yie am sq-yi fac asta; yie am sq-yi fac asta, vei
urma apoi tu, wi tu, wi tu ...> Ceea ce este interesant este cu cine ‘ncepe
Dumnezeu aceastq listq. Da, ayi ghicit bine: cu ... Babilonul. Pe timpul
lui Isaia, Babilonul nu era deckt o putere de mkna a doua, ne’nsemnatq
‘n tqrie wi semnificayie. Tartorul cel mare era Asiria. Ea conducea atunci
lumea. Asiria dusese ‘n robie cele zece seminyii din regatul lui Israel wi
tot Asiria era atunci puterea care ameninya regatul lui Iuda. Asiria nu este
19
‘nsq deckt pe locul doi ‘n lista fqcutq de Dumnezeu. Pe locul ‘ntki este, ca
deobicei, Babilonul.
<Proorocie ‘mpotriva Babilonului, descoperitq lui Isaia, fiul lui
Amoy. Ridicayi un steag pe un munte gol, ‘nqlyayi glasul spre ei,
faceyi semne cu mkna, ca sq vinq la poryile asupritorilor!> (Isaia
13:1-2).

Proorocul merge mai departe, descriind modul ‘n care va pedepsi

Dumnezeu Babilonul:
<Am dat poruncq sfintei Mele owtiri, zice Domnul, am chemat pe
vitejii Mei la judecata mkniei Mele, pe cei ce se bucurq de mqrimea
Mea.> Un vuiet se aude pe munyi, ca vuietul de popor mult, se
aude o zarvq de ‘mpqrqyii, de neamuri adunate. Domnul owtirilor ‘wi
cerceteazq oastea care va da lupta. Ei vin dintr-o yarq depqrtatq,
de la marginea cerurilor: Domnul wi uneltele mkniei Lui vor nimici
tot pqmkntul. Gemeyi! cqci ziua Domnului este aproape: ea vine ca
o pustiire a Celui Atotputernic! De aceea, toate mkinile slqbesc,
wi orice inimq omeneascq se topewte. Ei sunt nqpqdiyi de spaimq,
‘i apucq chinurile wi durerile, se zvkrcolesc ca o femeie ‘n durerile
nawterii, se uitq unii la alyii ‘ncremeniyi; feyele lor sunt rowii ca focul>
(Isaia 13:3-8).

“ntrebarea care ne stq ‘n minte este: <La ce nimicire a Babilonului

se referq profetul Isaia? Numai la cea de pe vremea mezilor sau wi la o
distrugere viitoare, pqstratq pentru <vremurile de la urmq>?
Isaia 13 ne spune clar cq cel puyin o parte a pedepsei va fi prin
poporul mezilor:
<Iatq, ayky ‘mpotriva lor pe Mezi, care nu se uitq la argint, wi nu
poftesc aurul. Cu arcurile lor vor dobor” pe tineri, wi vor fi fqrq milq
pentru rodul pkntecelor: ochiul lor nu va cruya pe copii. Wi astfel
Babilonul, podoaba ‘mpqrayilor, falnica mkndrie a Haldeilor, va fi
ca Sodoma wi Gomora, pe care le-a nimicit Dumnezeu. El nu va
mai fi locuit, nu va mai fi niciodatq popor ‘n el. Arabul nu-wi va mai
‘ntinde cortul acolo, wi pqstorii nu-wi vor mai yqrcui turmele acolo,
ci fiarele pustiei ‘wi vor face culcuwul acolo, bufniyele ‘i vor umple
casele, struyii vor locui acolo, wi stafiile se vor juca acolo. Wacalii vor
urla ‘n casele lui ‘mpqrqtewti pustii, wi ckinii sqlbatici ‘n casele lui
de petrecere. Vremea lui este aproape sq vinq, wi zilele nu i se vor
lungi> (Isaia 13:17-22).

Textul are ‘nsq elemente escatologice wi apocaliptice care ne obligq

sq credem cq suntem ‘n faya unei profeyii cu ‘mpliniri multiple, ‘n
care planul imediat se suprapune peste planul ‘ndepqrtat ‘n panorama
profeticq. Versetul 6 pomenewte despre <ziua Domnului> (]om Adonai),

20
care poate fi orice zi aleasq de Dumnezeu pentru una din intervenyiile
Sale pe pqmknt, dar care ‘nseamnq profetic epoca de la sfkrwitul
veacurilor, cknd Dumnezeu va pune capqt <zilei Omului> wi va inaugura
<Ziua Domnului> cea mare wi binecuvkntatq.
Este bine sq wtim cq, la evrei, spre deosebire de alte neamuri care
marcheazq debutul unei zile calendaristice cu miezul nopyii sau cu zorile,
ziua ‘ncepea odatq cu lqsarea serii. “ntki venea noaptea wi lumina era
pqstratq pentru jumqtatea de la urmq. Awa a ales Dumnezeu sq mqsoare
timpul:
<Dumnezeu a numit lumina zi, iar ‘ntunericul l-a numit noapte.
Astfel a fost o searq, wi apoi a fost o dimineayq; aceasta a fost ziua
‘ntki> (Geneza 1:5).

Din punct de vedere profetic, <Ziua Domnului> va debuta cu o

perioadq de ‘ntunecime wi de groaznicq pedeapsq. Apoi vor rqsqri zorile
neprihqnirii ...
Ziua Domnului despre care ni se vestewte ‘n profeyia din Isaia 13 este
plinq de descrieri apocaliptice. Iatq ce citim ‘ncepknd cu versetul 9:
< Iatq, vine ziua Domnului, zi fqrq milq, zi de mknie wi urgie
aprinsq, care va preface tot pqmkntul ‘n pustiu, wi va nimici pe
toyi pqcqtowii de pe el. Cqci stelele cerurilor wi Orionul nu vor mai
strqluci; soarele se va ‘ntuneca la rqsqritul lui, wi luna nu va mai
lumina. Voi pedepsi, zice Domnul, lumea pentru rqutatea ei, wi pe
cei rqi pentru nelegiuirile lor; voi face sq ‘nceteze mkndria celor
trufawi, wi voi dobor’ semeyia celor asupritori. Voi face pe oameni
mai rari deckt aurul curat, wi mai scumpi deckt aurul din Ofir. Pentru
aceasta voi clqtina cerurile, wi pqmkntul se va zgudui din temelia
lui, de mknia Domnului owtirilor, ‘n ziua mkniei Lui aprinse> (Isaia
13:9-13).

Dacq vreyi sq aflayi cknd va fi pedepsit Babilonul astfel, cqutayi ‘n

Biblie descrierea unei zile ca aceasta. Cqutayi o zi ‘n care Dumnezeu <va
nimici pe toyi pqcqtoyii> de pe pqmknt; una ‘n care oamenii vor fi nimiciyi
‘n numqr awa de mare cq vor ajunge <mai rari deckt aurul curat de Ofir>.
Uitayi-vq dupq o zi care se va preface ‘n noapte, cknd cerurile (la plural)
se vor clqtina wi pqmkntul se va zgudui din temelia lui>. Dacq sunteyi,
ckt de ckt, familiarizayi cu Biblia, veyi gqsi ceva despre aceastq zi ‘n
cartea profetului Ioel (capitolele 2 wi 3) wi mai ales ‘n cartea Apocalipsa
(capitolele 6 la 19). Acolo se vorbewte despre astfel de evenimente
care se vor petrece pe pqmknt cu foarte puyin timp ‘nainte de revenirea
Domnului Isus ‘n slavq.
“n esenyq deci, Isaia ne spune cq Dumnezeu va pedepsi Babilonul, dar
nu numai cetatea, ci wi regiunea ‘ntreagq unde se aflq. Aceastq distrugere
21
masivq se va petrece ‘n <ziua Domnului>. Vor fi semne supranaturale
‘n ceruri, distrugeri nemaintklnite pe pqmknt, uriawe pierderi de vieyi
omenewti, toate acestea ca o consecinyq a faptului cq Dumnezeu vine ca
sq-i judece pe cei pqcqtowi.
Este drept cq Isaia ‘i menyioneazq pe mezi, dar evenimentele amintite
acolo nu s-au ‘mplinit deckt paryial. Cknd Cir, persanul, ‘mpqratul
mezilor wi perwilor a atacat Babilonul ‘n anul 539 ‘.Ch., el n-a nimicit
pe nimeni. El a venit sq jefuiascq. Neglijent wi insolent la umbra
impenetrabilelor ziduri ale Babilonului, Belwayar benchetuia fqrq sq se
teamq de armatele care se apropiau. ASq fi fost vorba de o <coloanq a
cincea> (tradqtori dinquntru) sau, cum menyioneazq Herodot sq fi fost o
deviere a apelor Eufratului ‘n amonte, nu wtim cu certitudine. Ceea ce
wtim este cq armatele invadatoare au mqrwqluit prin albia secatq a rkului
‘n interiorul cetqyii, iar populayia n-a opus prea multq rezistenyq. Belwayar
a fost ucis (Daniel 5:30). Dupq numai cinsprezece zile de lupte de stradq,
‘n 29 Octombrie 539 ‘.Ch. Cir ‘nsuwi a intrat ‘n cetate, ovayionat de
mulymile ‘nwirate de o parte wi alta a drumului.
Primul lucru pe care l-a fqcut Cir a fost sq dea un decret de toleranyq
religioasq wi de reparayii fayq de popoarele ale cqror Temple fuseserq
jefuite. Cu aceastq ocazie, Ezra a primit dreptul de a duce ‘napoi la
Ierusalim odqjdiile care fuseserq luate de la Templu.
Cir a fqcut un tratat de pace cu babilonienii wi l-a instalat pe un anumit
Gubaru ca vice-guvernator al cetqyii.
Nimicirea viitoare totalq despre care vorbewte Isaia nu s-a petrecut
‘ncq. Uitayi-vq la versetul 19:
<Wi astfel Babilonul, podoaba ‘mpqrayilor, falnica mkndrie
a Haldeilor, va fi ca Sodoma wi Gomora, pe care le-a nimicit
Dumnezeu> (Isaia 13:19).

Astqzi te poyi duce ‘n Israel ca sq vezi locurile istorice, poyi face

sute wi mii de fotografii cu ruinele care depun mqrturie despre trecutul
‘nregistrat ‘n paginile Bibliei. “ntr-un singur loc nu poyi face fotografii.
Existq un singur lucru pe care nu mai ai cum sq-l vezi ‘n Israel: Sodoma
wi Gomora. Wi aceasta pentru cq ele nu mai existq. Dumnezeu le-a ars
cu foc wi cu pucioasq wi le-a acoperit apoi wi cu treimea de la sud a Mqrii
Moarte.
Ceea ce spune Dumnezeu ‘n Isaia este cam awa: <Veyi wti cq am
terminat-o cu Babilonul cknd va ajunge wi el ca Sodoma wi Gomora>.
Ca sq nu ne lase imaginayia sq rqtqceascq prea mult, Dumnezeu adaugq
ckteva descrieri wi consecinye ale distrugerii.
<El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodatq popor ‘n el> (13:20).
22
 Multe orawe au fost distruse, dar reconstruite mai tkrziu. Awa s-a
‘ntkmplat cu Ierusalimul, de exemplu. Dupq waptezeci de ani petrecuyi ‘n
ruine, cetatea a fost reconstruitq de <fiii robiei>. pe vremea lui Zorobabel,
Ezra wi Neemia. Pentru cq temeliile au rqmas, pentru cq apele treceau tot
pe acolo, pentru cq existau drumuri ‘n apropiere, cetqyile strqvechi au fost
deobicei reconstruite. Nu tot awa se va ‘ntkmpa cu Babilonul! <Nu va mai
fi niciodatq popor ‘n el!> Asta ne dq o imagine generalq. Dumnezeu este
‘nsq wi mai specific:
<Arabul nu-wi va mai ‘ntinde cortul acolo.>

Dacq mergeyi ‘n Orient, una din curiozitqyi este cq-i mai puteyi ‘ntklni
wi astqzi pe beduini, nomazii dewerturilor, care stau ‘ntr-un loc ckt timpul
wi vegetayia le este prielnicq wi se mutq apoi ‘n altq parte. Viaya lor nu s-a
schimbat prea mult ‘n cele patru mii de ani de cknd se plimba ca wi ei
Avraam. Cknd va sfkrwi-o cu Babilonul, spune Dumnezeu, nici un nomad
nu se va opri prin apropiere, nici mqcar pentru o perioadq scurtq. Va fi ca
Sodoma wi Gomora. Precizarea merge chiar wi mai departe:
< ... pqstorii nu-wi vor mai yqrcui turmele acolo>.

Cknd pqstorii pleacq cu turmele departe de casq, ei le adqpostesc

temporar peste noapte ‘n <yarcuri> improvizate. Ele pot fi ‘ngrqdituri
de lemn, locuinye abandonate sau pewteri ‘n stkncq. <Cknd voi pedepsi
Babilonul>, spune Dumnezeu, nu va rqmkne la un loc nici atkt ckt sq
poyi face un adqpost temporar pentru ckteva oi ale pustiei. Nimeni nu va
putea rqmkne ‘n el nici mqcar pentru o singurq noapte. Va fi <ca Sodoma
wi ca Gomora>! Oare putea sq spunq Dumnezeu mai clar cq Babilonul va
‘nceta sq mai existe?

Distrugerea Babilonului
va aduce restaurarea Ierusalimului.
“ncepknd cu Isaia 14, dupq vestea despre distrugerea Babilonului,
Dumnezeu merge mai departe wi mai adaugq ‘ncq o piesq la uriawul
puzzle al istoriei. Cknd va cqdea Babilonul, va ‘ncepe reawezarea
Israelului ‘n poziyia wi privilegiile legqmkntului mesianic:
< Cqci Domnul va avea milq de Iacov, va alege iarqwi pe Israel
wi-i va aduce iarqwi la odihnq ‘n yara lor; strqinii se vor alipi de
ei, wi se vor uni cu casa lui Iacov. Popoarele ‘i vor lua, wi-i vor
aduce ‘napoi la locuinya lor, wi casa lui Israel ‘i va stqpkni ‘n yara
Domnului, ca robi wi roabe. Vor yine astfel robi pe cei ce-i robiserq
pe ei, wi vor stqpkni peste asupritorii lor> (Isaia 14:1-2).

23
 Distrugerea Babilonului va semnala ‘nceputul unei epoci ‘n care
Israelul va domni peste neamurile care l-au yinut odinioarq captiv.

Cqderea Babilonului n-a avut ‘ncq loc

De cknd a awezat Isaia aceste cuvinte ‘n scris wi pknq astqzi, profeyia
aceasta nu s-a ‘mplinit. O sutq de ani dupq Isaia, Babilonul a ajuns cea
mai mare superputere a lumii. Pe tron se afla Nebucadneyar. La scurt
timp, Cir, ‘mpqratul medo-perwilor a cucerit cetatea, dar n-a distrus-o, ci a
transformat-o ‘ntr-una din cele ckteva capitale imperiale. Daniel a trqit ‘n
Babilonul acela al medo-persanilor, sub domnia lui Darius.
Peste alte ckteva sute de ani, Alexandru cel Mare a murit ‘n Babilon
‘n timp ce ‘ncerca sq-i redea slava de odinioarq wi sq-l aweze capitalq
pentru partea orientalq a imperiului squ. Iosef Flavius, scriind despre
condiyiile care au existat doar cu ckteva zeci de ani ‘nainte de Christos ‘n
lumea de atunci, noteazq cq ‘n Babilon ‘wi duceau traiul aproximativ cinci
zeci de mii de iudei.
“n Faptele Apostolilor 2:9, ‘n ziua Cincizecimii, unii din iudeii sosiyi
‘n pelerinaj la Ierusalim veniserq din Mesopotamia, urmawi ai acelora
care rqmaseserq acolo ‘ncq de pe vremea robiei.
Informayiile istorice din Noul Testament se opresc la secolul ‘ntki,
dar wtim cq un cqlqtor evreu, Beniamin Tudela, care a traversat Orientul
Mijlociu ‘n preajma anului 1000 ne-a lqsat o cronicq a locurilor pe unde
a trecut. Printre ele s-a aflat wi Babilonul. El amintewte de ‘ncq o localitate
vizitatq acolo, Hila, aflatq la numai wapte mile depqrtare. Din notiyele
lui aflqm cq, la acea orq trqiau ‘n Babilon ‘n jur de wapte mii de iudei.
Ei se ‘nchinau ‘ntr-o sinagogq numitq <a lui Daniel> aflatq ‘n interiorul
perimetrului cetqyii.
Vqlul tqcerii se awterne iar pentru o perioadq de timp wi nu se ridicq
deckt la ‘nceputul secolului douqzeci. Arheologul german Riberert
|olde[ey, a fqcut excavayii la Babilon wi locuit ‘ntr-unul din cele trei sate
alate ‘ntre zidurile strqvechii cetqyi. Babilonul wi-a pierdut din importanya
wi puterea pe care o avea altq datq, dar n-a dispqrut niciodatq pknq acum
cu desqvkrwire. Distrugerea lui totalq se va petrece ‘n <ziua Domnului>,
cknd Dumnezeu va pedepsi lumea pentru pqcat, cknd vor fi semne ‘n
cer wi pe pqmknt wi cknd asupra Babilonului se vor deslqnyui forye uriawe
de distrugere. Unii comentatori le aseamqnq cu <focul wi pucioasa> de
pe vremea Sodomei sau cu exploziile nucleare posibile ‘n rqzboaiele
supertehnologizate de astqzi:
< Tocmai pentru aceea, ‘ntr-o singurq zi vor veni urgiile ei:
moartea, tknguirea wi foametea. Wi va fi arsq de tot ‘n foc, pentru
24
 cq Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Wi ‘mpqrayii
pqmkntului care au curvit wi s-au dezmierdat ‘n risipq cu ea,
cknd vor vedea fumul arderii ei, vor plknge wi o vor boci. Ei vor
sta departe, de fricq sq nu cadq ‘n chinul ei, wi vor zice: <Vai! vai!
Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! “ntr-o clipq yi-a venit
judecata!> (Apocalipsa 18:8-10).

Distrugerea Babilonului este ‘ncq ‘n viitor wi este asociatq de

‘ntoarcerea evreilor ‘n vatra lor strqbunq, de revenirea lui Isus ca Mesia al
evreilor wi de ‘nceputul supremayiei Ierusalimului asupra Neamurilor.
Aduceyi-vq aminte cq atunci cknd Isaia a scris toate acestea despre
Babilon, cetatea era ‘ncq doar un tkrg mai rqsqrit, fqrq nici un fel de
putere.
Sq ne ducem acum la textul din Ieremia 50. Este unul din eroii mei
preferayi. Comentatorii ‘l numesc <profetul plkngqtor>, dar eu, pentru un
motiv foarte bine ‘ntemeiat wi ‘n sens pozitiv ‘i spun: <profetul plagiator>.
Cu ckt cunowti mai bine textul Vechiului Testament cu atkt ajungi
sq-l ‘ndrqgewti pe Ieremia, acest om ‘mbibat pknq la saturayie cu scrierile
sfinte. Ieremia wtia Biblia aproape pe dinafarq. “n capitolele 1 - 45,
profetul li se adreseazq celor din Iuda wi le spune ‘n ce fel vor fi pedepsiyi
de Dumnezeu. Dupq aceea, ‘n capitolele 46 - 51, Ieremia se ‘ntoarce
spre celelalte popoare din jur wi le spune cq wi ele vor fi judecate la fel
ca wi poporul ales. Din capetele de acuzare adresate popoarelor din jur,
jumqtate din ele se referq la un singur popor, haldeii, wi la o singurq
cetate, Babilonul (cap. 50-51).
< Iatq cuvkntul rostit de Domnul asupra Babilonului, asupra yqrii
Haldeilor, prin proorocul Ieremia: <Dayi de wtire printre neamuri, dayi
de veste wi ‘nqlyayi un steag! Vestiyi, n-ascundeyi nimic! Spuneyi:
<Babilonul este luat! Bel este acoperit de ruwine, Merodac este
zdrobit! ... Cqci ‘mpotriva lui se suie un neam de la miazq-noapte,
care-i va preface yara ‘ntr-o pustie, wi nu va mai fi locuitq: atkt
oamenii ckt wi dobitoacele fug wi se duc> (Ieremia 50:1-3).

Ieremia spune cq Babilonul va fi nimicit de un popor care va veni

din nord. Este o ironie divinq! Din nord a venit Babilonul atunci cknd
a invadat wi distrus Ierusalimul wi tot din nord ‘i va aduce wi Dumnezeu
pieirea. Notayi ceva foarte important ‘n versetele 4 wi 5:
<”n zilele acelea, ‘n vremurile acelea, zice Domnul, copiii
lui Israel wi copiii lui Iuda se vor ‘ntoarce ‘mpreunq; vor merge
plkngknd wi vor cquta pe Domnul, Dumnezeul lor. Vor ‘ntreba de
drumul Sionului, ‘wi vor ‘ntoarce privirile spre el, wi vor zice:
<Veniyi sq ne alipim de Domnul, printr-un legqmknt vewnic care
sq nu fie uitat niciodatq!>
25
 Cknd va fi distrus Babilonul, <’n zilele acelea, ‘n vremurile acelea,
zice Domnul>, atunci va avea loc wi restaurarea lui Israel. Nu va fi vorba
doar de o refacere fizicq a nayiunii, ci wi de o renawtere spiritualq: <Veniyi
sq ne alipim de Domnul, printr-un legqmknt vewnic care sq nu fie uitat
niciodatq!>
Mai tkrziu, ‘n versetul 10 din acelawi capitol, Dumnezeu ne spune cq
iertarea iudeilor va fi desqvkrwitq:
<”n zilele acelea, ‘n vremea aceea, zice Domnul, se va cquta
nelegiuirea lui Israel, wi nu va mai fi, wi pqcatul lui Iuda, wi nu se va
mai gqsi; cqci voi ierta rqmqwiya, pe care o voi lqsa> (Ieremia 50:20).

Israel wi Iuda vor fi aduse ‘napoi ‘n yarq, se vor unii unii cu alyii wi
se vor alipi pentru totdeauna de Domnul. Textul spune <’wi vor ‘ntoarce
privirile spre El>. Pentru cei care cunoawteyi bine Scripturile, cknd se va
‘ntkmpla aceasta? Rqspunsul ni-l dq profetul Zaharia:
<Atunci, voi turna peste casa lui David wi peste locuitorii
Ierusalimului, un duh de ‘ndurare wi de rugqciune, wi ‘wi vor ‘ntoarce
privirile spre Mine, pe care L-au strqpuns. “l vor plknge cum plknge
cineva pe singurul lui fiu, wi-L vor plknge amarnic, cum plknge
cineva pe un ‘ntki nqscut> (Zaharia 12:10).

<”n ziua aceea, se va deschide casei lui David wi locuitorilor

Ierusalimului un izvor pentru pqcat wi necurqyie> (Zaharia 13:1).

Cknd se vor ‘ntoarce deci iudeii la Dumnezeu? Atunci cknd va reveni

Mesia.
Ieremia ne spune cq <’n zilele acelea, ‘n vremea aceea> va fi distrus
wi Babilonul. Restaurarea lui Israel wi distrugerea Babilonului sunt
evenimente strkns legate unul de altul nu numai ‘n cartea profetului Isaia,
ci wi ‘n cartea profetului Ieremia.
Vreau sq vq mai arqt ceva pentru care ‘mi este tare drag de Ieremia.
Vreau sq vedeyi de unde studiase el ‘n timpul lui de meditayie de
dimineayq. Uitayi-vq cu atenyie la Ietremia 50:39-40 wi vq veyi da wi singuri
seama:
<De aceea, fiarele pustiei se vor aweza acolo ‘mpreunq cu
wacalii, wi struyii vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodatq, ci
vewnic va rqmkne nelocuit. Ca wi Sodoma wi Gomora wi cetqyile
vecine, pe care le-a nimicit Dumnezeu, zice Domnul, awa nu va mai
fi locuit nici el, wi nimeni nu se va mai aweza acolo> (Ieremia 50:39-
40).

Ieremia citeazq din capitolul 13 al cqryii lui Isaia! El vorbewte la o

sutq de ani dupq Isaia wi spune: <Hei! Vq mai aduceyi aminte de profeyia
26
lui despre Sodoma wi Gomora? “ncq nu s-a ‘mplinit, dar se va ‘mplini cu
siguranyq ‘ntr-o bunq zi. Dumnezeu va distruge Babilonul wi tot atunci ‘wi
va ‘ntoarce copiii acasq wi-i va apropia cu inimile lor de El. Atunci li se
vor ierta toate pqcatele>.
Spre deosebire de Isaia, Ieremia a profeyit cknd Babilonul se afla
‘n culmea puterii wi gloriei. La puyinq vreme dupq aceea, Cir a cucerit
cetatea, dar n-a distrus-o. Babilonienii au ‘ncetat ‘nsq sq existe ca
nayiune. I-a ‘nghiyit imperiul medo-persan wi cincizeci de mii de iudei
au primit permisiunea de a se ‘ntoarce acasq ‘n Israel. Mulyi dintre
ei credeau cq venise vremea sq se ‘mplineascq promisiunile despre
restaurarea poporului ales. S-au dus acasq awteptkndu-L pe Mesia, dar
n-au gqsit deckt necazuri, dureri de cap, probleme wi suferinye. Nu-i de
mirare cq unii au ‘nceput sq se ‘ntrebe: <Ce rqmkne din promisiunile ‘n
care am crezut?>
Atunci Dumnezeu a ridicat alyi doi profeyi care sq le vorbeascq: pe
Hagai wi pe Zaharia. Ei i-au ‘ndemnat sq-wi continue munca wi sq vegheze.
Dumnezeu era la lucru pentru ‘mplinirea promisiunilor, chiar dacq ‘n
orarul Lui trebuiau sq awtepte mai mult deckt ar fi vrut ei.
Sq mergem ‘mpreunq la pasajul din Zaharia 5. “n primele wase
capitole, profetul are o serie de opt vedenii, opt anunyuri fqcute despre
ordinea cronologicq ‘n care va lucra Dumnezeu cu Israelul pknq cknd
va instaura cu ei ‘mpqrqyia mesianicq. Sq privim cu atenyie la penultima
vedenie.
<”ngerul, care vorbea cu mine, a ‘naintat, wi mi-a zis: <Ridicq
ochii, wi privewte ce iese de acolo. Eu am rqspuns: <Ce este
aceasta?> Wi el a zis: <Iese efa.> Wi a adqugat: <Aceasta este
nelegiuirea lor ‘n toatq yara> (Zaharia 5:5-6).

Un cow de mqrime mijlocie se ridica ‘naintea lui Zaharia, iar

conyinutul lui era acoperit de un capac greu ca de plumb, de mqrimea
unui talant. Cknd Dumnezeu a dat capacul la o parte, Zaharia a vqzut o
femeie. <Aceasta este nelegiuirea!> a zis ‘ngerul (versetul 8). Este clar cq
imaginea ne spune cq Dumnezeu yine sub control nelegiuirea wi nu o lasq
sq se manifeste ‘n toatq puterea ei. Mai mult, Zaharia vede cum femeia
<nelegiuire> este aruncatq ‘napoi ‘n cow:
<Wi i-a dat brknci ‘n efq, wi a aruncat bucata de plumb peste
gura efei. Am ridicat ochii wi m-am uitat, wi iatq cq s-au arqtat douq
femei. “n aripile lor sufla vkntul: ele aveau aripi ca ale cocostkrcului.
Au ridicat efa ‘ntre pqmknt wi cer. Atunci am ‘ntrebat pe ‘ngerul
care vorbea cu mine: <Unde duc ele efa? > (Zaharia 5:9-10).

Rqspunsul este plin de semnificayie:

27
 <El mi-a rqspuns: <Se duc sq-i zideascq o casq ‘n yara Winear,
ca sq fie awezatq acolo wi sq rqmknq pe locul ei> (Zaharia 5:11).

Unde am mai auzit noi de ckmpia Winear? “n Geneza 10 - 11.

<Nelegiuirea> este trimisq ‘napoi ‘n locul de unde a ‘nceput. Nelegiuirea
este trimisq ‘napoi ‘n Babilonia, ‘n yara Winear <ca sq fie awezatq acolo wi
sq rqmknq pe locul ei>.
Imperiul babilonian tocmai cqzuse. Iudeii se ‘ntorseserq ‘n yara lor
wi se ‘ntrebau dacq venise vremea ca profeyiile fqcute de Isaia wi Ieremia
despre restaurarea ‘mpqrayiei sq se ‘mplineascq. Zaharia se ridicq wi
spune: <Nu ‘ncq. nelegiuirea lumii este yinutq ‘ncq sub control. Va
veni ‘nsq o zi ‘n care nelegiuirea va fi eliberatq din strknsoarea divinq
wi awezatq ‘n yara Winear ca sq se manifeste acolo. La vremea potrivitq,
nelegiuirea se va arqta public acolo. Dacq este ca profeyia lui Zaharia sq
se ‘mplineascq, Babilonul va trebui reconstruit ‘ncq o datq wi va reveni ‘n
primul plan al activitqyilor umane.
Am urmqrit ‘mpreunq un rezumat al istoriei lumii wi am identificat
douq cetqyi distincte wi semnificative: Babilonul care i se ‘mpotrivewte
pe fayq lui Dumnezeu wi Ierusalimul, cetate aleasq wi preaiubitq de
Dumnezeu. “n istoria de pknq acum, cetatea orgoliului omenesc a
distrus cetatea lui Dumnezeu, Ierusalimul. Dumnezeu ne spune ‘nsq cq
meciul nu s-a sfkrwit. Cu mult ‘nainte ca evenimentele sq se ‘ntkmple,
Isaia a prevestit nu numai cq Babilonul va distruge Ierusalimul, ci wi cq
Dumnezeu va distruge Babilonul, ‘n <ziua Domnului>, cknd poporul ales
va fi reawezat ‘n prerogativele promisiunilor divine.
O sutq de ani dupq Isaia, Babilonul a cucerit wi distrus Ierusalimul.
Dumnezeu l-a ridicat atunci pe Ieremia ca sq spunq: <Da, dar acesta
nu este sfkrwitul! Aduceyi-vq aminte wi de restul profeyiei lui Isaia.
Dumnezeu va distruge Babilonul wi ‘n zilele acelea, ‘n vremurile acelea,
El ‘i va ‘ntoarce pe ai Sqi ‘n yara lor, le va ierta pqcatele wi va ‘mplini fayq
de ei toate promisiunile fqcute.>
Cei care l-au ascultat pe Ieremia au vqzut Babilonul cqzknd sub
atacul lui Cirus. Cincizeci de mii de iudei s-au ‘ntors acasq din robie wi
se ‘ntrebau dacq cucerirea Babilonului de cqtre Cir nu ‘nsemna cumva
‘nceputul ‘mplinirilor profetice. Dumnezeu le-a rqspuns prin Zaharia:
<”ncq nu. Eu yin ‘ncq nelegiuirea lumii sub control. “ntr-o bunq zi ‘nsq,
nelegiuirea aceasta va domni iarqwi ‘n ckmpia Winear. Profeyiile se vor
‘mplini toate. Ele sunt sigure. Vremea lor n-a sosit ‘nsq ‘ncq.>

28
 Frumoasa wi Fiara

Sq mergem acum la Apocalipsa. V-am promis la ‘nceput cq vom

traversa Biblia de la Geneza pknq la Apocalipsa wi acum suntem aproape
la capqt. Pe drum am sqrit ckteva locuri ‘n care ne-am mai fi putut opri,
dar am ales sq zqbovim doar ‘n locurile cele mai importante.
Apocalipsa 6 - 19 descrie o perioadq viitoare de wapte ani ‘nainte
de cea de a doua venire a Domnului Isus pentru instaurarea Impqrqyiei.

29
“n Apocalipsa 11 gqsim istoria celor doi profeyi care vor fi uciwi de
Antichrist. Versetul 8 ne spune:
<Wi trupurile lor moarte vor zqcea ‘n piaya cetqyii cea mare, care,
‘n ‘nyeles duhovnicesc, se cheamq <Sodoma> wi <Egipt>, unde a fost
rqstignit wi Domnul lor>.

Este foarte semnificativ cq, dewi poate fi asemuitq cu Sodoma wi

Egiptul din cauza pqcatelor ei, cetatea Ierusalim nu ‘nceteazq sq fie ‘n
ochii lui Dumnezeu <mare>. Mult a fost pqcatul ‘ngrqmqdit ‘ntre zidurile
ei, dar wi mare a fost Jertfa Domnului lor! Cu toate cq Ierusalimul a fost
profanat de prezenya lui Antichrist, Dumnezeu continuq sq-l numeascq
<cetatea cea mare>.
Sq mergem acum la Apocalipsa 16:7 Aceasta este ultima urgie cu care
este lovit pqmkntul ‘nainte de revenirea Domnului Isus.
<Al waptelea a vqrsat potirul lui ‘n vqzduh. Wi din Templu, din
scaunul de domnie, a iewit un glas tare, care zicea: <S-a isprqvit!>

S-a ‘ncheiat seria pedepselor trimise asupra pqmkntului wi acum

urmeazq evenimentul final: revenirea Domnului Isus ‘n slavq:
<Wi au urmat fulgere, glasuri, tunete, wi s-a fqcut un mare
cutremur de pqmknt, awa de tare, cum de cknd este omul pe
pqmknt, n-a fost un cutremur awa de mare> (Apocalipsa 17:18).

Ni se spune care va fi efectul imediat:

<Cetatea cea mare a fost ‘mpqryitq ‘n trei pqryi>.

Cetatea aceasta este Ierusalimul. Wtiam deja din Vechiul Testament

cq va fi un mare cutremur de pqmknt chiar cu puyin ‘nainte de revenirea
lui Mesia. Pqmkntul de sub oraw se va despica wi <cetetea cea mare>
va fi ‘mpqryitq ‘n trei sectoare. Textul continuq cu descrierea efectului
cutremurului asupra celorlalte cetqyi de pe pqmknt:
< ... wi cetqyile Neamurilor s-au prqbuwit ...>

Ne ‘ntrebam unde sunt Parisul, Moscova, To\]o, {ashingtonul

wi Ne[ }or\ul ‘n Biblie. Iatq-le. Cknd Ierusalimul va fi ‘mpqryit ‘n
trei, toate orawele mari de pe suprafaya pqmkntului vor fi dqrkmate de
teribilele unde de woc. Ioan adaugq ‘nsq ceva special la aceastq descriere:
< Wi Dumnezeu Wi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca sq-i
dea potirul de vin al furiei mkniei Lui> (Apocalipsa 16:19).

Iatq cea de a doua cetate care este >mare> ‘n ochii lui Dumnezeu.
Toate celelalte mqreye orawe ale diferitelor civilizayii de pe pqmknt sunt
30
numite generic <cetqyile Neamurilor>. Numai douq cetqyi se bucurq de o
evaluare specialq wi de un statut de excepyie: Ierusalimul wi ... Babilonul.
Ioan vorbewte clar wi direct, dar sunt oameni care vor sq ia aceste numiri
doar ‘n sens figurativ, transformkntu-le ‘n categorii spirituale, nu ‘n orawe
locale reale. Da-yi-mi voie sq vq spun pqrerea mea.
Ori de ckte ori avem de a face cu pasaje profetice cel mai bine este
sq cqutqm sq le ‘nyelegem mai ‘ntki ‘n sensul lor literal cel mai direct.
Numai ‘n cazul cknd acesta lipsewte cu dewqvkrwire, putem sq cqutqm o
<spiritualizare> indirectq.
Majoritatea pasajelor profetice au avut wi au primordial un sens direct
wi literal, chiar dacq probabilitatea ‘mplinirilor profetice pare pentru un
timp minimq.
Cknd Dumnezeu a anunyat ‘n Vechiul Testament cq Mesia se va nawte
‘ntr-un orqwel minuscul ca Betleemul, mulyi s-au ‘ndoit. Profeyia nu pqrea
realistq. Betleemul nu era bqgat ‘n seamq de nimeni. Totuwi, atunci cknd
a venit vremea sq se nascq fiul Mariei wi al lui Iosif, unde s-a nqscut? “n
Betleemul din Iudeea.
Cknd Dumnezeu a spus cq Isus se va nawte dintr-o fecioarq, nimeni
n-a putut sq creazq cq este vorba despre ceva literal. Au presupus cq este
vorba despre <o figurq de stil>. Cknd s-a ‘mplinit ‘nsq vremea sq se nascq
Mesia, din cine s-a nqscut? Dintr-o fecioarq.
Cknd Dumnezeu a anunyat cq Mesia va intra ‘n Ierusalim pe un
mqgqruw, mknzul unei mqgqriye puyini au fost cei care au crezut, dar ‘n
ziua cea mare cum a intrat Isus ‘n Ierusalim? Cqlare pe un mqgqruw,
mknzul unei mqgqriye.
Este foarte clar cq atunci cknd Dumnezeu anunyq mai dinainte ceva,
chiar dacq celor din vremea aceea li se pare de necrezut, El se yine de
cuvknt, El are wi puterea sq ‘mplineascq.
Cknd Dumnezeu anunyq prin Isaia, prin Ieremia wi prin Zaharia cq
cetatea Babilon, poporul din Babilon wi regiunea Winear unde a fost
clqditq pentru prima datq cetatea vor fi ‘n fiinyq ‘nainte de revenirea
Domnului Isus wi ‘ntr-o foarte puternicq dezvoltare, cu influenye asupra
lumii ‘ntregi, eu sunt convins cq trebuie sq-L cred pe cuvknt. Dumnezeu
anunyq nu numai cq Babilonul va exista, dar wi cq va exista pentru a fi
judecat cu toatq asprimea. Dumnezeu anunyq ‘n cartea Apocalipsei cq
trebuie sq termine ceea ce a ‘nceput ‘n cartea Genezei.
Sq trecem puyin prin conyinutul capitolelor 17 wi 18. Zece la sutq din
cartea Apocalipsei se ocupq ‘n mod special cu Babilonul. Dacq este awa
de important pentru Dumnezeu, trebuie sq studiez cu wi mai mare atenyie.
wi sq caut sq ‘nyeleg. “n Apocalipsa 17:5, ne este prezentatq o femeie care
cqlqrea pe o fiarq. Pe frunte avea un nume, o tainq: <Babilonul cel mare>.
31
“n capitolul 18, Dumnezeu descrie o putere economicq mondialq. Care
este numele ei? <Babilonul cel mare> (Apoc. 18:2)
Conyinutul celor douq capitole merge ‘n paralel. Iatq un tabel care
grupeazq conyinutul lor:

BABILONUL APOCALIPTIC
Apocalipsa 17
<Babilonul cel mare> - 17:5
<Wi femeia, pe care ai vqzut-o este
cetatea cea mare, care are stqpknire
peste ‘mpqrayii pqmkntului> - 17:18
<Femeia aceasta era ‘mbrqcatq cu
purpurq wi stacojiu; era ‘mpodobitq
cu aur, cu pietre scumpe wi cu
mqrgqritare> - 17:4
<Yinea ‘n mknq un potir de aur,
plin de spurcqciuni wi de necurqyiile
curviei ei> - 17:4
<Cu ea au curvit ‘mpqrayii
pqmkntului, wi locuitorii pqmkntului
s-au ‘mbqtat de vinul curviei ei!>
- 17:2
<Wi am vqzut pe femeia aceasta
‘mbqtatq de skngele sfinyilor wi de
skngele mucenicilor lui Isus. >- 17:6
Apocalipsa 18
<Babilonul cel mare> - 18:2
<Vai! vai! Babilonul, cetatea cea
mare, cetatea cea tare! ‘ntr-o clipq
yi-a venit judecata!> - 18:10
<Cetatea cea mare, care era
‘mbrqcatq cu in foarte subyire, cu
purpurq wi cu stacojiu, care era
‘mpodobitq cu aur, cu pietre scumpe
wi cu mqrgqritare...> - 18:16
<Rqsplqtiyi-i cum v-a rqsplqtit ea, wi
‘ntoarceyi-i de douq ori ckt faptele
ei. Turnayi-i ‘ndoit ‘n potirul ‘n care a
amestecat ea!> - 18:6
<Pentru cq toate neamurile au
bqut din vinul mkniei curviei ei, wi
‘mpqrayii pqmkntului au curvit cu
ea, wi negustorii pqmkntului s-au
‘mbogqyit prin risipa desfqtqrii ei> -
18:3
<Wi pentru cq acolo a fost gqsit
skngele proorocilor wi al sfinyilor wi al
tuturor celor ce au fost jungheayi pe
pqmknt> - 18:24

Care este concluzia? Ce vreau sq arqt cu acest tabel?

“n Vechiul Testament, Dumnezeu ne-a spus cq Babilonul a fost
locul ‘n care a ‘nceput rqul pe faya pqmkntului dupq potop. Apoi, El ne
anuyq: <Am sq pedepsesc Babilonul pentru tot rqul pe care l-a fqcut wi
am sq reawez poporul Meu ‘n legqmintele fqgqduinyelor sfinte>. Acum,
la sfkrwitul Bibliei, ‘n Apocalipsa, Dumnezeu reia aceste douq teme
wi ne spune: <Wtiyi ceva? Vreau sq vq spun ce am sq-i fac Babilonului,
cetqyii care va fi iarqwi mare wi tare la vremea sfkrwitului. Babilonul va
fi o cetate foarte bogatq, cu influenyq puternicq asupra ‘ntregii lumi. “n
plus, reputayia ei va fi cq i-a chinuit wi persecutat pe copiii Mei. Am sq
nimicesc Babilonul cu desqvkrwire.>
32
 Pe baza acestor ‘nwtiinyqri venite de la Dumnezeu, sunt convins cq
Babilonul de odinioarq va fi reconstruit. Lucrarea a wi ‘nceput deja cu
foarte ambiyiosul ... Sadam Huseim.

Surpriza lui Sadam: Babilonul se ‘ntoarce

“n anul 1990, lumea ‘ntreagq a fost uimitq cknd Sadam Huseim a
invadat |uveitul. Ceea ce au uitat mulyi, sau n-au bqgat de seamq, este
cq ‘n acelawi timp a mai avut loc wi o altq invazie: Siria a intrat ‘n Liban.
De ce s-a vorbit awa de puyin despre ceea ce a fqcut Siria wi awa de mult
despre ceea ce a fqcut Ira\ul cu |uveitul? Rqspunsul este ascuns ‘ntr-un
cuvknt care este din ce ‘n ce mai mult pe buzele tuturor oamenilor din
lume: petrolul.
Lumea internayionalq a reacyionat awa de rapid wi de violent pentru cq
Sadam Husein, omul care stqpknea deja 12% din rezervele mondiale de
petrol se fqcuse peste noapte proprietar peste 25% din petrolul lumii, iar
dacq l-ar fi lqsat sq invadeze wi Arabia Sauditq, cum dorea el, Sadam ar fi
ajuns sq deyinq cam 50% din petrolul lumii.
La bursele lumii, preyul petrolului a explodat pentru ckteva zile wi
n-a coborkt la cotele normale deckt dupq ce America wi-a trimis foryele
armate sq apere Arabia. Dacq America n-ar fi vrut sau n-ar fi putut
sq ‘mpiedice planurile lui Sadam Husein, omul acesta ar fi cucerit ‘n
doar ckteva sqptqmkni resurse naturale care l-ar fi fqcut cel mai bogat
wi puternic dictator al lumii. Nu-i de mirare cq, ‘n faya unei asemenea
perspective, yqrile lumii au acceptat foarte repede sq facq parte dintr-o
coaliyie care sq <elibereze> |uveitul.
Obiwnuia sq se spunq: <Cine are puterea militarq, are lumea la
picioare>. Observayia s-a schimbat ‘n: <Cine are supremayia tehnologicq
stqpknewte lumea>, iar acum este din ce ‘n ce mai clar cq: <Cine are cele
mai mari resurse de carburanyi va stqpkni lumea>.
Oare de ce a ales Dumnezeu sq aweze niwte uriawe pungi subterane
cu petrol tocmai sub teritoriile din Orientul Mijlociu? Rqspunsul este
foarte simplu: <Omenirea a clqdit timp de secole o civilizayie mkndrq
wi avansatq care are ‘nsq un cqlcki al lui Ahile ... Supercivilizayiile
mondiale, de la America, la Europa, la Japonia, la China wi la India,
au privit de sus ‘nspre <prqfuiyii pustiului> din strqvechiul leagqn al
omenirii. Nimeni nu mai credea ca acele yqri wi locuitorii lor vor mai
avea ceva de spus care sq fie demn de luat ‘n seamq pe scena politicq
mondialq. Simetria istoriei lui Dumnezeu cerea ‘nsq ca atenyia lumii sq se
‘ntoarcq ‘ncq o datq spre Israel, spre Babilon wi spre problemele care au
‘nceput strkmb wi au rqmas nerezolvate.

33
 Ascunzknd petrolul ‘n subsolul yqrilor strqvechi, Dumnezeu a procedat
ca wi cu un ceas cu alarmq pe care-l pui sq sune la ora fixq. <Cei care
au urechi de auzit> wi-au dat seama cq de curknd ceasul istoriei divine
a sunat, iar suneria lui a readus atenyia ‘ntregii lumi asupra regiunilor
strqvechi. Ce se ‘mtkmplq astqzi ‘n Israel, Ira\ wi ‘n Iran se aflq pe pagina
‘ntki a marilor cotidiene ale lumii. Motivul: petrolul! Lumea modernq
este dependentq de petrol wi economiile mondiale flqmknde pot fi
‘ngenunghiate peste noapte de o crizq petrolierq.

America nu se aflq ‘n Ira\ pentru a instala acolo democrayia, ci pentru

cq democrayiile lumii sunt ‘n pericolul de a ajunge la bunul plac al unor
tirani orientali asemqnqtori cu satrapii care au stqpknit ‘n antichitate
lumea.
Primul lucru pe care l-a fqcut Sadam Huseim a fost sq ‘nceapq
reconstrucyia fizicq a cetqyii strqvechi. La puyin timp dupq ce a preluat
puterea ‘n 1979, Sadam a demarat un ambiyios program de ridicarea
zidurilor Babilonului pe chiar temeliile strqvechi. Gestul lui a fost un
cowmar pentru arheologi, dar asta nu l-a fqcut sq se opreascq. Dupq numai
opt ani, Sadam inaugura ‘ntre noile ziduri ale strqvechiului Babilon
<Festivalul Babilonului>. Toate zidurile Bagdadului erau ‘mpodobite cu
un afiw multiplicat parcq la infinit. El purta chipul a douq personalitqyi
awezate una lkngq alta peste secole: prima era Sadam Huseim, iar cealaltq
era ... Nebucadneyar. Dacq priveai cu atenyie observai repede cq portretele
34
fuseserq comandate ‘n awa fel ‘nckt trqsqturile celor doi, fruntea, nasul,
ochii, bqrbia, sq semene. Sadam a dat ordin ca afiwul sq-l anunye lumii
ca pe urmawul marelui ‘mpqrat. Scopul <Festivalului Babilonului> era
sq punq ‘n mintea tuturor arabilor cq el este urmawul de drept, noul
conducqtor care preia mantia stqpknului lumii antice.

“n anul 605 ‘.H. a ajuns ‘mpqrat ‘n Babilon un om remarcabil, numit

Nebucadneyar. “n cei patruzeci wi doi de ani ai domniei lui, Babilonul
wi-a clqdit un imperiu colosal care se ‘ntindea de la Nord-Vestul Mqrii
Mediterane p’nq la poryile Egiptului, p’nq la Marea Rowie wi p’nq la
Golful Persic. Din punct de vedere religios, Babilonul practica un
politeism tolerant, ‘n
care fiecare zeu major
‘wi avea un templu
mqrey, construit ‘ntr-
un anume oraw. Zeii
lor patronau soarele,
luna, aerul, ploaia,
iubirea, rqzboiul wi
bolile. Ceremoniile
lor religioase implicau
procesiuni fastuoase wi
elaborate, cu diferite
ordine preoyewti, cu
magicieni, ghicitori
‘n stele, vrqjitori wi
divinatori, a cqror
‘ndeletnicire era citirea
viitorului wi pqzirea
imperiului de foryele ameninyqtoare ale spiritelor rele.
Babilonul poate fi numit un imperiu al magiei. Yara era condusq
de un ‘mpqrat, dar acesta se afla sub totala dominayie a magicienilor wi
vrqjitorilor sfetnici. Nici o hotqr’re wi nici un eveniment important nu se
punea la cale fqrq consultarea calendarelor <astrologice>. Zodii astrale
wi zile favorabile dominau prezicerile cititorilor ‘n stele. Literatura
Bibilonului ne pune la dispoziyie o legendq despre facerea lumii. Zeul
Mardu\ ar fi creat tot ce se vede din trupul mort al unei zeiye cu numele
Tiamat.
Dacq mergi astqzi ‘n Babilon, poyi intra ‘n cetate prin <calea
procesiunilor>. A fost reconstruitq sala tronului din palatul imperial. “n
35
cadrul primului festival, ckteva mii de oameni au defilat pe aceastq cale
‘mbrqcayi ‘n uniformele armatelor babiloniene, proclamknd renawterea
cetqyii. Au fost deja reconstruite o serie de Temple wi de clqdiri. Un
templu, <Ninmach Temple> a fost ridicat exact pe temeliile de odinioarq.
“ntr-un timp record,
douq treimi din zidurile
care ‘nconjurau Babilonul
au fost ridicate din
nou. “ntreg palatul lui
Nebucadneyar a fost
reconstruit ‘nainte de
<rqzboiul golfului>. De
fapt, Sadam a ‘mpknzit tot
Ira\ul cu palatele sale. De
unde a avut Sadam atkyia
bani? Rqspunsul este
iarqwi: petrolul!
Peste 20% din macaralele mari ale lumii sunt ‘nqlyate undeva ‘n
Orientul Mijlociu. Cele mai multe wi mai impunqtoare construcyii nu se
mai ‘nalyq astqzi la Paris, Londra, Ne[ }or\ sau Chicago, ci ‘n Dubai, ‘n
Arabia Sauditq wi ‘n Oman. Cine a vqzut imagini cu ceea ce se ‘ntkmplq
‘n acele zone wi-a dat seama cq asistqm la o <orgie> a megalomanismului.
Care este sursa banilor necesari unor asemenea nemaintklnite
campanii de construcyie: petrolul! Preluknd terminologia apocalipticq,
<grqsimea Neamurilor lumii> se ‘ntoarce acum ‘n strqvechea vatrq a
civilizayiei umane. Reconstruirea Babilonului nu mai este privitq astqzi ca
o imposibilitate, ci doar ca o simplq problemq de timp wi de prioritate.
Al doilea lucru pe care l-a fqcut Sadam a fost sq ‘ncerce sq punq
mkna pe wi mai mult petrol ca sq se facq indispensabil economiilor lumii.
El n-a reuwit, dar unul din cei care-i vor urma vor reuwi. Nu mq mir de
loc sq citesc ‘n Apocalipsa cq Babilonul va ajunge ‘n final un centru al
economiilor mondiale, iar pieirea lui ‘i va face pe mulyi sq-l boceascq
cu amar. Nici mqcar Antichristul, care are puterea administrativq wi
militarq mondialq nu se poate descurca fqrq Babilon. Cetatea rebelq are
supremayia economicq
<Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: <Iewiyi din mijlocul
ei, poporul Meu, ca sq nu fiyi pqrtawi la pqcatele ei, wi sq nu fiyi loviyi
cu urgiile ei! Pentru cq pqcatele ei s-au ‘ngrqmqdit, wi au ajuns
pknq ‘n cer; wi Dumnezeu wi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

Rqsplqtiyi-i cum v-a rqsplqtit ea, wi ‘ntoarceyi-i de douq ori ckt

36
 faptele ei. Turnayi-i ‘ndoit ‘n potirul ‘n care a amestecat ea! Pe
ckt s-a slqvit pe sine ‘nsqwi, wi s-a desfqtat ‘n risipq, pe atkt dayi-i
chin wi tknguire! Pentru cq zice ‘n inima ei: <Wed ca ‘mpqrqteasq,
nu sunt vqduvq, wi nu voi wti ce este tknguirea!> Tocmai pentru
aceea, ‘ntr-o singurq zi vor veni urgiile ei: moartea, tknguirea wi
foametea. Wi va fi arsq de tot ‘n foc, pentru cq Domnul Dumnezeu,
care a judecat-o, este tare. Wi ‘mpqrayii pqmkntului care au curvit
wi s-au dezmierdat ‘n risipq cu ea, cknd vor vedea fumul arderii ei,
vor plknge wi o vor boci. Ei vor sta departe, de fricq sq nu cadq ‘n
chinul ei, wi vor zice: <Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea
cea tare! “ntr-o clipq yi-a venit judecata!> Negustorii pqmkntului o
plkng wi o jelesc, pentru cq nimeni nu le mai cumpqrq marfa: marfq
de aur, de argint, de pietre scumpe, de mqrgqritare, de in subyire,
de purpurq, de mqtase wi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de
lemn de tiin, tot felul de vase de fildew, tot felul de vase de lemn
foarte scump, de aramq, de fier wi de marmurq; nici scoryiwoarq,
nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tqmkia, nici vinul, nici
untdelemnul, nici fqina bunq de tot, nici grkul, nici boii, nici oile,
nici caii, nici cqruyele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Wi roadele
atkt de dorite sufletului tqu s-au dus de la tine. Toate lucrurile
alese, strqlucite, sunt pierdute pentru tine, wi nu le vei mai gqsi>
(Apocalipsa 18:4-14).

Al treilea lucru pe care l-am fqcut Sadam, dewi Ira\ul are o

populayie predominant musulmanq, chiar fanaticq ‘n credinya lor, a
fost sq re’ntoarcq yara la idolatria strqveche. Unul din lucrurile care a

37
fost reconstruit ‘n Babilonul lui Sadam, dar n-a existat pe vremea lui
Nebucadneyar, a fost <teatrul>. Alexandru Macedon l-a construit cknd
a vrut sq transforme Babilonul ‘n capitala orientalq a imperiului squ.
Primul <festival> pus la cale de Sadam a avut loc ‘n incinta acestui
<teatru> reconstruit pe locul wi ‘n dimensiunile vechiului edificiu.
Procesiunea s-a ‘ncheiat cu un tribut ‘nchinat zeiyei <Iwtar>, zeiya mamq a
Babilonului, cqreia i s-a acordat meritul de a fi patronat renawterea cetqyii.
Un bqrbat s-a ‘nchinat ‘naintea unei femei care o ‘ntruchipa pe Iwtar wi
cuvinte rostite ‘n limbile francezq, arabq wi englezq au proslqvit aceastq
cetate eternq aflatq acum sub patronajul lui Sadam.
Nu cred cq este un accident cq Babilonul apocaliptic este descris ca
<mama curvelor wi spurcqciunilor pqmkntului> (Apoc. 17:5). Babilonul
dintki, ca wi Babilonul al doilea de pe vremea lui Daniel, ca wi Babilonul
apocaliptic trebuie sq aibq o puternicq componentq de spiritualitate
ocultq. Sursa wi inspirayia <rebeliunii> acestei cetqyi este Satan ‘nsuwi.
Cele trei Babiloane istorice au fost tot atktea ‘ncercqri demonice de a
bloca planul lui Dumnezeu pentru mkntuirea lumii. Iatq de ce, Babilonul
trebuie reconstruit wi distrus chiar ‘n preajma revenirii Domnului Isus
pentru instaurarea ‘mpqrqyiei mesianice.

Curva wi Mireasa
Care a fost locul unde au ‘nceput toate relele de dupq potop:
Babilonul. Care este cetatea cea mai amintitq ‘n Biblie dupq Ierusalim:
Babilonul. Care va fi cetatea nimicitq ‘nainte de iminenta coborkre
<Noului Ierusalim> pe pqmknt: Babilonul. Paralela biblicq dintre Babilon
wi Ierusalim nu se putea sq lipseascq tocmai din cartea Apocalipsei. Vreau
sq o vedem ‘mpreunq awezknd unul lkngq altul douq pasaje: Apocalipsa
17:1 wi Apocalipsa 21:9
“n Apocalipsa 17:1 ne este prezentatq cqderea Babilonului:
<Apoi unul din cei wapte ‘ngeri, care yineau cele wapte potire, a
venit de a vorbit cu mine, wi mi-a zis: <Vino sq-yi arqt judecata curvei
celei mari, care wade pe ape mari>.

Identitatea acestei femei stricate a fost disputatq de-a lungul istoriei.

Reformatorii wi cei care au suferit din cauza Bisericii Catolice au fost wi
unii chiar mai sunt de pqrere cq femeia curvq este religia de Stat, care wi-a
pervertit loialitatea fayq de Christos din pricina concubinajului cu <mai
marii> vremii>.
Existq ‘nsq o precizare ‘n caracterizarea fqcutq de Dumnezeu ‘n textul
Apocalipsei care pune la ‘ndoialq aceastq interpretare:

38
 <Cu ea au curvit ‘mpqrayii pqmkntului, wi locuitorii pqmkntului
s-au ‘mbqtat de vinul curviei ei!> (Apoc. 17:2).

<A cqzut, a cqzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaw al

dracilor, o ‘nchisoare a oricqrui duh necurat, o ‘nchisoare a oricqrei
pqsqri necurate wi urkte, pentru cq toate neamurile au bqut din
vinul mkniei curviei ei, wi ‘mpqrayii pqmkntului au curvit cu ea, wi
negustorii pqmkntului s-au ‘mbogqyit prin risipa desfqtqrii ei> (Apoc.
18:2-3)

“n cea mai adkncq decqdere a ei, Biserica catolicq a ajuns ‘ntr-adevqr

ca o religie pqgknq, dar nu se poate spune ‘n nici un fel cq ea ar fi avut
vreodatq statutul de universalitate care sq o facq sq fie acceptatq de <toate
neamurile> wi de <toyi ‘mpqrayii>.
<Babilonul cel mare> va fi ceea ce <turnul din Winear> a fost ‘ncq de
la ‘nceput: o ‘ncercare de spiritualitate pervertitq, un asalt ilicit al lumii
cerewti, prin mijloace contaminate de Satan wi ‘ngerii lui cqzuyi.
Apostolul Pavel scrie lqmurit cq religiile pqgkne sunt demonice:
<Dimpotrivq, eu zic cq ce jertfesc Neamurile, jertfesc dracilor,
wi nu lui Dumnezeu. Wi eu nu vreau ca voi sq fiyi ‘n ‘mpqrtqwire cu
dracii> (1 Corinteni 10:20).

Curva cea mare reprezintq spiritualitatea pervertitq a celor care,

dorind sq reckwtige paradisul pierdut al cerului, sunt gata sq facq pact cu
orice foryq supranaturalq care le promite obyinerea acestui deziderat.
Ultima religie a lumii nu va fi <catolicismul corupt>, ci religia
Babilonului, un sincretism de religii foarte variate, toate ‘ncercqri de a
lua legqtura cu fiinye supranaturale <amabile> wi gata sq ne cqlquzeascq
pawii pe calea <’ndumnezeirii>.
Catolicismul nu mai face astqzi mulyi convertiyi. Se ‘nmulyesc ‘nsq
cu grqmada adepyii a tot felul de religii prin care oamenii iau legqtura
cu <fiinye extraterestre, cu entitqyi angelice wi cu reprezentanyi ai unor
civilizayii care spun cq vegheazq de mii de ani asupra noastrq wi ne
dirijeazq evoluyia>.
Iatq mqrturia uimitoare a unei prinyese dintr-una din casele regale ale
Europei:

<Prinyesa Norvegiei, Martha Louise, a declarat cq deyine puteri

supranaturale wi cq poate ‘nvqya oamenii cum sq comunice cu ‘ngerii,
informeazq bbc.co.u\. Fiica regelui Harald wi a reginei Sonja a fqcut
acest anuny pe un site, unde a mai spus cq intenyioneazq sq deschidq un
nou centru de terapie alternativq. Prinyesa, ‘n vkrstq de 35 de ani, a mai

39
declarat cq ‘ncq din copilqrie putea sq citeascq gkndurile wi sentimentele
oamenilor wi cq a reuwit sq intre ‘n contact cu ‘ngerii prin intermediul
cailor.
Martha Loise, care are pregqtire de psihoterapeut, a mai spus cq
‘ntotdeauna a fost interesatq de tratamentele alternative. Cei care vor veni
sq studieze la centrul ei, vor ‘nvqya cum sq <creeze miracole> ‘n viaya lor
wi cum sq utilizeze puterile ‘ngerilor lor. Prinyesa descrie ‘ngerii ca fiind
<niwte forye care ne ‘nconjoarq, care ne dau resursele necesare wi ne ajutq
’n tot ceea ce facem pe parcursul vieyii>.
<Totul s-a ‘ntkmplat pe vremea ‘n care aveam grijq de cai. Atunci
am reuwit sq vorbesc cu ‘ngerii. De abia mai tkrziu am ‘nyeles ckt de
important este pentru mine acest dar wi vreau sq ‘l ‘mpqrtqwesc wi altor
oameni>, a mai declarat Martha Loise.
Cursul prinyesei se desfqwoarq pe o perioadq de trei ani wi va costa
4150 de dolari pe an (HotNe[s.ro, S.B., 25 iulie 2007).
Catolicismul, orickt de corupt wi grewit ar fi el, mai este ‘ncq o religie
care-L proclamq pe Isus Christos ca Domn. “nainte de cea de a doua
venire a lui Christos, ‘mpreunq cu apariyia <omului fqrqdelegii> se va
produce wi tragica <lepqdare de credinyq>:
<Ckt privewte venirea Domnului nostru Isus Christos wi
strkngerea noastrq laolaltq cu El, vq rugqm, frayilor, sq nu vq lqsayi
clqtinayi awa de repede ‘n mintea voastrq, wi sq nu vq tulburayi de
vreun duh, nici de vreo vorbq, nici de vreo epistolq, ca venind de
la noi, ca wi cum ziua Domnului ar fi wi venit chiar. Nimeni sq nu
vq amqgeascq ‘n vreun chip, cqci nu va veni ‘nainte ca sq fi venit
lepqdarea de credinyq, wi de a se descoperi omul fqrqdelegii, fiul
pierzqrii, potrivnicul, care se ‘nalyq mai presus de tot ce se numewte
<Dumnezeu>, sau de ce este vrednic de ‘nchinare. Awa cq se va
aweza ‘n Templul lui Dumnezeu, dkndu-se drept Dumnezeu> (2
Tesal. 2:1-4).

Apostazii mai mici sau mai mari, mai banale sau mai spectaculoase
s-au petrecut ‘n toate veacurile. Nu despre ele vorbewte apostolul
Pavel. Evenimentul prevestit de el va avea un caracter mondial wi total.
Civilizayia <post-crewtinq> va cquta sq wteargq din societate orice mqrturie
despre lucrarea lui Dumnezeu cu oamenii:
<El va rosti vorbe de hulq ‘mpotriva Celui Prea ‘nalt, va asupri
pe sfinyii Celui Prea ‘nalt, wi se va ‘ncumeta sq schimbe vremurile
wi legea; wi sfinyii vor fi dayi ‘n mkinile lui timp de o vreme, douq
vremuri, wi o jumqtate de vreme> (Daniel 7:25).  

<Apostazia> despre care ne vorbewte apostolul Pavel va fi o lepqdare

nu numai a <spiritului> crewtinismului autentic, ci wi a literei lui.
40
Omenirea se va lepqda <’n corpore> de Christos, va face legqmknt cu
fqpturi spirituale venite din sferele cerewti wi-L va blestema pe fayq pe
Dumnezeu chiar wi atrunci cknd acesta va trimite asupra ei teribilele plqgi
ale Apocalipsei:
<Wi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor wi
din pricina rqnilor lor rele, wi nu s-au pocqit de faptele lor> (Apoc.
16:9,11,21).
Nu este de mirare cq Dumnezeu ne spune despre Babilonul
apocaliptic cq:
< ... A ajuns un locaw al dracilor, o ‘nchisoare a oricqrui duh
necurat> (Apoc. 18:2)

< Apoi am vqzut iewind din gura balaurului wi din gura fiarei wi
din gura proorocului mincinos, trei duhuri necurate care semqnau
cu niwte broawte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne
nemaipomenite, wi care se duc la ‘mpqrayii pqmkntului ‘ntreg ca
sq-i strkngq pentru rqzboiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui
Atotputernic> (Apoc. 16:13-14).

Notayi cq cel care se apropie de Ioan cu chemarea din Apocalipsa 17:1

este unul din ‘ngerii care are potirele mkniei ‘n mkini. Uitayi-vq acum la
Apocalipsa 21:9
<Apoi, unul din cei wapte ‘ngeri care yineau cele wapte potire,
pline cu cele din urmq wapte urgii, a venit wi a vorbit cu mine, wi
mi-a zis: <Vino sq-yi arqt mireasa, nevasta Mielului!>

Acestea sunt singurele douq locuri ‘n care vine la Ioan unul din cei
wapte ‘ngeri. Paralela este clarq wi mesajul este evident.
“n capitolul 17 i se spune lui Ioan: <Vino sq-yi arqt judecata unei
curve>. “n capitolul 21, lui Ioan i se spune: <Vino sq-yi arqt o mireasq!>
O curvq wi o mireasq. Douq femei cum nu se poate mai deosebite una de
cealaltq ‘n ochii lui Dumnezeu.
<Wi m-a dus, ‘n Duhul, pe un munte mare wi ‘nalt. Wi mi-a arqtat
cetatea sfkntq Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu,
avknd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatrq prea scumpq,
ca o piatrq de iaspis, strqvezie ca cristalul> (Apoc. 21:10-11).

“n Apocalipsa 17:3 ni se spune cq Ioan a fost dus sq vadq curva ‘n

pustie. “n Apocalipsa 21:10 gqsim scris cq Ioan a fost dus <pe un munte
mare wi ‘nalt>, ca sq poatq vedea Mireasa.
Babilonul a cqzut, Noul Ierusalim se coboarq:
<”n cetate n-am vqzut nici un Templu; pentru cq Domnul

41
 Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca wi Mielul, sunt Templul ei. Cetatea
n-are trebuinyq nici de soare, nici de lunq, ca s-o lumineze; cqci o
lumineazq slava lui Dumnezeu, wi fqclia ei este Mielul. Neamurile
vor umbla ‘n lumina ei, wi ‘mpqrayii pqmkntului ‘wi vor aduce slava
wi cinstea lor ‘n ea. Poryile ei nu se vor ‘nchide ziua, fiindcq ‘n ea
nu va mai fi noapte. ‘n ea vor aduce slava wi cinstea Neamurilor>
(Apoc. 21:22-26).

CELE DOUQ FEMEI DIN APOCALIPSA

<Apoi unul din cei wapte ‘ngeri, care
yineau cele wapte potire, a venit de a
vorbit cu mine, wi mi-a zis: <Vino sq-yi
arqt judecata curvei celei mari, care
wade pe ape mari> - 17:1
<’n pustie>
Babilonul a cqzut
<Apoi, unul din cei wapte ‘ngeri care
yineau cele wapte potire, pline cu
cele din urmq wapte urgii, a venit wi
a vorbit cu mine, wi mi-a zis: <Vino
sq-yi arqt mireasa, nevasta Mielului!>
- 21:9
<pe un munte mare wi ‘nalt>
Noul Ierusalim coboarq

Aici se sfkrwewte ‘n Biblie <Istoria celor douq orawe>. Amkndouq

au ‘nceput ‘n Geneza. Una a ridicat pumnul spre Dumnezeu zicknd:
<N-avem nevoie de Tine! Nu Te vrem! Vrem sq trqim awa cum hotqrkm
noi. Vom face ce ne place, cknd ne place wi cum ne place. Vrem sq trqim
fqrq Tine>. Cealaltq a fost aleasq de Dumnezeu zicknd: <Mq voi cobor’
sq binecuvkntez pe aceia care se vor apropia de Mine cu credinyq wi
ascultare smeritq>.
Cele douq orawe sunt istorice wi ‘n istoria de pknq acum pare cq cetatea
mkndriei omenewti biruiewte. Dumnezeu ne sfqtuiewte sq awteptqm ‘nsq
pknq la sfkrwit. “n ultima scenq a dramei istoriei umane cele douq orawe
vor exista iar. De data aceasta ‘nsq cetatea rebelilor va fi distrusq pentru
totdeauna, iar finalul va ‘ncununa Noul Ierusalim cu o slavq strqlucitq
wi eternq. Dumnezeu ckwtigq, iar aceasta n-ar fi trebuit sq fie o surprizq
pentru nimeni.

42
43
Anexe:

1. Literatura profeticq 45
2. Cartea profetului Daniel 53
3. Fiii lui Dumnezeu 71

44
 Literatura profeticq

Profeyii Vechiului Testament au fost oameni ridicayi de Dumnezeu din

popor ‘n vremuri grele de apostazie wi de decqdere moralq. “n esenya lor,
acewti oameni au fost, ‘n vorbq wi faptq, <conwtiinya activq> a nayiunii.
Biblia prezintq trei categorii de oameni care trebuiau <unwi> ca
reprezentanyi ai lui Dumnezeu ‘n mijlocul poporului:
a. preoyii

b. ‘mpqrayii

c. profeyii

Primele douq categorii au avut un caracter permanent ‘n structura

socialq wi religioasq. Cea de a treia ‘nsq, profeyii, au apqrut doar sporadic,
‘n vremuri de decqdere, cknd preoyii wi ‘mpqrqyii nu-wi ‘mplineau datoria
cum se cuvenea.
Profeyii ar putea fi numiyi <trupe speciale> ale lui Dumnezeu, trimiwi
‘n faya nayiunii pentru a o readuce la matca ei prestabilitq. Apariyia
profeyilor nu a fost niciodatq semn de sqnqtate spiritualq.
“n general, mesajul profetic are douq caractere:
(1) Local wi contemporan cu vremea ‘n care a fost rostit.
(2) De vestire a unor ‘mpliniri viitoare ale planurilor lui Dumnezeu.
Adeseori, aceastq prevestire a viitorului izvorqwte tot din niwte
circumstanye locale contemporane (vezi Isaia 7:11 care dq nawtere
mesajului din v.12-14).
Este absolut necesar sq pqstrqm caracterul evreiesc al profeyilor din

45
Vechiul Testament. Acewti oameni s-au adresat ‘n special Israelului,
critickndu-i decqderea, vestindu-i disciplinarea prin pedeapsq,
‘ndemnkndu-l la pocqinyq wi vestindu-i slava viitoare pe care le-o
pqstreazq Dumnezeu ‘n istorie.
Celelalte nayiuni ale lumii sunt wi ele amintite ‘n textul profetic, dar
numai ‘n legqtura pe care o au cu destinul poporului ales. Ele au fost
folosite adesea ca pedeapsq pentru neascultarea lui Israel.
Biserica crewtinq ca atare nu este amintitq nicqieri ‘n mesajul profetic
al Vechiului Testament, ea rqmknknd o tainq pqstratq pentru vremurile
noastre (Efes. 3:1-6).

DEFINIYIA PROFEYIEI
Primul profet pomenit ‘n Biblie este ... Avraam (Gen. 20:7). Faptul
pare surprinzqtor, dacq nu ‘nyelegem care este esenya slujbei profetice.
Ea este descrisq cel mai bine ‘n pasajul din Exodul 7:1 wi 4:15-16 ‘n care
Dumnezeu ‘i spune lui Moise:
<Iatq cq te fac Dumnezeu pentru Faraon; wi fratele tqu Aaron
va fi proorocul tqu. Tu vei spune tot ce-yi voi porunci Eu, iar fratele
tqu Aaron va vorbi lui Faraon>. <Tu ‘i vei vorbi wi vei pune cuvinte ‘n
gura lui; ... El va vorbi poporului pentru tine, ‘yi va sluji drept gurq, wi
tu vei yinea pentru el locul lui Dumnezeu>.

“n text ni se vorbewte despre doi profeyi: Moise care va vorbi pentru

Dumnezeu wi Aaron care va vorbi pentru Moise.
Din descrierea de mai sus desprindem cu uwu-rinyq definiyia unui
profet: <purtqtorul de cuvknt al lui Dumnezeu ‘n mijlocul generayiei
sale>.
Fie cq vorbewte despre trecut, fie cq vorbewte despre prezent sau viitor,
oricine a primit un mesaj din partea Domnului ca sq-l rqspkndeascq ‘n
mijlocul oamenilor a fost numit wi considerat <profet>. Iatq de ce spune
Biblia despre Avraam cq era un prooroc wi iatq de ce este scris despre
Bisericq cq ea are astqzi slujba profeyiei (<Cqci mqrturia lui Isus este
duhul profeyiei> - Apoc. 19:10).

PROFEYIA CA O VESTIRE A VIITORULUI

Viitorul glorios al Israelului pe care-l vom ‘ntklni pretutindeni ‘n
cqryile profetice este bazat pe legqmintele: Avraamic (Gen 12:1-3),
Palestinian (Deut. 28:1-30:9) wi Davidic (2 Sam. 7:4-17). Aceste trei
legqminte dau profeyiilor evreiewti un caracter optimist wi <mesianic>.
Dumnezeu le-a promis evreilor cq ‘i va ‘ntoarce ‘n yara lor wi le va
46
restaura ‘mpqrqyia, awezknd pe tronul Ierusalimului un urmaw al lui David.
Dar <Mesia> acesta pe care l-au vestit profeyii trebuie sq fie deasemenea
wi un fiu al lui Avraam (Mat. 1:1) care va ‘nlesni rqscumpqrarea prin
intermediul jertfei. Rezultq de aici un caracter dublu al ‘mplinirilor
mesianice: unul de suferinyq wi jertfire pentru rqscumpqrarea poporului
wi unul de triumf pentru instaurarea ‘mpqrqyiei (Zah.9:9 ‘n contrast cu
Zah. 14:1-9). Acest caracter dublu i-a ‘ncurcat foarte mult pe ‘nvqyayii
poporului evreu (Luca 24:26-27; 1 Petru 1:10-12).
Biserica crewtinq wtie ‘nsq astqzi cq aceasta este natura lucrqrii lui
Christos. El a venit prima datq ca Mesia care trebuie sq moarq pentru
pqcatele lumii wi va reveni ca Mesia triumfqtor pentru a-Wi lua ‘n
stqpknire “mpqrqyia.
Dacq am vrea sq rezumqm mesajul profeyiilor ‘ntr-o singurq frazq
ar trebui sq spunem cq: el vestewte ‘nqlyarea nayiunii evreiewti, cqderea
ei prin neascultare, risipirea ei printre neamurile lumii, binecuvkntarea
lumii ‘ntregi prin lucrarea lui Mesia, Isus Christos, pocqinya nayiunii
evreiewti, re’ntoarcerea evreilor ‘n propria lor yarq, revenirea Domnului
Isus ‘n slavq, instaurarea “mpqrqyiei prin convertirea lui Israel la Domnul
Isus wi judecata tuturor ‘mpotrivitorilor “mpqrqyiei.

Cqryile profetice pot fi ‘mpqryite ‘n:

(1) pre-exilice: Isaia, Ieremia, Plkngerile lui Ie-remia, Osea, Ioel,

Amos, Iona, Mica, Naum, Habacuc, wi Yefania,

(2) exilice: Ezechiel, Daniel, wi Obadia, wi

(3) post exilice: Hagai, Zaharia wi Maleahi.

“mpqryirea ‘n <profeyi mari> wi <profeyi mici>, dupq volumul pe care ‘l

au aceste cqryi profetice nu este nici istoricq wi este mai bine sq fie evitatq.
Cheia calendarului ‘mplinirilor profetice este cartea profetului Daniel.
Ei ‘i vom acorda wi un spayiu mai mare.

IMPORTANYA PROFEYIILOR “MPLINITE

Sunt nenumqrate exemple de profeyii care s-au ‘mplinit ‘ntocmai:
profeyii despre evenimente prin care a trecut Israelul, profeyii despre
anumite locuri, yqri sau orawe, profeyii despre imperii.
Existq trei concluzii importante pe care le putem trage din ‘mplinirea

47
acestor profeyii:
Dumnezeu existq wi El este stqpknul absolut al istoriei.
Isaia ‘ndeamnq Israelul sq ‘nyeleagq bine aceastq realitate: <Aduceyi-
vq aminte de cele petrecute ‘n vremurile strqbune; cqci Eu sunt
Dumnezeu wi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu wi nu este niciunul ca
Mine. Eu am vestit de la ‘nceput ce are sq se ‘ntkmple wi cu mult ‘nainte
ce nu este ‘ncq ‘mplinit. Eu zic: <Hotqrkrile Mele vor rqmkne ‘n picioare
wi “mi voi aduce la ‘ndeplinire toatq voia Mea> (Isaia 46:9-10).
Numai unul care este Dumnezeu poate declara cu atkta certitudine:
<Da, Eu am spus wi Eu voi ‘mplini; Eu am plqnuit wi Eu voi ‘nfqptui>
(Isaia 46:11).
Putem avea o ‘ncredere desqvkrwitq ‘n Biblie. Aceastq carte se
declarq a fi Cuvknt venit la noi din partea lui Dumnezeu. Ea este plinq
de cunowtinye wi adevqruri pe care nici un om nu ni le-ar fi putut pune la
dispoziyie. Petru le amintewte cititorilor sqi cq:
<V-am fqcut cunoscut puterea wi venirea Domnului nostru Isus
Christos, nu ‘ntemeindu-ne pe niwte basme mewtewugit alcqtuite> (2 Petru
1:16). Nu era nevoie de awa ceva cqci: <Avem cuvkntul proorociei fqcut wi
mai tare; la care bine faceyi cq luayi seama ca la o luminq care strqlucewte
‘ntr-un loc ‘ntunecos> (2 Petru 1:19). Este evident cq, awa cum spune
Petru: <nici o profeyie n-a fost adusq prin voia omului; ci oamenii au
vorbit de la Dumnezeu, mknayi de Duhul Sfknt> (2 Petru 1:21).
Profeyiile deja ‘mplinite sunt o garanyie a celorlalte. Ele stabilesc un
anumit tipar de ‘mplinire. Vedem de exemplu cq profeyiile s-au ‘mplinit
literal, ‘n sensul cq evenimentele istorice au putut fi recunoscute din felul
‘n care fuseserq deja descrise.
Isaia nu putea sq-wi dea seama atunci de tot ce a profeyit el despre
viaya lui Mesia. Acum ‘nsq, dupq ce toate acestea s-au petrecut, noi ne
putem da seama cq el descrisese niwte fapte care aveau sq se petreacq
‘ntocmai.

DESPRE DIFICULTQYILE DE INTERPRETARE A

PROFEYIILOR
Mulyi dintre noi ne entuziasmqm observknd cum se ‘mplinewte
Scriptura sub ochii nowtri. Aceste ‘mpliniri dovedesc ‘ncq o datq cq
Dumnezeu este la ckrma lumii, conducknd-o spre ‘mplinirea planurilor
Sale. Profeyiile ne ajutq sq ne liniwtim sub asaltul evenimentelor
ameninyqtoare wi aparent haotice din lumea ‘n care trqim. Totuwi, este
bine sq fim prudenyi ‘n interpretqrile noastre profetice wi sq nu fim prea
dogmatici ‘n alcqtuirea unor sisteme escatologice prea rigide. Dumnezeu
48
nu ne-a dat tot planul istoriei, ci ne-a lqsat doar sq ‘ntrevedem <anumite>
evenimente care sq ne ajute sq ‘nyelegem cq istoria se aflq pe drumul
prestabilit wi sq ne avertizeze cq <vremea se apropie> (Apoc. 1:3; 22:10).
Conyinutul profeyiilor nu este uwor de ‘nyeles ‘nainte de ‘ntkmplarea
evenimentelor. Wi este ‘ncq wi mai greu sq awezqm toate aceste evenimente
profetice ‘ntr-o schemq cronologicq infailibilq.
Existq cel puyin ckteva probleme:

Problema numqrul unu: literatura apocalipticq.

Multe din textele profetice se ocupq de evenimentele din finalul
istoriei omenirii. Conyinutul acestor pasaje este plin de expresii wi imagini
aflate ‘ntre simbol wi realitate. “n viziune dumnezeiascq, profetul a fost
catapultat printr-un veritabil tunel al timpului wi s-a trezit martor al unor
scene pe care nu le-a putut ‘nyelege deplin din cauza barierelor de timp
wi civilizayie. Totuwi el ne-a transmis descrierea tuturor celor vqzute, dar
a fqcut-o folosindu-se de vocabularul izvorkt din suma experienyelor lui
personale.
Imaginayi-vq cq ar fi posibil ca un strq-strq-strqbunic de al
dumneavoastrq sq fie readus la viayq ‘n tumultul tehnologic al secolului
XX. Imaginayi-vq cq l-ayi aweza ‘n faya televizorului, sq fie martor la
revenirea navetei spayiale sau cq l-ayi lua la un tur cu mawina pe marile
artere de circulayie ale orawului. Cum ar putea el ‘nyelege ceea ce-l
‘nconjoarq wi cu ce cuvinte wi comparayii ar ‘ncerca sq descrie el toate
lucrurile de azi?
O asemenea problemq a avut de ‘ntkmpinat apostolul Ioan cknd a
fost pe insula Patmos. El a fost catapultat <‘n Duhul> devenind martor
al evenimentelor ce vor marca vremea sfkrwitului. El ‘wi face datoria
wi ne spune tot ceea ce vede, dar ne descrie realitatea ‘n cuvintele
vocabularului lui de om din secolul I. Iatq ce scrie el ‘n Apoc. 9:2-10:
< ... wi a deschis fkntkna Adkncului. Din fkntknq s-a ridicat
un fum, ca fumul unui cuptor mare. Wi soarele wi vqzduhul s-au
‘ntunecat de fumul fkntknii. Din fum au iewit niwte lqcuste pe
pqmknt. Li s-a dat o putere, ca puterea pe care o au scorpiile
pqmkntului. Li s-a zis sq nu vateme iarba pqmkntului, nici vreo
verdeayq, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-aveau pe
frunte pecetea lui Dumnezeu. Li s-a dat putere nu sq-i omoare, ci
sq-i chinuiascq cinci luni; wi chinul lor era cum e chinul scorpiei,
cknd ‘nyeapq pe un om. ... Lqcustele acelea semqnau cu niwte cai
pregqtiyi de luptq. Pe capete aveau niwte cununi, care pqreau de
aur. Feyele lor semqnau cu niwte feye de oameni. Aveau pqrul ca

49
 pqrul de femeie wi dinyii lor erau ca dinyii de lei. etc>

Este foarte lesne sq cazi ‘n ispita de a identifica aceste <lqcuste> cu

niwte elicoptere de luptq foarte sofisticate trimise sq rqspkndeascq gaze de
luptq.
Cine wtie dacq aceastq interpretare a noastrq nu ar fi ‘nsq nimic altceva
deckt o altq <contemporaneizare> a unor realitqyi pe care nici noi nu le
‘nyelegem ‘ncq?
“ntr-o bunq zi profeyia lui Ioan se va ‘ntkmpla ‘ntocmai wi atunci, abia
atunci, vom vedea cu toyii cq vestirea a fost exact conformq cu realitatea.
Pknq la acea vreme ‘nsq este bine sq nu fim categorici ‘n presupunerile
noastre.

Problema numqrul doi: timp uniform wi timp ‘n secvenye.

Aduceyi-vq aminte de o ‘ntkmplare petrecutq ‘n Nazaret. Cel mai
renumit <fiu> al locului tocmai se ‘ntorsese acasq wi cei din sinagogq i-au
dat cinstea sq citeascq textul pentru Sabatul respectiv, care s-a <nimerit>
sq fie tocmai din cartea profetului Isaia. Domnul a luat sulul wi a ‘nceput
sq citeascq:
<Duhul Domnului este peste Mine, pentru cq M-a uns sq
vestesc sqracilor Evanghelia; M-a trimis sq tqmqduiesc pe cei cu
inima zdrobitq, sq propovqduiesc robilor de rqzboi slobozenia, wi
orbilor cqpqtarea vederii; sq dau drumul celor apqsayi, wi sq vestesc
anul de ‘ndurare al Domnului> (Luca 4:18-19).

Dknd sulul ‘napoi, El a adqugat numai acest scurt comentariu: <Astqzi

s-au ‘mplinit cuvintele acestea din Scripturq, pe care le-ayi auzit> (Luca
4:21). Surprinzqtor ‘n aceastq scenq este cq Domnul Isus n-a citat ‘n
‘ntregime profeyia lui Isaia. Nu este de mirare cq ascultqtorii Lui de
atunci s-au scandalizat. Mkntuitorul ‘wi luase libertatea sq interpreteze
textul, desfqckndu-l ‘n fragmente profetice. Dacq vom citi Isaia 61:1-2,
vom vedea cq textul continuq spunknd: < ... wi o zi de rqzbunare a
Dumnezeului nostru>.
Astqzi ‘nyelegem de ce s-a oprit Domnul Isus. El venise prima datq
numai ca sq moarq pentru pqcatul lumii, fqcknd astfel posibilq mkntuirea
tuturor celor care vor crede. Prima parte a misiunii Lui a fost o ofertq
a harului. El va veni ‘nsq a doua oarq: <“ntr-o flacqrq de foc, ca sq
pedepseascq pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu wi pe cei ce nu ascultq de
Evanghelia Domnului nostru> (2 Tesal. 1:8-9). Aceastq a doua venire,
care este ‘ncq ‘n viitor, este asociatq cu judecata pe care o va aduce

50
Dumnezeu asupra tuturor oamenilor.
Oamenii care-L ascultau pe Domnul Isus ‘n Nazaret nu wtiau ‘nsq
aceasta. De fapt, nici Isaia ‘nsuwi nu a wtiut aceastq ordine a desfqwurqrii
evenimentelor. Versetul squ profetic ascundea ‘ntre cuvintele lui o
perioadq de peste douq mii de ani! Pasajele profetice nu sunt grozav de
clare atunci cknd este vorba despre timpul sau ordinea ‘n care se vor
‘ntkmpla evenimentele. Ele ne spun cq anumite lucruri se vor ‘ntkmpla,
dar amqnuntele desfqwurqrii vor putea fi ‘nyelese numai atunci cknd vom
fi martorii ‘mplinirilor.
Apostolul Petru, care a ‘nyeles aceastq limitare a oamenilor scrie:
<Proorocii, care au proorocit despre harul care vq era pqstrat
vouq, au fqcut din mkntuirea aceasta yinta cercetqrilor wi cqutqrii lor
stqruitoare. Ei cercetau sq vadq ce vreme wi ce ‘mprejurqri avea ‘n
vedere Duhul lui Christos, care era ‘n ei, cknd vestea mai dinainte
patimile lui Christos wi slava de care aveau sq fie urmate> (1 Petru
1:10-11).

Acest lucru trebuie yinut minte ori de ckte ori ‘ncercqm sq tqlmqcim
profeyiile. Da, existq profeyii ‘n care numerele joacq o importanyq
deosebitq, totuwi, majoritatea mesajelor profetice nu ne dau mare ajutor
‘n ‘ntocmirea unor <scheme profetice> wi n-ar trebui sq ne luqm libertatea
sq-L limitqm pe Dumnezeu la ‘nyelegerea noastrq aproximativq.

Problema numqrul trei: ‘mpliniri paryiale sau multiple.

Cknd poporul Ierusalimului a trimis o delegayie la Ioan Botezqtorul
sq-l ‘ntrebe: <Ewti Tu Ilie?> el wi-a clqtinat capul wi a rqspuns: <Nu sunt>
(Ioan 1:21).
Problema era foarte serioasq, cqci cu 400 de ani ‘nainte profetul
Maleahi declarase: <Iatq, voi trimite pe proorocul Ilie, ‘nainte de a veni
ziua Domnului, ziua aceea mare wi ‘nfricowatq> (Mal. 4:5). Poporul dorea
sq wtie dacq sosise vremea cknd trebuia sq aparq Mesia. Dacq acest Ioan
nu era <Ilie>, Cel nqscut ‘n Nazaret nu putea fi proclamat Mesia. Cum se
‘mpacq mesajul Domnului Isus cu rqspunsul dat de Ioan celor trimiwi de
popor?
“n Matei 17:11-13 Domnul explicq: <Este adevqrat cq trebuie sq vie
‘ntki Ilie, wi sq aweze din nou toate lucrurile. Dar vq spun cq Ilie a wi venit,
wi ei nu l-au cunoscut, ci au fqcut cu el ce au vrut>. <Ucenicii au ‘nyeles
atunci cq le vorbise despre Ioan Botezqtorul>.
Situayia aceasta este plinq de confuzie dacq nu recunoawtem o altq
caracteristicq a profeyiilor wi anume: anumite mesaje profetice au
51
‘mpliniri multiple ‘n situayii de armonii simetrice ale istoriei. Fiecare
din aceste ‘mpliniri este ‘n sine o ‘mplinire paryialq a profeyiei. Ioan
Botezqtorul venise: <‘n duhul wi puterea lui Ilie> (Luca 1:17) cqci
Dumnezeu wtia cq ‘ncq nu sosise vremea prezisq de Maleahi. Dacq
Israelul L-ar fi primit pe Domnul Isus, misiunea lui Ioan ar fi fost
suficientq. Dar Dumnezeu wtia cq nu va fi awa. Ilie despre care vorbewte
Maleahi va trebui sq vinq ‘nainte de cea de a doua venire a Domnului.
Mulyi comentatori ai Scripturilor sunt de pqrere cq el va fi unul dintre cei
<doi martori> despre care ne vorbewte cartea Apocalipsei (Apoc 11:3-12).

Un alt exemplu este ‘n cartea Deuteronomul. “n capitolul 28 ni se

spune cq atunci cknd Israel “l va pqrqsi pe Domnul, El ‘i va ‘mprqwtia
printre Neamuri (vezi 28:64-68). “n capitolul 30 li se face promisiunea
cq dacq se vor pocqi wi se vor ‘ntoarce la Domnul ‘n inimile lor, atunci wi
Dumnezeu ‘i va readuce ‘n yara mowtenirii lor (30:1-10).

Mulyi alyi profeyi au reluat apoi aceastq temq prevestind ambele

evenimente. Situayia s-a ‘ntkmplat ‘ntocmai pe vremea cknd
Nebucadneyar a dus yara ‘n robie, iar dupq 70 de ani de pedeapsq poporul
a fost readus ‘n yarq sub decretul dat de Cir persanul.
Interesant este ‘nsq cq alyi profeyi, post-exilici, reiau mesajul din
Deuteronom wi dupq ce poporul se afla deja ‘ntors ‘n yarq. Sq se fi referit
Moise la o altq ‘mplinire, post-Babiloneanq? Cea mai mare dislocare a
evreilor din yara lor s-a produs pe vremea ‘mpqratului roman Titus, dupq
anul 70 al erei noastre. Sq se fi referit ceea ce este scris ‘n Deuteronom
la o re’ntoarcere a evreilor care a ‘nceput dupq 1948 cknd s-a re’nfiinyat
Israelul? Wi acest exemplu ne aratq cq existq profeyii cu ‘mpliniri paryiale
wi multiple. Cine ne poate spune cu si-guranyq care sunt ele?
Rqspunsul la aceastq ‘ntrebare trebuie sq ne lipeascq wi mai mult de
Domnul. Numai El wtie <vremurile wi soroacele> (Fapte 1:7).

52
 Cartea Profetului Daniel

“ntreaga Biblie poate fi asemqnatq cu o oglindq plimbatq asupra

istoriei omenirii. Reciproca este valabilq, cqci ‘ntreaga istorie umanq
poate fi desprinsq din conyinutul profetic awezat ‘n cele 66 de cqryi ale
Bibliei.
Cartea lui Daniel poate fi numitq pe drept cheia descifrqrii mesajelor
profetice. Cadranul unui ceas n-ar fi de nici un folos fqrq ajutorul
limbilor indicatoare. Tot awa, pentru ‘ntregul Scripturii, cartea lui Daniel
este indicatorul principal care ne ajutq sq ne orientqm ‘n succesiunea de
evenimente consemnate ‘n profeyii.
Domnul Isus ‘l prezintq pe Daniel drept <un crainic al lucrurilor
viitoare> confirmknd ceea ce scrisese ‘nsuwi Daniel despre cartea sa: <Tu
‘nsq Daniele, yine ascunse aceste cuvinte wi pecetluiewte cartea, pknq la
vremea sfkrwitului. Atunci mulyi o vor citi wi cunowtinya va crewte> (Dan.
12:4). La venirea Sa Domnul Isus a proclamat ‘nceputul acestei <vremi a
sfkrwitului>, a ridicat pecetea de pe cartea lui Daniel wi a declarat emfatic:
(De acum) <Cine citewte sq ‘nyeleagq> (Matei 24:15).
Titlul: Cartea poartq numele autorului ei, Daniel, care se poate traduce
prin <Dumnezeu este judecqtorul>.

Autorul:
Dewi pare surprinzqtor, despre acest om extraordinar wtim foarte
puyine lucruri.
(1) “n tinereye a fost dus ca rob din Israel la Babilon. “n robie a hotqrkt
sq nu-wi piardq specificul nayional evreiesc, refuzknd sq <se spurce

53
mkncknd din bucatele aduse de la masa ‘mpqratului> (Dan. 1:8). Pus ‘n
wcoalq, a dat curknd dovadq de o ‘nyelepciune cu totul iewitq din comun,
dar mai ales s-a evidenyiat prin capacitatea supranaturalq de a pqtrunde ‘n
lumea lui Dumnezeu wi de a primi tqlmqciri pentru vise wi vedenii.

(2) Ca urmare a simpatiei de care s-a bucurat din partea lui

Nebucadneyar, a fost promovat ‘n cele mai ‘nalte dregqtorii imperiale. Wi
acolo ‘nsq wi-a pqstrat dorinya de a trqi ca un evreu cucernic. Din aceastq
cauzq, la vkrsta de 70-75 de ani a fost aruncat ‘ntr-o groapq cu lei, din
care Dumnezeu l-a scqpat ‘n chip miraculos. Caracterul squ integru wi
apartenenya lui la lumea supraomeneascq a revelayiei divine, l-au ajutat sq
pluteascq asemenea unei corqbii peste talazurile frqmkntate ale istoriei.

Monarhii lumii s-au succedat unul dupq altul: Nebucadneyar a fost

urmat de Belwayar, iar apoi Babilonul a cqzut ‘n stqpknirea lui Dariu,
medul wi a lui Cir, persanul. Simpatizat de toyi acewtia, Daniel a rqmas
mereu la curtea ‘mpqrqteascq, hqrqzit de Dumnezeu sq fie un fel de
<crainic dumnezeiesc> pe lkngq curyile imperiale ale pqmkntului. La ceas
de cumpqnq, el a fost, asemenea poporului ales din care a fqcut parte, un
fel de conwtiinyq cosmicq wi de <luminq a Neamurilor>.
Profetul Daniel a murit la Susa, probabil de bqtrkneye, la vkrsta de
90-94 de ani.

Contextul istoric:
Unul dintre motivele pentru care cartea lui Daniel a fost contestatq
este wi conyinutul supranatural al celor scrise de el. Vise, vedenii,
tqlmqciri, izbqviri miraculoase din foc sau din gura leilor, apariyii
angelice sunt ‘ntrepqtrunse ‘ntr-o yesqturq densq wi imposibil de separat.
De fapt existq un motiv foarte ‘ntemeiat pentru care factorul
supranatural este atkt de proeminent ‘n aceastq carte. “n vremea aceea
Israelul se afla ‘n captivitate. Ierusalimul se gqsea ‘n ruinq. Chiar wi
Templul - ultima speranyq a evreilor - fusese ras de pe faya pqmkntului.
“ntr-un fel, Iehova, Dumnezeul evreilor se dovedise mai slab deckt
dumnezeii Babilonului! Bel-Merodah ‘l ‘nvinsese pe Iehova, sau cel
puyin awa le plqcea sq creadq celor din pqgknul imperiu. Wi tot awa
erau ‘nclinayi sq creadq wi evreii. Re’ntoarcerea wi refacerea pqreau
imposibile. Nimeni nu credea ‘n spusele lui Ieremia care estimase durata
robiei la numai 70 de ani. La urma urmei, de ce s-ar yine Dumnezeu de
aceastq promisiune dacq nu s-a yinut de promisiunile fqcute lui David wi

54
Solomon?!
Lucrqrile supranaturale relatate de Daniel au fost tocmai niwte
rqspunsuri date unor astfel de gknduri. Ele au avut caracterul unor
semne venite din partea lui Iehova wi adresate lui Israel wi Neamurilor
deopotrivq.
Atunci cknd Dumnezeu a transferat dreptul de instrument al
suveranitqyii Sale de la Israel wi l-a dqruit lui Nebucadneyar, El l-a ridicat
pe evreul Daniel wi l-a awezat la curtea regalq Babiloneanq pentru ca
prin buzele lui wi prin acyiunile lui sq-l ‘nveye pe Nebucadneyar despre
necesitatea supunerii ‘naintea Celui Atotputernic. “ncetknd sq mai
vorbeascq la Ierusalim, Dumnezeu wi-a plasat solul la curtea marilor
imperii ale lumii, dovedind Neamurilor cq El existq wi cq are ultimul
cuvknt ‘n desfqwurarea evenimentelor istoriei lumii. “n acelawi timp, prin
activitatea lui Daniel, Dumnezeu a dovedit evreilor cq El continuq sq le
fie un Dumnezeu <de aproape>, gata sq le asigure supravieyuirea wi ‘n
stare sq-i elibereze wi acum din robie, tot awa cum a fqcut-o wi atunci cknd
i-a scos din yara Egiptului.

Conyinutul cqryii:
Cartea lui Daniel este plinq de ‘ntkmplqri ‘n care supranaturalul
invadeazq lumea obiwnuitq wi schimbq cursul istoriei. A fost vremea
cknd poporul lui Dumnezeu a avut nevoie de o revelayie deosebitq, cu
puternice implicayii ‘n desfqwurarea ulterioarq a istoriei.
Cea mai bunq dovadq cq aceste evenimente supranaturale s-au
petrecut ‘ntocmai wi nu au fost produsul fabulayiei o constituie chiar
transformqrile uluitoare pe care le-au produs asupra poporului evreu.
Pe durata robiei, evreii wi-au schimbat total atitudinea religioasq,
devenind dintr-un popor ‘nclinat spre idolatrie, un popor cu o credinyq
monoteistq mai tare deckt granitul. Cei plecayi ‘n robie s-au aflat acolo
din cauza celor aproximativ 500 de ani de cochetqrie cu idolii neamurilor
‘nvecinate.
“n numai 70 de ani petrecuyi ‘n robie, Dumnezeu i-a <curqyit> pe evrei
‘n cuptorul mkniei Lui wi i-a scos vindecayi pentru vecie. Nu mulyimea
idolilor din Babilon i-a schimbat pe evrei, ci tocmai acele manifestqri
dumnezeiewti supranaturale amintite ‘n cartea profetului Daniel.
De la Ezechiel wtim cq Daniel devenise celebru chiar fiind ‘ncq ‘n
viayq. Wi cum s-ar fi putut sq fie altfel dupq ‘ntkmplqri ca cele relatate
‘n capitolele 2 wi 3 ale cqryii sale? Ba ‘ncq sub influenya lui Daniel,
Nebucadneyar emisese wi celebrele lui proclamayii cqtre toate popoarele

55
din Imperiu ‘n care recunowtea suveranitatea Dumnezeului evreilor
(cap.4). Asemenea lucruri nu puteau sq-i lase indiferenyi pe cei din Israel.
Cu o nouq wi arzqtoare dorinyq, ei s-au aplecat asupra scrierilor profetice
ale lui Ieremia (<“n anul dintki al domniei lui, eu, Daniel, am vqzut din
cqryi cq trebuiau sq treacq 70 de ani pentru dqrkmqturile Ierusalimului,
dupq numqrul anilor despre care vorbise Domnul cqtre proorocul
Ieremia> - cap.9:2), wi ale lui Isaia. Acesta vorbise nu numai despre
cqderea viitoare a Babilonului, dar pomenise pe nume chiar wi pe cel ce
avea sq dea decretul de re’ntoarcere a iudeilor ‘n Canaan wi de rezidire a
templului din Ierusalim: Cir persanul (Isaia 45 wi 46).
Cum trebuie sq fi trqit evreii toate aceste evenimente? Cum trebuie sq
se fi uimit ei vqzkndu-le prinzknd viayq chiar sub ochii lor? Experienyele
din acewti 70 de ani de evenimente supranaturale explicq spulberarea
‘ndoielilor wi rqtqcirilor lor wi transformarea lor ‘ntr-un popor cu o adorare
totalq, unicq wi definitivq pentru Iehova.
Aranjarea cqryii este foarte clarq: primele 6 capitole sunt istorice, iar
ultimele 6 capitole sunt profetice.

Mesajul cqryii:
Scopul cqryii exprimat ‘n mesajul ei central este expus ‘n cuvintele
repetate emfatic de trei ori ‘n cuprinsul capitolului 4 (4:17,25,32): <Ca sq
wtie cei vii cq Cel Prea “nalt stqpknewte peste ‘mpqrqyia oamenilor, cq o dq
cui ‘i place>. Este semnificativ cq acest mesaj este fqcut sq ajungq la noi
prin gura smeritului Nebucadneyar, <capul> de aur wi cel dintki suveran
mondial din acestq <vreme a Neamurilor>.
O altq caracteristicq izbitoare a acestei cqryi este aceea cq ea este
scrisq ‘n douq limbi. De la capitolul 2:4 pknq la capitolul 7 este scrisq
‘n limba aramaicq. Restul textului este scris ‘nsq ‘n limba ebraicq. Are
faptul acesta vreo semnificayie? Noi credem cq da.
Existq o corespondenyq extraordinarq ‘ntre visul dat de Dumnezeu lui
Nebucadneyar (cap.2) wi prima vedenie a lui Daniel (cap.7) Amkndouq
ne traseazq cursul general al istoriei din <vremea Neamurilor>. Celelalte
vedenii ale lui Daniel privesc ‘nspre viitor mai ales din punct de vedere
al poporului Israel. Spre a le separa de restul, ca-pitolele de la 2 la 7 sunt
scrise ‘n aramaicq, limba care se vorbea atunci ‘n instituyiile comerciale wi
diplomatice ale lumii. Aceastq schimbare, de la limba ebraicq din debutul
cqryii, la limba aramaicq din mijlocul ei wi apoi ‘ntoarcerea la limba
ebraicq ilustreazq schimbarea accentului pe care Dumnezeu ‘l va pune ‘n
istoria lumii wi mai spune ceva, wi anume, cq Dumnezeu a dat lumii acces

56
numai la planul general al vremurilor, pqstrknd doar pentru cei ce wtiau
limba evreilor detaliile lui semnificative.
“n plus, folosirea ambelor limbi este ‘ncq o dovadq cq Daniel wi-a
scris cartea tocmai ‘n acea vreme. “nainte de vremea robiei, evreii n-ar
fi ‘nyeles aramaica (vezi 2 Regi 18:26), iar dupq robia babiloneanq, ei
n-ar mai fi ‘nyeles ebraica, deoarece ‘ncetaserq sq o mai foloseascq (vezi
Neemia 8:8). Numai wi numai ‘n perioada de timp ‘n care a trqit Daniel,
evreii au cunoscut amkndouq limbile amintite.
Dumnezeu a awezat chiar ‘n cuprinsul cqryii dovada datei
evenimentelor anunyate de autorul acestei scrieri. Astfel, El i-a redus la
tqcere pe cei care vor sq-i conteste valabilitatea, pentru cq de fapt nu vor
sq-i primeascq mesajul.
Cuvinte cheie, teme caracteristice: Pentru studiul nostru, cel mai
important este felul ‘n care Domnul Isus ‘l remarcq pe profetul Daniel
drept un crainic al lucrurilor viitoare (Matei 24:15-16). Datele prezentate
‘n cartea lui Daniel sunt ‘ntr-atkt de exacte wi de clare ‘nckt mai marii
iudeilor au interzis cu desqvkrwire studierea lor, ca nu cumva poporul sq
priceapq cq Isus a fost ‘ntr-adevqr <Unsul-Mesia>.
Mulyi alyi critici au susyinut cu ‘ncqpqyknare cq amqnuntele istorice
au fost adqugate mult mai tkrziu ‘n cartea lui Daniel de cqtre preoyi.
Descoperi-rile de la Marea Moartq (‘ntre altele wi o copie a cqryii lui
Daniel) au dovedit ‘nsq zdrobitor de clar cq textul profetic din care a citat
Domnul Isus a existat exact ‘n forma de azi cu sute de ani ‘nainte de era
crewtinq.
Cartea lui Daniel este cheia profeticq a Bibliei. Imaginea ei se reflectq
simetric ‘n cartea Apocalipsei. Cele mai importante pasaje profetice ale
cqryii sunt visele profetice ale lui Nebucadneyar din capitolul 2 wi vedenia
despre <cele waptezeci de sqptqmkni> din capitolul 9.
Visul lui Nebucadneyar din capitolul 2 schiyeazq istoria ‘mpqrqyiilor
lumii wi are un interes deosebit pentru Neamuri. Vedenia lui Daniel din
capitolul 9 este o profeyie privitoare la Israel wi la evenimentele cheie prin
care va trece acesta.

Visul lui Nebucadneyar.

Niciodatq nu a visat un muritor un vis mai epocal deckt acesta.
“mpreunq cu vedenia lui Daniel din cap.7 (care reia tema cap.2 wi o
lqmurewte ‘n detaliu), acest pasaj anunyq cq Dumnezeu s-a hotqrkt sq
renunye pentru un timp la importanya preponderentq pe care a jucat-o ‘n
istoria divinq Israelul wi sq aducq ‘n scenq >Vremea Neamurilor>, despre

57
care a vorbit Domnul Isus ‘n Luca 21:24.

Lui Nebucadneyar, preocupat de ceea <ce se va ‘ntkmpla ‘n vremurile

de pe urmq> (Dan. 2:28), Dumnezeu ‘i descoperq ‘n vis succesiunea de
pu-teri mondiale care se va desfqwura pe pqmknt ‘ncepknd cu Imperiul
58
lui wi pknq la venirea “mpqrqyiei <care va dqinui vewnic> (Dan.2:44.)
Aceastq ultimq ‘mpqrqyie pe care Dumnezeu o va aduce pe pqmknt va
fi instauratq <fqrq ajutorul vreunei mkini> wi va acoperi ‘ntreg pqmkntul
(Dan. 2:34,35,45).
Cei dintki crewtini au cunoscut wi ei aceste profeyii din cartea lui
Daniel wi le-au dat o interpretare foarte precisq. Iatq ce scria Hippol]tus,
care a trqit ‘ntre anii 160-236 dupq Christos wi a fost unul dintre ucenicii
lui Irineu, socotit la rkndul squ ca unul dintre cei patru mari teologi ai
vremii sale :
<Capul de aur al Chipului, ca wi leul corespunzqtor aratq Imperiul
Babilonian; pieptul wi brayele de argint ‘mpreunq cu simbolul ursului din
cap.7 sunt Imperiul Mezilor wi Perwilor; pkntecele wi coapsele de aramq
‘mpreunq cu pardosul (leopardul) ‘i aratq pe Greci, care au deyinut
supremayia ‘ncepknd cu vremea lui Alexandru Macedon; picioarele de
fier ca wi fiara <nespus de grozav de ‘nspqimkntqtoare wi de puternicq> ‘i
arqta pe Romani, care sunt ‘n fruntea lumii ‘n vremea de azi; picioarele
parte de fier wi parte de lut, ca wi cele zece coarne, sunt simboluri pentru
zece ‘mpqrqyii care nu s-au ridicat ‘ncq; celqlalt corn mai mic care s-a
ridicat dintre cele zece ‘l aratq pe Anticrist; piatra care lovewte Chipul wi
aduce Judecata asupra ‘ntregului pqmknt este Christos> (<Tretise on Crist
and Antichrist> - Ante-Nicene Fathers, Volumul V, pag. 210,par. 28).
Partea de profeyie care se ‘mplinise deja le era foarte clarq primilor
crewtini. Ei wi-au dat seama chiar wi cq ‘n perimetrul Imperiului Roman se
vor mai defini ‘ncq alte zece forme de guvernqmknt, aliate ‘ntr-o formq
de stqpknire comunq, care ‘i va face loc Anticristului wi cq Christos,
la cea de a doua venire a Sa, va pune capqt <vremii Neamurilor>,
instaurknd chiar aici pe pqmknt “mpqrqyia neprihqnirii. Cei dintki crewtini
nqdqjduiau ‘ncq de pe atunci ‘n venirea “mpqrqyiei. Nu este de mirare,
cqci “nsuwi Domnul ‘i ‘nvqyase sq se roage spunknd: <Vie Impqrqyia Ta>
(Mat. 6:10).
Revenind la secvenyele visului lui Nebucadneyar wi la tqlmqcirea pe
care i-o oferea Daniel ajungem sq privim la o veritabilq perspectivq a
istoriei. Iat-o:

Imperiul Babilonian - a ajuns sq domine lumea de atunci ‘ncepknd

cu anul 604 ‘nainte de Christos, prin venirea lui Nebucadneyar la putere,
ca un urmaw al lui Nebopolasar. Acest imperiu a fost supranumit: <Un
Imperiu de Aur, ‘ntr-o epocq de aur>. Realizqrile militare, economice wi
edilitare din Imperiu au depqwit fqrq termen de comparayie tot ceea ce
omenirea vqzuse pknq la vremea aceea.
Ca oraw, Babilonul era o minunqyie a lumii. Zidurile lui erau ‘ntinse
59
 pe un perimetru de 90 de \m cu
fiecare laturq lungq de 23 de \m, ‘nalt
de 70-100 de metri wi gros de 25 de
metri. “n interiorul orawului existau
provizii suficiente pentru a supravieyui
unui eventual asediu pe o duratq de
20 de ani. Rkul Eufrat fusese deviat
printre doi pereyi dubli ai orawului wi
asigura alimentarea cu apa necesarq.
Nebucadneyar adunase ‘n Babilon cantitqyi uriawe de aur: clqdise temple
aurite, statui de aur wi el ‘nsuwi domnea pe un uriaw tron turnat din
aur. Babilonul devenise un simbol al puterii omenewti wi al trqirii fqrq
Dumnezeu.
Ca simbol profetic ‘ntklnit de multe ori ‘n profeyii, Babilonul
reprezintq ‘ncercarea oamenilor de a se descurca fqrq Dumnezeu,
sistemul din care este exclusq ‘nchinarea la Dumnezeu wi ‘n care
omenirea este organizatq ‘ntr-o societate idolatrq. “n judecata lui
Dumnezeu, un astfel de sistem nu trebuie sq dqinuiascq. Chiar dacq el
nu-wi gqsewte un rival pe pqmknt de care sq se teamq, Dumnezeu “nsuwi i
se ridicq ‘mpotrivq wi-l sortewte pieirii.
“ntr-un text din Isaia (45:1) ni se spune cum Dumnezeu l-a ridicat pe
Cir-persanul wi cum l-a ajutat ‘n chip providenyial sq distrugq Babilonul,
‘nlesnindu-i pqtrunderea ‘n cetate prin niwte <poryi, care sq nu se mai
‘nchidq>. Istoria ne spune cq awa a wi fost. Acest Cirus-persanul a fost
ajutat sq asedieze Babilonul de Dariu-medul, un unchi bqtrkn al lui Cir.
Ei au plqnuit ca ‘n ajunul unei mari sqrbqtori din Babilon, cknd populayia
orawului se ‘mbqta de bucurie, sq devieze ‘ntr-o depresiune apele
Eufratului wi sq pqtrundq prin albia goalq a rkului, pe sub zidul cetqyii,
‘ntre cele douq ziduri ale fortificayiei. Totul ar fi rqmas ‘nsq zadarnic,
dacq <cineva> n-ar fi uitat tocmai ‘n seara aceea sq ‘nchidq poryile de
fier dinspre interiorul cetqyii. Dumnezeu hotqrkse ca falnicul Babilon sq
devinq <ca Sodoma wi Gomora>, un loc ‘n care nu va mai fi niciodatq
popor, ci ‘l vor locui fiarele pustiei wi-l vor bkntui stafiile (Isaia 13:19-
22). Despre cqderea Babilonului (‘n 538 ‘.Ch) mai vorbise wi Ieremia
(Ieremia 50:1-3, 8-9, 14-16, 22-25; 51:1-4, 56-57) cu aproape 80 de ani
‘nainte sq se ‘ntkmple. Amqnunte despre luarea Babilonului gqsim wi ‘n
cartea lui Daniel, ‘n capitolul 5:1-31.
Urmawul lui Nebucadneyar, numit de Daniel: Belwayar, n-a ‘nvqyat
nimic din experienyele tatqlui squ wi a fost ‘nlqturat de la tron de ‘nsuwi
Dumnezeu, care-l ckntqrise ‘n balanya dreptqyii Sale wi-l gqsise uwor (Dan.
5:22-28). Cqderea Babilonului a devenit sinonimq cu ‘nfrkngerea celor
60
ce se ridicq ‘mpotriva lui Dumnezeu, formknd un sistem prosper pentru
o vreme, mkndru wi arogant ‘n ‘nfqyiware, dar gol wi ignorant ‘n esenyq.
Cartea Apocalipsei ne prezintq cqderea unui alt Babilon, Babilonul
cel mare. Numirea aceasta este simbolicq bine’nyeles wi face aluzie
la asemqnqrile care vor exista ‘ntre societatea viitorului, ‘n timpul lui
Anticrist wi Babilonul istoric. Citiyi ‘n acest sens Apocalipsa 18:1- 24.
Concluziile acestui fragment din planul profetic revelat sunt multe. Noi
enumerqm doar ckteva:

(1) Dumnezeu face ce vrea ‘n istoria lumii (subliniatq de trei ori ‘n

Dan. 4:17,25,32).

(2) Dumnezeu poate ‘ngqdui pentru o vreme nebunia oamenilor.

(3) Mkndria merge ‘naintea cqderii.

(4) Oamenii nu ‘nvayq din experienya trecutului.

(5) Bogqyia wi slava lumii sunt puse ‘n ckntarul divin wi fiecare ‘wi va
primi rqsplata.

Imperiul Medo-Persan - a luat

fiinyq ‘n 538 ‘.Ch. wi a durat 200 de
ani, pknq cknd a apqrut pe scena lumii
Alexandru Macedon ‘n 331 ‘.Ch.
Despre felul ‘n care a cqzut Babilonul
‘n mkinile medo-perwilor gqsim scris
‘n Daniel cap.5 (‘n special v.30-31).
Dupq cum se vede din citirea textului,
cqderea Babilonului a fost hotqrktq
de ‘nsuwi Dumnezeu care o anunyase
de altfel cu aproximativ 100 de ani
‘nainte prin Isaia (13:17-18). Urmawul
lui Nebucadneyar n-a priceput nimic din experienya marelui ‘mpqrat
(Daniel 5:18-22) wi a trebuit sq fie scos din scena istoriei. “n visul lui
Nebucadneyar, imperiul Medo-persan corespunde <pieptului wi brayelor
de argint> (2:32), iar ‘n vedeniile lui Daniel, el este asemqnat cu <un urs
care stqtea ‘ntr-o rknq wi avea trei coaste ‘n gurq ‘ntre dinyi> (7:5), dar wi
cu berbecele din Dan. 8:1-4, 20. Aceste descrieri s-au potrivit ‘ntocmai
cu ca-racteristicile acestui imperiu ‘n care au fost introduse sisteme de
taxare draconice wi care wi-a ‘ntins cuceririle dincolo de Egipt wi pknq la
61
graniyele Greciei.
Fqrq ‘ndoialq cq, din punct de vedere profetic, evenimentul cel mai
extraordinar din cartea Daniel a fost ‘mplinirea absolut exactq a profeyiei
despre apariyia wi rolul ‘mpqratului persan Cir.
Cu aproximativ 100 de ani ‘nainte, Dumnezeu anunyase prin Isaia wi
numele acestui ‘mpqrat wi lucrarea pe care o va ‘mplini acesta: sq dea
voie evreilor sq se ‘ntoarcq ‘n patria lor (Isaia 45:1-13).
Pe cknd slujea la curtea ‘mpqratului Dariu, Daniel <a vqzut din cqryi>
cq s-au ‘mplinit datele anunyate de profetul Ieremia (25:11) despre robia
evreilor wi ‘mpreunq cu mai marii poporului iudeu s-au ‘nfqyiwat ‘naintea
‘mpqratului purtknd ‘n mkini sulul profeyiei lui Isaia. Impresionat de cele
citite, Cir s-a pus imediat pe lucru wi cqrturarul Ezra ne povestewte despre
hotqrkrea luatq de el (Ezra 1:1-11).
Dupq 200 de ani de dominare, Imperiul Medo-Persan s-a prqbuwit
‘ncercknd sq cucereascq Grecia. “n planul lui Dumnezeu, venise vremea
lui Alexandru Macedon. “n bqtqlia de la Arabela (331 ‘.Ch.) dewi
coplewiyi numeric (proporyia a fost se pare de douqzeci la unu ‘n favoarea
Medo-Persanilor), Grecii au obyinut o victorie zdrobitoare. “mpqratul
medo-persan a ‘ncercat zadarnic sq-wi regrupeze trupele ‘ntr-o retragere
strategicq. <Pardosul> grec (leopardul este cea mai rapidq dintre feline)
nu le-a dat nici un timp de rqgaz, ci i-a urmqrit peste tot cu o iuyime
nemai’ntklnitq ‘n istorie. Pas cu pas, imperiul medo-persan a dispqrut,
lqskndu-i loc lui Alexandru sq se ‘ntindq <pknq la marginile pqmkntului>
(Daniel 8:5).

Imperiul Grec - este asemqnat ‘n

visul lui Ne-bucadneyar cu <pkntecele
wi coapsele de aramq> (Daniel 2:32).
Imaginea a fost cum nu se poate mai
nimeritq, deoarece grecii au fost primii
‘n istoria lumii care au purtat ‘n afara
hainelor obiwnuite echipament de
rqzboi fqcut din aramq. Despre soldayii
greci se spunea cq sunt <de aramq>.
Coiful, platowele, wi scutul le-au dat grecilor avantaje nete wi i-au ajutat
sq ‘nfrkngq owti care-i depqweau cu mult din punct de vedere numeric.
Comandantul lor, Alexandru, a fost un geniu militar. Nimeni nu i-a putut
sta ‘mpotrivq. El a cucerit tot ceea ce putea fi cucerit ‘n vremea aceea, iar
dupq aceea, istoricii spun, a izbucnit ‘n plkns, pentru cq nu putea merge
mai departe.
Succesul l-a gqsit pe Alexandru Macedon foarte repede. La nici
62
treizeci de ani avea deja o putere incomensurabilq. El a trqit ‘nsq ca un
smintit ‘n beyii wi ‘n serbqri ‘n care era proclamat una cu zeii. De fapt,
chiar wi campania lui ‘mpotriva Indiei, s-a nqscut tot din dorinya de a
repeta ceea ce fqcuse ‘n tradiyia Olimpului grecesc Bachus wi Hercules.
La aproximativ 32 de ani, Alexandru Macedon a fost atins de friguri
wi a murit ‘n delir dupq 11 zile de chin. Era anul 323 ‘.Ch.
Influenya imperiului grecesc asupra Israelului a fost adkncq wi de
duratq. Filozofia greacq nu a fqcut casq prea bunq cu religia evreilor, dar
ocupanyii s-au impus prin forya armatq wi viclenia distracyiilor. Rezultatul
influenyei grecewti a fost o slqbire a moralei wi o provocare la adresa
atawamentului evreilor fayq de Dumnezeu.
“mpqratul grec Antioh Epifaniu a atins culmea represaliilor atunci
cknd a intrat cqlare ‘n Templu wi a oferit pe altar carne de porc (animal
necurat ‘n religia evreilor). El a omorkt preoyii wi a ‘ncercat o grecizare
foryatq a evreilor. Prin ceea ce a fqcut, Antioh a intrat ‘n istorie ca un
precursor al lui Anticrist. (La el face aluzie Domnul Isus ‘n Matei 24:15).
Obrqznicia cuceritorilor greci a trezit ‘nsq spiritul nayionalist ‘n evrei wi
sub conducerea Macabeilor, ei s-au revoltat wi wi-au dobkndit libertatea.
Aceastq scurtq perioadq de libertate s-a sfkrwit ‘nsq repede. Din cauza
frqmkntqrilor interne wi a luptelor fraticide, Israelul a slqbit treptat wi a
cqzut sub stqpknirea mawinii de rqzboi romane.

Imperiul Roman.
“n vedeniile lui, Daniel nu a gqsit
nici o asemqnare suficient de wocantq
pentru a ilustra ceva din caracterul
acestei puteri mondiale. Profetul scrie:
<Era o a patra fiarq, nespus de grozav
de ‘nspqimkntqtoare wi puternicq>
(Daniel 7:7). Nimic n-a putut sq stea
‘mpotriva acestei uriawe forye de
invazie romanq care <avea niwte dinyi
mari de fier, mknca, sfqrkma, wi cqlca
‘n picioare ce mai rqmknea> (Daniel
7:8).
Roma wi-a ‘nceput cuceririle ‘n anul 241 ‘.Ch., odatq cu invadarea
Siciliei. Sub tqlpile Legiunilor ei au cqzut apoi Europa, Asia Micq,
Orientul Mijlociu wi coasta de nord a Africii, astfel cq ‘ntreaga
Mediteranq devenise un lac al Imperiului.
“n timp ce alte imperii au durat o perioadq mqsuratq ‘n zeci sau sute
de ani, puterea Romei a instaurat un Imperiu care a dqinuit mai bine
63
de 1.500 de ani. Chiar dacq ramura de apus a Imperiului a cqzut cam
pe la anul 500 d.H., Imperiul Bizantin a continuat pknq ‘n 1453 d.H.
De departe, Imperiul roman a fost cel mai mare dintre imperiile lumii.
Din cele patru puteri mondiale anunyate de Dumnezeu prin visul lui
Nebucadneyar wi prin vedeniile lui Daniel, Imperiul roman este important
‘ntr-un mod aparte:

(1) El va fi cea din urmq formq de stqpknire omeneascq asupra

pqmkntului

(2) El va fi imperiul ‘n care va lovi Christos la cea de a doua Sa

venire. Asupra acestui imperiu se meritq sq aruncqm o privire mai atentq
wi sq cqutqm sq identificqm fragmentele de informayii pe care ni le pune
la dispoziyie textul profetic.

Caracteristicile profetice ale imperiului fiarei:

a) Este un imperiu segmentat ‘n douq secyiuni distincte. Textul

din Dan. 2:33 ne spune cq ‘n prima lui parte de existenyq (<picioare>),
imperiul este unitar wi are tqria fierului, ‘n timp ce ‘n cea de a doua parte
a existenyei lui (de la fluierele picioarelor ‘n jos) imperiul se ‘nfqyiweazq
sub forma unei imposibile unitqyi ‘ntre fierul wi lutul amestecate
‘mpreunq. “ntr-adevqr, imperiul fiarei a patra a debutat sub numele de
Imperiu al Romei wi a supus sub tqlpile invincibilelor ei legiuni toatq
suflarea lumii. Romanii au cucerit prin foryq wi au dominat prin teroare.
Fqrq a fi vreodatq cucerit (!!!), acest imperiu al Romei a cqzut ‘ntr-un fel
de <lewin>, dispqrknd temporar de pe scena istoriei. El s-a dat la o parte
ca sq facq loc pentru <vremea Bisericii>.

(Noi trqim acum ‘n vremea

sfkrwitului wi putem vedea cum
imperiul Romei se reface, ca
formq wi ca alcqtuire, sub numele
de <Confederayia Europeanq> sau
<Piaya Comunq> sau <Comunitatea
Europeanq>. Existq astqzi un
<Parlament European> ca un mugure al
unei visate conduceri unice).

“n cea de a doua sa fazq, Imperiul Romei sau Imperiul Fiarei, nu

va mai fi unitar, ci fragmentat ‘n zece unitqyi distincte de guvernqmknt
64
simbolizate de cele zece coarne ale fiarei (Daniel 7:7-8; Apoc.13:1).
Faptul cq imperiul fiarei a patra se reface, este semnul cq vremea
Bisericii este pe sfkrwite wi cq
Dumnezeu este gata sq reia firul
profeyiilor lui Daniel.

“n ordine cronologicq urmeazq ca,

dupq plecarea Bisericii, ‘n imperiu
sq aparq <Omul fqrqdelegii, Fiul
pierzqrii, Nelegiuitul> (2 Tesal.
2:3-12; 1 Ioan 2:18; Apoc. 13:3-8),
micul corn din vedenia lui Daniel
7:8, Anticristul, >domnul care va
veni> (Daniel 9:26). El va face
semne mari wi minuni, va intra ‘n Templul din Ierusalim wi se va da drept
Dumnezeu, va face rqzboi cu sfinyii wi-i va birui, dar va fi nimicit de
<piatra desprinsq fqrq ajutorul vreunei mkini omenewti> (Daniel 2:34-35).
Acest Anticrist va fi nimicit de suflarea Domnului Isus care-l va prqpqdi
la arqtarea venirii Sale (2 Tesaloniceni 3:8). Dumnezeu va da apoi
“mpqrqyia ‘n mkinile Fiului Omului care va veni pe norii cerului (Daniel
7:13-14; 1 Corint. 15:24-27; Ps. 2).

b) Este un imperiu care va avea o putere ‘nfricowqtor de mare.

Grozqvia acestui imperiu nu wi-a gqsit echivalent ‘n nici o creaturq de
pe faya pqmkntului. Textele profetice ‘l numesc pur wi simplu <FIARA>.
Impresia pe care a lqsat-o asupra lui Daniel a fost una <nespus de grozav
de ‘nspqimkntqtoare wi de puternicq>: <Avea dinyi mari de fier wi mknca,
sfqrkma wi cqlca ‘n picioare ce mai rqmknea; era cu totul deosebitq de
toate fiarele de mai ‘nainte> (Daniel 7:7) Astqzi oamenii au descoperit
energia atomicq wi armele moderne de distrugere ‘ngrozesc pe toyi
locuitorii pqmkntului. Puterea de dominare a Fiarei se va sprijini wi pe
ameninyarea cu rqzboiul atomic.

c) Este un imperiu ‘n care totul wi toyi se vor afla sub controlul celui
aflat la putere. Apocalipsa ne spune cq fqrq asentimentul Fiarei <nimeni
nu va putea sq vkndq sau sq cumpere> (Apoc.13:15-18).
Mult timp aceastq profeyie a pqrut greu de crezut, dar acum, de cknd
au apqrut calculatoarele electronice, computerele wi credit-cardurile
cu coduri numerice, toatq lumea wtie cq acesta este drumul pe care se
‘ndreaptq societatea de mkine.

65
 d) Este un imperiu cu o ‘nchinare impusq. Forme de ‘nchinare impusq
au mai existat wi ‘n alte timpuri, dar ceea ce se va ‘ntkmpla ‘n timpul
domniei Fiarei va ‘ntrece orice ‘nchipuire. O a doua personalitate, la
fel de dezumanizatq (wi numitq din acest motiv: <o a doua fiarq>), va
‘ndemna tot pqmkntul sq cadq ‘n admirayia Fiarei celei mari:
<Ea lucra cu toatq puterea fiarei dinaintea ei (aceiawi putere
satanicq deci) wi fqcea ca pqmkntul wi locuitorii lui sq se ‘nchine
fiarei dintki, a cqrei ranq fusese vindecatq. ...Ea a zis locuitorilor
pqmkntului sq facq o icoanq fiarei, care avea ranq de sabie wi trqia.
I s-a dat putere sq dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sq
vorbeascq wi sq facq sq fie omorkyi toyi cei ce nu se vor ‘nchina
icoanei fiarei> (Apocalipsa 13:12-15).

e) este primul wi singurul imperiu care, crezknd ‘n Dumnezeu, se va

ridica declarat ‘mpotriva Lui. Forme de ‘mpotrivire fayq de Dumnezeu
au existat ‘ntodeauna, dar deobicei oamenii aceia erau sau agnostici sau
atei sau idolatri. Fiara care va conduce imperiul roman restaurat, va fi pe
fayq Anti-Dumnezeu, Anti-Christos. Diavolul ‘nsuwi o va ‘nsufleyi dupq
‘ncercarea de atentat sugeratq de <rana de moarte care fusese vindecatq>
(Apoc.13:12) wi ‘i va transmite ‘mpotrivirea lui fayq de Stqpknul
universului care l-a fqcut <sq-wi piardq vrednicia> wi sq devinq <Satanah>
(“mpotri-vitorul).
Fiara <va intra ‘n Templul lui Dumnezeu, dkndu-se drept Dumnezeu>
(2 Tesal. 2:4).
<El va rosti vorbe de hulq ‘mpotriva Celui Prea “nalt, wi se va
‘ncumeta sq schimbe vremile wi legea; wi sfinyii vor fi dayi ‘n mkinile
lui timp de o vreme, douq vremi wi jumqtate de vreme> (Daniel
7:25). <“mpqratul va face ce va dori; se va ‘nqlya mai presus de toyi
dumnezeii wi va spune lucruri ne mai auzite ‘mpotriva Dumnezeului
dumnezeilor; wi va propqwi pknq va trece mknia, cqci ce este
hotqrkt se va ‘mplini. Nu va yine seama nici de dumnezeii pqrinyilor
sqi, nici de dorinya femeilor; cu un cuvknt, nu va yine seama de nici
un dumnezeu, ci se va slqvi pe sine mai pe sus de toyi> (Daniel
11:36-37).

Despre acest imperiu al Antichristului gqsim o relatare mult mai

amqnunyitq ‘n cartea Apocalipsei. Pentru studiul de fayq este bine sq ne
oprim aici wi sq ne amintim cq aceastq ultimq formq de guvernqmknt a
oamenilor, mai rea wi mai perversq deckt toate celelalte, va fi pedepsitq
nu prin intervenyia vreunei alte structuri sociale, ci prin ‘nsqwi intervenyia
lui Dumnezeu, care ‘n persoana lui Christos (<piatra desprinsq fqrq
ajutorul vreunei mkini omenewti> - Daniel 2:34) se va nqpusti asupra
chipului vqzut de Nebucadneyar, punknd capqt vremii Neamurilor, wi

66
‘ntemeind o nouq “mpqrqyie, care va fi datq <poporului sfinyilor Celui
Prea “nalt> (Daniel 7:27).
<M-am uitat ‘n timpul vedeniilor mele de noapte wi iatq cq pe
norii cerului a venit unul ca un fiu al omului; a ‘naintat spre Cel
‘mbqtrknit de zile wi a fost adus ‘naintea Lui. I S-a dat stqpknire,
slavq wi putere ‘mpqrqteascq, pentru ca sq-i slujeascq toate
popoarele, neamurile, wi oameni de toate limbile. Stqpknirea Lui
este o stqpknire vewnicq, wi nu va trece nicidecum, wi ‘mpqrqyia Lui
nu va fi nimicitq niciodatq> (Daniel 7:13-14).

Fqrq sq stqruim prea mult la analizarea visului lui Nebucadneyar, este

bine totuwi sq subliniem douq concluzii care ne afecteazq pe noi, cei de
astqzi:

(1). Sfkrwitul epocii noastre nu se va produce ‘n urma unei

‘mbunqtqyiri treptate care sq culmineze cu venirea “mpqrqyiei cerurilor,
ci se va ‘mplini printr-un moment de crizq, de prqbuwire wi de catastrofq
neawteptatq. “n vedenia lui Nebucadneyar, peste degetele de fier wi lut se
prqbuwewte <piatra, deslipitq fqrq ajutorul vreunei mkini> (arqtatq ‘n cap.7
a fi Christos ‘n “mpqrqyia lui Mesianicq) wi face bucqyi ‘ntreg Chipul,
transformkndu-l ‘ntr-o pleavq luatq de vknt wi ‘mprqwtiatq fqrq urmq
(cap.2:34-35, 43-45). Iatq ce scrie {illiam Ne[all ‘n aceastq privinyq:

<Toate visqrile moderne despre un Mileniu ‘nainte de venirea lui

Christos sunt erezii nqscute dintr-o necugetatq ‘ncredere ‘n bunqtatea
oamenilor sau, wi mai grav, din ‘nwelare Satanicq. <Cknd vor zice:
<Pace wi liniwte!> atunci o prqpqdenie neawteptatq va veni peste ei, ca
durerile nawterii peste femeia ‘nsqrcinatq, wi nu va fi chip de scqpare>
(1 Tesal.5:3). Christos va face rqzboi cu lumea actualq wi va spulbera
puterile lumii transformkndu-le ‘n <pleavq purtatq de vknt>.

(2). Sfkrwitul vremurilor noastre este acum aproape. Cele douq

picioare ale Chipului din visul lui Nebucadneyar sunt o reprezentare
fidelq a istoriei. Dupq ckte wtim, imperiul roman s-a rupt ‘n douq ramuri
- Imperiul de Rqsqrit wi Imperiul de Apus. Despqryirea s-a produs ‘n anul
395 d.Ch.
Fqrq sq riscqm prea mult, noi credem cq ne aflqm astqzi ‘n perioada
descrisq de imaginea celor zece degete ale picioarelor Chipului din vis.
Trqim astqzi o renawtere a Imperiului roman pe teritoriul cunoscut din
Europa. Slqbiciunea fierului amestecat cu lutul, definewte cum nu se
poate mai bine, lipsa de coeziune care existq sub masca unitqyii europene.
<Legqturile omenewti> de care vorbea Daniel existq: cqsqtorii peste
67
graniye, cqlqtorii fqrq pawapoarte, investiyii multinayionale, libertatea
companilor de a prelua contracte ‘n alte yqri, planul de a avea ‘n curknd o
monedq comunq unicq, etc. Totuwi, dominarea Europei de astqzi asupra
lumii nu va mai avea forya wi tqria Imperiului de altqdatq. Dominarea
militarq va fi ‘nlocuitq cu dominarea economicq wi politicq. Wubrezenia
pqryilor componente ‘i va determina pe cei din noua Europq Unitq sq-l
accepte ca unic conducqtor pe Anticrist. Cu soluyiile propuse de el,
lumea va pqrea cq iese din impas, dar ...pacea adevqratq nu va fi awezatq
deckt la venirea Domnului Pqcii. Va mai fi un groaznic rqzboi mondial:
Armaghedonul, sau <ultimul rqzboi dinaintea pqcii>.

CELE 70 DE SQPTQMKNI
Vedenia din cel de al 9-lea capitol al cqryii lui Daniel este o profeyie
privitoare la Israel wi la evenimentele cheie prin care va trece acest popor
<de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, pknq la
Unsul (Mesia), Ckrmuitorul> (Dan. 9:25).
Aceastq perioadq cuprinde istoria din <vremea Neamurilor>, pknq
cknd Dumnezeu se va arqta wi va reaweza Israelul ‘n prerogativele
Mesianice (<toate Neamurile vor fi binecuvkntate ‘n sqmknya ta> - Gen
22:18).

Iatq cuprinsul profeyiei:

In versetele 24-27 i se spune lui Daniel cq: <70 de sqptqmkni au fost
hotqrkte asupra poporului tqu>. Aceste 70 de sqptqmkni (sau septade,
68
deoarece ‘n limba folositq grupa de 7 nu are neapqrat semnificayia de
sqptqmknq) sunt ‘mpqryite ‘n douq grupe, dupq cum urmeazq: primele 69
de sqptqmkni wi sqptqmkna a-70-a.
<De la darea poruncii pentru rezidirea Ierusalimului> wi pknq ‘n ziua
cknd Mesia va fi <stkrpit> au fost hotqrkte <wapte sqptqmkni wi wase zeci wi
douq de sqptqmkni>. Fqcknd socotelile ajungem la 69x7=483 de ani de
la decret wi pknq la moartea lui Mesia. Rqmkne ‘ncq o a 70-a sqptqmknq
de ani, rezervayi pentru vremea sfkrwitului, cknd un <domn al unui popor
care va veni> va face un legqmknt trainic cu Israelul, dar la mijlocul
acestei sqptqmkni va cqlca legqmkntul wi, intrknd ‘n Templu, se va da
drept Dumnezeu.
Pentru a ‘nyelege profeyia trebuie sq stabilim data la care s-a dat
decretul pentru rezidirea Ierusalimului. Trecknd peste cele trei decrete
amintite de Ezra ‘n cartea sa wi care au lqsat Ierusalimul cu zidurile ‘ncq
neridicate, ajungem la porunca datq de Artaxerxe ca urmare a cererii
fqcute de Neemia: <trimite-mq ‘n Iuda, la cetatea mormintelor pqrinyilor
mei, CA S-O ZIDESC DIN NOU> (Neemia 2:5). Data acestui decret
este: <“n luna Nisan a anului al douqzecelea al ‘mpqratului Artarxerxe>
sau ‘n luna Nisan 445 ‘.Ch.
Dupq obiceiul evreiesc, atunci cknd nu ni se precizeazq ziua din lunq
este vorba de cea dintki zi a ei. Fqcknd transformqrile corespunzqtoare
ca-lendarului Iulian, Sir Robert Anderson ‘n colaborare cu <Astronomer
Ro]al> au ajuns la concluzia cq aceastq datq a fost 14 Martie 445 ‘.Ch.
“n socotelile profetice se vorbewte ‘n anii luni-solari de ckte 360 de
zile (vezi toate socotelile lui Ioan ‘n cartea Apocalipsei) wi dacq facem
socotelile de rigoare ajungem exact la ziua ‘n care a intrat Domnul
Isus ‘n Ierusalim. Nu se poate sq nu fi wocat de precizia cu care s-au
‘mplinit prezicerile lui Daniel. Cu pasiunea lui pentru amqnunte,
evanghelistul Luca ne spune cq aceste lucruri se ‘ntkmplau <‘n cel de al
cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar> (Luca 3:1). Wtiind
cq Tiberiu wi-a ‘nceput domnia la 19 August anul 14 d.H. ajungem cu
socoteala la anul 29 d.H. sau exact 483 de ani de la porunca pentru
rezidirea Ierusalimului.
Cine a citit Evangheliile wtie cq Domnul Isus s-a retras ‘ntr-un fel
de obscuritate deliberatq dupq ce a fost refuzat de mai marii evreilor
awteptknd ceea ce El numea <ceasul> care-i fusese hotqrkt. Era vorba de
ceasul profetic al ‘mplinirilor Mesianice (Ioan 2:4; 7:8; 8:20).
<Acum sufletul Meu este tulburat. Wi ce voi zice?... Tatq,
izbqvewte-Mq din CEASUL acesta?... Dar tocmai pentru aceasta
am venit pknq la CEASUL acesta!> (Ioan 12:27).

69
 “ntr-adevqr, ‘n repetate rknduri El le-a poruncit ucenicilor sq nu
spunq nimqnui despre divinitatea Sa, dar ‘n ziua Floriilor a primit slava
mulyimilor care L-au primit ca pe Mesia! Cknd fariseii au protestat,
invocknd blasfemia wi teama de represaliile romanilor, Domnul Isus le-a
spus clar: <Aceasta este ziua!> <Vq spun cq dacq vor tqcea ei, pietrele vor
striga!> (Luca 19:40)
Fqrq a-wi face iluzii, El a privit de departe Ierusalimul wi a izbucnit ‘n
plkns spunknd:<Dacq ai fi cunoscut wi tu mqcar ‘n aceastq zi, lucrurile
care puteau sq-yi dea pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tqi. Vor
veni peste tine zile cknd vrqwmawii tqi te vor ‘nconjura cu wanyuri, te vor
‘mpresura wi te vor strknge din toate pqryile; te vor face una cu pqmkntul,
pe tine wi pe copiii tqi din mijlocul tqu; wi nu vor lqsa ‘n tine piatrq peste
piatrq, PENTRU CQ N-AI CUNOSCUT VREMEA C”ND AI FOST
CERCETATQ> (Luca 19:42-44)
Ierusalimul ar fi trebuit sq wtie cq se ‘mpliniserq cei 483 de ani wi
cq venise vremea profeyiei rostitq de Zaharia: <“mpqratul, Ckrmuitorul
venise blknd wi cqlare pe un mknz, pe mknzul unei mqgqriye> (Zaharia
9:9; Matei 21:4-5). Se ‘mpliniserq cei 483 de ani de awteptare. <Unsul>
‘nainta spre criza supremq a cqlqtoriei lui terestre. Se apropia de
momentul cknd avea sq fie <stkrpit>, wi nimeni ‘n afarq de El nu wtia ‘ncq
ce vroise sq spunq Daniel atunci cknd adqugase <stkrpit, wi nu va avea
nimic> (9:26). Mkntuitorul cqlqtorea ‘nspre “nviere!
Ce se ‘ntkmplq ‘nsq cu sqptqmkna a 70-a ? Ea rqmkne ‘ncq ‘n viitor.
“ntre <stkrpirea> Unsului la sfkrwitul celei de a 69 sqptqmkni wi ‘nceputul
celei de a 70-a sqptqmkni se ‘ntinde acum <taina yinutq ascunsq de
veacuri>: vremea Bisericii. Biserica a fost un secret pe care Dumnezeu
nu l-a descoperit celor din Israel (Efeseni 3:2-13). La sfkrwitul acestei
perioade, ‘n care harul este <la Neamuri>, Dumnezeu se va ‘ntoarce iarqwi
‘nspre Israel. “i va readuce ‘n patria lor wi vor trqi ‘mpreunq cu toatq
omenirea vremea amqgitoare a Anticristului. Sub protecyia lui iniyialq, ei
‘wi vor putea reconstrui Templul, dar la jumqtatea sqptqmknii, legqmkntul
va fi rupt, Anticristul va intra ‘n Templu dkndu-se drept Dumnezeu
wi declanwknd lanyul violent de evenimente relatat pe larg ‘n cartea
Apocalipsei.
Din pqcate nu putem merge mai departe ‘n a-nalizarea profeyiilor lui
Daniel. Sperqm ‘nsq ca acest studiu asupra celor douq pasaje profetice de
bazq sq vq fie folositor pentru investigayii perso-nale ulterioare.
“ntre timp, cu cea de-a 70-a sqptqmknq ‘n minte, noi awteptqm sunetul
trkmbiyei divine, vocea arhanghelui, coborkrea Domnului, deschiderea
mormintelor, ‘nvierea celor sfinyi, stqpknirea din timpul “mpqrqyiei, wi
slava de care vor fi urmate toate acestea.
70
 Fiii lui Dumnezeu

<Cknd au ’nceput oamenii sq se ’nmulyeascq pe faya pqmkntului

wi li s-au nqscut fete, fiii lui Dumnezeu au vqzut cq fetele oamenilor
erau frumoase wi din toate wi-au luat de neveste pe acelea pe care
le-au ales> - Gen. 6:1-2

Pentru a fi numit ’n categoria <fiilor lui Dumnezeu> trebuie sq fii un

produs nemijlocit al creayiei divine. <Ce este nqscut din carne este carne>.
Dumnezeu este Duh wi doar <ce este nqscut din Duh este duh> (Ioan 3:6).
Fiind creat direct de Dumnezeu, Adam are dreptul sq fie numit <fiul
lui Dumnezeu> (Luca 3:38). Tot awa acum, cei ce sunt <’n Christos>,
fqcuyi pqrtawi naturii divine printr-o <nouq creayie> wi ajunwi sq fie
<nqscuyi din nou>, <de sus> sau <din Dumnezeu> (2 Cor. 5:17; Efes.
2:10), au dreptul sq aparyinq acestei categorii privilegiate de <copii ai lui
Dumnezeu> (Ioan 1:13; Rom. 8:14-15; 1 Ioan 3:1).
Pentru toyi ceilalyi oameni care au trqit vreodatq pe pqmknt, necreayi
direct de Dumnezeu, ci doar nqscuyi dintr-o altq fiinyq umanq, este
valabilq terminologia folositq ’n Faptele Apostolilor 17:28: <Suntem din
neamul lui ...> , unde cuvkntul grec este genos (genos), cu semnificayie de
rudenie sau <gen> originat de Dumnezeu.
Fiind creayi direct de Dumnezeu, ’ngerii au wi ei dreptul sq fie numiyi
<fii ai lui Dumnezeu> (Iov. 1:6; 2:1; 38:7; Psalm 29:1; 89:6; Daniel 3:25)
wi <duhuri> (Psalm 104:4; Evrei 1:7,14)
Aceastq scurtq lqmurire ne ajutq sq interpretqm corect unul din
pasajele adeseori controversate wi rqu ’nyelese: Geneza 6:1-7. Fiinyele
care sunt numite aici fii de Dumnezeu au fost interpretate uneori
ca descendenyi din neamul lui Set, singura seminyie despre care se
71
presupune cq a rqmas credincioasq standardelor de moralq divinq. O
astfel de interpretare, dewi atrqgqtoare, nu este sprijinitq de evidenyele
textului Scripturii. Unul dintre cele mai renumite manuscrise grecewti
ale traducerilor originalului ebraic, Septuaginta, pune chiar termenul de
<’ngerii> acolo unde la noi gqsim expresia <fiii lui Dumnezeu> !
Incidentul descris ’n Geneza 6 reprezintq fqrq ’ndoialq un act
de neascultare al ’ngerilor. Avem de a face cu o categorie de ’ngeri
’mpotrivitori fayq de Dumnezeu, care au ’ncercat sq-I saboteze planurile.
Faptul cq o astfel de <cqdere> a existat ’n experienya unora din fqpturile
’ngerewti create de Dumnezeu ni se spune lqmurit wi ’n versetul 6 al
epistolei lui Iuda: <El (Dumnezeu) a pqstrat pentru judecata zilei celei
mari, puwi ’n lanyuri vewnice, ’n ’ntunerec, pe ’ngerii care nu wi-au pqstrat
vrednicia, ci wi-au pqrqsit locuinya.> Termenul oiketerion (oi\eterion),
<locuinya>, mai apare ’n Noul Testament doar o singurq datq ’n 2
Corinteni 5:2 wi definewte un trup spiritual (posibil pentru noi doar dupq
’nviere): <Wi gemem ’n cortul acesta, plini de dorinya sq ne ’mbrqcqm
peste el cu locawul (oiketerion) nostru ceresc.>
O altq referinyq despre <invazia> ’ngerilor ’n lumea muritorilor umani
ne este datq ’n 1 Petru 3:20 wi 2 Petru 2:4. Fqrq ’ndoialq, pescarul Petru
a ’nvqyat despre aceste realitqyi din sfera cereascq de la Domnul Isus
’nsuwi: <Domnul Isus a ’nviat ’n duh, ’n care S-a dus sq propovqduiascq
duhurilor din ’nchisoare, care fuseserq rqzvrqtite odinioarq, cknd
’ndelunga rqbdare a lui Dumnezeu era ’n awteptare, ’n zilele lui Noe, cknd
se fqcea corabia, ’n care au scqpat un numqr mic de suflete, wi anume
opt.> <Cqci dacq n-a cruyat Dumnezeu pe ’ngerii care au pqcqtuit, ci i-a
aruncat ’n Adknc, unde stau ’nconjurayi de ’ntunerec, legayi cu lanyuri wi
pqstrayi pentru judecatq, ...>
Rezultatul ’ncruciwqrii dintre <fiii lui Dumnezeu> wi fetele oamenilor
a dat nawtere pe pqmknt la un fel de supra-rasq umanq, numitq ’n textul
ebraic gibor wi tradus la noi prin <viteji>, <oameni cu nume> (Gen.
6:4). Dewi putem pune ’n seama acestor fqpturi progresul tehnologic
extraordinar ilustrat de mqrturiile unor vestigii de dinainte de potop,
influenya geneticq wi moralq asupra rasei umane a fost devastatoare.
Un produs secundar a fost apariyia <uriawilor>, adevqrate ilustrayii de
alterare geneticq folosite de Satan pentru a-i descuraja sau chiar nimici pe
purtqtorii planului mesianic.
Scopul acestei contaminqri drqcewti a fost sq blocheze ’ntruparea
Mkntuitorului promis ’n <sqmknya femeii> (Gen. 3:15). Scriptura ne
spune cq, sub influenya ’ngerilor cqzuyi: <rqutatea omului era mare pe
pqmknt wi cq toate ’ntocmirile gkndurilor din inima lui erau ’ndreptate
’n fiecare zi numai spre rqu> (Gen. 6:5). Mai mult, ’ntregul ecosistem
72
planetar a fost alterat: <Pqmkntul era stricat ’naintea lui Dumnezeu,
pqmkntul era plin de silnicie, ... cqci orice fqpturq ’wi stricase calea pe
pqmknt> (Gen. 6:11-12).
Soluyia lui Dumnezeu a fost o nimicire totalq prin potop wi o re-
’ncepere a rasei umane, prin familia lui Noe (Gen.6:9). Prin potop,
Dumnezeu a distrus (de facto) ceea ce fusese deja distrus (de jure). “n
original se folosewte acelawi cuvknt (sachat) wi ’n Gen. 6:17 wi ’n Gen.
6:11,12.
Relatarea din Geneza 6 nu este deckt prima dintr-o serie ’ntreagq de
’ncercqri disperate ale Diavolului de a bloca <’ntruparea> mkntuitoare a
lui Christos.
Cknd Dumnezeu a ales sq zdrobeascq capul warpelui printr-un
descendent din <sqmknya femeii> Satan a vrut sq infecteze ’ntreaga
rasq. Cknd Dumnezeu a ales familia lui Avraam ca instrument al
binecuvkntarii lumii, Satan s-a nqpustit asupra acestei familii. Cknd
Canaanul a fost ales ca leagqn al dezvoltqrii poporului ales, <uriawii>
au ’mpknzit yara. De douq ori, (Gen. 12:10-20 wi Gen. 20:1-18) Satan
a ’ncercat sq alunge familia lui Avraam din Canaan prin intermediul
secetei.
A treia oarq, seceta i-a dus pe urmawii lui Avraam iarqwi ’n Egipt, iar
Satan a ’ncercat sq-i nimiceascq prin uciderea tuturor pruncilor de parte
bqrbqteascq (Exod 1:10,15-16).
Cknd, dintre toyi urmawii lui Avraam, Dumnezeu l-a ales pe David
ca seminyie regalq din care sq se nascq Mesia, Satan s-a aruncat furibund
asupra acestei familii. “ncercarea lui era gata, gata sq izbuteascq pe
vremea lui Ioram, Ioahaz, Atalia wi Ioas (2 Cronici 21-23). Printr-un joc
politic de culise, Satan a cqutat sq suprime toyi membrii familiei davidice.
Cknd a ajuns la tron, obsedat cu posibilitatea unei lovituri de palat, Ioram
<a omorkt cu sabia pe toyi frayii sqi> (2 Cron. 21:4). Satan a lucrat apoi
prin duwmani din afara Israelului. O ceatq de egipteni wi arabi s-a suit
apoi ’mpotriva lui Ioram <wi i-au luat fii, nevestele, awa ’nckt nu i-a mai
rqmas alt fiu deckt Ahazia, cel mai tknqr dintre ei> (2 Cron. 21:17). Acest
Ahazia s-a nqscut dintr-o cqsqtorie a lui Iotam cu Atalia, o strqnepoatq
de a lui Ahab, ’mpqratul regatului de nord. Wi prin aceastq mezalianyq
politicq Satan a cqutat sq producq decadenyq wi distrugere ’n regatul lui
Iuda (2 Cron. 21:3-4). Alianya dintre Iuda wi Israel l-a tkrkt pe Ahazia
’n rqzboi wi i-a provocat ’n final moartea (2 Cron. 22:4-9). Cqutknd sq
foloseascq momentul, prin Atalia, Satan a omorkt atunci <tot neamul
’mpqrqtesc al casei lui Iuda> (2 Cron. 22:10). “ntreaga promisiune
mesianicq era ’n prag sq se prqbuweascq. <Dar Domnul n-a voit sq piardq
casa lui David, din pricina legqmkntului pe care-l fqcuse cu David> (2
73
Cron. 21:7). <S-a ’ntkmplat cq, pe cknd Atalia ’i omora pe toyi cei din
neamul ’mpqrqtesc, Iowebead, fata lui Ioram, nevasta preotului Iehoiada,
wi sora lui Ahazia, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, care era doar un prunc
’n scutece, wi l-a ascuns cu doica lui ’n odaia paturilor> (2 Cron. 22:11-
12). Timp de wase ani (simbol numeric al puterii imperfecte a omului), pe
tronul din Ierusalim a domnit Atalia, iar ’n poporul Domnului se ’ntqrea
pe zi ce trece convingerea cq Dumnezeu nu putuse sq-wi yinq legqmkntul
fqcut cu David. “ntreg planul mesianic pqrea ratat. Dupq acewti wase ani,
preotul Iehoiada <s-a ’mbqrbqtat>, a mobilizat preoyii wi Leviyii wi l-au pus
pe tron pe Ioas, awezkndu-i pe cap cununa ’mpqrqteascq. Cu un ’mpqrat ’n
vkrstq de wapte ani wi cu Atalia pedepsitq exemplar, Dumnezeu a rqsturnat
din nou atacul Diavolului wi ... planul mesianic a mers mai departe (2
Cron. 23).

Un alt moment de cumpqnq a fost ’n timpul lui Ezechia. “mpqratul

n-avea nici un fiu mowtenitor cknd a fost de douq ori ’n pericol de moarte;
o datq atacat de ’mpqratul Asiriei wi a doua oarq de chiar solul moryii (Is.
36; 38). El s-a rugat ’nsq Domnului wi a supravieyuit celor douq atacuri
(Ps. 136).

Altqdatq, ’n robia Babilonianq, Haman, folosit de Satan, a ’ncercat din

nou sq-i omoare pe toyi copiii lui Israel. Dumnezeu a intervenit ’nsq ’ncq
o datq ’n chip magistral, iar din planurile exterminatoare nu a rqmas ’n
picioare deckt spknzurqtoarea pe care a fost atkrnat ’nsuwi ... Haman.

Cknd, la plinirea vremii, Fiul lui Dumnezeu a venit ’n lume, Maria

a riscat sq fie omorktq cu pietre ca fecioarele vinovate cu copii din flori
(Deut. 24:1). Dumnezeu a intervenit din nou, vorbindu-i lui Iosif ’n vis
wi primejdia a fost ’nlqturatq. A urmat apoi, furia drqceascq a lui Irod
wi uciderea pruncilor. Mkntuitorul a fost ascuns de Dumnezeu pentru o
vreme ’n Egipt.
Cu prilejul ispitirilor, Diavolul L-a ’ndemnat pe Isus la un soi de
sinucidere, spunkndu-I sq se arunce jos de pe streawina Templului. “n
Nazaret, Satan i-a ’ntqrktat pe locuitori sq-L arunce pe Domnul Isus ’n
prqpastie de pe sprknceana muntelui pe care era ziditq cetatea lor (Luca
4:29).
Mai tkrziu, Satan a stkrnit ’n douq rknduri furtuni pe mare ca sq
scufunde corabia ’n care cqlqtorea Domnul.
“n final, Satan a crezut cq biruie, atkrnkndu-L pe Fiul lui Dumnezeu
pe cruce. Moartea Lui a fost pecetluitq de piatra mormkntului. A urmat
’nsq ’nvierea glorioasq wi lumea vqzutq, ca wi <duhurile din ’nchisoare>,
74
au aflat cq <biruinya este a Domnului>.
“n acest lung wir de atacuri demonice, unirea fiiilor lui Dumnezeu cu
fetele oamenilor, redatq ’n capitolul 6 din Geneza, a fost doar primul
episod dintr-o ’nclewtare al cqrei punct culminant s-a sqvkrwit la Calvar wi
al cqrei deznodqmknt ’l awteptqm sq se ’ntkmple.
Ca wi Ioas altqdatq, Domnul Isus este acum <’ntronat> ’n Casa
Domnului, <stq> wi <awteaptq> ca vrqjmawii Lui sq-I fie fqcuyi awternut al
picioarelor Lui (Evrei 10:12-13), iar anturajul Squ a iewit preoyewte pe
strqzi, ca altqdatq Iehoiada, sq-I anunye biruinya (2 Cron 23:3,13a).

75