Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei

Li bajul !i co unicarea copiilor cu autis

"ndreica Paula Psihopedagogie speciala "nul #$

Cluj Napoca % &''(

Li bajul !i co unicarea copiilor cu autis )e*initii+ Comunicarea este activitatea sau procesul prin care o persoana isi exprima ideile, sentimentele sau prin care ofera altora informatii (Oxford Dictionary 6th edition). Ea implica numerose forme de a trasmite mesaje celor din jur prin limbaj, esturi sau alte modalitati. !uraru" Cernoma#u, O. este de parere ca limbajul este mai mult decat actul vorbirii si il defineste ca un sistem semantic complex cu ajutorul caruia se reali#ea#a comunicarea intr"un anume context social, cultural. $n mod obisnuit actul, comunicarii intre doua persoane include atat sistemul lin vistic verbal cat si formele non"verbale ale comunicarii. %ltimele completea#a, accentuea#a sau nuantea#a mesajul transmis prin intermediul limbajului, fiind suportul emotiilor si al atitudinilor participantilor la comunicare. Din acest punct de vedere, rolul pe care formele non"verbale de exprimare il au in comunicare si in medierea relatiilor sociale este unul extrem de important. &ceasta deoarece actul comunicarii presupune, atat in componenta sa receptiva cat si in cea expresiva, si, mai ales, in procesul de relationare a celor doua componente, existenta unor abilitati co nitive si de sociali#are, dobandite anterior, fara de care decodificarea si codificarea infomatiilor, indiferent de suportul verbal sau non"verbal al acestora, este imposibila. (') "specte generale legate de co unicarea si li bajul copiilor cu autis + Daca se tine cont doar de inteledul restrans al termenului (limbaj), anume abilitatea de avorbi, adica de a produce sunete si cuvinte, rolul pe care il au deficientele de limbaj in contextul simptomatolo iei autiste ar fi mai putin inteles. Este adevarat ca mai bine de jumatate dintre copiii autisti nu vor reusi niciodata sa vorbeasca. Exista insa si autisti, aproximativ *+,, care sunt capabili sa faca acest lucru, adica sa rosteasca cuvinte, iar intre ei exista o minoritate care face acest lucru intr"o maniera functionala, ce le permite intr"o oarecare masura sa comunice si sa intelea a ceea ce li se comunica. $nsa chiar si in ca#ul acestora din urma, deficiente identificabile la nivele superioare ale comunicarii, care trec dincolo de simpla producere si intele ere de enunturi, constituie o importanta piedica in cale inte rarii lor sociale. (') Dificultatile le ate de limbaj si comunicare au fost mereu considerate ca avand un lor important fiind o caracteristica specifica pentru autism. -acla abilitatilor le ate de limbaj este lar a, la autisti si, daca se ia in considerare autismul ca intre , este clar ca problema fundamentala este cea a comunicarii, decat a limbajului in sine. -unt afectate formele non"verbale ale comunicarii, si chiar

daca uneori abilitatile le ate de limbaj sunt destul de bune, comunicarea si utili#area sociala a limbajului ramane saraca. (*) Copii fara autism nu trebuie sa isi de#volte propriile conventii de comunicare ci sunt in mod normal socilai#ati intr"un sistem existent. Comunicarea timpurie este caracateri#ata de (transparenta), intentiile si credintele fiind deschise, nu ascunse. Copii cu autism nu par a fi capabili sa recunoasca aceste stari mentale si astfel pentru ei comunicarile timpurii sunt opace mai de raba decat transparente. &cesta in schimb inseamna ca ei pierd procesul sociali#arii prin care se vor clarifica viitoarele conventii comunicative. .orma normala de de#voltare in care comunicarea precede limbajul si este primul mijloc de invatare a sa, este perturbata in autism. &cesta nu doar ca face si mai dificila achi#itia limbajului (in sensul intele irii si utili#arii sale mai mult decat a invatarii ca strctura), dar de asemenea inseamna ca pentru copilul cu autism vor fi probleme le ate de modul in care este folosit limbajul in educatie. Deoarece autismul este o di#abilitate de ori ine biolo ica afectand functionarea cerebrala, este foarte probabil ca ceea ce a cau#at autismul, sa fi cau#at si alte de#echilibre in functionarea creierului, si autismul (pur) fara alte di#abilitati asociate, va fi foarte rar intalnit. &stfel multe persoane cu autism vor avea si alte probleme care duc in continuare la dificultati de limbaj. Dificultati severe de invatare sau dificultati specifice de limbaj asociate, adesea inseamna ca de#voltarea enerala a limbajului este mult intar#iata si intr"o minoritate semnificativa de ca#uri, indivitul ramane mut. &ceasta poate fi pentru ca copilului ii lipsesc mecanismele innascute pentru a invata structura limbajului. Cu toate acestea, cel mai adesea sunt dificultati in achi#itia limbajului extinse la toate formele sale, inclusiv limbajul semnelor. /imbajul vorbit, in austism, varia#a de la lipsa totala (mutism) pana la o aparenta facilitate in utili#are. Ca#urile in care limbajul este achi#itionat, o de#involtura le ata de structura si forma, poate sa conduca in mod eronat un ascultator naiv spre o falsa impresie a ceea ce intele e de fapt persoana din ceea ce vorbeste. (*) Este normal sa se presupuna ca de obicei intele erea precede producerea cuvintelor, dar acesta nu este in neaparat si ca#ul copiilor autisti, deoarece s"a demonstrat ca chiar si in ca#urile in care pronintia si strctura propo#itiei si a mesajului par bune, o anali#a a acesteia ar scoate la iveala faptul ca intele erea limbajului poate fi cu mult mai slaba decat abilitatea persoanei de a"l produce. 0roblema autismului nu este o absenta a dorintei de interactiune si comunicare, ci o lipsa a posibilitatii de a face acest lucru. &ceste dificultati de sociali#are exercita o puternica influenta asupra comprehensiunii complexitatilor si schimbarilor continue ale vietii sociale, subiectii autisti refu iindu"se in aspecte ale lumii care nu seschimba. 0entru a"si controla incapacitatea de intele ere si frica, ei se a ata fie de obiecte sau de ritualuri, fie isi concentrea#a intrea a ener ie asupra unor

subiecte anume in care re ulile sunt fixe. $ar daca sunt deranjati din aceste activitati repetitive, devin a itati, uneori chiar a resivi. )i*icultati speci*ice de co unicare+ 1ina Davies, un specialist in domeniul de#voltarii comunicarii copiilor cu autism, explica fatul ca unul dintre cele mai i#bitoare aspecte ale comunicarii cu copiii din spectrul autist este faptul ca ti se pare dificil si ciudat oarecum. Este important sa recunoastem ca ni se pare foarte normal si atractiv sa comunicam cu copiii fara nevoi speciale, si ca motivatia de comunicare cu ei este in mod natural puternica. $nsa in ca#ul comunicarii cu copii autisti, multi dintre adultii care sunt ei insisi persoane comunicative competente si cu experienta in priviinta copiilor, adesea se simt nedumeriti dupa ce vorbesc cu un copil autist, desi le este reu sa isi explice de ce /ipsa vorbirii este primul simptom observat in mod deschis de catre parinti si specialisti care duce la conclu#ia ca copilul are nevoie de ajutor speciali#at. %rmea#a apoi de obicei apelarea la un lo oped, si parintii spera ca aceasta va re#olva problema aparuta. $nsa specialistii isi dau seama ca problema copilului le ata de vorbire este doar un simptom al unei probleme fundamentale care trebuie sa fie discutata deschis cu toate persoanele implicate in educarea copilului daca se doreste ca interventia sa se adrese#e problemei reale. 2oti trebuie sa accepte faptul ca principiile comunicarii trebuie de#voltate inainte ca, cuvinetele sa fie intelese si vocali#ate. &ceste principii trebuie sa repre#inte o prioritate in cadrul interventiei si continua sa ramana o prioritate si dupa ce apar primele cuvinte. O caracteristica a copiilor cu autism este faptul ca nu reusesc sa mentina contactul privirilor. &cesta poate fi, de exemplu, trecator sau evitat in mod intentionat. Efectul acestui fapt, este ca copilul esuea#a in a oferi mamei acea forma subtila de contact al privirii, dar atat de importanta pentru ca mama sa poata sa de#volte un curs al comunicarii. &cesta lipsa a raspunsului poate apoi s" o descuraje#e pe mama in a mai initia comunicarea. Ceea ce inseamna ca copilul va fi lipsit de acte de comunicare si acesta ii va afecta de#voltarea sa in ansamblu. Desi copiii cu autism adesea fac vocali#ari sau produc cuvinte, acestea nu au calitatea de a fi mesaje impartasite cuiva, ci cel mai adesea pare ca le spune doar pentru sine insusi. &semenea copii pot fi foarte tacuti pentru perioade lun i, majoritatea folosesc plasul puternic pentru a semnala manie sau distres. $nstinctul mamei pentru a face sa incete#e plansul copilului este puternic es incercand sa inlature orice ar considera ca poate provoca plansul copilului. &ceasta duce imediat la starea copilului de a fi lasat in pace. &cesti acopii de asemenea au de obicei o serie limitata de expresii faciale, adesea avand o fata inexpresiva sau #ambind rar. /ipsa feedbac3"ului poate fi foarte dee#orientanta, in sensul ca e reu sa isi dea cineva seama daca interactiunea este placuta sau nu

pentru copil. 2inand cont de faptul ca de obicei mamele se straduiesc mult pentru a obtine raspunsuri cu semnificatie de la copiii lor, expresia neutra este imediat interpretata ca un semnal al plictiselii, si aceasta inevitabil are impact asupra sentimentelor mamei. !ai tar#iu, cand copilul autist isi duce parintele de mana spre obisctul pe care il doreste, lipseste contactul vi#ual, si aratarea cu de etul este lipsita sau foarte rara. ,ulburarile de li baj propriu-.ise+ !ai intai o scurta clasificare citata de !uresan, C. le ata de nivelul de reali#are si comprehensiune al limbajului4 a) b) nivelul fonolo ic " cel mai adesea, auti5tii care vorbesc nu pre#inta deficite de articulare, dar nivelul morfosintactic " o serie de cercet7tori au scos 6n eviden:7 diferen:e ale morfolo iei 5i 65i de#volt7 sistemul fonolo ic 6ntr"un ritm mai lent dec8t cel normal9 sintaxei la copiii auti5ti, cum ar fi o utili#are deficitar7 a morfemelor corespun#7toare timpurilor verbale 5i articolelor, ceea ce pare s7 denote o de#voltare mai lent7, o plafonare a acestei de#volt7ri9 c) nivelul semantic " 6n ca#ul autismului este extrem de afectat. Copiii auti5ti dau dovad7 de o dificultate foarte marcat7 de a utili#a cuvintele, respect8nd semantica acestora. %neori pot ajun e la un nivel satisf7c7tor al vocabularului, dar e5uea#7 nu la repre#entarea semnifica:iei cuvintelor, ci la utili#area lor corect7. Dificult7:ile specifice se refer7 mai ales la folosirea termenilor caracteristici pentru spa:ialitate, temporalitate 5i pentru rela:iile interpersonale9 d) nivelul pra matic " utili#area social7 a limbajului este, de asemenea, extrem de perturbat7. & fost descris7 6n ca#ul autismului o spontaneitate redus7 a limbajului, cu expresii verbale accidentale, absen:a unei inten:ii aparente de comunicare, deficite ale adapt7rii la rolurile unei conversa:ii, nerespectarea re ulilor de polite:e, de a5teptare a momentului pentru a vorbi, o ri iditate 5i o inadaptare a limbajului 6n raport cu contextul sau cu sarcina, o variabilitate a calit7:ii 5i abunden:ei comunic7rii 6n func:ie de interlocutor, mai mult sau mai pu:in familiar cu situa:ia9 e) nivelul pro#odic " existen:a unor anomalii de tipul monotoniei intona:iei, cu un procent crescut de frecven:e 6nalte, cu o hipo" sau hiperna#alitate, cu un control deficitar al volumului vocii, cu frecvente 5u5oteli 5i o s7r7cie a accentu7rii tonice9 f) nivelul de ecolalic " foarte frecvent7, fiind uneori sin ura reali#are lin vistic7 a copilului autist. Ea nu este 6ns7 specific7, put8nd fi 6nt8lnit7 5i 6n ca#ul unor demen:e infantile, la copiii nev7#7tori sau chiar la unii copii normali. /ucr7rile din domeniul co nitiv s"au oprit mai ales asupra func:iilor ecolaliei, fiind considerat7 cel mai adesea, ca non" comunicativ7. Cu toate acestea, 0ri#ant 5i Duchan (';<') 6i recunosc 5ase func:ii4 luare de cuv8nt, afirma:ie, r7spuns po#itiv, cerere,

repetare, care ajut7 la tratarea informa:iilor 5i autore lare a discursului. Ei au propus o ipote#7 conform c7reia ar exista diferite stiluri de achi#i:ie a limbajului, reparti#ate 6ntre un pol analitic, 6n care ecolalia nu ar fi utili#at7 5i un pol estaltist, care s"ar ba#a pe ecolalie. &utistul s"ar situa la extremitatea acestui pol estaltist, poate 5i datorit7 deficitului de aten:ie conju at7, care l"ar priva de decuparea limbajului indicat7 de adult. $n privinta comprehensiunii au fost puse 6n eviden:7 mai ales dificult7:ile copiilor auti5ti de a 6n:ele e sensul expresiilor lin vistice 6n ca#ul 6n care contextul nu este evocator. 2a er".lusber (';<') a ar7tat faptul c7 6n:ele erea fra#elor este precar7 fa:7 de cea a copiilor normali, mai pu:in din motivele unei comprehensiuni sintactice deficitare, c8t mai ales din ra:iuni de comprehensiune semantic7. E5ecul de#volt7rii abilit7:ilor comunica:ionale normale este, la ora actual7, unanim acceptat ca una dintre cele mai importante tr7s7turi ale autismului. &nomaliile limbajului sunt deseori semnalate de c7tre p7rin:i 5i sunt considerate, 6n literatura de specialitate, ca fiind printre primele probleme care produc 6n rijorare. =ocali#ele emise de bebelu5ii auti5ti sunt rareori asem7n7toare cu cele ale celor normali, at8t 6n ce prive5te extinderea, c8t 5i frecven:a. &cest lucru afectea#7 5i apari:ia limbajului verbal (normal 6ntre ;"'* luni). Copilul autist nu reu5e5te s7 participe la >conversa:iile prelin vistice> reciproce, care sunt obi5nuite 6ntre mam7 5i copil. 6n:ele erea limbajului verbal este de asemenea redus7, iar absen:a esturilor simbolice este o caracteristic7 pre#ent7 la ace5ti copii. Chiar 5i cele mai simple esturi sunt afectate, de exemplu, >ar7tatul cu de etul>, iar dac7 totu5i copiii 65i punctea#7 dorin:ele 6n acest mod, o fac mai de rab7 cu toat7 m8na, dec8t cu indexul. ?areori aceste mi5c7ri sunt acompaniate de mimic7, demonstra:ie sau esturi simbolice. Ca orice individ 6ns7, autistul resimte anumite necesit7:i 5i dore5te s7 transmit7 anumite mesaje 6nspre cel7lalt. Dar maniera sa de comunicare non"verbal7 5i verbal7 este extrem de restr8ns7 5i neconven:ional7. !odul s7u de a atra e aten:ia se reduce deseori la simple stri 7te9 inten:ia este deci pre#ent7, ceea ce lipse5te este 6ns7, in mod dramatic, forma. Copilul utili#ea#7 rareori privirea direct7 ca semn preliminar al dorin:ei de comunicare. $ se 6nt8mpl7 foarte rar s7 se asi ure de disponibilitatea eventualului partener, c7ut8ndu"i privirea. .unc:ia social7, intero ativ7, este cel mai adesea absent7. Distan:a corporal7 nu e nici ea respectat7, copilul plas8ndu"se fie prea aproape, fie prea departe. 1esturile membrelor superioare, utili#ate pentru a acompania vorbirea, pot mer e p8n7 la limita discordan:ei, dar pot 5i lipsi cu des7v8r5ire. &propierea de partener se face deseori din spate sau din lateral, 5i nu din fa:7, ca pentru a evita contactul vi#ual direct. Din datele statistice re#ult7 c7 +@, dintre copiii auti5ti folosesc totu5i limbajul verbal. Din p7cate, acesta nu are 6ntotdeauna

valoare comunicativ7, pentru c7 nu codific7 >aceea5i lume>. El con:ine uneori formul7ri at8t de ermetice, 6nc8t numai cei apropia:i pot s7 le decodifice. $ndiferent de domeniul abordat, semanticul, semioticul 5i contextul nu intr7 6n re#onan:7. Comunicarea 5i vorbirea sunt 6ntotdeauna surse de contrarietate, de 6ncerc7ri laborioase 5i de cri#e de frustrare intens7, care determin7 deseori renun:area complet7. &utistul vorbe5te sau 6ncearc7 s7 o fac7 din necesitate, pentru a"5i descrie st7rile sau pentru a"5i manifesta cerin:ele. C8nd ascult7, dac7 6n:ele e, o face 6n eneral la primul nivel, deoarece nu poate s7 conceap7 existen:a reciprocit7:ii comunic7rii. !ecanismele care definesc tulbur7rile comunic7rii autiste par a fi4 instabilitatea percep:iei, incapacitatea se ment7rii fluxului sonor 6n elemente distincte, imposibilitatea acord7rii sensului cu contextul, absen:a sentimentului de reciprocitate care presupune pre#en:a unui punct de vedere diferit. Despre copiii auti5ti se poate afirma, deci, nu numai c7 achi#i:ia limbajului le este 6nt8r#iat7, ci 5i c7 utili#area acestuia este complet diferit7, at8t fa:7 de copiii normali, c8t 5i fa:7 de al:i copii cu diverse tulbur7ri de limbaj. 0robabil c7 cea mai caracteristic7 tr7s7tur7 este e5ecul 6n folosirea limbajului 6n scopul comunic7rii sociale. Copilul autist tinde s7 vorbeasc7 mult mai pu:in dec8t un copil normal, la un nivel comparabil de de#voltare a limbajului. El manifest7 o dorin:7 extrem de redus7 de >comunicare de dra ul comunic7rii>. De#voltarea limbajului enerativ este 6nt8r#iat7, iar enun:urile repetitive 5i stereotipe iau locul celor creative. Ecoul 6nt8r#iat 5i inadecvat este deseori pre#ent9 la fel inversarea pronumelor 5i utili#area anormal7, e ocentric7 a limbajului. $n studiile efectuate pentru decelarea rela:iei dintre limbaj 5i 8ndire, A. Bruner 5i C. .eldman (';;C) au ajuns la conclu#ia c7 6n cadrul autismului lipsesc dou7 elemente importante ale limbajului productiv4 aceste caren:e se eviden:ia#7, deopotriv7, 6n dialo 5i 6n limbajul eneral. 6n dialo , copilul autist pare incapabil s7 extind7 comentariul anterior al interlocutorului. Dac7 este vorba de limbaj 6n eneral, el pare s7 nu 5tie cum s7 construiasc7 o poveste. &mbele observa:ii su erea#7 o incapacitate de codificare a ar umentelor unei ac:iuni 6ntr"o structur7. 0entru studiul limbajului 5i al tulbur7rilor sale, la copiii auti5ti, trebuie reali#ate dou7 distinc:ii4 prima este diferen:a de fluen:7 verbal7 6ntre autismul u5or 5i cel sever, iar cea de a doua este no:iunea de en sau stil, care poate fi de ajutor, 6n ca#ul variabilit7:ii deseori neexplicate sau inexplicabile 6ntre formele de limbaj din cadrul autismului. Conversa:ia obi5nuit7, descrierea unui set de ima ini care relatea#7 o poveste, o repovestire, explicarea unei istorioare spuse de altcineva " toate constituie enuri diferite, av8nd tipare lin vistice diferite. Cu excep:ia conversa:iei, celelalte pot fi considerate monolo uri, care necesit7 o coe#iune crescut7 6n al7turarea 5i potrivirea unor afirma:ii. &5a cum s"a putut constata, 6n urma diverselor cercet7ri efectuate, 6n special, de A. Bruner, copiii cu autism moderat ajun la

achi#i:ionarea mai multor stiluri din cele men:ionate mai sus, stiluri care sunt incluse 6n repertoriul copiilor cu autism u5or. Don"existen:a comentariilor 6ntr"o conversa:ie a auti5tilor poate reflecta un aspect mai profund4 acela conform c7ruia un autist trece prin via:7 tar7 a"i conferi experien:ei sale forma narativ7 conven:ional7 necesar7, care i"ar permite s7 fie introdus7 6ntr"o conversa:ie. 0entru ipote#a deficitului narativ, 6n autism, pre#int7 interes 5i utili#area frecvent7 a cuvintelor desemn8nd o ac:iune inten:ional7 la copiii normali " aduce, vine, merge, pleac, se uit, mpinge. -ubiec:ii auti5ti folosesc mai des cuv8ntul pune, pentru a exprima o inten:ionalitate limitat7 la o ac:iune anume, pe care un personaj dintr"una din ima ini o execut7 la un moment dat, ac:iune 6n care acesta are ceva 6n m8n7. Copiilor auti5ti par deci s7 le lipseasc7 semnele cau#ale, temporale 5i inten:ional"pra matice, necesare pentru alc7tuirea unei pove5ti. $pote#a pe care o propune A. Bruner este aceea conform c7reia problemele comunica:ionale 6n autism se datorea#7 unui impuls slab sau chiar absen:ei impulsului de a transpune experien:a de via:7 6n nara:iune, 6ncep8nd cu o v8rst7 foarte fra ed7 (*"C ani). $ar acest deficit persist7 5i mai t8r#iu, manifest8ndu"se ca o dificultate de a spune o poveste. -e poate afirma c7 deficitul amintit, a c7rui importan:7 nu este pus7 la 6ndoial7, este consecin:a unei alte deficien:e, mai rave, 6n func:ionarea eneral7. %rmarea este deprivarea copilului de >baia> informa:ional7 ce i"ar face posibil7 crearea semnifica:iilor prin care s7 participe la via:a social7. !ajoritatea studiilor le ate de limbajul copiilor auti5ti arat7 c7 ace5tia nu folosesc pronumele eu. /. Eanner a denumit acest fenomen >inversarea pronumelui>, :in8nd cont de folosirea de c7tre copil a pronumelui personal tu 6n locul celui de persoana 6nt8i, eu. El amintea 5i de >ecolalia 6nt8r#iat7> 5i de >afirmarea prin repetare> pentru ca#urile 6n care, de exemplu, copilul este 6ntrebat4 >2u vrei lapteF> 5i r7spunsul este >2u vrei lapte>. -e pare 6ns7 c7 acest concept de inversare pronominal7 nu este de natur7 a clarifica problemele existente. 0entru c7, de fapt, copilul nu inversea#7 pronumele, ci evit7 folosirea acestora, cu at8t mai mult cu c8t se refer7 la el 6nsu5i. Evitarea folosirii pronumelui eu denot7 fie o ne are a sinelui, fie absen:a con5tiin:ei de sine, 6n timp ce substitu:ia sa cu tu demonstrea#7 o oarecare con5tiin:7 a sinelui altora. &nxietatea 6n raport cu 5inele nu iese la iveal7 doar prin refu#ul copilului de a vorbi, prin evitarea folosirii pronumelor personale. Comunicarea nu este le at7 doar de cuvinte, ci 5i de scopul utili#7rii acestora. Dumirea lucrurilor este mai accesibil7 copiilor auti5ti, deoarece aceasta nu 6i an ajea#7 6n vreun fel 5i nu le de#v7luie 8ndurile (orice an ajament fiind o puternic7 surs7 de anxietate). De aceea, ultimul lucru pe care doresc s7"' fac7 este s7"5i comunice sentimentele. &stfel, chiar dac7 spun ceva, copiii auti5ti o fac cu o voce dintre cele mai bi#are, de cele mai multe ori asem7n7toare vocii unei persoane surde, cu aceea5i calitate atonal7 5i neacomodat7 ca aceea a unei persoane care nu poate

s7"5i aud7 emisia vocal7. De fapt, copiii auti5ti par a nu dori ca nici ei 5i nici al:ii s7 5tie ceea ce au spus. &cest lucru 6i confer7 vocii lor o tonalitate c8t se poate de stranie, atipic7. -"a observat, de asemenea, c7 ace5ti copii evit7 cuv8ntul da tot at8t de mult pe c8t 6l evit7 pe eu, ne a:ia nu apar8ndu"le 6n schimb mult mai de timpuriu 6n vocabular. Dac7 dificultatea de 6nv7:are a unor cuvinte ar fi determinat7, a5a cum au afirmat B. ?imland 5i al:ii, de cau#e or anice, de le#iuni cerebrale, nu ar trebui s7 existe diferen:e, iar cuv8ntul da ar trebui s7 apar7 6n acela5i timp cu nu. 0robabil 6ns7 c7 preferin:a pentru folosirea ne a:iei este o consecin:7 a ne ativismului deliberat 5i extrem de care dau dovad7 copiii auti5ti. -e poate ad7u a faptul c7 prin inter#icerea oric7rei schimb7ri, prin refu#ul existen:ei sale ca eu, prin evitarea folosirii afirma:iei da, copilul autist 6ndepline5te ceea ce el consider7 a fi dorin:a parental7, adic7 aceea de a nu exista. De aceea, pronumele tu - acei al:ii c7rora li se permite existen:a " 5i adverbul nu, care este esen:ialmente o ne are a existen:ei, 6i sunt mult mai accesibile. Este, de asemenea, relevant7 u5urin:a cu care unii copii auti5ti (cei care reu5esc st7p8nirea limbajului 5i care nu pre#int7 o deteriorare profund7 a capacit7:ilor intelectuale) 6nva:7 s7 repete uneori liste nesemnificative de state, capitale, pre5edin:i, c8ntece, chiar 6ntr"o limb7 str7in7. &cest lucru se 6nt8mpl7 probabil, 6n primul r8nd, pentru c7 prin repetare este evitat7 orice implicare personal7 evident7. $n al doilea r8nd, aceste 6n5iruiri nu divul 7 nimic sau aproape nimic despre 8ndurile, sentimentele interioare, care trebuie ascunse. .olosirea limbajului de c7tre copiii auti5ti pare a fi mai cur8nd axat7 pe ascunderea 8ndurilor lor reale 5i pe limitarea contactelor cu alte persoane, dec8t pe crearea unei pun:i 6ntre semeni. &cei copii care renun:7 la orice limbaj, intr8nd 6n starea de mutism, par s7 fie convin5i c7 ascunderea 8ndurilor 6n spatele unui limbaj lipsit de sens nu este suficient7 pentru a le oferi si uran:a necesar7. /. Aac3son (';G*) se refer7, 6n studiile sale, la nou7 ca#uri de copii nevorbitori, pe care i"a avut 6n rij7, dia nostica:i ca auti5ti datorit7 evit7rii oric7rui contact cu fiin:ele umane 5i preocup7rilor lor de tip repetitiv 5i compulsiv. !utismul acestor copii s"ar putea explica prin 6ncercarea unei ultime retra eri 6n fa:a >pericolului>. Ocup8ndu"se 6n e al7 m7sur7 de problemele de limbaj ale copiilor auti5ti, 1. Bosch (';G@), neurolo 5i psihiatru erman, insist7 asupra faptului c7, 6n afara acelei absen:e a pronumelui eu, se constat7 acela5i lucru 6n privin:a formelor de limbaj conectate 6n mod obi5nuit cu semnifica:ia verbelor a avea, a poseda, a influen:a sau a face. Deci nu este 6nt8r#iat7 doar folosirea pronumelui eu, ci 5i cea a formelor verbale esen:iale, care lea 7 persoana 6nt8i, eu, de viitor de pild7, precum 5i cea a formelor imperative. -unt de asemenea absente 5i declararea inten:iilor, anticiparea

procedurilor sau a scopurilor unei ac:iuni. 1. Bosch demonstrea#7 astfel incapacitatea copiilor auti5ti de a manevra aceste concepte. $n 6ncercarea 7sirii unei cau#e posibile pentru folosirea acestui limbaj bi#ar de c7tre copiii auti5ti, 1. Bosch ne trimite la ori inea acestuia. /imbajul se de#volt7 6n cadrul interac:iunii cu ceilal:i. El presupune o serie de evolu:ii care au loc 6n fa#a preverbal7, care o precede, deci, pe cea verbal7. 1. Bosch pune un accent deosebit, 6n cercet7rile sale, pe compara:ia 6ntre de#voltarea limbajului la copilul normal 5i la cel autist. El remarc7 faptul, c7 la copilul normal, pronumele eu apare mai 6nt8i 6n contextul unei posesiuni, iar doar mai t8r#iu este folosit 6n le 7tur7 cu o ac:iune fi#ic7. /u8nd 6n considerare maniera unui copil autist de a se exprima, 1. Bosch remarc7 nu numai 6nlocuirea persoanei 6nt8i 5i a func:iilor le ate de ea (posesie, ac:iune), dar 5i modul eneral de construc:ie a enun:ului, adic7 evitarea unei cerin:e directe 5i, 6n orice ca#, a uneia adresate altei persoane.

Bibliogra*ie

/+ 0ordan1 2ita % Understanding and teaching children 3ith autis 1 0ohn 4iley 5 Son1 Ne3 6or71 /889 &+ :uraru-Cerno a.u1 ;ana % "specte generale ale patologiei autiste1 Editura universitatii din Suceava1 Suceava1 &''9 <+ :uresan1 Cristina % "utis ul in*antil1 Presa Universitara Clujeana1 Cluj Napoca1 &''= =+ Po3ell Stuart % "utis and Learning1 )avid Fulton Publisher1 London1 /88(