Pământ, atât de necesară într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se manifestă în toaterelaţiile individuale şi de grup. Există, în prezent, antroposofi aparţinând celor mai diferiteconfesiuni religioase care consideră că au găsit, în sfârşit, în antroposofia lui R. Steiner unlimbaj comun capabil să creeze baza pentru o nouă deschidere spirituală către lume, prinînţelegerea corectă a momentului-cheie pentru întreaga evoluţie cosmică pe care l-areprezentat Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani.Antroposofia nu este teorie, ci cunoaştere vie, ceea ce se reflectă în faptul că a pus toate premisele şi a elaborat soluţii valoroase în diferitele domenii aplicative marcate deconsecinţele tuturor situaţiilor de criză caracteristice lumii actuale pe care Rudolf Steiner le-a prevăzut cu 8-9 decenii în urmă. Astfel, pe baza cunoaşterii aprofundate a omului(antropologia antroposofică), Rudolf Steiner, colaboratorii şi urmaşii săi au elaborat principiile şi metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale agriculturii biodinamice,ale sistemului pedagogic Waldorf, ale tripartiţiei sociale, au dat naştere unui impuls originalîn arhitectură etc. Putem conchide că antroposofia este totodată o cale de cunoaştereobiectivă, o cale de autocunoaştere şi o cale de viaţă. Ea este prelungirea în Eul omului actuala activităţii lui Hristos, a Logosului care a acţionat de la începutul existenţei Universului.Mişcarea antroposofică, care s-a separat din mişcarea teosofică, s-a dezvoltat independent, şinumai în mod eronat sau abuziv este asociată cu alte curente şi organizaţii actuale. Eadeschide perspective luminoase educaţiei pentru libertate, iubirii dintre oameni şi colaborăriicu natura, iar spiritualitatea românească, constitutiv creştină şi cu o largă deschidere spreînţelegerea integrării omului în Cosmos, este o matrice gata pregătită pentru receptarea şidezvoltarea acestor imperative ale mileniului III. biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINŢELOR LUI RUDOLF STEINER
Baza ştiinţei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi publicate deRudolf Steiner (1861-1925). Pe lângă aceasta, el a ţinut, între 1900-1924, numeroaseconferinţe şi cursuri, atât în faţa unui public larg, cât şi pentru membrii Societăţii teosofice,mai târziu ai Societăţii antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuşi a dorit iniţial ca acesteconferinţe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicăriorale, nedestinate tiparului". După ce însă s-au finalizat şi răspândit tot mai numeroasevariante incomplete şi eronate după stenogramele şi notiţele auditorilor, s-a văzut nevoit săreglementeze problema acestora. Şi a încredinţat Mariei Steiner von Sivers această misiune.Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de aasigura administrarea stenogramelor şi revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiindextrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarterare, în privinţa tuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această rezervă asa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsescgreşeli".În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibilenumai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publiculuilarg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică
Mein Lebensgang
(
Viaţa mea
), capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, înceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi,familiarizat cu bazele ştiintei spiritului.După moartea Mariei Steiner (1867-1948) s-a trecut, conform indicaţiilor sale, la tipărirea2