You are on page 1of 1

Capitolul 8: Trezita din somn

Emily a intrat in camera.


-Bella, Renesmee, daca vreti sa va schimbati hainele, va pot imprumuta cateva. Si
daca mai aveti nevoie de orice altceva, nu ezitati sa imi cereti.
Mama a dat din cap, murmurand "nu, multumesc", insa eu am simtit nevoia acuta sa
imi fac un dus.
-As vrea sa imi fac un dus, am spus.
-Desigur.
M-a condus pana la baia din capatul holului, apoi a intrat intr-una din camere.
Cand s-a intors, mi-a intins un prosop mare impreuna cu un trening negru si un
tricou.
Apa calda are mereu efect de calmare asupra mea, asa ca am savurat momentul din
plin.
Am iesit din cada infasurata in prosop si am inceput sa imi perii parul ud. Inima
a inceput sa imi bata iarasi mai tare cand mi-am amintit situatia in care ne
aflam. Gandurile negre mi-au invadat cu repeziciune mintea si m-am simtit foarte
slabita. S-a dus efectul calmant al apei.
M-am imbracat in trenigul lui Claire, in timp ce incercam fara putinta sa imi
opresc gandurile rele si frica de moarte. Mi-am mai periat o data parul, lasandu-l
ud pe spate si am iesit.
In camera in care zacea Claire era aceeasi tacere monumentala si sinistra, aceasi
imagine pe care o lasasem: Quil, stand cu capul in maini pe scaunul de langa pat.
Era greu de spus daca dormea sau era treaz. Mama si tata, langa fereastra,
tinandu-se de mana. Bunicul, stand langa Claire in partea opusa lui Quil; si
Jacob,motaind intr-o pozitie chircita pe canapeaua de langa usa.
Valuri de disperare m-au cuprins din nou, vazand-o pe Claire intinsa in pat parca
dormind.
M-am intors la locul meu de pe podea, stand sprijinita de pat.
Urmatoarele trei zile au trecut la fel: stateam toti in camera, asteptand.
Rareori schimbam cate o vorba. Doar asteptam. Pana cand asteptarea noastra a luat
sfarsit.
Adormisem din nou stand pe scaun si nu imi aminteam cum ajunsesem in pat. Mi-am
intins oasele si am privit pe geam. O seunda mai tarziu, am tresarit convulsiv,
amintindu-mi de Claire si de faptul ca trebuia sa se trezeasca in curand.
Am sarit din pat si am alergat spre camera ei.Am apasat cu putere clanta si am
impins usa.
Camera era pustie. Patul lui Claire era acum gol.
Am coborat in fuga la parter, unde nu am gasit pe nimeni. In ultimle trei zile
casa vuia de oameni, iar acum: nimic.
-Mama! Tata! Jacob!!!
Nimeni.
Am iesit afara. Pe alee se afla Billy singur, in caruciorul cu rotile.
-S-a trezit, a spus pana sa apuc sa il intreb.
-Si unde sunt cu totii?
Probabil se dusesera cu ea sa vaneze. Oare cat timp dormisem?
-A fugit. A sarit pe geam si a pornit-o spre padure. S-au dus cu totii dupa ea.
M-am uitat la el cu ochii mari. Parintii mei si Jacob erau in padure, infruntand
un nou-nascut, iar pe mine nu m-a trezit nimeni ?Oh, nu, Jacob...
Am inceput sa alerg catre padure.
-Renesmee, nu! Asteapta! Au spus sa stai aici! Renesemee....
Billy striga dupa mine, insa stiam ca nu are cum sa ma ajunga din urma in
caruciorul cu rotile.
Mi-am incordat muschii la maxim, incercand sa alerg si mai repede.
Inima imi batea cu putere si tremuram de emotie. Daca patisera ceva?

You might also like