Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Miracolul meu, Ingerul meu - 3 capitole

Miracolul meu, Ingerul meu - 3 capitole

Ratings: (0)|Views: 385|Likes:
Published by taralunga_liliana

More info:

Published by: taralunga_liliana on Sep 25, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/09/2013

pdf

text

original

 
Capitolul 17
DPDV Bella
-Edward!Stiam ca nu poate fi ranit. Stiam ca doar o camioneta nu l-ar zgaria, indiferent catde tare l-ar izbi.Dar vazand, urmarind cum a impins-o pe mama si i-a luat locul, in timp cecamioneta imensa si alba s-a izbit de el, era cel mai oribil si mai infricosator lucru pe careil vazusem. Picioarele mi se miscau fara sa gandesc si am fugit langa el, m-am asezat ingenunchi si mi-am intins mana tremuranda sa il ating.-Edward…A gemut si si-a deschis ochii, intalnindu-mi privirea. Corpul ii era teapan, dar fararani. Ma uitam fix in ochii lui, ochii care vedeau panica mea, dar panica lui era din altmotiv.Mi-am lasat ochii sa priveasca fugitiv persoanele din jurul nostru.-Edward…De data asta soapta mea nu era plina de durere, ci de panica.-Ce facem?Vocea imi era inceata, cu mana inca tremuranda, cand am intins-o sa ii ating fata.-Plangi, mi-a soptit prea incet sa auda si altcineva inafara de mine. Plangi, suna-l pe tata, ma voi preface.Era chiar stupid, pe bune, ma gandeam eu cand fortam lacrimile sa curga. I-amstrans mana la pieptul meu, si mama surprinsa si speriata, a venit langa mine. Era chiar stupid sa trebuiasca sa ma prefac. Dar ce puteam face altceva? Edward abia fusese lovitde o camioneta care mergea cu cel putin 40 de km la ora, si nu avea nici macar ozgarietura.-Oh, Edward!De data asta se auzi vocea mamei mele iar lacrimile ei erau reale. Curgeau mari sirepezi si se holba la Edward, la ochii lui inchisi, la fata lui palida. Ea plangea pentruEdward, care abia ii salvase viata, si care in mintea ei, si-o dase pe-a lui ca sa o salveze pe a ei. Oamenii incepeau sa intre in panica.-Sa sune cineva la 911 ! a tipat un baiat tanar si un copil plangea. O femeie tipa,iar soferul camionetei a iesit din masina si a cazut pe pavaj, durerea lui era reala, sangeleii curgea fluent din rani.L-am vazut pe Edward inghitind cand a mirosit sangele. A maraitdar stiam ca nu de durere. Era un marait de foame, de setea pe care o simtea.-Edward, Edward, oh Dumnezeule…Era mama din nou. Flutura din maini, disperata sa dea un ajutor, desi stia ca nuavea cum.Apoi, venise ambulanta, si i-am multumit lui Dumnezeu ca cel mai apropiat spitalera cel in care lucra Carlisle. Daca el…daca el era cel care il trata pe Edward, putea sa se prefaca, si el si nu ar trebui sa se mute, ei nu ar trebui, noi nu ar trebui sa plecam.-Pot sa merg cu el? Am intrebat cu vocea balbaita uitandu-ma la oamenii care-l puneau pe Edward pe o targa. Mi-am fortat lacrimile sa curga, pentru a fi maiconvingatoare. Unul dintre barbati a zambit la mine, vazandu-mi inelul de logodna si burtica umflata de sarcina. A dat aprobator din cap.-Desigur.
 
M-am urcat in ambulanta langa Edward, si mama ne privea cu lacrimile curgandin liniste, jos pe obrazul ei. I-am zambit cum am putut eu mai bine, si usile ambulantei s-au inchis in spatele meu. Am vazut cum o alta ambulanta l-a luat pe soferul camionetei, siapoi o a treia ambulanta pentru mama mea, desi ea nu fusese lovita. A dat din cap si s-aurcat in masina apoi eram in miscare. Ma simteam oribil, parasind-o asa, Lasand-oindurerata, fara sa stie ca Edward va fi bine, dar nu puteam face nimic.Mi-am scos celularul, mainile imi tremurau in timp ce doctorul de pe ambulanta ilcontrola pe Edward. El gemea si maraia de durere cum era necesar, si cand aproapeterminasera controlul erau siguri ca Edward avea cateva oase rupte si o contuzie. Amincercat sa nu zambesc, Edward al meu era un actor bun.Am tastat pe telefon, si nu a trebuit sa astept prea mult pentru un raspuns. M-amdat in cel mai indepartat colt al ambulantei ca nimeni inafara de vampir sa nu audaconversatia mea telefonica.-Alo?-
 Bella?
Era Esme. Am mai lasat cateva lacrimi sa cada cand unul dintre barbati s-a intorssa-mi zambeasca incurajator. Si-a pus o mana pe umarul meu si mi-a soptit.-Va fi bine doa`na. Sotul dumneavoastra va fi bine.Am dat din cap fortat, si mi-am indreptat atentia spre telefon, lasandu-mi mainilesa tremure si mai tare. Talentul actoricesc al lui Edward nu avea cum sa ma ajute si pemine. Mi-am reprimat un zambet si mai multe lacrimile cadeau.-Pot sa vorbesc cu Carlisle? Am intrebat prefacandu-ma ca incercam foarte taresa-mi mentin vocea ferma. Nu o lasam sa tremure deloc, si am putut vedea tremuratul luiEdward de un ras tacut. Simteam nevoia de a ma duce la el sa-l pocnesc, trebuia sa fie pemoarte, si oamenii care erau pe moarte nu radeau.-
 Desigur, iubito. Stai putin sa il chem.Totul e in ordine?
-Edward….E-Edward a fost lovit de …de o m-m-masina. Ne indreptam sprespital. Ma descurcam chiar bine cu treaba asta actoriceasca. Dar chiar ma rugam ca Esmesa inteleaga ce era important. Desigur, Edward era lovit de o camioneta si nu avea nicimacar o zgarietura. Adica, trimite-l pe Carlisle la spital ca sa faca niste fise medicale false pentru noi. Se pare ca intelesese. Aproape am ras, si apoi Carlisle era la telefon.
-Bella, deja sunt pe drum. Cum e? Totul va fi bine, fii calma. Spune-mi ce s-aintamplat.
 Nu mi-am putut opri un zambet micut care imi aparuse pe buze. Am scapat de elimediat si am inceput sa povestesc. I-am spus repede lui Carlisle ce s-a intamplat de candm-am trezit dimineata pana acum. A ascultat in liniste, si nu a pus la indoiala vocea mea panicata si speriata controlata, stia si el ca si mine, ca trebuia sa ne prefacem, daca nu dedragul oamenilor din ambulanta, atunci de dragul mamei mele…si al noii mele familii.Pentru Esme, pentru Alice, si Jasper si Emmett si Rosalie. Trebuia sa ne prefacem pentruca secretul lor, secretul nostru sa nu se afle.Carlisle a vorbit din nou.-
Sunt la spital Bella. Prima ambulanta a ajuns. Trebuie sa inchid.
-Multumesc, am soptit incet. Imi imaginam zambetul lui de la capatul celalalt alretelei cand mi-a spus la revedere si a inchis.Am respirat usurata cand am ajuns la spital.
 Dupa cateva ore
 
-Bella, draga mea, nu stiu ce e…ce e Edward…dar mi-e frica. Mi-e frica ca o sa teduca departe si nu o sa te mai aduca niciodata inapoi.Cuvintele mamei mele au adus un nou val de panica, panica ce nu avea niciolegatura cu Edward, care statea intins pe patul alb si moale, pielea lui era alba aproape cacearsafurile in care era invelit. I-am apucat mana strans, si el m-a strans inapoi, parandsa-mi inteleaga frica.-Nu te prosti, mama. Am spus incercand sa zambesc. Speram sa interpreteze fricasi agitatia mea ca ar fi pentru barbatul intins langa mine acoperit de pansamente. Si-astrans buzele si eu am continuat.-Ma duc doar la colegiu. Voi veni in vizita.Durerea din vocea mea era reala acum, pentru ca stiam ca o mint pe mama. Doar aseara imi planificam moartea, planuiam cum sa o mint in cel mai rau si dureros mod posibil.Planuiam sa dispar si eu si Arianna din viata ei complet. Si astazi, incercam sa oasigur, incercam sa o fac sa creada o minciuna ca eu nu plecam, ca Edward nu ma vaduce departe.
 Pentru totdeauna.
Dar cuvantul era prea frumos ca sa il ignor. Pentru totdeauna….cu Edward.-Bella…Vocea mamei mele mi-a intrerupt gandurile. Mi-am muscat buza si eram obositade atatea incercari de a-mi ascunde emotiile in spatele ochilor mei calmi. L-am vazut peEdward foindu-se incomfortabil, el era treaz, desi se prefacea ca doarme, si ascultafiecare cuvant, fiecare gand si nu putea face nimic.Stiam ca asta ii face rau si lui.-Mama…Dar a venit in fata si mi-a luat mana, mana care nu era tinuta de mana lui Edward pentru totdeauna, si a tras-o la pieptul ei langa inima. Ii vedeam lacrimile dar ale mele nucadeau. Plansesem destul, trebuia sa fiu puternica acum. Nu vroiam ca Renee sau Charliesa ma mai vada plangand niciodata. Vroiam ca ultimele mele amintiri cu ei si ultimele lor amintiri cu mine sa fie fericite. Mi-am fortat un zambet.-Bella, draga mea, a inceput mama stregandu-si lacrimile cu o mana tremuranda.Stiu ca ma parasesti. Stiu eu. Nu stiu cum, dar stiu ca vei fi fericita. Stiu ca Edward teiubeste, si stiu ca il iubesti si tu. Si chiar daca pleci, te rog fii fericita, Si pentru numelelui Dumnezeu, te implor lasa-ma sa-mi vad nepotul inainte sa fugi.Am incercat sa rad, dar a sunat ca un plans strangulat de durere. Ea observa preamulte. Ea vedea totul. Vedea prin orice minciuna pe care o spuneam eu.S-a intins si m-a luat in brate, dar nu am putut sa plang, Nici macar o lacrima nu acazut din ochii mei, dar tot aveam nevoie sa o calmez. Aveam nevoie de fiecare cuvantnespus pe care ea mi le oferea prin comfortul imbratisarii ei. Am strans-o in brate si nu i-am dat drumul.-Te iubesc, mama.-Eu te iubesc mai mult.Am ras. Asta nu era posibil. Dragostea mea pentru ea, mama mea prostuta si cucapul in nori, era atat de multa ca durea.
Cateva ore mai tarziu.
-Pot sa ma trezesc ? a marait Edward, dandu-si ochii peste cap. M-am ridicat de lalocul meu si m-am dus langa patul lui, iar Carlisle l-a pocnit peste nas cu fisa lui medicala

Activity (4)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
catapreda90 liked this
mycutz_a liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->