Capitolul 17

DPDV Bella
-Edward!
Stiam ca nu poate fi ranit. Stiam ca doar o camioneta nu l-ar zgaria, indiferent cat
de tare l-ar izbi.
Dar vazand, urmarind cum a impins-o pe mama si i-a luat locul, in timp ce
camioneta imensa si alba s-a izbit de el, era cel mai oribil si mai infricosator lucru pe care
il vazusem. Picioarele mi se miscau fara sa gandesc si am fugit langa el, m-am asezat in
genunchi si mi-am intins mana tremuranda sa il ating.
-Edward…
A gemut si si-a deschis ochii, intalnindu-mi privirea. Corpul ii era teapan, dar fara
rani. Ma uitam fix in ochii lui, ochii care vedeau panica mea, dar panica lui era din alt
motiv.
Mi-am lasat ochii sa priveasca fugitiv persoanele din jurul nostru.
-Edward…
De data asta soapta mea nu era plina de durere, ci de panica.
-Ce facem?
Vocea imi era inceata, cu mana inca tremuranda, cand am intins-o sa ii ating fata.
-Plangi, mi-a soptit prea incet sa auda si altcineva inafara de mine. Plangi, suna-l
pe tata, ma voi preface.
Era chiar stupid, pe bune, ma gandeam eu cand fortam lacrimile sa curga. I-am
strans mana la pieptul meu, si mama surprinsa si speriata, a venit langa mine. Era chiar
stupid sa trebuiasca sa ma prefac. Dar ce puteam face altceva? Edward abia fusese lovit
de o camioneta care mergea cu cel putin 40 de km la ora, si nu avea nici macar o
zgarietura.
-Oh, Edward!
De data asta se auzi vocea mamei mele iar lacrimile ei erau reale. Curgeau mari si
repezi si se holba la Edward, la ochii lui inchisi, la fata lui palida. Ea plangea pentru
Edward, care abia ii salvase viata, si care in mintea ei, si-o dase pe-a lui ca sa o salveze
pe a ei. Oamenii incepeau sa intre in panica.
-Sa sune cineva la 911 ! a tipat un baiat tanar si un copil plangea. O femeie tipa,
iar soferul camionetei a iesit din masina si a cazut pe pavaj, durerea lui era reala, sangele
ii curgea fluent din rani.L-am vazut pe Edward inghitind cand a mirosit sangele. A marait
dar stiam ca nu de durere. Era un marait de foame, de setea pe care o simtea.
-Edward, Edward, oh Dumnezeule…
Era mama din nou. Flutura din maini, disperata sa dea un ajutor, desi stia ca nu
avea cum.
Apoi, venise ambulanta, si i-am multumit lui Dumnezeu ca cel mai apropiat spital
era cel in care lucra Carlisle. Daca el…daca el era cel care il trata pe Edward, putea sa se
prefaca, si el si nu ar trebui sa se mute, ei nu ar trebui, noi nu ar trebui sa plecam.
-Pot sa merg cu el? Am intrebat cu vocea balbaita uitandu-ma la oamenii care-l
puneau pe Edward pe o targa. Mi-am fortat lacrimile sa curga, pentru a fi mai
convingatoare. Unul dintre barbati a zambit la mine, vazandu-mi inelul de logodna si
burtica umflata de sarcina. A dat aprobator din cap.
-Desigur.
 M-am urcat in ambulanta langa Edward, si mama ne privea cu lacrimile curgand
in liniste, jos pe obrazul ei. I-am zambit cum am putut eu mai bine, si usile ambulantei s-
au inchis in spatele meu. Am vazut cum o alta ambulanta l-a luat pe soferul camionetei, si
apoi o a treia ambulanta pentru mama mea, desi ea nu fusese lovita. A dat din cap si s-a
urcat in masina apoi eram in miscare. Ma simteam oribil, parasind-o asa, Lasand-o
indurerata, fara sa stie ca Edward va fi bine, dar nu puteam face nimic.
Mi-am scos celularul, mainile imi tremurau in timp ce doctorul de pe ambulanta il
controla pe Edward. El gemea si maraia de durere cum era necesar, si cand aproape
terminasera controlul erau siguri ca Edward avea cateva oase rupte si o contuzie. Am
incercat sa nu zambesc, Edward al meu era un actor bun.
Am tastat pe telefon, si nu a trebuit sa astept prea mult pentru un raspuns. M-am
dat in cel mai indepartat colt al ambulantei ca nimeni inafara de vampir sa nu auda
conversatia mea telefonica.
-Alo?
-Bella?
Era Esme. Am mai lasat cateva lacrimi sa cada cand unul dintre barbati s-a intors
sa-mi zambeasca incurajator. Si-a pus o mana pe umarul meu si mi-a soptit.
-Va fi bine doa`na. Sotul dumneavoastra va fi bine.
Am dat din cap fortat, si mi-am indreptat atentia spre telefon, lasandu-mi mainile
sa tremure si mai tare. Talentul actoricesc al lui Edward nu avea cum sa ma ajute si pe
mine. Mi-am reprimat un zambet si mai multe lacrimile cadeau.
-Pot sa vorbesc cu Carlisle? Am intrebat prefacandu-ma ca incercam foarte tare
sa-mi mentin vocea ferma. Nu o lasam sa tremure deloc, si am putut vedea tremuratul lui
Edward de un ras tacut. Simteam nevoia de a ma duce la el sa-l pocnesc, trebuia sa fie pe
moarte, si oamenii care erau pe moarte nu radeau.
-Desigur, iubito. Stai putin sa il chem.Totul e in ordine?
-Edward….E-Edward a fost lovit de …de o m-m-masina. Ne indreptam spre
spital. Ma descurcam chiar bine cu treaba asta actoriceasca. Dar chiar ma rugam ca Esme
sa inteleaga ce era important. Desigur, Edward era lovit de o camioneta si nu avea nici
macar o zgarietura. Adica, trimite-l pe Carlisle la spital ca sa faca niste fise medicale false
pentru noi. Se pare ca intelesese. Aproape am ras, si apoi Carlisle era la telefon.
-Bella, deja sunt pe drum. Cum e? Totul va fi bine, fii calma. Spune-mi ce s-a
intamplat.
Nu mi-am putut opri un zambet micut care imi aparuse pe buze. Am scapat de el
imediat si am inceput sa povestesc. I-am spus repede lui Carlisle ce s-a intamplat de cand
m-am trezit dimineata pana acum. A ascultat in liniste, si nu a pus la indoiala vocea mea
panicata si speriata controlata, stia si el ca si mine, ca trebuia sa ne prefacem, daca nu de
dragul oamenilor din ambulanta, atunci de dragul mamei mele…si al noii mele familii.
Pentru Esme, pentru Alice, si Jasper si Emmett si Rosalie. Trebuia sa ne prefacem pentru
ca secretul lor, secretul nostru sa nu se afle.
Carlisle a vorbit din nou.
-Sunt la spital Bella. Prima ambulanta a ajuns. Trebuie sa inchid.
-Multumesc, am soptit incet. Imi imaginam zambetul lui de la capatul celalalt al
retelei cand mi-a spus la revedere si a inchis.
Am respirat usurata cand am ajuns la spital.
Dupa cateva ore
 -Bella, draga mea, nu stiu ce e…ce e Edward…dar mi-e frica. Mi-e frica ca o sa te
duca departe si nu o sa te mai aduca niciodata inapoi.
Cuvintele mamei mele au adus un nou val de panica, panica ce nu avea nicio
legatura cu Edward, care statea intins pe patul alb si moale, pielea lui era alba aproape ca
cearsafurile in care era invelit. I-am apucat mana strans, si el m-a strans inapoi, parand
sa-mi inteleaga frica.
-Nu te prosti, mama. Am spus incercand sa zambesc. Speram sa interpreteze frica
si agitatia mea ca ar fi pentru barbatul intins langa mine acoperit de pansamente. Si-a
strans buzele si eu am continuat.
-Ma duc doar la colegiu. Voi veni in vizita.
Durerea din vocea mea era reala acum, pentru ca stiam ca o mint pe mama. Doar
aseara imi planificam moartea, planuiam cum sa o mint in cel mai rau si dureros mod
posibil.Planuiam sa dispar si eu si Arianna din viata ei complet. Si astazi, incercam sa o
asigur, incercam sa o fac sa creada o minciuna ca eu nu plecam, ca Edward nu ma va
duce departe.
Pentru totdeauna.
Dar cuvantul era prea frumos ca sa il ignor. Pentru totdeauna….cu Edward.
-Bella…
Vocea mamei mele mi-a intrerupt gandurile. Mi-am muscat buza si eram obosita
de atatea incercari de a-mi ascunde emotiile in spatele ochilor mei calmi. L-am vazut pe
Edward foindu-se incomfortabil, el era treaz, desi se prefacea ca doarme, si asculta
fiecare cuvant, fiecare gand si nu putea face nimic.
Stiam ca asta ii face rau si lui.
-Mama…
Dar a venit in fata si mi-a luat mana, mana care nu era tinuta de mana lui Edward
pentru totdeauna, si a tras-o la pieptul ei langa inima. Ii vedeam lacrimile dar ale mele nu
cadeau. Plansesem destul, trebuia sa fiu puternica acum. Nu vroiam ca Renee sau Charlie
sa ma mai vada plangand niciodata. Vroiam ca ultimele mele amintiri cu ei si ultimele lor
amintiri cu mine sa fie fericite. Mi-am fortat un zambet.
-Bella, draga mea, a inceput mama stregandu-si lacrimile cu o mana tremuranda.
Stiu ca ma parasesti. Stiu eu. Nu stiu cum, dar stiu ca vei fi fericita. Stiu ca Edward te
iubeste, si stiu ca il iubesti si tu. Si chiar daca pleci, te rog fii fericita, Si pentru numele
lui Dumnezeu, te implor lasa-ma sa-mi vad nepotul inainte sa fugi.
Am incercat sa rad, dar a sunat ca un plans strangulat de durere. Ea observa prea
multe. Ea vedea totul. Vedea prin orice minciuna pe care o spuneam eu.
S-a intins si m-a luat in brate, dar nu am putut sa plang, Nici macar o lacrima nu a
cazut din ochii mei, dar tot aveam nevoie sa o calmez. Aveam nevoie de fiecare cuvant
nespus pe care ea mi le oferea prin comfortul imbratisarii ei. Am strans-o in brate si nu i-
am dat drumul.
-Te iubesc, mama.
-Eu te iubesc mai mult.
Am ras. Asta nu era posibil. Dragostea mea pentru ea, mama mea prostuta si cu
capul in nori, era atat de multa ca durea.
Cateva ore mai tarziu.
-Pot sa ma trezesc ? a marait Edward, dandu-si ochii peste cap. M-am ridicat de la
locul meu si m-am dus langa patul lui, iar Carlisle l-a pocnit peste nas cu fisa lui medicala
pe care o completa, aceeasi fisa plina de informatii false si enervante. O mana rupta, un
picior rupt, trei coaste rupte, si multe altele doar pe partea dreapta a corpului. Partea
aceea fusese lovita de masina. Mai adauga o contuzie si toata lumea e atat de usurata ca
nu ai fost ranit prea grav.
Mi-am rotit ochii in timp ce viitorul meu sot si Carlisle chicoteau.
-Da, Edward. Poti sa te trezesti acum.
-Bun. Si trebuie sa port ghipsul asta stupid la nunta? A marait el, aplecandu-si
mana grea de ghips pe marginea patului si pocnind podeaua. A sunat tare in camera si
Edward a fost din nou lovit cu fisa, dar nu a primit niciun raspuns. Am ras, si rasul mi-a
ajuns in sfarsit pana la ochi, ceea ce nu s-a intamplat toata seara. Nu zambisem nimanui
cu adevarat de cand plecase mama.Edward observase.
-Imi pare rau ca nu am putut sa fiu acolo pentru tine, Bella. Mi-a spus parand sa
uite ca tatal lui era inca in camera. S-a intins si mi-a mangaiat fata cu mana fara ghips.
-Imi pare rau.
Mi-am pus ambele maini pe a lui si mi-am apasat obrazul de obrazul lui rece. M-
am cutremurat fericita si nu i-am dat drumul. Intr-un final, am vorbit.
-Dar ai fost acolo, Edward. Am protestat, permitand ochilor sa se inchida si ii
tineam mana aproape. Eram oarecum, multumita deoarece stiam ca chiar daca nu puteam
vorbi cu tine, stiam ca esti acolo, tinandu-ma de mana. Nu as fi putut face asta fara tine.
A zambit incet si mi-am pus capul pe perna langa al lui. Ochii i s-au inchis cand
mi-a tras mana mai aproape si mi-a inspirat mirosul. Carlisle ne-a zambit cald inainte sa
plece din camera sa-i anunte pe Renee si Charlie si restul familiei care sunt sigura ca
asteptau sa sara pe Edward, ca Edward s-a trezit.
Am zambit si mi-am mangaiat burtica umflata. O mangaiam absenta si zambeam
la barbatul pe care il iubeam mail mult decat viata mea.
Era adevarat, stateam langa mama si tatal meu si in curand va trebui sa-i fac sa
creada ca eu sunt moarta, ca Arianna e moarta. Ii voi rani in cel mai rau mod, dar intr-un
fel era suportabil. Chiar si faptul ca eu si Edward trebuia sa ne mutam in Volterra era
suportabil.
Pentru ca Edward era cu mine si nu va pleca niciodata de langa mine.

DPDV Edward

Cand ea a intrat in camera si a vazut-o pe Bella adormita pe scaunul de langa

patul meu, a zambit si gandurile ei au zburat imediat la perioada indepartata cand Bella
era ranita si eu refuzasem sa plec de langa ea. Dar cand ochii ei i-au intalnit pe ai mei,
zambetul i-a disparut si ochii i-au devenit curiosi si ingrijorati. Mi-am fortat un zambet
mic pe buze si i-am strans usor mana Bellei. Chiar si adormita nu a vrut sa-mi dea
drumul.Gandul asta mi-a transformat zambetul fals intr-unul real si mi-am intors din nou
privirea spre ochii ce nu s-au dezlipit de mine.
-Buna Renee, am spus politicos, cu vocea joasa si i-am facut semn cu capul spre
Bella ca sa stie ca trebuie sa pastreze linistea. A dat incet din cap si a inaintat cu pasul
incet pe podea.
-Cum te simti Edward? M-a intrebat si stiam ca ar fi vrut sa intrebe mai mult
decat atat. Zambetul imi era fortat datorita suspiciunii si intrebarilor din mintea ei.
 -Sunt bine, si apoi am adaugat ca sa mai sting din suspiciune. Tatal meu mi-a dat
atatea analgezice ce ar putea omori un cal.
A ras incet alaturi de mine dar ochii ei inca nu erau convinsi.
-E in ordine, sa stii. Am continuat simtind rusinea si durerea din gandurile ei. Nu a
fost vina ta. Si nu regret ca te-am impins si ca ti-am salvat viata. As face-o din nou daca
ar mai exista o situatia ca asta.
Apoi, nu a facut ceva care sa ma surprinda. Lacrimile au inceput sa cada usor pe
obrazul palid si a inaintat mai aproape de mine tremurand. Si-a intins mana care tremura
convulsiv si a asezat-o usor, usor pe obrazul meu rece, miscandu-si incet degetele cand a
tras repede aer in piept.
-Nu voi putea niciodata sa iti multumesc indeajuns de mult, a soptit si s-a prabusit
pe scaunul de langa Bella. Apoi mi-a luat mana, care nu o tinea pe cea a Bellei, si a
apasat-o pe obrazul ei, caldura ei m-a surprins. S-a uitat in sus si privirile noastre s-au
intalnit, ochii ei plini de lacrimi.
-Nu as putea niciodata sa iti multumesc indeajuns pentru tot ce ai facut pentru
mine, si pentru fiica mea, si pentru familia mea. Acum multe luni in urma, ma gandeam
ca nu as putea niciodata sa te iert pentru ca ai parasit-o pe Bella, dar cand te-ai intors,
viata ei a inceput din nou, ea a inceput sa zambeasca din nou si sa iubeasca din nou.
Atunci mi-am dat seama ca ea nu ar putea trai fara tine si eu n-as putea sa-i cer vreodata
sa o faca. Tu esti cel mai bun pentru ea, tu si copilul acesta i-ati facut ochii sa
straluceasca atat de tare asa cum eu nu i-am vazut niciodata.
Renee nu mi-a spus niciodata atat de multe intr-o singura propozitie. Nu m-a
privit niciodata cu ochii plin de aprobare si de iubire. Nu a privit niciodata prin mine, iar
cum ma privea acum nu m-am simtit niciodata atat de expus. Era ca si cum ea privea
direct in sufletul meu, de parca vedea totul foarte clar, vedea ceea ce eu incercam sa ii
ascund de atata timp.
-Nu este ceva pentru care sa-mi multumesti, am soptit rupand contactul ochilor si
holbandu-ma la mana mea prinsa intr-a ei.
-Este o lume intreaga plina de lucruri pentru care sa iti multumesc, Edward, mi-a
spus Renee scuturandu-si capul si ma stragea de mana, de singura parte care nu era
acoperita de ghipsul ala stupid. Iti multumesc ca mi-ai salvat viata si ca i-ai redat-o Bellei
pe a ei in momentul in care te-ai intors in viata ei. Iti multumesc ca o faci fericita si ca i-
ai oferit o asemenea bucurie cu acel copil crescand inauntrul ei. Cand Charlie a aflat ca
sunt insarcinata nu m-a sprijinit din prima. Dar tu ai acceptat ideea imediat si poti sa spun
ca iubesti copilul ala mai mult decat orice. Iti multumesc ca-mi faci copilul fericit.
-Cu placere.
Simteam emotiile puternice si tari. Gandurile ii erau ca un ecou pentru cuvinte,
dar era ceva ascuns in spatele multumirii. Nu mi-am putut da seama pana nu a vorbit.
-Dar sunt ingrijorata Edward. Mi-e….mi-e teama ca ai sa o iei de langa mine
pentru totdeauna. Nu stiu, poate ca ma prostesc dar esti diferit Edward.
Mi-am simtit ochii marindu-se dar am incercat sa ascund panica. Stiam, cautand
in mintea ei ca nu avea nici cea mai mica idée despre ce suntem noi sau despre ce planuri
aveam si totusi frica si temerile ei nu erau fara motiv. Avea dreptate la tot ce se gandea.
-Cum adica diferit? Am intrebat-o soptind fara sa o privesc in ochi.
-Nu stiu, eu…camioneta aia te-a lovit atat de tare si n-a curs deloc sange si nu ai
vanatai, abia esti ranit. A spus cu exasperare. Mi-am fluturat mana rupta in fata ei ranjind
cand ea a oftat si si-a dat ochii peste cap. Edward, asta ar fi putut sa omoare. Tu ar fi
trebuit sa fii mort. Dar nu esti. Esti in viata si….si….of, te rog spune-mi ca ma prostesc, a
soptit cu vocea implorand. Vedeam durerea din ochii ei.
Dar mi-am scuturat capul.
-Nu te prostesti, eu chiar sunt diferit. Dar crede-ma cand iti spun ca niciodata nu o
voi rani pe Bella. Nu o voi mai parasi niciodata,nu voi permite ca vreun rau sa ajunga la
ea, si chiar daca eu nu cred ca sunt cel mai bun, ca sunt de departe persoana cea mai putin
sigura pentru ea, o iubesc prea mult, mult prea mult.
A zambit si dand din cap si-a sters lacrimile.Mi-a dat drumul la mana si eu am
asezat-o usor pe pat. Zambeam la tavan privindu-l in locul femeii de langa mine. A tras
aer adanc in piept iar gandurile ii erau vraiste. La ce m-am referit cand am spus ca sunt
diferit sau ca nu sunt sigur pentru Bella. Si o asemenea dragoste profunda poate exista?
Intr-un final s-a concentrat pe un singur gand, si l-a spus cu voce tare, zambetul
mi-a pierit dinainte sa aud cuvintele din gura ei. A trebuit sa-mi musc buza ca sa opresc
rasul panicat si isteric.
-Adica…nu esti ca un varcolac sau vampir sau vreo ceva de genul asta nu? m-a
intrebat cu ochii asteptand un raspuns.
Am clipit de cateva ori si nu puteam gasi un raspuns sa o satisfac. Asa ca am
tacut. A ras nervos, iar vocea ii era joasa si groasa.
-Oricum….a continuat.
-Oricum? Am intrebat luptand impotriva cuvintelor incarcate cu panica care voiau
cu disperare sa iasa.
Ea doar a scuturat incet din cap si zambetul i-a revenit.
-Sa ai grija de fetita mea, Edward.
Am dat usor din cap si am inchis ochii de multumire.
-Pentru totdeauna.
Capitolul 18

DPDV Edward
10 zile mai tarziu

-Cum adica nu am voie sa o vad pe Bella pentru trei zile? Strigatul meu a fost de
ajuns sa ii faca pe Emmett si pe Jasper sa rada si sa-l faca pe Carlisle sa isi ridice o
spranceana amuzat.
-Scuze, noi am incercat, a spus Carlisle scuturand din cap. Femelele vampir si
mama Bellei a fost foarte hotarata deasemenea, sunt ceva de care trebuie sa te temi. Of,
am fost pedepsiti prin interzicerea parasirii sufrageriei si zona apropiata acesteia pentru
urmatoarele trei zile pentru ca Alice, Rosalie si Bella sa termine de finalizat planurile de
nunta.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Pedepsiti prin celibatar, a adaugat Emmett ranjind. Te rog, Edward nu ne face
asta. Tu stii ca Bella nu va tine prea mult cont de regula asta dar celelalte fete o vor face.
Am marait la toti trei, apoi am oftat, mi-am aruncat mainile in sus a exasperare si
m-am prabusit inapoi pe canapea. Din ce am putut aduna din gandurile lor, asta era
facatura de-a lui Alice, care tradus intr-un mod mai lejer, insemna ca indiferent ce as face,
sub nicio forma nu o voi auzi pe Bella pana in ziua cand nu ne vom uni ca sot si sotie.
Sotie.
Zambetul larg si prostesc care mi s-a intins pe fata a fost de ajuns sa il arunce pe
Emmett din nou in hohote de ras, toate grijile lui dizolvandu-se.
-Edward, la ce dracu te poti gandi de te face sa zambeti ca un prost?
-Bella.
Nu stiu de ce exact i-am raspuns. Nu i-am raspuns la intrebarile lui stupide de
peste zece ani. La naiba! Acum o vom lua de la capat.
-Ooooh.
Si imediat se gandea la Rosalie, in moduri multe mai grafice decat mi-am permis
eu vreodata sa ma gandesc la Bella. Am aruncat cu o perna in fratele meu mai mare si
prost cand gandurile lui m-au asaltat. Am tipat la el.
-Oh, Dumnezeul. Emmett, tine-ti gandurile alea pentru tine pervers idiot ce esti.
Emmett doar a ras mai tare, vibratiile din rasul lui aproape cutremurau casa.
-Pai, stii ca oricum tu ai facut lucrurile foarte rele cu Bella, a concluzionat
Emmett facand cu ochiul. Jasper si-a dat ochii peste cap iar Emmett a continuat.
-Trebuie sa fi facut, altfel Alice nu ar fi trebuit sa modifice rochia de mireasa.
-Emmett, am marait amenintator.
A ras si m-a lovit cu palma pe spate.
-Relaxeaza-te frate. Stiu ca tu esti prea naiv ca sa faci ceva aventuros. As putea sa
pun pariu ca tot ce ai facut cu Bella a fost sa
-Gata. Am marait, sarind in picioare, ma simteam cam aiurea cu porcaria aia de
ghips pe care inca o aveam la picior, l-am apucat pe Emmett cu mana buna si m-am uitat
fix in ochii lui cu furie arzand in ochii mei. Amuzamentul lui Emmett crestea in loc sa
dispara la maraielile care ieseau din pieptul meu. Carlisle incerca sa fie baiatul bun
tacand din gura dar gandurile lui erau atat de amuzate ca era innebunitor.
Am tipat maraind.
 -E timpul ca fratele mai mare sa ma lase in pace.
Rasul lui Emmett umbla prin toata casa. Carlisle si Jasper nu au mai putut sa se
abtina si au izbucnit si ei in ras iar eu m-am prabusit din nou pe canapea oftand.
Bella mea.

DPDV Bella
-Cum adica nu am voie sa-l vad pe Edward trei zile intregi? Am cerut explicatii
iar ochii mei stralucitori implorau in timp ce ma uitam cand la mama, cand la Esme, cand
la Alice si chiar Rosalie, care venise cu doar cateva zile inainte de accidental lui Edward.
Era mai placuta acum, cu toata treaba asta cu sarcina si chiar imi zambea timid cand si
cand. Imi dadeam seama ca inca era suparata, dar cel putin amandoua ne dadeam silinta.
-Desigur ca nu-l poti vedea pe Edward, mi-a spus Alice dandu-si ochii peste cap.
Mi-am incrucisat bratele pe piept. Burtica crestea din ce in ce mai mult cu fiecare zi care
trecea si se vedea foarte bine prin tricoul cu care ma imbracase Alice. Era indeajuns sa
ma faca sa zambesc, chiar daca nu-mi voi putea vedea iubirea vietii mele pentru
urmatoarele saptezeci si doua de ore.
-Stii ca Edward trebuie sa ii spuna Ariannei noapte buna in fiecare noapte altfel se
enerveaza fara limite? Am intrebat intepenind.
-Awwww, a spus Alice zambind pana la urechi si si-a lipit urechea de burtica mea.
Am zambit.Asta e atat de dragut…dar tot nu poti sa-l vezi pe Edward.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Alice, lasa-ma sa-l vad pe Edward. ACUM.
-Nu.
-De ce nu?
-Pentru ca traditia
-Spune ca mirele nu poate vedea mireasa in ziua nuntii nu cu trei zile inainte. Si
sa ma ajute Dumnezeu daca tu ai de gand sa te joci cu mine ca cu o papusa Barbie cu trei
zile inainte de nunta mea, iti jur, Alice ca voi da frau liber tuturor hormonilor mei de
femeie insarcinata asupra ta. Am tipat si imi roteam ochii atat de tare ca ma dureau.
Alice a parut putin speriata, ceva ce ulterior crezusem imposibil pentru o femeie
vampir. Am zambit la noua descoperire.
-Tot nu-l vezi, a bombanit si s-a lasat sa cada pe pat alaturi de Esme si de propria
mea mama. Rosalie statea intr-un colt zambind un pic la iesirea mea.
-Alice, am spus implorand-o. Tu stii ca nu pot sa dorm noaptea daca nu e cu mine.
Mi-am fortat lacrimile sa se nasca in ochii mei dar nu. Trebuia sa intervina mama.
-Hai Bella, draga mea….va fi bine. Doar dormi fara el tot timpul. M-a sarutat pe
frunte si mi-a zambit amuzata. Nu exagera, draga mea.
Toti vampirii isi reprimau valuri de rasete isterice, toata lumea inafara de mama
mea stia ca chiar si atunci cand nu imi petreceam noaptea aici, ceva ce devenea din ce in
ce mai rar odata cu apropierea nuntii, Edward se furisa pe fereastra mea si ma tinea in
brate tandru si gentil asa cum o facea si aici. Nu dormisem fara el mai mult de doua luni,
si nici nu vroiam. Niciodata.
Lacrimile mele erau reale de data asta.
-Il vreau pe Edward, m-am plans suspinand.
 Esme a venit repede sa ma faca sa ma simt mai bine, si nu mi-am putut reprima
rasul care izbucni odata cu lacrimile, nu-mi dadeam seama ce simt mai exact. In acelasi
timp in care ma simteam atat de prost ca plangeam pentru un lucru atat de simplu, dar
gandul ca dorm fara Edward pentru trei nopti intregi era insuportabil.
-Oh Bella, draga mea totul o sa fie bine. Daca il cunosc pe Edward si il cunosc,
mi-a zambit cand mi-a spus cuvintele incet, mana ei ma mangaia pe umar si m-a sarutat
pe frunte. Atunci va gasi o modalitate sa fie cu tine inainte de amurg.
Cateva ore mai tarziu
Am invatat repede ca nu trebuie sa fiu impotriva lui Esme, ca si impotriva lui
Alice.
Cand soarele aluneca incet in spatele norilor, m-am ghemuit in patul mare,
comfortabil si minunat al lui Edward. Ii era interzis sa intre in propria lui camera pana la
noi ordine, dar cel putin mie imi era permis. Cu mireasma lui plutind in aer si in patul in
care dormea cu mine in fiecare noapte, probabil voi reusi sa dorm cateva ore.
Apoi, l-am auzit.
Vocea lui era ca o soapta in vant, inceata aproape neauzita. Dar frumoasa cum nu
mai exista alta.
-Bella.
Zambetul care mi s-a intins pe buze era magnific. Ochii imi sclipeau cand m-am
intors sa ma uit la el.
-Edward, am spus dintr-o suflare.
A zambit si el si s-a intins langa mine pe pat si m-a luat in brate.
-Stai cu mine? Am soptit ingropandu-mi capul in pieptul lui, rasul lui incet i-a
cutremurat intreg trupul rece si tare. Eu doar m-am lipit mai tare de el, de barbatul pe care
il iubeam mai mult decat orice. A dat din cap ca raspuns si m-a sarutat pe frunte tandru.
-Pentru totdeauna. Dar apoi a adaugat rasul cutremurandu-i corpul inca o data.
Sau cel putin pana ce Alice vine si ma taraie cu forta de aici.
A incremenit la gandul ca Alice il va forta sa plece si eu nu mi-am putut opri
rasul. Dar Edward devenea din ce in ce mai serios si incremenit iar eu il priveam cu
curiozitate. A oftat si m-a sarutat pe frunte.
-Jasper a simtit schimbarea ta brusca, de fericire si Alice stie ca sunt aici, spune ca
am treizeci de secunde pana ma rupe in bucati. A ras.
-Edward, eu cred ca e serioasa, am spus muscandu-mi buza ingrijorata.
A ras mai tare si mi-a soptit.
-Stiu.
Apoi s-a intins in jos incet, degetele ii dansau pe bratele mele pana au intrat pe
sub tricoul meu. Am zambit in timp ce mana lui, intotdeuna tare si rece dar intr-un fel
moale, imi mangaia umflatura de sarcina. Buzele lui au urmat calea degetelor si gentil,
tandru si usor pe pielea burticii mele.
-Noapte buna, dulcea mea Arianna, a soptit si mi-a sarutat burtica inca o data. M-
am lipit de el cand buzele lui le-au intalnit pe ale mele, nu aveam decat cateva secunde
impreuna si planuiam sa le folosesc cu intelepciune. Si noapte buna, Bella, singura mea
dragostea.
-Noapte buna, Edward, am spus zambind cand el disparuse din pat. Am simtit
cum mainile mari si reci m-au invelit si m-a sarutat inca o data pe frunte.
-Te iubesc.
 -Si eu te iubesc, Bella. Mi-a soptit si apoi disparuse.
Am zambit in intuneric.

DPDV Edward

-Edward de ce zambesti?
Dar n-am raspuns. In schimb, m-am concentrat si mai tare si am ascultat mai
intens ca niciodata. Nu ascultam ganduri de data asta. Nu, in schimb o ascultam pe Bella
si Alice si Renee discutand sus.
-Alice nu se va potrivi, a spus Bella oftand si vocea ei a trecut peste mine ca un
dus rece.
-Ba da, se va potrivi.
-Sunt prea grasa.
A fost liniste cateva secunde si stiam ca Alice se gandea ce sa spune, o va supara
pe Bella fiind de acord cu ea sau o va supara continuand sa se contrazica cu ea? Intr-un
final, vorbaria a continuat si Jasper asculta si el. Emmett inca nu-si daduse seama ce
faceam noi.
-Oh, Bella esti superba. A spus Renee cu o voce incantata si fericita.
-Mama, arat ca o balena.
-Arati ca o balena frumoasa !
Carlisle zambea la comentariul cu balena, si atunci mi-am dat seama ca vom face
asta destul de des de acum incolo. Le vom asculta pe fete.Noi eram baieti, la urma urmei
si tot ce trebuia sa facem noi era sa stam degeaba in timp ce doamnele o luau razna
finalizand ultimele detalii de nunta.
Alice desigur ca putea sa aseze scaunele in curte, si florile si altarul si intreg
ringul de dans in mai putin de o ora, daca isi folosea viteza de vampir. Dar rochiile si
machiajul si incantarea si fericirea si discutia mama-fiica-cea mai buna prietena-soacra
nu puteau fi grabite.
Am zambit cand am auzit urmatoarele cuvinte ale Bellei, incete si multumite si
fericite.
-Isabella Marie Cullen…are si un inel frumos.
Incantarea si fericirea mea era molipsitoare cu Jasper in camera. Dar imi puteam
simti zambetul, si puteam vedea zambetul de pe fetele celorlalti din familia mea.Nu
puteam astepta pana ce Bella va fi oficial Bella mea, sotia mea, Doamna Isabella Marie
Cullen.
Da-i incolo pe blestematii de Volturi…momentul asta, acum…urmatoarele cateva
zile…erau despre mine si Bella, si dragostea noastra. Nu imi pasa de viitorul mai
indepartat.
Deocamdata, tot ce simteam era fericire si iubire. Nu simteam nimic altceva, eram
imun la orice, infara de ea.

DPDV Bella

-Nu ma mai tin de promisiunea pe care i-am facut-o lui Edward, am spus tare
uitandu-ma la fata cu parul scurt din fata mea cat de urat puteam eu, parea
neimpresionata, dar amuzata in timp ce continua sa imi stranga parul intr-o dezordine
eleganta in varful capului. Am incremenit cand mi-am vazut privirea in oglinda si Alice
continua sa scuture din cap amuzata.
-Promisiune facuta lui Edward? M-a chestionat ea in timp ce-si musca buza
impotriva valului de ras ce ameninta sa ii alunece pe buze.
-Da promiune facuta lui. Lasa-ma sa-l vad Alice altfel, iti jur ca ma voi impiedica
intentionat cand merg la altar.
-Va permit doua minute si jumatate noaptea…ce vrei mai mult de atat!? M-a
intrebat amuzata si nevenindu-i sa creada ce pretentii aveam privindu-ma prin reflexia din
oglinda. Si sa nu indraznesti sa te impiedici intentionat. Planuiesc nunta asta de doua luni.
Te rog, Bella. Nu-mi fa asta.
-Atunci lasa-ma sa-l vad pe Edward. Am provocat-o uitandu-ma fix in ochii
nedumeriti si speriati ai lui Alice si incrucisandu-mi bratele la piept. Stia la fel ca si mine
ca ma puteam impiedica daca vreau si ea nu m-ar putea opri. Nu. Charlie ma conducea la
altar si nu era de prea mare ajutor. De fapt as putea termina tragandu-l si pe el jos.
Alice a oftat a infrangere.
-Cinci minute Bella. CINCI. Atat. Nimic mai mult si nu te plange.
-Yaaaay, am tipat si m-am lansat de pe scaun pe usa dormitorului inainte ca ea sa
reactioneze. Nu-mi pasa ca purtam pantaloni scurti si un maieu scurt, ceva ce n-as fi
purtat niciodata in preajma lui Jasper, Emmett si Carlisle care erau sigur unde era si
Edward si nici nu-mi pasa ca parul meu era pe jumatate terminat, coada eleganta se
desfacea cu fiecare saritura pe care o faceam pe scari. Imi pasa doar sa il vad pe el, ochii
lui frumosi si sa ma tina in bratele lui reci si comfortabile.
-In sufragerie, Bella, a spus Alice cu un zambet scurt si m-a redirectionat in pe
drumul bun. Nu am putut opri ranjetul care crestea cand am intrat in camera. Ochii nostri
s-au intalnit si el nu a mai respirat.
Am zambit.

DPDV Edward

Cand am vazut-o sarind pe scari, respiratia mi s-a oprit in gat iar ochii mi s-au
marit surprinsi. Nu am putut opri zambetul ce mi-a aparut pe buze, iar daca ochii ei
straluceau de fericire cu un ranjet ce ar fi luminat stadionul din L.A.
-Edward, a cantat si s-a aruncat in poala mea. Automat mi-am pus bratele in jurul
ei.
-Bella? Am spus dintr-o suflare si am observat ca eram singuri, toate lumea
disparuse cu zambete pe fata.
-Edward, a spus din nou si si-a ingropat fata in umarul meu. Mi-am lipit capul de
pieptul ei ascultandu-i inima si pe-a Ariannei desigur. Am zambit. Chiar si fara cuvinte,
chiar si fara sa ne privim, Bella si eu impartaseam cel mai frumos moment din cele cateva
pretioase care ne erau permise pana in ziua cand va deveni a mea si doar a mea.
-Te iubesc Bella.
-Mmmm, si eu te iubesc, Edward. Mi-a soptit cu vocea ei dulce. M-am tras din
imbratisare si m-am uitat in ochii ei maro minunati si calzi. Mi-a zambit si eu ma jucam
cu o suvita de par.
 -Nu-mi place sa stau departe de tine, am soptit intr-un final si mi-am presat buzele
de ale ei. Ma innebuneste sa nu pot sa te tin in brate noaptea, si sa nu te vad in fiecare
secunda din fiecare zi.
Lacrimi se nasteau in ochii ei si am strivit-o in bratele mele.
-Cat mai e? a intrebat cu vocea joasa.
-Saisprezece ore, treisprezece minute si treizeci si cinci de secunde, am raspuns si
ea a ras.
-Ai numarat a?
Am zambit rusinat si am strans-o mai tare, Stiam ca cele doua minute si jumatate
din seara asta vor fi ultimele dinainte de nunta.Cand am strans-o in brate si i-am soptit un
noapte buna plin de iubire celor mai importante doua persoane din viata mea, stiam ca las
o parte din mine la ea.
-Te iubesc atat de mult Bella, am spus mirosind aroma ei minunata si dulce.Mai
mult decat orice. Vom trece peste asta, peste orice. Impreuna.
A zambit si a dat din cap, ochii ei erau luminati de dragoste si de incredere.,
-Impreuna.

DPDV Bella

O ora, optesprezece minute si nouapsrezece secunde pana la nunta, pana la

momentul cand voi deveni sotia lui Edward pentru eternitate.
Si eu hiperventilam.
Ochii imi erau mariti, inima mea batea foarte tare. Si se mai si radea de mine.
Asta nu prea ma ajuta.
-Oh, calmeaza-te Bella! Mi-a spus Alice, chicotind incet in timp ce continua sa-mi
aseze parul elegant in varful capului, lasase cateva suvite sa atarne pe fata mea palida. Vei
naste copilul lui, si vei deveni un vampir pentru el, si totusi o iei complet razna daca te
mariti cu el?
-Alea sunt lucruri complet diferite, m-am plans eu, suspinand cand m-am intors sa
ma uit la viitoarea mea sora.Ea doar mi-a zambit si eram deodata bucuroasa ca eram doar
noi doua. Mama mea, Esme si Rosalie s-au dus sa-mi aduca rochia de mireasa.
Rochia mea. O, Doamne.
-Alice, nu pot face asta, m-am plans mai tare fortand lacrimile de frica sa se duca
inapoi, Alice s-a asezat langa mine cu ochii incarcati de grija si amuzament.
-Bella…
M-a luat in brate, si m-a tinut asa pana am reusit sa imi incetinesc bataile inimii si
sa-mi calmez respiratia. Inca eram in aceeasi pozitie cand Esme a intrat, tinand rochia cu
atentie. Rosalie si Renee erau in spatele ei.
-Emotii inainte de nunta? A intrebat mama mea, glumind si s-a asezat langa mine,
m-am intins catre ea si m-a luat in brate iar Alice s-a ridicat sa o ajute pe mama ei sa
aranjeze rochia.
-Mama, il iubesc atat de mult. Dar mi-e frica.
Renee a ras incet si ma mangaia pe spate.
-Si voi arata ca o balena in pozele de nunta, am adaugat.
Toata lumea din camera a bufnit intr-un ras vessel si au m-am alaturat lor. Cand
radeam , ma uitam in jurul meu in camera si imi doream mai mult ca orice sa nu fiu
nevoita sa o parasesc pe mama, sa nu ii spun la revedere in seara asta pentru totdeauna.
Dar cand am privit ochii bucurosi si incantati ai lui Alice, Rosalie si Esme stiam ca si
castigam pe de alta parte, atat de mult. Castigam o familie intreaga, si castigam
eternitatea alaturi de iubirea vietii mele.
Si stiam ca imi doream mult prea mult sa plec, sau sa ma sperii si sa dau inapoi.
Am zambit ochilor care ma priveau.
-Sunt pregatita.

DPDV Edward

-Nu sunt pregatit pentru asta!

Emmett a ras tare si Jasper a oftat inainte sa cada, obosit de emotiile mele
salbatice, pe scaun langa mine.
-Esti mult mai pregatit decat crezi tu ca esti, mi-a spus Carlisle, zambind putin
cand mi-am strans din nou cravata.Stiam, ca daca as fi avut nevoie sa respir as fi fost
mort de peste o ora din cauza sufocarii mele repetate.
-Nu stiu daca pot sa-i fac asta, am murmurat uitandu-ma oriunde in alta parte
decat in ochii curiosi ai familiei mele cand am soptit : Dupa seara asta, Bella va trebui sa
spuna la revedere tuturor oamenilor pe care ea ii iubeste.
-Nu tuturor, mi-a amintit Carlisle intinzandu-se sa-mi mai desfaca cravata. Va
spune la revedere mamei si tatalui ei, dar castiga o familie intreaga, si castiga eternitatea
alaturi de tine.
Am permis unui zambet micut sa treaca peste buzele mele cand mi-am imaginat
vesnicia cu Bella, era tot ce imi puteam dori. Eu as renunta la tot ca sa stau cu ea.
-Eternitatea, am inceput, zambind cand Carlisle s-a mai intins inca o data sa-mi
aseze cravata mai lejer. Sunt o creatura prea egoista sa dau acuma inapoi. O iubesc prea
mult sa vreau sa-i iau viata, dar in acelasi timp cu fiecare fibra a existentei mele, o vreau
langa mine pentru eternitate. Nu vreau sa o parasesc niciodata, nici macar pentru o
secunda.
-Atunci nu o face.
Am zambit si am dat din cap. M-am intors sa-l privesc pe barbatul pe care il
iubeam ca pe un tata de atatia ani. Zambetul lui il oglindea pe al meu, si nu puteam tine in
frau sentimentele ce ieseau la iveala.
Apoi, urmatoarele cuvinte ale lui Carlisle au spalat nervozitatea, ingrijorarea,
toate emotiile au fost sterse de prezenta lui Jasper.
-E timpul, Edward.
Capitolul 19

DPDV Bella
Stateam in fata oglinzii privind persoana care nu eram eu, nu puteam sa fiu eu.
Reflexia care ma privea inapoi era frumoasa, pur si simplu, frumoasa. Dar mica umflatura
de sarcina care se vedea prin rochia de mireasa lunga m-a asigurat ca eu eram mireasa
rusinata si frumoasa.
Era greu de inaginat, serios.
-Nu mai plange, strici machiajul, mi-a soptit Alice, iar vocea ei nu a putut ascunde
emotiile pe care le avea si ea.
Am dat usor din cap si mi-am sters lacrimile care alunecau incet pe obrajii mei
palizi. Puteam auzi muzica, cantecul meu de leagan, se auzea de afara si un zambet si-a
facut loc pe buzele mele moi si roz. Si desi refuzasem rujul rosu, trebuia sa o las pe Alice
sa-mi faca restul machiajului, o tenta usoara de rosu in obraji, putin rimel , si parul meu
care era strans in mijlocul capului, cu bucle coborand incet in jurul fetei mele mici si
palide.
Am zambit.
-Multumesc, Alice. Pentru tot.
Cand m-am intors sa ma uit la ea, am realizat ca si ea ar fi plans daca ar fi putut.
In ochii ei nu era altceva decat dragoste, multa dragoste pentru mine. Am cuprins-o cu
bratele si ea m-a imbratisat inapoi usor.
-Cu placere, Bella. Doar ce-i mai bun pentru sora mea.
Am ras amandoua si mi-am sters ultima lacrima de pe obraz, Alice m-a strans de
mana.
Am dat din cap si am tras aer adanc in piept inainte sa ma intorc sa-l vad pe tatal
meu care statea in prag, cu ochii mariti cu plini de lacrimi de fericire.
-Bela….esti frumoasa, mi-a soptit, zambind si a inaintat sa ma ia de mana. M-a
sarutat pe obraz si am iesit din cort catre altar, ultimul loc unde tatal meu ma va conduce.
De acum inainte, Edward ma va lua de mana si ma va conduce inainte. Dar acum, in acest
moment eram fetita lui din nou.
Cand am iesit, soarele apunea. Era amurg. Zambetul mi-a crescut incet.
-Te iubesc taticule.
-Pai si eu te iubesc Bells, mi-a soptit si el cu vocea groasa de emotii reprimate.
Am zambit si l-am sarutat pe obraz.
Apoi am putut sa vad totul. Am vazut scaunele, asezate cu grija, nici unul nu era
deranjat de la locul lui, si l-am vazut pe Emmett la altar, imbracat in costum cu un zambet
nervos pe buze. Am putut vedea restul familiei mele, Esme, Rosalie, Jasper, Renee si Phil
si mi-am putut vedea si prietenii, Ben, Angela, Mike si Jessica. Am putut sa o vad pe
Alice, domnisoara mea de onoare care deja statea langa altar si Charlie ma tinea de mana.
Am putut vedea milioanele de lumanari, asezate cu atentie pentru un efect frumos
si care-ti taia respiratia in jurul altarului si in jurul ultimului lucru pe care il vedeau ochii
mei acum : Edward cu Carlisle langa el.
Iubirea vietii mele statea acolo cu cel mai larg si mai fericit zambet pe care l-am
vazut vreodata pe buzele lui reci si tari. Era imbracat intr-un costum negru care se
potrivea cu pielea lui palida si frumoasa. Ochii lui aurii i-au intalnit pe ai mei si in
momentul in care i-am intalnit privirea nu am mai putut vedea, auzi, concentra sau face
orice altceva.
El era totul.
Am mers incet pe covorul moale si rosu pe care Alice il puse si apoi eram acolo.
Eram langa el, tinandu-l de mana si privindu-l in ochi.
Si nu mi-as dori niciodata sa fiu in alta parte.

DPDV Edward

Priveam, asteptam. Nu mai dureaza decat cateva momente pana ea va fi in fata

mea si ma va tine de mana.
Ascultam muzica, cantecul de leagan al Bellei se auzea in jurul nostru in timp ce
eu asteptam. Si apoi ea venea spre mine. Cand am vazut prima data, inima mi-a batut o
data, nu puteam respira uitandu-ma in ochii mei, era cea mai frumoasa fiinta pe care ochii
mei au privit-o vreodata.
Iti taia respiratia, era uimitoare. Inca era destul de dificil de crezut cum putea
cineva ca ea sa ma iubeasca.
Carlisle, tatal meu, statea langa mine cu buzele curbate intr-un zambet si s-a intors
si el sa o priveasca pe Bella, femeia pe care el o considera deja fiica lui.
-Frumoasa, am soptit prea incet ca cineva inafara de Carlisle sa auda, el doar a dat
incet din cap iar ea mergea, incet si gratios, spre mine cu ochii fixati in ochii mei, si
iubirea ei stralucea doar pentru mine.
Apoi, era langa mine, si Charlie i-a asezat mana moale si mica in mana mea,
soptind, vocea si gandurile lui tradau emotiile pe care incerca din greu sa le ascunda.
-Sa ai grija de fetita mea.
-Pana la sfarsitul vietii, i-am zambit inapoi si el nu putea sa se indoiasca de mine,
adevarul exista in fiecare cuvant al meu.
Emmett vorbea incet, si eu aproape ca n-am auzit nimic. M-am aplecat mai
aproape de Bella si am soptit incet :
-Esti atat de frumoasa, iar zambetul meu a crescut cand obrajii i s-au inrosit.

DPDV Bella

Cand a soptit cuvintele acelea dulci, inima mi-a luat-o la goana si sangele mi-a
inrosit obrajii. Nu ma puteam uita nicaieri, ma captiva si ma tinea , pentru totdeauna.
Nu vedeam altceva inafara de el, si nu mi-am dat seama ca era timpul sa ne
spunem juramintele pe care noi le scrisesem pana ce vocea calda a lui Edward nu a spart
sirul gandurilor mele.
-Bella, inainte sa te cunosc viata mea era ca un cer fara stele. Cand tu ai aparut,
noaptea fara stele a izbucnit intr-un stralucitoar cer. Cand te-am parasit, eram ca o scoica
goala, nu aveam niciun motiv sa traiesc. Cand ai venit la mine, si te-am tinut in brate
dupa mult timp, am fost orbit de lumina aceea si de iubirea ta pentru mine. Inca mai simt
ca nu sunt destul de bun pentru tine, desi tu insisti in fiecare zi ca eu sunt tot ce ai tu
nevoie. A facut o pauza si mi-am dat seama ca plangeam din nou cand s-a intins si mi-a
sters usor lacrimile.
 -Isabella Marie Swan, odata cu acest inel iti daruiesc inima mea, sufletul meu si
dragostea mea. Iti promit sa te pretuiesc si sa te respect pentru restul eternitatii.
A pus inelul mamei sale, care insemna atat de mult pentru el pe degetul meu si eu
am eliberat inca un suspin. Mi-a zambit si mi-a strans mana mai tare. Era randul meu. Am
tras aer in piept si am inceput sa vorbesc, vocea mea era joasa dare ram sigura ca toata
lumea va auzi.
-Edward inainte sa te intalnesc eram in viata dar nu traiam. Dar apoi, m-am trezit
ca ma indragosteam incet de tine. Pentru mine esti ingerul meu personal, cineva care ma
va iubi si sustine pentru totdeauna. Cand ai plecat, m-am rupt intr-un milion de bucati. Nu
vroiam sa traiesc fara tine, eram ca si tine o scoica goala. Apoi te-ai intors si mi-ai spus ca
ma iubesti. Era ca un vis, prea frumos ca sa fie adevarat. Te iubesc, acum pentru
totdeauna. Am facut o pauza si am respirat din nou, iar plangeam, lacrimile
neascultatoare alunecau incet pe obraji.Apoi mi-am ridicat capul si l-am privit din nou in
ochi.
-Edward Anthony Cullen, odata cu acest inel, iti daruiesc inima mea, sufletul meu
si dragostea mea. Iti promit sa te iubesc si sa te respect pentru restul eternitatii.
I-am pus inelul, simplu dar elegant pe care tatal sau il purtase, si l-am privit din
nou in ochi. Erau de un aur lichid , plini de emotii ca inima mea a inceput sa bata si mai
tare in piept.
Emmett si-a curatat gatul si a vorbit din nou, cu un zambet jucaus pe buze.
-Are cineva ceva de obiectat in legatura cu uniunea dintre Isabella Marie Swan si
Edward Anthony Cullen?
A urmat o pauza si in timp ce Edward ma strangea usor de mana ochii lui erau atat
de intensi ca imi simteam genunchii inmuindu-se. Dar cuvintele care au urmat aproape
m-au facut sa cad din picioare. Doar bratele puternice ale lui Edward ma sustineau odata
ce usurarea imi trecea prin corp.
-Daca nu exista nicio obiectie, prin puterea cu care am fost investit, va declar sot
si sotie. Poti saruta mireasa.
Apoi Edward m-a tras in bratele lui si si-a apasat buzele de ale mele, sarutul era
mult mai puternic decat multe altele pe care mi le-a dat dar eu nu aveam de gand sa ma
plang. L-am sarutat si eu, capul parca imi era desprins de corp cand si-a impins limba,
tare, rece dar totodata moale printre buzele mele calde. Ii simteam respiratia rece pe buze
si n-am mai respirat, eram intoxicata de gustul lui, de mirosul lui.
Edward s-a tras inapoi, iubirea stralucea in ochii lui minunati si si-a lipit fruntea
de a mea. Degetele lui se plimbau pe obrazul meu si mi-a soptit.
-Respira, Bella.
Am tras aer adanc in piept si ma uitam in ochii barbatului pe care il iubeam mai
mult decat orice, imi auzeam familia in spatele meu razand fericita si aplaudand.
-Te iubesc, mi-a soptit si m-a luat in brate. L-am vazut ca prin ceata pe Emmett
care era foarte mandru de el si Carlisle radea langa noi, dar mi-am intors ochii pe el si nu
i-am spus decat
-Eu te iubesc mai mult.
-Asta nu e posibil.
Si lumea mea era perfecta.
 DPDV Edward

Soarele apusese si ploaia incepuse in sfarsit sa cada. Cand apa s-a atins de obrajii
nostri, toata lumea a fugit inauntru razand fericita si uda pana la piele inainte sa intre pe
usa.
Dar acum dupa ce am dansat si am cantat sub stele, era timpul sa spunem la
revedere, pentru necunoscatori ca Charlie si Renee, asta va fi ultima data.
Am vazut-o pe Bella atat de fericita, atat de uimitor de frumoasa langa mine,
muscandu-si buza cand a realizat ca e momentul sa plecam din Forks pentru totdeauna.
-Nu stiu daca pot sa fac asta, a soptit ea lasandu-si capul pe pieptul meu si
inspirand aer pe saturate. Am imbratisat-o.
-Trebuie, i-am spus simplu si am sarutat-o pe frunte si mi-am pus un brat in jurul
taliei ei. A dat din cap, m-a luat de mana incet si ne-am indreptat spre parintii ei. Ei
vorbeau si radeau cu Esme si cu Carlisle si isi luau hainele din cuier. Erau ultimii care
plecau, cu exceptia familiei mele.
-Mama, tata? A soptit Bella si apoi erau singuri, familia mea plecase din camera
dandu-ne cateva momente pentru a ne lua un ramas bun dorit.
Charlie a zambit la Bella, apoi mie. Vocea ii era groasa de atatea emotii reprimate
cand si-a tras fata intr-o imbratisare ce ar fi rupt oasele.
-Fii fericita Bella, a soptit. Si multumesc ca m-ai lasat sa te conduc la altar.
Bella nu-si putea opri lacrimile cand Charlie i-a dat drumul si Renee a invaluit-o
intr-o imbratisare calda si plina de iubire. Eu stateam in spate, cu un zambet mic pe buze
in timp ce ma uitam la mica familie, pentru Charlie si Renee era un ramas-bun pentru
cateva zile. Pentru Bella, dulcea, inocenta si suparata Bella era un ramas-bun pentru
totdeauna.
-Ne vedem in curand, draga mea. a spus Rene si stiam ca aici se termina
autocontrolul Bellei. A inceput sa suspine si am inaintat, prea repede, sa o iau in brate.
-Pa-pa, a soptit cu vocea care iti rupea inima, copilaroasa si-a imbratisat intai
mama si apoi tatal intr-o imbratisare tandra si finala.
Si apoi ei au plecat.
Si Bella plangea din nou.
Cu grija, mi-am pus bratele in jurul ei. Am miscat-o incet in locul nostru si doar o
tineam asa. Nu stiu cat timp am stat asa, dar sincer nu-mi pasa. O tineam aproape de
mine, si o leganam inainte si inapoi si ii sopteam in ureche pana s-a calmat. Un ras micut
i-a scapat printre buze si m-am uitat in ochii ei tristi, iar ea isi stergea lacrimile.
-Imi pare rau, a soptit muscandu-si limba. Nu ar trebui sa plang asa in noaptea
nuntii.
Mi-am scuturat capul si am sarutat-o pe frunte.
-Nu-ti cere scuze, iubito, am spus cu ochii mei aurii plini de dragoste intalnindu-i
pe ai ei.
-Sa nu-ti ceri niciodata iertare pentru asa ceva. Mie nu-mi pasa ce zi e, sau ce se
intampla nu trebuie sa iti ceri iertare pentru ceva ce te raneste.
A dat din cap si si-a lasat iar capul pe pieptul meu.
Inca o mai leganam cand Carlisle a intrat in camera. Si el avea fata plina de durere
si inima ii era franta pentru durerea Bellei. A vorbit incet sperand sa nu o supere.
-E aproape timpul.
 Am dat din cap si m-am ridicat cu Bella in bratele mele. S-a uitat la mine i-am
zambit inainte sa o sarut pe frunte. Am urcat scarile , foarte atent cu iubirea vietii mele,
acum sotia mea, in bratele mele si cu copilul pe care ea il purta in pantece.
-E timpul sa plecam? A intrebat zambind timid cand eu am asezat-o pe pat.
Am aprobat si am luat o geanta din dulap. Stiam ca nu vom avea nevoie de multe,
Bella avea haine putine care s-ar potrivi odata cu inaintarea sarcinii si stiam ca odata ce
Alice va fi cu noi cumparaturile vor fi obligatorii.
Am zambit.
Asta a adus un nou gand, oare ne vor urma? Familia mea? Sau vom fi singuri in
Italia?
Aproape ca imi doream sa fim singuri dar in acelasi timp vroiam pe cineva acolo
cu noi, ca Bella sa aibe pe cineva langa ea in orice moment.
-Va fi cald in Italia? M-a intrebat Bella, gandurile ei se pare ca erau concentrate pe
acelasi subiect ca ale mele, viitorul nostru.
-Vara, de obicei. Dar din moment ce e toamna ar trebui sa fie mai inourat, i-am
raspuns. Nu cred ca vom avea o problema.
-Oh.
A tacut cateva momente iar eu impachetam cateva seturi de haine pentru amandoi,
apoi am pus periutele de dinti deasupra.
-Va trebuie sa locuim cu ei? Adica in castel? M-a intrebat intr-un final, cu vocea
speriata punandu-si mainile in jurul genunchilor, incercand tot timpul asta san u sifoneze
minunata ei rochie de mireasa. M-am asezat langa ea si am luat-o iar in brate.
-Nu stiu sigur, iubito. Nu cred. Sunt destul de sigur ca Aro ne va permite sa
inchiriem un apartament sau ceva de genul. Atat timp cat suntem in orasul lui, unde ne
poate supraveghea nu ar trebui sa il deranjeze.
Asta a parut sa o asigure intr-un fel. A dat din cap si un zambit i-a luminat fata si
ochii. Am sarutat-o usor, dar pasional inainte sa ma ridic din nou.
-E timpul sa plecam, iubito. Am spus luand-o de mana, Avem noaptea pentru
noi…maine Carlisle se va intalni cu noi sa inscenam incendiul. Dar deocamdata, seara
asta, e a noastra.
Ideea asta se pare ca i-a placut, a zambit, si am vazut fericire stralucind in ochii ei
pentru prima data de cand isi luase la revedere de la parintii ei. Am luat geanta in care
impachetasem lucrurile noastre si am aruncat-o pe umar inainte sa o iau pe Bella de
mana.
Am coborat usor pe scari.

DPDV Bella

In timp ce mergeam incet in josul scarilor cu Edward, am vazut intreaga noastra

familie asteptand : Carlisle, Esme, Alice, Jasper, Emmett si chiar Rosalie. Si ea imi
zambea, mie. Un zambet real, fericit.
Apoi, cand turul doi de luat ramas-bun a inceput lacrimile au inceput sa curga pe
obraji tacute.
Esme a vorbit prima.
 -Oh, Bella draga mea…ne va fi dor de tine…atat de mult. Mi-a spus sufocandu-
ma intr-o imbratisare rece si comfortabila si nu vroia sa-mi dea drumul. Si ea plangea
incet, dar fara lacrimi. Corpul ii tremura de intensitatea emotiilor.
-Nu te voi vedea maine? Am intrebat confuza cand mi-am sters lacrimile si m-am
tras din imbratisarea ei. Esme a scuturat din cap si m-a sarutat pe obraz.
-Nu, draga mea. Numai cu Carlisle va veti intalni maine. Si-a fortat un zambet
pentru cuvintele ce au urmat. Nu e nevoie de mai mult de doi vampiri pentru a porni un
incendiu.
Aveam de gand sa raspund, dar picioarele mele au disparut dintr-o data de pe
pamant cand Emmett m-a ridicat in bratele lui puternice pentru o imbratisare.Trupul meu
a zburat putin prin aer inainte ca sa ma lase jos si apoi a facut ceva ce n-a mai facut pana
atunci, m-a sarutat pe obraz incet si apoi mi-a ciufulit parul.
-Imi va fi dor de tine, Bella. De parca mi-as pierde sora mai mica si favorita.
Nu am putut opri lacrimile care isi facea drum pe obrajii mei cand mi-a zambit
cald. Am fugit in bratele lui si l-am imbratisat , bratele mele mici strangadu-i corpul solid
incet.
-Si eu te iubesc, Emmett. Si tu esti fratele meu favorit.
M-am tras din imbratisare su m-am indreptat spre Jasper sis pre Alice, il puteam
vedea pe Edward langa mine imbratisandu-si mama si tatal, stiam ca e greu si pentru el.
-Fii sigura ca vin in vizita sa facem cumparaturi pentru copil. Mi-a soptit Alice
inainte sa ma stranga in bratele ei puternice si reci.
Am lasat un ras mic si trist sa treaca de buze si Alice m-a sarutat si ea pe obraz.
Asta era o excursie de cumparaturi pe care o voi astepta cu nerabdare.
Urmatorul, Jasper doar m-a tinut in brate cateva momente emotiile lui m-au
calmat si m-au inmuiat. Imi simteam grija si durerea topindu-se in prezenta lui si el s-a
tras din imbratisare iar zambetul lui m-a facut sa ma simt mai bine.
-Chiar ne va fi dor de tine, Bella, mi-a spus cu vocea lui muzicala si inceata, Ai
adus atat de multe familiei noastre ca acum sa le ei. Te iubim toti.
Si apoi…Rosalie a inaintat. Nu m-a imbratisat, sau sa ma sarute pe obraz, dar a
zambit iar asta era de ajuns.
-Ne vedem in curand, Bella.
Si asta era de ajuns, indeajuns pentru mine, si indeajuns pentru ea si era de ajuns
ca sa zambesc si eu.
-Gata?
Soapta nu apartinea cuiva caruia ii spuneam la revedere, in schimb era vocea
ingerul meu personal, Edward. Am dat din cap si el mi-a sters lacrimile care inca atarnau
pe genele mele.
Eram pe cale de a iesi pe usa, Edward in costum, eu in rochia de mireasa cand mi-
am adus aminte ca uitasem un lucru, un ramas-bun pe care uitasem sa-l spun din cauza
linistii lui. Am zambit si mi-am tras mana din a lui Edward inainte sa ma intorc si sa fug
in bratele lui Carlisle, omul pe care il consider tatal meu.
A chicotit la actiunea mea impulsiva, dar m-a inconjurat cu bratele reci.
-La revedere, Bella. Ne vedem in curand.
Am dat din cap si m-am tras din imbratisare si am fugit inapoi la Edward. Iubirea
vietii mele zambea tandru si dulce si ne-am indreptat spre locul ce va deveni casa noastra.
Am pasit spre noua mea viata.