Literatura romana sub regimul comunist

Numit si bolsevism, comunismul s-a dezvoltat ca ideologie in prima parte a secolului XX, avandu-i ca promotori pe Lenin si Trotki, conducatori ce au preluat si dezvoltat teoria marxista. Ideile principale vizau desfiintarea claselor sociale, a proprietatii private si promovarea unei proprietati publice, a intregului popor, existenta unui singur partid, precum si eliminarea adversarilor politici. In Romania, comunismul a fost impus in anul 1947. Odata cu instaurarea regimului comunist, toate manualele anterioare anului 1947 au fost scoase din uz, iar interesul autoritatilor era acela de a-si promova ideologia prin intermediul manualelor si al programelor didactice. S-au infiintat facultati muncitoresti care produceau specialisti pe banda rulanta, in doar cateva luni. Acestia erau considerati apti pentru a-i inlocui pe fostii angajati ce nu doreau sa se supuna regimului. Ei erau fie concediati, fie trimisi in inchisori. In fiecare sala de clasa existau, deasupra tablei de scris, portretul conducatorului din Romania (initial Gheorghe Gheorghiu-Dej, ulterior Nicolae Ceausescu), simbolurile comuniste, secera si ciocanul, precum si portretul lui Lenin sau Stalin. Tinerii studiau dupa materiale de propaganda, cu un aspect didactic vag. Cei ce nu foloseau un limbaj popular accesibil, in scrierile lor, si nu aveau o conceptie inalta asupra vietii, cine arata o cat de mica atractie fata de naturalism, erotism, divertisment sau orice alt fel de intimitati poetice, se descalifica in ochii Partidului si era exclus din viata literara. Cultul personalitatii incepea sa prinda contur din ce in ce mai puternic, chipul dictatorului era in toate manualele, iar poeziile ce il glorificau nu incetau a fi publicate. Pe de alta parte, cenzura avea un rol extrem de important, atingand cote apoteotice in momentul in care fiecare publicatie ajunsese sa fie revizuita sau modificata de catre expertii Securitatii. Acuzati de uneltire impotriva ordinii sociale, importanti intelectuali, precum Nichifor Crainic, Dinu Pilat, Alexandru Paleologu sau Vasile Voiculescu, au fost condamnati multi ani de inchisoare. Fortati de amenintarea pedepselor, multi intelectuali s-au conformat dogmelor realismului socialist. Realitatea nu era ceea ce percepea si dorea sa redea artistul in operele sale, ci ceea ce decidea partidul ca trebuie sa fie: Avem nevoie ca arta, avem nevoie ca industria cinematografica si teatrele sa zugraveasca esenta si modelul omului nou pe care vrem sa-l faurim! Chiar daca uneori trebuie sa infrumusetam vreun erou, este bine ca el sa devina un exemplu, pentru ca tinerii sa inteleaga si sa stie ca asa ar trebui sa fie!, spunea Nicolae Ceausescu. Singura perioada in care s-a facut simtita o relativa liberalizare la nivel al exprimarii literare, s-a desfasurat intre 1964 si 1971. Importante evenimente istorice precum moartea lui Stalin (1953), revolutia maghiara (1956) si retragerea trupelor sovietice (1958) au permis crearea unui culoar favorabil pentru publicarea mai putin restrictionata a unor opere precum Bietul Ioanide, de G. Calinescu (1953), Toate panzele sus!, de Radu Tudoran (1954), Morometii, de Marin Preda (1955), Strainul, de Titus Popovici (1955), Groapa, de Eugen Barbu (1957), Ion Sfantu, de M. Sadoveanu (1957), Un om intre oameni, de Camil Petrescu (1955 -1958). Bineinteles ca si in aceasta perioada existau filtre si restrictii, insa au fost suficienti artisti care au dat dovada de abilitate, reusind sa isi faca cunoscute gandurile relativ liber. n Romnia, peisajul literar din timpul comunismului poate fi prezentat n cteva etape, n funcie de dinamica regimului politic, determinat, la rndul ei, de modelul i controlul sovietic. Aceste etape au fost descrise de critici i cercettori contemporani n diferite moduri, fiind convenite cel puin trei repere: I. Etapa stalinist (1948-1964); II. Etapa relativei liberalizri (1964-1971); III. Etapa comunismului naionalist (1971-1989).

Specificul primei etape este determinat de regimul politic de tip fundamentalist i de sovietizarea impuse de Stalin n Romnia i n celelalte ri din lagrul socialist. Literatura are, n acest timp, o singur dimensiune: de propagand i de agitaie", fiind nvestit cu misiunea istoric de a exprima, de a transmite i de a impune ideologia de partid. ncadrat ntr-o concepie unic despre art, dictat i hotrt la Moscova, aceast literatur trebuia s creeze suportul mental i afectiv necesar nregimentrii populaiei n slujba idealului comunist. Pentru a denumi acest tip de literatur au fost preluate dou formule din Uniunea Sovietic: proletcultism i realism socialist. Proletcultismul este un termen aplicat literaturii romne ideologizate din perioada stalinist, n comentariile i analizele ulterioare acestui interval de timp. La origine, termenul se refer la organizaia Proletcult (cultura proletar"), organizaie muncitoreasc cultural-educativ cu caracter de mas", nfiinat n Rusia n 1917, cu puin timp nainte de Revoluia din Octombrie. Proletcult i declar autonomia fa de ideologia leninist, n numele unei arte noi", fr tradiie, fr motenire, fr continuitate, avnd caracter mai mult avangardist. Cu un numr din ce n ce mai mare de filiale, organizaia devine incomod i Lenin manevreaz subordonarea ei fa de partid. Proletcultul este lichidat n 1932. Realismul socialist desemneaz concepia despre art de tip doctrinar, oficial, transformat n directive, impus n 1932 de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, odat cu lichidarea Proletcultului. Realismul socialist impune alt relaie cu trecutul: preluarea critic i creatoare a celor mai valoroase cuceriri", n folosul societii i al culturii socialiste, i eliminarea elementelor retrograde ale vechii societi, cea burghez, pe baza unui spirit critic ascuit. Odat cu nfiinarea Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietic, n 1934, n statutul acestei organizaii, articolul 1, se decide c realismul socialist este metoda fundamental de creaie pentru literatura i critica literar sovietic. Aceast metod impune artistului o reprezentare istoric adevrat a realitii concrete n dezvoltarea ei revoluionar", precum i datoria educrii i transformrii ideologice a muncitorilor n spiritul socialismului. Stalin l definete pe scriitor ca inginer al sufletelor". Realismul socialist este arma ideologic a muncitorilor i nseamn arta n slujba revoluiei. Coninutul acestei arte se prezint sub dou faete: pe de c parte, este o critic a trecutului, adic a tarelor motenite de k societatea burghez, pe de alt parte, este o susinere a noului care se nate din dezvoltarea socialist. Promotorii ei susin c, spre deosebire de arta burghez, care copiaz realitatea, realismul socialist d artei valoare de sintez i capacitate de proiecie n viitor. Comunismul a facut ca aproape toate valorile si talentele reale sa fie inlocuite de simple masinarii propagandiste. Oamenii ce nu s-au supus sistemului au fost trimisi in inchisori. Totusi, au existat artisti adevarati, capabili sa se adapteze constrangerilor. Perioada comunista a insemnat un zid urias construit in calea dezvoltarii culturii romanesti, proces favorizat de perioada interbelica