TULBURARILE DE LIMBAJ Cunoasterea tulburarilor de limbaj prezinta o importanta deosebita deoarece au o frecventa relativ mare; ele influenteaza negativ

randamentul scolar si in general integrarea in colectiv si activitate. Limbajul contribuie in buna parte la realizarea progresului in intreaga viata spirituala. In cazurile cand se produc deteriorari ale limbajului evolutia este ingreunata sau stopata in functie de gravitatea tulburarii. Implicatiile ce urmeaza se fac simtite in intreaga activitate psihica, si ca atare modifica comportamentul subiectului.

LIMBAJUL Definitii Limbajul este definit cel mai adesea ca fiind activitatea psihica de comunicare intre oameni prin intermediul limbii. Este un fenomen individual, individualizarea realizandu-se atat in plan fiziologic (datorata unor particularitati ale aparatului fonator, cat si in plan psihologic, el avand o manifestare personala si diferita de la individ la individ. Este mijlocul de vehiculare al limbii, el presupune transformarea elementelor limbii in elemente proprii, ori pentru aceasta este necesara constientizarea laturii fonetice, grafice si semantice a cuvintelor, trecerea de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice comple e (propozitii, fraze, discursuri, te te ). Limbajul este denumit !un vehicul ce transporta intentii, atitudini, un simplu mijloc de transmisie a informatiilor, care circula fara rezistenta de la un sistem cognitiv la altul" Limbajul este un tip de conducta verbala, ce implica activitati diverse(vorbire, ascultare, schimb de idei, retinerea messajelor sonore, reproducerea sau traducerea lor). Functiile limbajului #erard $ac%enheim considera ca limbajul si comunicarea indeplinesc, in raport cu individul, urmatoarele functii&

Functia de dez aluire si autodez aluire (prin comunicare, individul se face cunoscut altora, dar si siesi, isi corijeaza o serie de perceptii si atitudini eronate, se introspecteaza si se poate intelege mai bine). Functia alorizatoare (comunicarea raspunde nevoii individului de a fi apreciat, prin intermediul ei individul atragand atentia altora asupra sa, implicit, afirmandu-se.). Functia re!latoare a conduitei alterate ( comunicand cu altii, un individ isi poate ameliora pozitia in ierarhia grupului, ii poate determina pe acestia sa-si schimbe atitudinile, creeaza conflicte sau atmosfere destinse in timpul unei conversatii). Functia tera"eutica ( comunicarea este un mijloc curativ, marturie in acest sens constand psihanaliza, psihodrama si intretinerea rogersiana). Foarte im"ortante sunt functiile urmatoare& Functia de comunicare sau de transferare a continutului de la continut, de la o persoana la alta. Functia co!niti a# de inte!rare# conce"tualizare si in !enere de elaborare a !andirii$ 'aracteristicile acestei functii este directivarea si fi area rezultatelor activitatii de cunoastere. Limbajul, prin intermediul acestei functii focalizeaza si mediaza operatiile de generalizare si abstractizare. (e asemenea, permite e plorarea si investigarea realitatii si imbogatirea si clasificarea cunostintelor. Functia simbolic%re"rezentati a, de substituire a unor obiecte, fenomene, relatii prin formele verbale sau alte semne. Functia e&"resi a# de manifestare comple a a unor idei, imagini nu numai prin cuvintele insasi, dar si prin intonatie, mimica,pantomimica, gestica. Functia "ersuasi a, sau de convingere, de inductie de la o alta persoana a unor idei si stari emotionale. Functia re!latorie sau de determinare, conducere a conduitei altei persoane si a propriului comportament. Functia ludica sau de joc, presupunand asociatii verbale de efect, consonante, ritmica, ciocniri de sensuri, etc. mergand pana la constructia artistica. Functia dialectica sau de formulare si rezolvarea contradictiilor sau conflictelor problematice.
2

ETI'L'(IA )I CLA)IFICAREA TULBURARIL'R DE LIMBAJ )supra individului uman actioneaza o multime de factori, dintre care unii sunt nocivi. )cestia pot influenta negativ dezvoltarea sa, dar organismul are o anumita rezistenta ce ii permite o evolutie normala si numai in anumite conditii de fragilizare generala sau partiala,acestia determinand dereglari psihice. *entru acestea, se impune o analiza globala a principalelor categorii de factori care pot influenta negativ dezvoltarea limbajului si care pot determina oricare disfunctie de limbaj. 'unoasterea cauzelor este necesara nu numai pentru a le preveni, dar si pentru adaptarea unei metodologii stiintifice in stablirea diagnosticului diferential si a modalitatilor de corectare a limbajului tulburat, insa nu intotdeauna se pot stabili cu e actitate cauzele; care au provocat o tulburare sau alta de limbaj si ca de cele mai multe ori la baza unei dereglari sau nedezvoltari normale se afla un comple de cauze. *rin urmare cauzele care determina handicapuri de limbaj pot actiona in trei eta"e diferite* in "erioada intrauterina a dezvoltarii fatului, in tim"ul nasterii si du"a nasterea indi idului$ (intre cauzele care pot actiona in tim"ul sarcinii, mentionam& diferitele into icatii si infectii, bolile infectioase ale gravidei, incompatibilitatea factorului *+, carentele nutritive, traumele mecanice care lezeaza fizic organismul fatului, traumele psihice suferite de gravida, incepand cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminand cu trairea unor stresuri, framantari interioare, spaime care isi pun pecetea asupra dezvoltarii functionale a fatului. (in categoria cauzelor care actioneaza in "erioada nasterii le mentionam pe urmatoarele& nasterile grele si prelungite care pot provoca leziuni ale sistemului nervos central, asfi iile ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, diferite traume fizice, cum ar fi lovirea capului de oasele pelviene, accidentele mecanice, etc. 'auzele care actioneaza du"a nastere alcatuiesc grupa cea mai mare. Ele pot fi impartite in patru categorii& Cauzele or!anice de natura centrala sau "eriferica$ )vem in vedere diferitele traumatisme mecanice care influenteaza negativ dezvoltarea sistemului nervos central sau afecteaza nemijlocit auzul si organele fonoarticulatorii. In baza unor leziuni la nivelul sistemului nervos central se pot produce printre alte tulburari, disfunctii ale limbajului ce au o mare varietate, cu cat zona lezata este mai intinsa sau mai profunda, cu
3

atat tulburarile sunt mai ample si cu un inalt grad de comple itate pentru ca, de cele mai multe ori, sunt atinsi mai multi centri corticali implicati in realizarea diferitelor functii psihice, Lezarea timpanului impiedica receptia corecta a limbajului si emiterea normala a sunetelor, iar anomaliile dento-ma ilo-faciale nu permit o participare sincrinizata a tuturor elementelor necesare realizarii procesului vorbirii., asemenea situatie are loc in prognatism si progenie, ca si in macroglosie sau microglosie. , anumita frecventa o au infectiile si into icatiile cu substante chimice, medicamentoase, cu alcool, care pot afecta, organic sau functional mecanismele neurofiziologice ale limbajului. -i unele boli ale primei copilarii, ca meningita, encefaleea, scarlatina, rujeola, pojarul s.a. pot da tulburari de limbaj atat pe cale centrala, cat si periferica.

Cauze functionale )ceste cauze pot produce tulburari ale limbajului care privesc atat sfera senzoriala(receptoare), cat si cea motorie(efectoare).'auzele functionale pot afecta oricare din componentele pronuntarii& e piratie, fonatie, articulatie. )stfel apar dereglari ale proceselor de e citatie, inhibitie, de nutritie la nivelul corte ului, insuficiente ale auzului fonematic, putand incetini traseul normal al limbajului. Cauze neurolo!ice care influenteaza mai cu seama pe acei subiecti care congenital au o constructie anatomo-fiziologica fragila sau cu tendinte patologice.)semenea alienatii mintal la cei cu tulburari de memeorie si de atentie, la cei cu tulburari ale reprezentarilor optice si acustice. (in aceasta categorie fac parte si subiectii care se supraapreciaza-infatuatii, aceste manifestari influentand negativ structurarea personalitatii si limbajului. Cauze "si+o%sociale& .recventa lor este relativ mare, iar efectele lor negative impieteaza nu numai asupra dezvoltarii limbajului ci si asupra intregii dezvoltari psihice a omului. . (in aceasta categorie fac parte unele metode gresite, in educatie ( iatro!ebiile si didacto!eniile), slaba stimulare a vorbiri copilului in ontogeneza timpurie, incurajarea copilului mic in folosirea unei vorbiri incorecte pentru amuzamentul parintilor, adultilor, ce duc la formarea unor modele cu o vorbire incorecta in perioada constituirii limbajului, trairea unor stari conflictule, stresante, suprasolocitarile, care favorizeaza oboseala e cesiva, bilingvismul( obligarea copilului sa invete o limba straina inainte de a-si forma deprinderile necesare comunicarii in limba materna.,s.a. *ornindu-se de la etiologia tulburarilor de limbaj, ca si de la simptomatologia si natura acestora, literatura de specialitate contine o varietate de clasificari.
4

)stfel, in logopedie e ista mai multe tipuri de clasificari ale tulburarilor de limbaj care au de cele mai multe ori un caracter limitat. *entru faptul ca in toate aceste clasificari se adopta de obicei un singur criteriu, ele sunt unilaterale si nu reflecta varietatea handicapurilor de limbaj. , clasificare la care se tine seama de mai multe criterii in acelasi timp, pare mult mai adecvata& anatomo-fiziologic, lingvistic, etiologic, simptomatologic si psihologic.)ceasta clasificare elaborata prin imbinarea criterilor de mai sus, s-a impus in literatura de specialitate romaneasca si straina. -intetic, clasificarea respectiva se rezuma urmatoarele cate!orii de tulburari de limbaj& Tulburari de "ronuntie (dislalia, rinolalia, disartria); Tulburari de ritm si fluenta a orbirii (balbaiala, logonevroza, tahilalia, aftongia, tumultus sermonis, tulburari pe baza de coreee); Tulburari de oce( afonia, disfonia, fonostenia); Tulburari ale limbajului citit%scris(disle ia, ale ia si disgrafia, agrafia); Tulburari "olimorfe(afazia, si alalia); Tulburari de dez oltare a limbajului (mutism psihogen electiv, voluntar, retard sau intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii, disfunctiile verbale din autismul infantil de tip /anner, din sindroamele handicapului de intelect, etc. Tulburari ale limbajului bazat "e disfunctiile "si+ice (dislogia, ecolalia, jargonofazia, bradifazia). Tulburarile de "ronuntie%articulatie au frecventa cea mai mare la copii cat si la adulti. (intre cestea dislalia este cu atat mai des intalnita cu cat varsta subiectilor este mai mica. 0nele tulburari de comportament usoare dispar odata cu inaintarea in varsta a copilului ca urmare a maturizarii sistemelor cerebrale si a aparatului fono-articulator. 'ele care nu dispar au o tendinta de a se consolida in deprinderi negative de articulatie la varsta tineretii. -e poate considera e istenta unei dislalii cu semnificatia defectologica dupa circa 1-2 ani de varsta ai copilului, iar pana la aceasta varsta dislalia este de natura fiziologica, ceea ce inseamna ca e ista o insuficienta dezvoltare a aparatului fono-articulator si a sistemelor cerebrale implicate in procesul vorbirii.(upa parcurgerea acestei etape, sistemele care participa la realizarea vocii sunt suficient de dezvoltate pentru emiterea corecta, iar e istenta dislaliei se datoreste unora din cauzele enumerate.(ar tulburarile de pronuntie-articulatie pot aparea si la varstele tineretii

sau chiar adulte, daca la fondul unei fragilizari a sistemului nervos central actioneaza o etiologie nefasta. .enomenele caracteristice pentru dislalie constau in manifestrea de deformari# omiteri# substituiri# inlocuiri si in ersari de sunete#silabe si uneori c+iar cu inte$ (islalia capata denumirea de dislalie sim"la sau monoforma cand tulburarea se produce la nivelul unor sunete si se manifesta sub o forma atenuata. La inceputul aparitiei unor asemenea tulburari sunt mai frecvente formele de dislalie monoforma si se complica daca nu sunt corectate la timp, transformandu-se in handicapuri tot mai comple e nu numai ca simptomatologie, dar si pentru strategiile si efectele terapeutice. , e tindere a tulburarilor de pronuntie-articulatie asupra majoritatii sunetelor si prin cuprinderea si a grupelor de silabe se numeste dislalie "olimorfa, iar prin afectarea tuturor sunetelor, a majoritatii silabelor si a cuvintelor se ajunge la sa numita dislalie !enerala sau totala$ , tulburare de pronuntie cu forme grave de tipul celor mentionate este mai frecventa in cazurile de anomalii, pseudobulbare, in despicaturile ma ilo-velo-palatine care se pot constitui si ca o manifestare secundara a altor tulburari de limbaj deosebit de comple e cum ar fi afaziile, alaliile , etc. In dislalie, sunetele nu sunt in egala masura afectate. 0nele sunt cu o frecventa mai mare, iar altele mai mica. )stfel, sunetele cele mai frecvent afectate sunt cele care apar mai tarziu in vorbirea copiilor& vibranta"r", africatele"c,g,t",siflantele"s,z" si suieratoarele&s,j", iar vocalele si in primul rand !a,e,u", consoanele"b,d,t,m,n", care apar de timpuriu in vorbire sunt mai rar tulburate. In fapt sunt afectate mai des acele sunete pentru ca necesita un efort mai mare si o sincronizare mai buna a elementelor din aparatul fono-articulator care participa la emisie.*ronuntarea lor implica o anumita pozitie a limbii in raport cu buzele, valul palatin, deschizatura gurii, conturul ei, etc.,si o anumita intensitate a jetului de aer e pirat pentru producerea sunetului respectiv. (intre cauzele s"ecifice care pot provoca dislalia, imitarea unor persoane cu o pronuntie deficitara, metode nefavorabile de educatie care nu duc la stimularea vorbirii, incurajarea copilului prescolar de catre adult la stabilizarea deprinderii gresite, implantarea defectuaoasa a dintilor, diferite anomalii ale aparatului bucal (buza de iepure si gura de lup), (deficiente cerebrale, insuficienta dezvoltarii, deficiente ale auzului, hipoacuzia si surzenia usoara), slaba dezvoltare a auzului fonematic, progenia si prognatismul, etc . In dislaliile grave, unii autori considera ca ereditatea poate constitui factor important in diagnoza si e plicarea handicapului. *entru fiecare categorie de sunete e ista o terminologie adecvata* betacism si "arabetacism(cand este afectat sunetul"b", ca"acism si "araca"acism la"c", !amacism si "ara!amacism la !g", deltacism si paradeltacism la !d",
6

fitacism si "arafitacism la !f", nutacism si "aranutacism la"n", mutacism si "aramutacism la !m", si!matism si "arasi!matism la grupa sunetelor siflante si suieratoare, rotacism si "ararotacism la !r3# +amacism si "ara+amacism la !h", tetacism si "aratetacism la !t", itacism si "ara itacism la !v", etc. La specificul limbii ramane, cele mai frecvente dislalii sunt constituite din grupa sigmatismelor si parasigmatismelor si grupa rotacismelor si pararotacismelor.)paritia lor este simptomatica pentru deformari, substituiri, omisiuni ale sunetelor siflante si suieratoare s,s,j,z,t,ce,ci,ge,gi. La copii prescolari si scolarii mici cel mai des intalnite sunt omisiunile si deformarile, iar la logopatii puberi si adolescenti apar deseori si inlocuibile. (intre formele de sigmatism intalnit la adolescenti si tineri in general,au mai mare frecventa& )i!matismul interdental aparut ca urmare a pronuntarii sunetelor respective cu limba fi ata intre dinti. )i!matismul lateral# care poate fi de trei feluri& a) lateral de ter- cand iesirea aerului se face prin dreapta in loc de mijloc; b) lateral sinister- in cazul iesirii aerului prin stanga; c) bilateral- in care aerul se imprastie pe ambele parti. )i!matismul addental produs prin sprijinirea varfului limbii pe dinti si nu permite ca aerul sa iasa prin spatiul interdental, cum este normal. )i!matismul "alatal, se produce prin pronuntarea sunetelor siflante si suieratoare cu varful limbii retras spre bolta palatina, fapt care impiedica emisia corecta; )i!matismul strident manifestat printr-o sonorizare e agerata a siflantelor, ce perturba perceperea vorbirii de catre interlocutor; )i!matismul nazal aparut in urma unor deficiente ale palatului moale care nu-si poate indeplini functia normala, ceea ce face sa se scurga aerul, partial sau total, prin intermediul cailor nazale. )stfel de sigmatism este frecvent in despicaturile palatale si la cei cu un palat prea rigid datorat constructiei anataomice scurte sau unei interventii chirurgicale ce il lipseste de mobilitatea necesara. 0n astfel de sigmatism este frecvent si ca forma secundara in rinolalie.

 )i!matism labial si labiodental ce se produce printr-o participare e agerata a buzelor in timpul emisiei fara implicarea incisivilor inferiori sau prin antrenarea incisivilor superiori si a buzei superioare ce acopera dintii superiori. Rotacismul si "ararotacismul consta in deformarea, omisiunea, inversiunea si inlocuirea sunetului !r". 'onsoana !r" apare de obicei in vorbirea copilului in urma sunetelor siflante si suieratoare, iar emisiunea corecta presupune o anumita dezvoltare a aparatului fono-articulator si miscari fine de sincrinizare a elementelor implicate in vorbire. (in aceste motive, la majoritatea copiilor anteprescolari si chiar prescolari are loc deformarea sunetului !r", sau se inlocuieste cu !l" sau !i" si mai rar cu sunetul !d,n,v". La baza producerii rotacismului si pararotacismului sunt implicate o serie de cauze cum ar fi anomaliile anatomice si functionale ale limbii: micro si macroglosia(limba), frenul prea scurt sau prea lung al limbii, leziuni ale nervului hipoglos care influenteaza toate negativ mobilitatea necesara miscarilor limbii, precum si deficiente ale auzului fizic si fonematic, mutatii deficitare ale pronuntiei, factori negativi de natura psiho-sociala, etc. Luand in consideratie criteriul simptomatologic cele mai frecvente forme de rotacism sunt urmatoarele& Rotacismul interdental ce ia nastere prin pronuntarea !r" cu vibrarea varfului limbii sprijinit pe incisivii superiori sau mai rar atingerea limbii pe buza superioara in timpul vorbirii ; Rotacismul labial realizat printr-un joc usor al limbii, sar nu suficient si vibrarea buzelor; Rotacismul labiodental produs prin vibrarea buzei superioare in atingerea cu incisivii inferiori sau vibrarea buzei inferioare in momentul atingerii incisivilor superiori; Rotacismul a"ical dupa faptul ca limba se afla in momentul pronuntiei lipita de alveole, ceea ce ni-i permite sa vibreze suficient; Rotacism elar in care nu vibreaza varful limbii asa cum este normal ci valul palatin; Rotacism nazal datorat faptului ca orificiul palato-faringian nu se inchide suficient ceea ce face sa se produca vibratii la nivelul partii posterioare a palatului moale si peretelui posterior al faringelui, iar emisia lui !r" este stridenta si cu caracteristici nazale; Rotacism u ular ce apare ca urmare a vibrarii uvulei in articulatia sunetului"r";

 Rotacism bucal format prin scurgerea aerului necesar emis intre spatiul dintre limba si obraji, fapt care determina vibrarea acestora. Fenomenele ce "ri esc tulburarea ocalelor ce se produc mai rar, iar atunci cand are loc sunt un indiciu al unei dislalii grave sau a e iestentei si a altor handicapuri de limbaj cum sunt disartriile, afaziile, alaliile sau a tulburarilor de ritm. Disartria sau dislalia centrala cum se mai numeste se manifesta printr-o vorbire confuza, disritmica, disfonica, cu o pronuntata rezonanta nazala in care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea nedorita. (aca disartria se instaleaza dupa constituirea limbajului, e ista sanse mai mari de reabilitare pentru ca multe din deprinderile verbale se pot actualiza relativ usor pe baza noilor achizitii.La adolescenti si la adulti fenomenele disartrice pot fi puse in evidenta mai usor la copii deoarece atat din punct de vedere etiologic cat si simptomatologic mijloacele de investigatie si de surprindere a caracteristicilor specifice au fost mai bine adaptate pentru aceste varste. 'and se gasesc si malformatii ale organelor periferice de vorbire, dislalia are o forma deosebita de comple a si poarta denumirea de dislalie mecanica sau dis!losie. , forma asemanatoare dislaliei este rinolalia la baza careia stau o serie de malformatii ce sunt localizate la nivelul valului palatin sau insuficientele dezvoltarii acestuia ca urmare a unor boli infectioase, vegetatii adenoide, polipi, atonia sau paralizia valului palatin, despicaturile laboma ilo-palatine, hipoacuzia, functionarea defactuoasa a mischilor sau valului palatin care nu pot participa eficient la deschiderea traiectului nazal in timpul pronuntarii sunetelor nazale, etc.In rinolalie se gasesc tulburarile de pronuntie specifice dislaliei, dar si deficiente ale rezonantei sunetelor ori de fonatie si chier de voce in cazul cand formele respective sunt mai accentuate.

Tulburari de ritm si fluenta ale orbirii$ (intre tulburarile de ritm si fluenta, balbaiala constituie o alta forma a handicapului oral. In incercarea de a e plica geneza si simptomatologia balbaielii au fost elaborate o serie de teorii printre care& a. balbaiala are la baza afectarea unei componente centrale ce este determinata si de tulburarile anatomo fiziologice; b. balbaiala se incadreaza in categoria tulburarilor de evolutie a limbajului si se prezinta ca un efect al intarzierii in aparitia vorbirii(.roschels,*ichon,-.4orel-5alsonn6); c. balbaiala are o natura ereditara(#utzman, 7adoleczn6);
9

d. balbaiala are o componenta nevrotica si este un efect ala cesteia; e. balbaiala ca act al vorbirii se desfasoara pe principiul refle ologic. 4albaiala se manifesta dominant prin repetarea unor silabe la inceputul si mijlocul cuvantului cu prezentarea unor pauze intre acestea determinate de spasme scurte sau prin aparitia spasmelor de lunga durata la nivelul aparatului fonoarticulator care impiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. (e cele mai multe ori fenomenele de balbism insotite de e istenta unor sunete sau silabe parazitare ce imprima un aspect accentuat si dezagrabil vorbirii. In toate formele de balbaiala apar si o serie de fenomene secundare precum spasmele de la nivelul aparatului fonoarticulator evidentiate prin miscarea usoara a buzelor inaintea pronuntarii cuvantului, grimase, incordare faciala si corporala, rigiditate sai gestica e agerate, schimbarea culorii, transpiratie abundenta, agitatie si nervozitate, tulburari de somn, dereglari ale ritmului respirator, tendinte de a vorbi in timpul inspirului, etc. )semenea fenomene ce agraveaza balbaiala sunt mai frecvente la adult si la adolescent. , mentiune aparte merita sa ocupe in cadrul cauzelor balbaielii, stangacia sau fenomenele de contrariere a stangaciei care pot sta la baza si altor handicapuri de limbaj cum sunt&dislalia, disgrafia, disle ia, tahilalia, bradilalia, tumultus sermonis. )cest fapt se poate e plica prin ceea ca in producerea proceselor psihice intre cele doua emisfere cerebrale se stabilesc raporturi de subordonare, una se manifesta ca dominanta, iar cealalta ca subordonata. )ctivitatea de limbaj este si ea dependenta de una din cele doua emisfere. Limbajul ca functie puternic localizata se realizeaza la nivelul emisferei drepte la stangaci si in stanga la dreptaci. Bilbiiala este o tulburare mai grava de vorbire si apare mai frecvent la baieti fata de fete. Ea are trei forme& clonica, tonica si mixta. In bilbiiala clonica apar intreruperi ale cursivitati vorbirii, determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete si silabe. In forma tonica apare un blocaj la nivelul primului cuvint din propozitie prin prezenta unui spasm articulatoriu de lunga durata. .orma mi ta este mai grava, deoarece sint prezente caracteristicile primelor doua, cu predominarea uneia dintre ele. *rintre cauzele bilbiielii mentionam o serie de factori de natura psihologica ca& traumele psihice (sperieturi, emotii, soc pe fondul unei constitutii fizice debile sau ale unei imaturitati afective); stari conflictuale de lunga durata, care creeaza o permanenta stare de neliniste . In logopedie se mentioneaza si ereditatea ca factor al bilbiielii, dar este greu de precizat. (e asemenea, intirzierile in dezvoltarea psihofizica generala, tulburarile endocrine, traumatismele suferite in timpul nasterii, bolile infecto-contaginoase pot constitui un fond favorizant instalarii bilbiielii prin actiunea factorilor nocivi anterior mentionati.

10

In situatia cind bilbiiala devine constientizata de catre logopat, acesta o traieste ca pe o drama interioara ce se poate transforma in logonevroza. )ceasta afecteaza intreaga personalitate a subiectului si prezinta o simptomatologie mai comple a. In aceeasi categorie a tulburarilor de ritm si cadenta se inscriu tahilalia (vorbirea intr-un tempou prea rapid) si bradilalia (vorbirea intr-un tempou e agerat de rar). Intirzierile in dez oltarea !enerala a orbirii se intilnesc la acei copii care nu reusesc sa atinga nivelul mediu al dezvoltarii vorbirii pentru virsta respectiva. )stfel de fenomene apar sub forma unui vocabular sarac si a posibilitatilor reduse in formularea propozitiilor, a frazelor. Intirzierile in dezvoltarea vorbirii pot cuprinde atit aspecte fonetice, le icale, cit si gramaticale. 'opiii care manifesta aceste carente intimpina dificultati in comunicare, in e primare, dar si in intelegerea vorbirii celor din jur. Intirzierile in dezvoltarea vorbirii pot fi provocate, uneori, de deficiente la nivelul sistemului nervos, ca urmare a unor hemoragii cerebrale si a bolilor grave din prima copilarie. 'ind aceste cauze sint deosebit de grave pot determina handicapuri polimorfe de vorbire si comple e, cum sunt afaziile si alaliile$ -ubliniem ca cele mai multe intirzieri in dezvoltarea vorbirii sint determinate de neglijente educative si de un mediu nefavorabil care sa stimuleze dorinta copilului de a comunica si relationa cu cei din jur. Tulburarile de oce se pot manifesta sub forma unor oboseli numite fonoastenii, cind are loc o scadere a intensitatii vocii; afonie ce consta in pierderea totala a vocii sonore si disfonie caracterizata prin pierderea partiala a vocii. )ceste fenomene sint determinate de o serie de afectiuni ale aparatului fonoarticulator, ale sistemului endocrin si ale organismului in general; laringitele acute si cronice care se manifesta prin raguseala si lipsa de e presivitate si intonatie a vocii. Mutismul electi sau oluntar apare mai frecvent la copiii hipersensibili si se manifesta printro mutenie temporala, partiala sau totala. In astfel de situatii, copiii respectivi refuza sa comunice, pe o anumita perioada de timp, numai cu unele persoane, iar cind este mai accentuat, refuzul se e tinde fata de toate persoanele. (e cele mai multe ori, mutismul electiv este provocat de metode gresite de educatie, de esecuri repetate, de stressuri care traumatizeaza copilul, de atitudini care frustreaza subiectul. Disle&ia si dis!rafia constau in incapacitatea copilului de a invata citirea si respectiv scrierea. -colarul cu astfel de tulburari face confuzii constante si repetate intre fonemele asemanatoare acustic, literele si grafemele lor, inversiuni, adaugiri si omisiuni de litere si grafeme. )semenea fenomene au loc si la nivelul cuvintelor si chiar al propozitiilor. In acelasi timp, intervin greutati in combinarea cuvintelor in unitati mai mari de limbaj. )par uneori si tulburari ale lizibilitatii si ale laturii semantice. )ceste caracteristici impiedica asimilarea si automatizarea regulilor
11

ortografice. La unii disgrafici grafemele sint plasate defectuos in spatiul paginii, sint inegale ca marime si forma, ceea ce conduce la o dezordine evidenta. (in cauza neintelegerii te telor citite, si chiar a propriului lor scris, e primarea verbala la disle ici si disgrafici este lacunara, cu omisiuni sau dimpotriva, contine adaugiri de elemente ce nu figureaza in te tul respectiv. .orme variate de disle o-disgrafie pot aparea si dupa achizitia deprinderilor citit-scrisului ca urmare a instalarii unor factori inoportuni, dezorganizatori. 'a si alte handicapuri de limbaj, si cele ale scris-cititului "ot "ro oca o serie de tulburari de com"ortament cu tendinte de agravare o data cu cresterea copilului si al constientizarii handicapului respectiv. In plus pot sa apara esecuri scolare repetate ce amplifica tulburarile de comportament si care pot determina o seama de framintari interioare, emotii si efecte e agerate, teama de vorbire, negativism, scaderea increderii in fortele proprii, susceptibilitate, irascibilitate etc. 8oate acestea se traduc in plan comportamental prin e primarea atitudinii negative fata de activitate si colectivitate, atitudine conflictuala de afirmare a propriei persoane si de apreciere a rezultatelor obtinute de altii. La puberi si adolescenti, tulburarile de limbaj accentueaza comple ul de inferioritate si dezorganizeaza personalitatea. )stfel, ei refuza colaborarea si manifesta ostilitate fata de cei din jur, au repulsie pentru activitatea scolara, sint instabili afectiv, depresivi si impulsivi, intra in conflict cu familia si au dificultati de integrare in viata sociala. )ceste tulburari se inlatura o data cu corectarea handicapurilor de limbaj, ceea ce va duce, in perspectiva, la dezvoltarea armonioasa a personalitatii. +andicapurile de limbaj pot e ista cu diferite grade si proportii atit la subiectii cu intelect normal, cit si la cei care au un alt handicap. 'hiar in conditiile cind nu e ista un alt handicap, decit cel de limbaj, copilul pierde, mai mult sau mai putin, posibilitatea de a receptiona si e prima corect cunostintele. 'u cit handicapurile de limbaj sind mai grave cu atit se manifesta o mai mare simplitate si uniformitate la nivelul conduitei verbale. La dificultatile de mai sus, se adauga cele din planul personalitatii& timiditatea e agerata, frustratie, an ietate etc. -i care sint, si ele, determinate de gravitatea si e tensia handicapului de limbaj. 8oate acestea se reflecta in slaba integrare sociala si scolara, in manifestarea unor comportamente aberante si o adaptabilitate redusa etc. (in aceste motive, cunoasterea, chiar si sumara, a principalelor categorii de tulburari de limbaj ce se intilnesc la virstele prescolara si scolara, ii creeaza educatorului posibilitatea adoptarii unei atitudini diferentiate fata de copii si interventii corectivrecuperative.

12

BIBLI'(RAFIE A ramescu# M$ D$# Defectologie i logopedie, Editura .unda9iei :;om<nia de 5<ine", 4ucure=ti, >??> Dumitru# Al$ I$ # Dezvoltarea gndirii critice i nvarea eficient, Editura de @est, 8imi=oara, >??? (+er!u,# A$# Sinteze de psihopedagogie special, Editura :*olirom", Ia=i, >??A

-r.jma/# T$# nvmntul integrat i/sau incluziv, Editura :)ramis", 4ucure=ti, >??B -erza# E$ Tulbur.ri de limbaj$ Cn& E. @erza (coord.), ducaia integrat a copiilor cu handicap. )socia9ia ;E7I7', =i ;eprezentan9a 07I'E. Dn ;om<nia, 7oiembrie BEEE 0o"o ici# D$-$% Dezvoltarea comunicarii la copiii cu deficiente mintale , Ed. *ro +umanitate, 4ucuresti, >???; -erza# E$% !ratat de logopedie, vol I, Ed. .undatiei +umanitas, 4ucuresti, >??1; -erza# E$# -erza E$F$ " #sihologia vastelor, Ed. *ro +umanitate, 4ucuresti, >??B;
13

Blbiala Perturba relatiile logopatului cu cei din jur si se prezinta ca un handicap relativ grav. Desi preocuparile fata de aceasta tulburare au fost intense de-a lungul timpului, explicatia stiintifica, prin evidentierea simptomatologiei si etiologiei blbielii ca si dezvoltarea conceptiei cu privire la terapia complexa n corectarea ei, a fost posibila abia n secolul Deficientele de limbaj 85 nostru, ca urmare a progresului realizat n stiintele psihopedagogice, progres realizat si la nivelul logopediei, mai ales pe plan practicrecuperativ. Blbiala se manifesta prin repetarea unor sunete sau silabe la nceputul si mijlocul cuvntului, cu prezentarea unor pauze ntre acestea sau prin repetarea cuvintelor ori prin apari tia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator care mpiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. n primul caz, blbiala se numeste clonica, iar n cel de-al doilea, tonica. Cnd se manifesta att prin prima forma, ct si prin a doua, ea se numeste mixta sau clonotonica si respectiv tonoclonica, n functie de aspectul care predomina. Formele cele mai grave se manifesta la adult si adolescent. Dar cel mai frecvent, blbiala apare ntre 2-31/2 ani si, de obicei, poate fi considerata fiziologica, n lipsa unor factori favorizanti care sa o mentina si s-o consolideze. Cnd persista si n perioada prescolara, constituie un semnal de alarma pentru ca are tendinta de a se croniciza.

14