Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
109Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Management Financiar Curs

Management Financiar Curs

Ratings:

4.5

(1)
|Views: 7,977|Likes:
Published by Angela_i

More info:

Published by: Angela_i on Sep 28, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/26/2014

pdf

text

original

 
Tema 1 Conceptul de management financiar1. Noţiune de management financiar2. Etapele formării gestiunii financiare ca ştiinţă3. Organizarea departamentului financiar in cadrul întreprinderii4. Funcţiile şi scopurile managementului financiar1. Noţiune de management financiar
Teoria financiară cunoaşte o mulţime de definiţii a activităţii şi a managementului financiar financiare caştiinţă. Activitatea financiară este un punct de tangenţă între sursele de mijloace ale întreprinderii şiutilizarea lor. Activitatea financiară cuprinde procesul de elaborare şi implementare a deciziilor financiareîn cadrul întreprinderii. Managementul financiar poate fi privită ca un ansamblu de măsuri şi activităţi încadrul unei organizaţii şi care în conformitate cu obiectivele puse contribuie la dirijarea fluxurilor financiare.Managementul financiară în cadrul întreprinderii este responsabil de obţinerea şi utilizarea fondurilor  băneşti de o manieră care să ducă la maximizarea valorii firmei.Iar principalul indicator al succesului întreprinderii este maximizarea continuă a valorii întreprinderii şiimplicit a avuţiei proprietarilor ei.Altfel spus această practică include toate activităţile îndreptate spre gestiunea cu finanţele, determinate descopurile şi structura întreprinderii.Iar rolul gestiunii financiare este de a fi un intermediar între firmă şi pieţele de capital, unde se află principalele surse de bani, de a asigura continuitatea activităţilor firmeiGestiunea financiară asigură procurarea banilor necesari de pe pieţele de capital, dirijează procesul deinvestire a acestor bani în active pe termen lung şi curente, care apoi generând fluxuri pozitive de banitrebuie să asigure rambursarea împrumuturilor, plata dividendelor şi dobânzilor, şi sursele necesare pentrudezvoltare.Domeniul de studiu al managementului financiar cuprinde principalele teorii ale finanţelor moderne,compartimentele analitice ale contabilităţii (analiza stării financiare a întreprinderii, analiza şi gestiuneacreanţelor etc.) şi compartimente ale teoriei gestiunii corporaţiilor. Managementul financiar se prezintă ca osinteză a finanţelor, managementului firmei şi contabilităţii.Managementul financiar în cadrul întreprinderii se bazează pe dirijarea activelor şi pasivelor întreprinderii.Deosebim gestiunea financiară, pe termen scurt, a activelor şi pasivelor curente şi gestiunea financiară petermen mediu şi lung, a activelor şi pasivelor permanente.Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiect asigurarea echilibrului financiar între nevoile de activecurente şi sursele pentru finanţare (interne sau atrase, proprii sau împrumutate). Gestiunea financiară petermen scurt urmăreşte optimizarea gestiunii stocurilor, creanţelor comerciale, a investiţiilor financiare petermen scurt, a numerarului în vederea creşterii gradului lor de rentabilitate şi de lichiditate, în condiţii deminimizare a riscului. De asemenea, se urmăreşte prolongarea scadenţelor la datoriile curente şi reducereacostului împrumuturilor prin arbitrajul între mai multe surse de împrumut: bancar, comercial, de factoringetc.Managementul financiar este responsabil de politica întreprinderii în 3 domenii:1.Politica de investiţii a unei firme este determinată de comportamentul ei şi de şi de strategiileinvestiţionale adoptate. Această politică este responsabilă de formarea potenţialului de active aîntreprinderii.2.Politica de finanţare nu poate fi privită separat faţă de politica de investire. Dacă în primul caz avemde a face cu potenţialul de active a întreprinderii, apoi în cazul politicii de finanţare întreprindereatrebuie să-şi elaboreze strategia de asigurare a surselor necesare creării acestui potenţial.
 
3.
Politica de dividend priveşte decizia proprietarilor întreprinderii de a distribui dividende sau de a lereinvesti în dezvoltarea întreprinderii.
2. Etapele formării gestiunii financiare ca ştiinţă
În cadrul ştiinţelor economice managementul financiar este o ştiinţă relativ tânără apărută la mijloculsecolului XX. Acum 50 de ani, disciplina de finanţe (în sensul modern) nu exista ca domeniu de studiuştiinţific, deşi au existat unele teorii şi precursori celebri ai finanţelor (moderne).Începând cu validarea, în 1966, modelului lui Francesco Modigliani şi Merton Miller de structurăfinanciară a întreprinderii (elaborat în 1958), se poate vorbi de constituirea unei noi teorii, respectiv cea afinanţelor moderne.Iniţial domeniul de studiu a gestiunii financiare cuprindea mai mult probleme legate de aspectul juridic alformării, fuzionării, consolidării întreprinderii, precum şi problemele legate de emiterea titlurilor devaloare. Această preocupare a gestiunii financiare pare destul de stranie faţă de preocupările finanţelor laetapa actuală, însă la începutul secolului era un avânt mare al antreprenoriatului şi practica a impus aceastăabordare. Se fondau întreprinderi, se începeau noi afaceri, era o cerere mare de resurse pentru iniţiere deafaceri, însă pieţele de capital erau destul de primitive, iar transferurile de fonduri de la economiile particularilor la întreprinderi se realizau cu mari dificultăţi.În perioada marii crize economice din anii 30 s-au petrecut schimbări radicale în stabilirea domeniului destudiu a gestiunii financiare. Eşecurile în afaceri, insolvabilitatea agenţilor economici au direcţionatdomeniul de preocupare a financiarilor spre rezolvarea problemelor legate de faliment şi reorganizare,lichidare corporaţională, şi reglementări guvernamentale pentru pieţele titlurilor financiare. Finanţele erauîncă de natură descriptivă şi juridică şi se concentrau cu precădere asupra supravieţuirii firmelor şi nu peextinderea acestora.Se consideră însă că teoria financiară capătă o mai mare dezvoltare după al doilea război mondial şi anumecu apariţia lucrărilor H.M.Markowitz de la City University of New York: "Portofolio selection", 1952 şi"Portofolio selection: efficient diversification of investments", 1959, care a pus bazele teoriei moderne a portofoliului. Aceste lucrări conţineau metodologia luării deciziilor în domeniul investirii în activefinanciare şi propunea instrumente ştiinţifice adecvate. Însă modelul era bazat pe calcule matematice destulde sofisticate, fapt ce diminua importanţa practică a lui.Gestiune financiară ca ştiinţă a apărut şi s-a format în SUA la Graduate School of Industry Administrationdin cadrul Carnegie Institute of Technology din Pittsburgh, statul Pennsylvania. Francesco Modigliani(premiat Nobel în 1985 pentru studii fundamentale în domeniul pieţelor financiare) şi Merton Miller (premiat Nobel în 1990 pentru cercetări în domeniul resurselor financiare a întreprinderii), profesori aiacestei şcoli, au fost animaţi de ideea găsirii optimului în politica de îndatorare a unei întreprinderi.Articolul lor "The cost of capital, Corporate Finance and the Theory of investment", publicat în iunie 1958în revista "American Economic Review" Nr. 48, reprezintă punctul de pornire a gestiunii financiare caştiinţă. Autorii fac apel, pentru prima dată, la teoria arbitrajului, în demersul lor de a găsi o structură definanţare a întreprinderii, structură care să determine creşterea valorii acesteia.Concluzia lor este că decizia de finanţare a investiţiilor nu are nici o incidenţă asupra valorii întreprinderii,structura de finanţare este neutră in raport cu valoarea întreprinderii, însă datorită caracterului deductibil,din punct de vedere fiscal, al dobânzii percepute la capitalul împrumutat, valoarea de piaţă a uneiîntreprinderi creşte continuu pe măsură ce această întreprindere utilizează mai mult capital împrumutat, iar valoarea sa va fi maximă atunci când finanţarea se va face exclusiv prin capital împrumutat.În continuare principalele domenii de cercetare s-au axat pe studierea pieţelor de capital, investiţiilor de portofoliu şi dezvoltarea teoriei efectului de îndatorare. Se consideră fundamentale cercetările lui E.Fama şiM.Miller, în domeniul eficienţei pieţei financiare şi ale lui H.M.Markowitz şi W.Sharpe, în domeniulanalizei şi selecţiei portofoliilor de titluri financiare.
 
Dezvoltarea ulterioară a teoriei financiare este legată de introducerea conceptului de reversibilitate adeciziilor financiare (de investiţii, de finanţare, de distribuire a dividendelor), de revenire asupra deciziilor iniţiale şi
 
de opţiune pentru proiecte care oferă oportunităţi de rentabilitate superioare celor iniţiale.Investitorii pot opta între proiectul iniţial şi proiectele viitoare, făcând acelaşi clasic arbitraj între diferiteleoportunităţi care apar pe piaţa financiară.Integrarea opţiunilor în finanţele moderne reprezintă un salt calitativ, privind integrarea principiuluiflexibilităţii (reversibilităţii) în modelarea financiară. Pentru prima dată investirea unui capital într-un proiect de investiţii nu este considerată de natură definitivă. Dacă pe parcurs apar oportunităţi mai rentabilede investire, se poate abandona proiectul iniţial (plătind o primă), pentru a se adopta oportunitatea deinvestire mai performantă.O altă variabilă strategică de primă importanţă este informaţia, care nu este gratuită şi nu este distribuităuniform în rândul agenţilor economici. Deţinerea ei antrenează un anumit cost care influenţează rezultatuldeciziilor. Informaţia nu este disponibipentru toata lumea; unii participanţi la viaţa financiară aîntreprinderii dispun de informaţii privilegiate sau au un acces mai rapid la informaţie. Asimetria deinformaţie determină poziţii diferenţiate ale agenţilor economici în procesul de arbitraj: preţ-valoare.Teoria agenţilor reprezintă o nouă direcţie în evoluţia finanţelor. Întreprinderea (corporaţia) este văzută ca oorganizaţie ce dezvoltă un ansamblu de legături contractuale între manageri, muncitori, acţionari, creditori.O bună perioadă teoria economică considera că toţi aceşti
„stakeholders”
au aceleaşi scopuri însă practicaa demonstrat contrariul. Divergenţele de interese între participanţii la viaţa economică a întreprinderii audeterminat existenţa a costurilor de agenţie: de control, de justificare, a conflictelor de interese. Obiectivulteoriei agenţiei este determinarea unei structuri a relaţiilor de agent care să minimizeze costurile de agenţieşi pierderile de valoare.Teoria semnalelor dezvoltată de economiştii americani S.Bhattacharya (Imperfect information, dividend policy and the "bird in the hand" fallacy) şi S.Ross (The determination of financial structure: the incentivesignalling approach), ambele articole apărând în revista The Bell Journal of Economics, în 1979.Distribuirea de dividende sau structura capitalurilor întreprinderii ar putea reprezenta semnale bune pentruevaluarea performanţelor întreprinderii. Aceste evenimente pot reprezenta şi semnale false prin care să serealizeze alte imagini a societăţii decât cele reale.Există domenii de cercetare a teorii financiare care nu au fost elucidate până la capăt şi mai ridică semne deîntrebare cum ar fi: calcularea influenţei riscului asupra valorii activului; determinarea politicii optime dedividend şi influenţei dividendelor asupra valorii întreprinderii; determinarea costului lichidităţiiîntreprinderii, determinarea structurii financiare optime a întreprinderii etc.
3. Organizarea departamentului financiar in cadrul intreprinderii
Tranziţia la economia de piaţă a avut un rol hotărâtor în redefinirea rolului finanţelor în economiaMoldovei. Dacă în economia planificată întreprinderile lucrau pentru a îndeplini comenzile de stat şi se bazau pe planuri de activitate impuse din exterior, apoi în economia de piaţă accentul se pune pe autonomiafinanciară a agenţilor economici, adică ei singuri hotărăsc ce să producă, cu ce resurse, pentru cine şi undesă comercializeze producţia. Organizarea finanţelor în cadrul unei întreprinderi presupune câteva principiide bază:1.Independenţa întreprinderii în domeniul activităţii financiare.2.Capacitatea de autofinanţare.3.Atingerea unor rezultate şi responsabilitatea pentru atingerea lor.4.Controlul asupra activităţii. Nu există decizie la întreprindere care să nu aibă implicaţii financiare şi de aceea se poate deafirmat că Managementul financiar trebuie să ţină cont de toate domeniile de activitate ale firmei şi să fieorientată spre maximizarea valorii firmei.

Activity (109)

You've already reviewed this. Edit your review.
radu11111111 reviewed this
super
1 thousand reads
1 hundred reads
Irina Moscalu liked this
Victoria Nika liked this
DorinRîșneanu liked this
Cera Gabriela liked this
Maria Alexandra liked this
Iana Golban liked this
Olaru Mihail liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->