Sinodiconul Ortodoxiei SYNODIKON OF ORTHODOXY

I
1

Sinodiconul Ortodoxiei
Drepturile de autor ale acestui material li se cuvin Sfintilor Parinti si nici macar dansilor ci a lui Dumnezeu , fiind insuflati in scrierile lor de Sfantul Duh. De aceea puteti sa distribuiti si copiati acest material la liber, fara a pretinde bani in schimb sau a face profit de pe urma lui. Nimeni nu ar trebui sa pretinda sa aibe vreun drept de autor pe Invataturile de Credinta Ortodoxa. Facem apel pe aceasta cale, de a raspandi prin orice mijloace cuvantul de invatatura a lui Dumnezeu lasat noua prin scrierile Sfintilor Parinti.

Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti (I Corinteni 10,31). Orice ati face, lucrati din toata inima, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni, bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci Domnului Hristos slujiti. (Coloseni 3,23-24)

Material publicat pe http://www.tezaurul-ortodox.com Pentru a avea siguranta ca acest material este conform cu originalul va rugam sa-l accesati numai dupa site-ul de mai sus, de asemenea pentru eventualele precizari va asteptam mesajele la aceeasi adresa de site

CUPRINS:
O scurta introducere Sinodiconul Ortodoxiei traducerea si prezentare Drd. Ioan I. Ica Sinodiconul Ortodoxiei traducere Pr.Dan Badulescu dupa traducere in engleza a Prof. Andrew Louth dupa manuscris Synodikon of Orthodoxy traducere in engleza de Prof. Andrew Louth dupa manuscris, (BL. Additional 28816) scris n 1110 sau 1111 de monahul Andrei de la mnstirea Oleni din Morea Randuiala Duminicii Biruinei Ortodoxiei(slujba in romana) Randuiala Duminicii Biruinei Ortodoxiei(The Service of the Triumph of Orthodoxy) slujba in engleza

I
2

O Scurta Introducere
In Dumninica Ortodoxiei se sarbatoreste Triumful Ortodoxiei asupra tuturor ereziilor, sarbatoare instituita de patriarhul Metodie al Constantinopolului la 11 martie 843 pentru a fi sarbatorita in fiecare an in prima Duminica a Postului Mare. Se obisnuieste in anumite locuri ca in aceasta zi sa se faca procesiuni cu icoane(in amintirea biruintei iconodulilor in anul 842) si sa se citeasca Synodikonul care este un act in care sunt anatemizati ereticii din toate timpurile si locurile si sunt fericiti aparatorii dreptei credinte. Acest Synodikon se citeste si astazi in toate Catedralele, Manastirile si parohiile din Grecia La rui doar la slujbele arhiereti. Iar la romni deloc., din Triodul romnesc lipsind Sinodiconul Ortodoxiei, slujb cu caracter dogmatic din tot anul bisericesc. Sfntul Teofan Zvortul arta c prin Sinodicon se aude glasul cel puternic al dreptei credine, care osndete mulimea de erezii i de eretici. El explic de ce n zilele noastre Biserica nu se grbete s pronune anatema asupra fiecrei grupri eretice nou nfiinate: La noi s-au prit acum o mulime de nihiliti i de nihiliste, de darwiniti, de spirititi: dac n nvtura lor ar fi vreo rtcire nou, credei c Biserica ar tcea, n-ar glsui, nu i-ar osndi i nu i-ar da anatemei? Dimpotriv, s-ar face sinod fr ntrziere i toi, dimpreun cu nvturile lor, ar fi dai anatemei; la Sinodiconul de acum al Ortodoxiei s-ar mai aduga un punct: Lui Bchner, Feuerbach, Darwin, Renan, Cardec i tuturor urmtorilor lor - anatema!. Dar nu e nicidecum nevoie de un sinod special pentru aa ceva, nici de vreun adaos. Toate nvturile lor mincinoase au fost deja date anatemei ntr-una din conferinele sale inute la Facultatea de Teologie din Bucureti, stareul mnstirii aghiorite Vatoped, a fost ntrebat: Ce este Sinodiconul Ortodoxiei care se citete n Grecia n mnstiri i n catedrale i dac n-ar trebui cunoscute aceste lucruri i n Romnia? El a spus: Noi, n Duminica Ortodoxiei, facem o litanie i citim anatemele celor apte Sinoade Ecumenice. Acesta este lucrul pe care l facem. Dumneavoastr nu l facei aici? La rspunsul negativ al printelui Constantin Coman, arhimandritul a continuat: Este bine s-l facei. Noi, dup apolisul dumnezeietii Liturghii, facem procesiune n mnstire, cu patru opriri i rostim anatemele. n acelai timp rostim i credina hotrt de cele apte Sinoade Ecumenice, pomenind pe lupttorii pentru dreapta credin ncepnd din timpul Sinoadelor i ajungnd pn la Sfntul Grigorie Palama

I
3

SYNODIKONUL ORTODOXIEI
(care se citeste n Duminica Ortodoxiei)

A. SYNODIKONUL EPOCII MACEDONENILOR196 1. Synodikonul originar al Icoanelor (843) Multumire aniversara datorata lui Dumnezeu n ziua n care am recstigat Biserica lui Dumnezeu, mpreun cu artarea dogmelor evlaviei si rasturnarea mpietatilor rautatii. Urmnd197 vorbelor profetice, cednd ndemnurilor apostolice si instruiti de istoriile evanghelice, praznuim (astazi) ziua nnoirii. Cci zice Isaia sa se nnoiasca ostroavele naintea lui Dumnezeu" (Is. 41, 1; 46, 16), facnd desigur aluzie la bisericile cele dintre neamuri - iar biserici nu sunt doar simplu edificiile si stralucirile templelor, ci si deplinatatea binecredinciosilor adunati n ele, ca si imnele si doxologiile cu care aceia cinstesc Dumnezeirea. Iar Apostolul, sfatuindu-ne acelasi lucru, ne ndeamna sa umblam ntru nnoirea vietii" (Rom. 6, 4), si porunceste ca, daca este cineva n Hristos faptura noua" (2 Cor. 5, 17), sa se rennoiasca (2 Cor. 4, 16; Colos. 3, 10; Rom. 12, 2). Iar cuvintele Domnului s-au fcut si ele ntocmire profetica, cci zice si era sarbatoarea nnoirii (Templului) n Ierusalim si era iarna" (In. 10, 22), aratnd prin aceasta fie iarna spirituala n care neamul iudeilor misca mpotriva obstescului Mntuitor furtunile si agitatia urii sale mnjite cu omor, fie pe cea care loveste simturile trupului prin prefacerea aerului n ger. Si ntr-adevar, si peste noi a trecut (acum) iarna, dar nu cea (a firii) care se ntlneste de obicei, ci cea (spirituala a ereziei si) care revarsa asprimea rautatii celei mari cu adevrat. Dar (n cele din urma) ne-a nflorit si noua primavara cea prielnica harurilor lui Dumnezeu si ntru care ne-am si adunat laolalta sa aducem lui Dumnezeu multumita pentru secerisul celor bune, nct putem zice si noi cu Psalmistul: vara si primavara Tu le-ai plasmuit pe ele. Adu-ti aminte de aceasta" (Ps. 73, 17-18). Cci ntr-adevr Dumnezeul minunilor a zdrobit pe vrjmasii cei ce au ocrit pe Domnul si au necinstit sfnta nchinare adus Lui n sfintele icoane, pe cei nltati si semeti n impiettile lor, si a zvrlit la pmnt trufia apostaziei; n-a trecut cu vederea glasul celor ce strigau ctre El: Aduti aminte Doamne, de ocara robilor Ti, pe care o port n snul meu de la multe neamuri, cu care m-au ocrt vrjmasii Ti, Doamne, cu care a ocrt pretul (antllagma) Unsului Tu" (Ps. 88, 4950); iar pretul Unsului snt cei eliberati prin moartea Lui prin cuvntul propovduirii si ntiprirea prin icoane, prin care anume se cunoaste de ctre cei rscumprati marea lucrare a iconomiei Lui celei (nfptuite) prin Crucea si Patimile Sale, ca si prin minunile Lui celei dinainte si dup Cruce, si de unde imitatia Patimirilor Lui trece la Apostoli, de acolo la Martiri, si prin ei, coboar pn la Mrturisitori si Asceti. De aceasta ocara cu care au ocrt vrjmasii Domnului, cu care au ocrt pretul Unsului Su aducndu-si aminte Dumnezeul nostru, miscat nlauntrul Su si nduplecat fiind de cererile Maicii Sale, ale Apostolilor si ale tuturor Sfintilor care au fost mpreun-batjocoriti cu El si mpreun-ocrti cu icoanele Lui - ca, precum au ptimit mpreun cu El n trupul lor, tot astfel, n chip firesc, s aib mpreun parte comun cu El si n ocrile cele mpotriva icoanelor Lui -, aducndu-si deci aminte de ele, a lucrat astazi ceea ce sftuise ieri, si a nfptuit si a dou oar ceea ce savrsise ntia oar.198 Cci prima oara, dup multi ani de dispretuire si necinstire a sfintelor icoane, a ntors evlavia la ea nssi, iar acum, a dou oara,

I
4

dup aproape treizeci de ani (de persecutii) au rnduit si nou, nevrednicilor, eliberarea din necazurile noastre, izbvirea de cei ce ne chinuiau, reproclamarea dreptei credintei, ntrirea nchinrii la icoane si prznuirea ce ne aduce toate cele mntuitoare. Cci n icoane vedem Patimile Domnului cele pentru noi: Crucea, Mormntul, ngroparea si prdarea Iadului, luptele martirilor si cununile lor, nssi Mntuirea pe care Cel dinti al nostru judector (arbitru), rspltitor si ncununat a lucrat-o n mijlocul pmntului" (Ps. 73, 12). Acest praznic l serbm deci noi astzi, ntru care, mpreun bucurndu-ne si mpreun-veselindu-ne prin rugaciuni si litanii, strigm n psalmi si cntari: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeul nostru, singurul carele faci minuni" (Ps. 76, 14-15). Cci pe cei ce dispretuiau slava Ta i-ai fcut de rs, iar pe cei ce au cutezat cu semetie mpotriva icoanei Tale, i-ai artat ca niste fricosi si fugari. Aceasta deci n ce priveste multumirea fat de Dumnezeu si triumful Domnului asupra celor potrivnici; n ce priveste luptele si isprvile cele mpotriva iconomahilor, ele vor fi artate pe larg ntr-un alt cuvnt si relatare mai extinsa. Acum ns, n chip de odihna dup trecerea pustiei, intrati n posesiunea Ierusalimului duhovnicesc si imitnd astfel istoria mozaic, sau mai degrab din porunca dumnezeiasc, am socotit drept si ndatorat lucru a grava n inimile fratilor, ca pe o lespede alctuit din blocuri mari de piatr si pregtit anume pentru primirea scrierii, binecuvntrile ce se cuvin celor ce pzesc legea ca si blestemele crora li se supun pe ei nsisi cei ce o ncalca.199 Drept care zicem acestea: - Celor ce mrturisesc venirea (si prezenta =parousia) n trup a Cuvntului lui Dumnezeu cu cuvntul, cu gura, cu inima, cu mintea, n scris si n icoane, vesnic fie memoria. - Celor ce cunosc deosebirea dup firi a unicului si aceluiasi ipostas a lui Hristos, si l atribuie lui (nsusirile de) creat si necreat, vzut si nevzut, ptimitor si neptimitor, circumscris si necircumscris, atribuind firii dumnezeiesti pe acelea de necreat, nevzut si cele asemenea, att prin cuvnt ct si prin icoane, vesnic fie memoria. - Celor ce cred si vestesc cuvintele Evangheliei prin litere iar faptele ei prin figuri (sau imagini) si ca, si una si alta, si vestirea prin cuvinte si ntrirea adevrului lor prin icoane, concura fiecare spre unul si acelasi folos, vesnic fie memoria. - Celor ce-si sfintesc buzele prin cuvntul (Evangheliei), si apoi, prin acelasi cuvnt, (sfintesc) si pe cei ce-l ascult, si mai stiu si vestesc c prin augustele icoane se sfintesc n mod asemntor si ochii celor ce le vd, iar mintea se nalt si ea prin ele spre cunoasterea lui Dumnezeu, ca de altfel si prin dumnezeiestile temple, prin vasele sacre si prin celelalte obiecte sfinte, vesnic fie memoria. - Celor ce stiu c toiagul, tablele, chivotul, candelabrul, masa si altarul tamierii (din Legea Veche) prenftisau si prefigurau pe Prea Sfnta Fecioar, de Dumnezeu Nscatoarea Maria, si c acestea o prefigurau doar, dar nu era nssi acele lucruri, ci ea a fost fiic si rmne dup nasterea lui Dumnezeu fecioar, si de aceea n icoane nftiseaz mai degrab nssi fiica dect schita ei umbratica n tipuri,200 vesnic fie memoria.

I
5

- Celor ce cunosc si primesc vedeniile Profetilor dup cum le-a configurat si ntiprit nssi Dumnezeirea, cred n cele ce corul Profetilor a relatat c au vzut, si tin astfel cu trie Predania scris si nescris transmis Printilor prin Apostoli, drept pentru care si nftiseaz si cinstesc n icoane aceste sfinte (realitti dumnezeiesti), vesnic fie memoria. - Celor ce nteleg bine pe Moise grind: Luati seama la voi nsiv ca, n ziua n care Domnul Dumnezeu a grit n Horeb pe munte, ati auzit glasul cuvintelor Lui, dar chip n-ati vzut" (Dt. 4, 12 si 15), si stiu s rspund drept: dac am vzut ceva, am vzut cu adevrat, dup cum ne-a nvtat fiul Tunetului (Ioan Evanghelistul n.n.) ceea ce era dintru nceput, ceea ce am auzit, ceea ce am vzut, ceea ce am privit cu ochii nostri si minile noastre au pipit, despre Cuvntul vietii, acestea le mrturisim" (I In. l, 1-2), si iarsi si ceilalti ucenici ai Cuvntului (zicnd): noi am mncat si am but mpreun cu El" (F. Ap. 10, 41), nu numai nainte de Patima, ci si dup Patima si nviere; asadar, celor ce au primit de la Dumnezeu puterea de a deosebi porunca din Lege si nvttura din Har, si stiu ca ceea ce e n Lege era nevzut, n Har este vzut si pipit, drept pentru care n icoane nftiseaz cele vzute si pipite si se nchina lor, vesnic sa fie memoria. Precum au vestit Profetii, precum au nvtat Apostolii, precum a primit Biserica, precum au dogmatizat Dasclii (Bisericii), precum a convenit (ntreaga) crestintate ecumenic, precum a strlucit harul, precum s-a artat adevrul, precum a fost izgonit minciuna, precum a ndrznit ntelepciunea, precum a biruit Hristos, asa cugetm, asa grim, asa vestim si cinstim pe Hristos adevratul Dumnezeul nostru si pe sfintii Lui, n cuvinte, n scrieri, n gndiri, n jertfe, n biserici, n icoane pe Unul adorndu-L si cinstindu-L, ca pe un Dumnezeu si Domn, iar pe ceilalti cinstindu-i pentru Stpnul nostru obstesc ca pe autenticii Lui slujitori, acordndu-le nchinare potrivit relatiei. Aceasta este credinta Apostolilor, aceasta e credinta printilor, aceasta credinta ortodocsilor, aceasta e credinta care a ntrit lumea.201 Dup acestea s aclamm frateste si printeste pe vestitorii dreptei credinte si cinstiri ntru mrirea si cinstea pentru care au luptat si s zicem: lui Germanos, Tarasios; Nikephoros, Metodios, ca unor adevrati arhierei ai lui Dumnezeu, aprtori si Dascli ai ortodoxiei, vesnic s fie memoria etc.202 Asa cum aceste binecuvntari ale Printilor trec de la ei la noi, fiii lor, care rvnim evlavia lor, tot astfel si blestemele lor i ating pe toti ucigatorii de printi si dispretuitorii poruncilor Domnului. Drept care, cu totii mpreun, ca deplinatate a celor binecinstitori aducem astfel asupra lor blestemul, sub care s-au supus dealtfel (mai nti) ei nsisi, (si zicem): - Cei ce admit Iconomia n trup a Cuvntului lui Dumnezeu (doar) cu cuvntul, dar nu sufer s o vad n icoane, drept pentru care, cu vorba se conformeaz dar n realitate tgduiesc (nssi) mntuirea noastra, s fie anatema. - Cei ce ntrebuinteaza ru termenul necircumscris", si de aceea nu vor s nftiseze n icoana pe Cel ce s-a fcut prtas cu noi trupului si sngelui" (Ev. 2, 14), Hristos adevratul Dumnezeul nostru, artndu-se astfel pe ei nsisi a fi fantasiasti (= doketi), s fie anatema. - Cei ce admit, mcar ca nu vor, vedeniile profetice, dar resping imaginile nscrise ale celor vzute de acestia, o minune, nc nainte de ntruparea Cuvntului, si, fie flecaresc aceea c

I
6

vztorul a vzut (n vedenie) nssi acea fiint (dumnezeiasc) necuprins si nevzut, fie convin c acestea s-au artat celor ce le-au vzut ca niste icoane ale adevarului, ca tipuri si figuri ale lui, dar nu sufer s fie nftisate n icoane nici Cuvntul ntrupat, nici Patima Sa cea mare pentru noi, s fie anatema. - Cei ce aud pe Domnul zicnd: de credeti n Moise, ati crede si n Mine" (In. 5, 46) si celelalte, si nteleg pe Moise grind: profet ca si mine va ridica Domnul Dumnezeul nostru dintre fratii nostri" (Dt. 18, 15-18), iar dup aceasta zic ca ei primesc pe Profetul (vestit), dar nu introduc si prin icoane Harul Profetului si pe Mntuitorul a toat lumea asa cum a fost El vzut, cum a trit cu oamenii, cum a vindecat patimi si boli far leac, cum a fost rstignit, si cum a fost ngropat, cum a nviat, cum a suferit si fcut toate pentru noi; deci cei ce nu sufer s vadv n icoane aceste lucrri mntuitoare a toat lumea, si nici nu le cinstesc si venereaza, s fie anatema. - Cei ce struiesc n erezia iconomah sau mai degrab n apostazia hristomah, si care nu vor sa fie condusi spre mntuirea lor prin legiuirea mozaic, nici nu consimt s se reintegreze n dreapta credint si cinstire prin nvtturile apostolice, care nu se ncred n ndemnurile si sfaturile Printilor de a se rentoarce din rtcirea lor, nici nu au vreo consideratie fat de consimtmntul Bisericilor lui Dumnezeu din toat lumea, ci dimpotriv se raliaz pe el nsisi partidei Iudeilor si Elinilor - cci ceea ce aceia le blasfemiaz nemijlocit fat de Prototip acestia nu se rusineaza a le cuteza prin intermediul icoanei Lui si mpotriva Celui nftisat pe ea - deci cei ce snt tinuti fr ntoarcere n captivitatea acestei rtciri si si nchid urechile naintea oricrui cuvnt dumnezeiesc sau nvtturi duhovnicesti, ca unii ce snt deja putreziti si tiati pe ei nsisi, din obstescul Trup al Bisericii, s fie anatema.203 B. SYNODIKONUL EPOCII COMNENILOR 2. Contra lui Gerontios din Lampe (ntre 1052-1081) - Gerontios, originar din Lampe,204 care a mproscat veninul ereziei lui n Creta, si s-a numit pe sine Unsul, spre rsturnarea, vai, a Iconomiei mntuitoare a lui Hristos, dimpreun cu dogmele si scrierile sale perverse si cu cei ce cuget la fel cu acesta, s fie anatema. 3. Contra lui Ioan Italos (1076-1077; 1082) Capetele lui Italos205 - Cei ce ntreprind n genere a introduce oarecare investigare nou n ce priveste negrita Iconomie n trup a Mntuitorului si Dumnezeului nostru, si a examina n ce mod nsusi Cuvntul lui Dumnezeu s-a unit cu frmntatura omeneasca, si, potrivit crui principiu a ndumnezeit trupul asumat, ncercnd sa jongleze logomahic cu termeni dialectici ca prin fire" (kata physin) sau prin adoptiune" (kata thesin) n privinta nouttii celei mai presus de fire (hyper physin) a (unirii) celor dou firi ale Dumnezeu-Omului, s fie anatema. - Cei ce se proclama pe ei nsisi drept-cinstitori, dar introduc fr rusine sau mai degrab fr evlavie n Biserica ortodox si soborniceasc impioasele dogme ale Elinilor referitoare la sufletele omenesti, la cer, la pmnt, si la celelalte creaturi, s fie anatema.

I
7

- Cei ce preacinstesc pretinsa si nebuna ntelepciune" (I Cor. 3, 19) a filozofilor celor din afar, si urmeaz celor ce o profeseaz (pe aceasta), admitnd (astfel) metempsihozele sufletelor oamenilor sau c si acestea pier n mod similar cu cele ale vietuitoarelor nerationale si se ntorc n nefiinta, respingnd de aici nvierea, Judecata si rsplatirea finala a celor fcute n viata, s fie anatema. - Cei ce dogmatizeaz c materia si Ideile snt fr de nceput (eterne) sau mpreun-fr-denceput (coeterne) cu Ziditorul a toate Dumnezeu, si c cerul si pmntul si celelalte creaturi snt vesnice si fr-de-nceput, dinuind pururea nemodificate; si care se mpotrivesc (astfel) Celui ce a zis: cerul si pmntul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece" (Mt. 24, 35), glsuind cele desarte si pmntesti si atrgnd astfel blestemul dumnezeiesc asupra capetelor lor, s fie anatema. - Cei ce zic ca nteleptii Elinilor, cei dinti ereziarhi, si care au fost deja zvrliti anatemei de cele sapte sfinte Sinoade Ecumenice si de toti Printii care au strlucit n Ortodoxie, ca unii (ce snt) strini de Biserica soborniceasc, deci cei care zic ca acestia, pentru bogtia stricat si necurat din scrierile lor, snt cu mult mai buni, si acum si la judecata ce va s fie, dect brbatii cei binecinstitori si ortodocsi, dar care au putut gresi pentru patima si nestiinta omeneasc, s fie anatema. - Cei ce nu primesc cu credinta curat si simpl, din toat inima si din tot sufletul, minunile extraordinare ale Mntuitorului si Dumnezeului nostru si ale Stpnei noastre care L-a nscut fr prihan si ale celorlalti Sfinti, ci ncearc s le defimeze prin demonstratii si rationamente sofistice drept (lucruri) imposibile sau s le rstlmceasc dup cum li se pare lor si s le potriveasc dup prerea lor, s fie anatema. - Cei ce mpreun cu alte plsmuiri mitice schimb de la ei nsisi si doctrina noastr despre creatie, admitnd ca adevrate Ideile platonice, si zicnd ca materia de sine subzistenta si primeste formele sale de la (aceste) Idei, defimnd astfel deschis libertatea Ziditorului, Care a dus toate dintru nefiint la fiint si, n calitate de Fctor, a fixat tuturor cu libertate suveran un nceput si un sfrsit, s fie anatema. - Cei ce zic ca la nvierea cea de pe urm si de obste oamenii vor nvia si vor fi judecati cu alte trupuri si nu cu cele cu care au vietuit n aceasta viat, ntruct acestea se corup si pier, si flecaresc lucruri desarte si zadarnice, n vreme ce nsusi Hristos Dumnezeul nostru si ucenicii Lui, nvttorii nostri, ne-au nvtat ca oamenii cu trupurile cu care au vietuit n aceasta viat cu acestea vor fi si judecati, si nc si marele Apostol Pavel a nvtat n mod expres adevrul pe larg si cu exemple n cuvntul lui despre nviere (I Cor. 15, 12-55) dovedind pe cei ce cuget astfel a fi fr de minte; asadar, cei ce se mpotrivesc acestor dogme si doctrine, s fie anatema. - Cei ce admit si predau vorbele elenice cele desarte, adic cum ca ar fi o preexistent a sufletelor, c nu toate s-au fcut si adus din nefiint, c ar exista un sfrsit al pedepsei sau o restabilire a creatiei si a lucrurilor omenesti, si de aici nteleg mprtia cerurilor ca ceva destructibil si trector, n vreme ce nsusi Hristos Dumnezeul nostru ne-a nvtat c ea este vesnic si indestructibil, si din ntreaga Scriptura veche si nou am primit aceea ca pedeapsa (finala) va fi nesfrsit si mprtia vesnic; asadar, cei care se pierd pe ei nsisi cu asemenea cuvinte si se fac si altora pricin de osnd, s fie anatema.

I
8

- Dogmele si doctrinele elenice si heterodoxe sau potrivnice credintei celei sobornicesti si neprihanite a ortodocsilor introduse mpotriva credintei crestine si ortodoxe de Ioan Italos si de acei dintre ucenicii lui care iau parte la pierzania lui, s fie anatema. 4. Contra lui Nil Calabrezul (cc. 1087) si a monahului Nil206 - Toate cele dogmatizate fr evlavie de monahul Nil ca si cei ce au prtsie cu ele, s fie anatema.207 5. Contra lui Eustratios al Niceei (1117) Tezele gsite strine de dogmele cele drepte ale Bisericii n cele dou tratate scrise de Eustratios,208 fostul mitropolit al Niceei, mpotriva Armenilor, si care au fost anatematizate: - Cei ce introduc cu privire la negraita Iconomie n trup a Domnului si Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos anumite rostiri desarte, si zic sau cuget ca umanitatea lui Hristos se nchin (proskynein) Dumnezeirii celei neapropiate ca un rob (doulikos) si posed conditia vesnic de rob (douleian aidion) ca o calitate fiintial (ousiode) si cu neputint de pierdut, s fie anatema. - Cei ce nu ntrebuinteaz cu toat evlavia distinctia ca pur operatie intelectual (te kat'epinoian diairesei) cu scopul de a evidentia doar alteritatea celor dou firi ce concurg n mod negrit n Hristos si snt unite n El n mod neamestecat si nedesprtit, ci abuzeaz de o astfel de distinctie si zic ca umanitatea asumat este altceva nu numai prin fire ci si prin cinstire, si ca ea adora (latreuei) pe Dumnezeu si i aduce o slujire de rob, oferindu-i cinstea cuvenit ca pe un lucru datorat, la fel ca duhurile slujitoare" (Evr. l, 14) ce slujesc si cinstesc pe Dumnezeu ca niste robi, si care nvat c doar firea asumat este propriu-zis Arhiereul cel mare, si nu nsusi (ipostasul) Cuvntul lui Dumnezeu ntruct s-a fcut om, ca unii care prin asemenea lucruri ndrznesc s mprt ipostatic pe Unul Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru, s fie anatema.209 6. n controversa referitoare la interpretarea dogmatica a ecfonisului liturgic Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci si Cel ce primesti, Hristoase Dumnezeule".Contra lui Soterichos Panteugenos (1157).210 Cele introduse si rspndite prin viu grai de Mihail, fostul dascl, protecdic si maistor al retorilor, si de Nikephoros Basilakes, dascl al Epistolelor, diacon al Marii Biserici a lui Dumnezeu din Constantinopol, care au fost urmate si de Eustathios mitropolitul Dyrrachionului si care au fost sustinute n scris mai cu seama de Soterichos, diacon al aceleiasi Biserici, patriarh ales al marelui oras al lui Dumnezeu Antiohia, cel numit si Panteugenos, si celelalte lucruri introduse si publicate n scris de acelasi Soterichos, si care au fost anatematizate si respinse mai trziu chiar de ei nsisi, si pe care le-a dezavuat si azvrlit anatemei Sf. Sinod reunit din porunca lui Manuel. Marele mparat ortodox, porfirogenet si autocrator al Romeilor, Comnenul: - Cei ce zic ca jertfa cinstitului Trup si Snge din vremea Patimii lumii - spre - mntuire a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, jertfa oferit de El pentru a noastr mntuire n calitatea Lui de Arhiereu lucrnd pentru noi potrivit umanitatii sale - ntruct potrivit marelui n

I
9

teologie Grigorie, nsusi este si sacrificator si victima211 -, (Fiul) a oferit-o lui Dumnezeu Tatal, dar nu a primit-o ca Dumnezeu mpreun cu Tatl nici Cel Unul Nascut, nici Duhul Sfnt, ntruct prin aceasta exclud pe nsusi Dumnezeu Cuvntul si pe Duhul Mngietorul, Cel de o fiint si o cinstire cu El, de la de-o-cinstirea si egalitatea cuvenit Lor ca Dumnezeu, s fie anatema. - Cei ce nu admit ca jertfa adus n fiecare zi de ctre cei ce au primit de la Hristos puterea ierurgic (sacramental) a celebrrii dumnezeiestilor misterii este oferit (ntregii) Sfintei Treimi, ca unii ce contrazic pe sfintii si dumnezeiestii Printi Vasile si Ioan Hrisostom cu care mpreunglsuire (toti) ceilalti cu Dumnezeu purttori Printi ai nostri n cuvintele si scrierile lor, s fie anatema. - Cei ce aud pe Mntuitorul zicnd despre celebrarea sacramental (hierourgia) dumnezeiestilor misterii de El nsusi predat: Aceasta s faceti ca anamnez (amintire) a Mea" (Le. 22, 19), dar nu nteleg corect termenul anamneza", ci ndrznesc a zice c jertfa adus zilnic de cei ce celebreaz dumnezeiestile misterii dup cum a predat Mntuitorul nostru si Stpnul tuturor, nnoieste jertfa propriului Lui Trup si Snge adus pe cinstita Cruce spre obsteasca rscumprare si mpcare a firii omenesti doar la modul imaginativ si iconic (phantastikos kai eikonikos), si de aici introduc si (ideea) c aceasta ar fi o alt jertf dect cea savrsit de Mntuitorul la nceput (pe Golgota), ca unii ce deseneaza misterul nfricostoarei si dumnezeiestii celebrri prin care primim arvuna vietii celei ce va s vin, si aceasta n vreme ce dumnezeiescul si preanteleptul nostru Printe Ioan Hrisostom, n multe exegeze ale sale la cuvintele marelui Pavel, evidentiaz limpede identitatea jertfei (tes thysias to aparallakton) si zice clar ca este una si aceeasi (ten auten enai), s fie anatema. - Cei ce nscocesc si introduc distante temporale (chronikas diastaseis) n mpcarea firii omenesti cu dumnezeiasc si fericita fire a Treimii celei de viat ncepatoare si prea-neprihnite, si stabilesc ca dogm aceea c, mai nti am fost mpcati cu Cuvntul cel Unul Nscut prin asumarea (umanittii), si mai apoi cu Dumnezeu Tatl prin mntuitoarea patim a Domnului Hristos, mprtind astfel cele nemprtite, n vreme ce dumnezeiestii si fericitii Printi nvat c Cel Unul Nscut ne-a mpcat cu Sine iar prin Sine cu Dumnezeu Tatl, si prin urmare si cu Prea Sfntul de viat fctorul Duh, prin totalitatea misterului Iconomiei Sale, ca unii ce snt nscocitori de iscodiri noi si strine, s fie anatema. 7. In controversa referitoare la exegeza dogmatica a textului:Tatal Meu este mai mare dect Mine" (In. 14, 28).212 a) Sinodul general (l166) Cele scrise si predate odinioar de sfintii si de Dumnezeu purttori Printi si vestitori ai adevrului si Dascli ai sfintei lui Dumnezeu Bisericii, iar acum din initiativa de Dumnezeu miscat si din purtarea de grija de Dumnezeu socotit a de Dumnezeu ncununatului, preaputernicului, de Dumnezeu nteleptitului, ortodoxului, biruitorului, sacro-sanctului nostru mare mparat, porfirogenet si autocrator kyr Manuel Comnenul, clarificate si definite de sacrul si dumnezeiescul Sinod, reunit din porunca sa, si ornduite a fi proclamate n aceasta augusta zi:

I
10

- Cei ce nu nteleg corect cuvintele sfintilor Dascli ai Bisericii lui Dumnezeu, si ncearc s rstlmceasc si s ntoarc (ntelesul) celor zise n acestea limpede si lmurit prin harul Sf. Duh, s fie anatema. - Celor ce primesc aceea c cuvntul lui Iisus Hristos, adevratul Dumnezeu si Mntuitorul nostru: Tatal Meu este mai mare dect Mine" (In.14, 28), a fost zis, ntre alte interpretri ale Sfintilor Printi, si cu referire la umanitatea Sa dup care a si ptimit, asa dup cum vestesc expres Sfintii Printi n multe din de Dumnezeu inspiratele lor scrieri, si mai zic ca Acelasi Hristos a ptimit dup trupul Lui, vesnic sa fie memoria. - Cei ce cuget si zic c ndumnezeirea firii asumate a constat dintr-o transformare a firii omenesti n dumnezeire, si care nu nteleg ca din nssi virtutea unirii trupul Domnului participa la demnitatea si maiestatea divin, este nchinat cu o unic nchinare n Dumnezeu Cuvntul care si L-a asumat, si este de aceeasi cinste, de aceeasi slav, de viat fctor, de acelasi renume, de acelasi scaun cu Dumnezeu Tatl si Prea Sfintul Duh, fr a deveni ns cu toate acestea de-ofiint cu Dumnezeu nct s ias din proprietatile sale naturale de creat, circumscris si din celelalte proprietti contemplate n firea omeneasc a lui Hristos, si s se transforme astfel n fiinta dumnezeirii, pentru c din aceasta s-ar putea trage concluzia sau c nomenirea si Patimile Domnului au avut loc doar n aparent si nu n realitate, sau c a patimit nssi Dumnezeirea celui Unul Nscut, s fie anatema. - Celor ce zic ca trupul Domnului cel preanltat si ridicat mai presus de toat cinstea - ca unul care n virtutea unirii supreme n mod neschimbat, nealterat, neamestecat si nemutat, a devenit, din pricina unirii ipostatice, egal cu Dumnezeu (homoteos), rmnnd pururea neseparat si indisociabil de Dumnezeu Cuvntul Care L-a asumat -, este cinstit cu acelasi renume cu El, si nchinat cu o unic nchinare, fiind asezat pe tronurile mprtesti si dumnezeiesti de-a dreapta Tatlui ca unul mbogtit cu maririle Dumnezeirii, dar cu salvgardarea (necontenit) a propriettilor firii, vesnic fie memoria. - Cei ce resping zicerile Sf. Printi, si anume cele proferate ntru apararea dogmelor celor drepte ale Bisericii lui Dumnezeu de ctre Atanasie, Chiril, Ambrozie, de Dumnezeu gritorul prea sfntul papa al Romei celei Vechi Leon, si de ceilalti (toti), si nu vor s primeasc (ntocmai) actele Sinoadelor Ecumenice al IV-lea si al VI-lea, s fie anatema. b) Contra lui Constantin al Kerkyrei (l170) Anatematismele alctuite la ctiva ani dup cele sanctionate si dogmatizate referitor la Tatal Meu este mai mare dect Mine" (In.14, 28), contra celor ce se mpotrivesc si contrazic fr stiint si fr evlavie acestea, (si cu care conglsuia pe atunci si fostul Mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepot al arhiepiscopului Bulgariei, care ns si el dup mai multi ani a fost reprimit n Biserica, dup ce s-a lepdat de unii ca aceia si s-a alturat celor drept cugettori anatematiznd cele dogmatizate si grite de el odinioar cu rutate si fr evlavie):213 - Cei ce nu primesc cuvntul adevratului Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Tatal Meu este mai mare dect Mine", dup diferitele moduri n care l-au explicat Sfintii Printi - unii zicnd c aceasta s-a zis dup dumnezeirea (Lui) cu referire la aspectul cauzat al nasterii Sale din

I
11

Tatl, altii c dup propriettile naturale ale trupului celui asumat de El si enipostaziat n dumnezeirea Lui, adic cu referire la (nsusirile acestuia de) creat, circumscris, muritor si celelalte afecte naturale si ireprosabile din pricina crora Domnul putea zice c Tatl este mai mare dect El nsusi -, si zic c acest cuvnt trebuie nteles (ca fiind valabil) doar atunci cnd, prin pura intelectie (sau operatie mintala), trupul (lui Hristos) este cugetat separat de Dumnezeire, ca si cum n-ar fi unit cu ea, si care nu iau aici distinctia pur intelectual, asa cum a fost ea ntrebuintat de Sfintii Printi, adic (ca valabil doar) atunci cnd e vorba de conditia Lui de rob si de nestiinta Lui (uman) - ntruct (Printii) nu sufereau ca trupul egal si de-o-cinstire cu Dumnezeu al lui Hristos s fie necinstit prin astfel de expresii - ci zic c si propriettile naturale care apartin n mod real trupului Domnului celui enipostaziat n Dumnezeirea Sa si rmnnd (pururea) nedesprtit de ea, trebuie luate dup unire ca valabile doar prin simpla intelectie mintal, ca unii ce dogmatizeaz despre cele nesubsistente si mincinoase acelasi lucru ca si despre cele subsistente si adevrate, s fie anatema. - Cele zise cu rutate si fr evlavie de fostul mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, si anatematizate apoi de el, s fie anatema. - Toti care cuget astfel de lucrri, s fie anatema. - Fostul mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, care dogmatizeaz cu rutate si lips de evlavie (sau: Cei ce dogmatizeaz cu rutate si lips de evlavie) despre cuvntul adevratului Dumnezeu si Mntuitorul nostru Iisus Hristos: Tatal Meu este mai mare dect Mine" si nu cuget nici nu zic(e) c acest este luat de Sfintii si de Dumnezeu purttori Printi n mai multe ntelesuri evlavioase, ntre altele (ntelegndu-l) cu referire la trupul cel asumat de Fiul Cel Unul Nscut al lui Dumnezeu din Sfnta Fecioar si de Dumnezeu Nsctoarea, si enipostaziat n Dumnezeirea Lui, fr amestecare, avnd (salvgardate) si dup unirea nedesprtit nsusirile proprii cu referire la care Domnul a numit pe Tatl mai mare dect Sine, si rmnnd n acelasi timp mpreun-nchinat si mpreun-mrit ntru o singur nchinare ca unul egal cu Dumnezeu (homotheos) si de aceeasi cinstire cu Tatl si Prea Sfintul Duh; si care sustin(e) dimpotriv c nu se cade a ntelege acest cuvnt (ca valabil) atunci cnd Domnul este conceput ca ipostas unic avnd cele dou firi unite, ci doar atunci cnd, prin intelectie pur mintal, trupul Lui este considerat separat de Dumnezeire si socotit n mod abstract ca al oricrui om, si aceasta n vreme ce marele n teologie (Ioan) Damaschin nvat c distincti pur intelectual se aplic atunci cnd despre trupul lui Hristos se zice ceva ce nu constituie o proprietate natural a Lui, doar spre a indica conditia Lui de rob sau nestiinta Lui (umana),214 si care nu vrea (vor) deci s urmeze sfintelor Sinoade Ecumenice al IV-lea si al VI-lea, care au dogmatizat n mod corect si evlavios despre cele dou firi unite n mod neamestecat n Hristos, si au nvtat Biserica lui Hristos dreapta credint (ortodoxia), ca unul (unii) ce a (au) alunecat astfel n diferite erezii, s fie anatema. - Toti cei ce cuget n acord cu Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, si snt afectati si ntristati pentru depunerea lui, dar nu att din iubire comptimitoare, ci pentru ca snt mpreun nselati prin impietatea lui, s fie anatema. c) Contra lui Ioan Eirenikos (1171)

I
12

- Prea ignorantul pseudomonah si n desert lupttor Ioan Eirenikos si scrierile alctuite de el mpotriva dreptei credinte, si (toti) cei ce-l mbrtiseaz pe acesta si snt de prere si zic c nu cu referire la umanitatea enipostaziat n Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos si unit cu Dumnezeirea lui la mod inseparabil, nedesprtit si neamestecat, a zis El, ca om desvrsit, cuvntul din sfintele lui Evanghelii: Tatal Meu este mai mare dect Mine", ci aceasta s-a zis de ctre El potrivit umanittii Lui atunci cnd aceasta este considerat prin intelectie pur mintal ca dezbrcat si cu totul separat de dumnezeirea Lui, ca si cum n-ar fi unit cu ea si fiind luat exact ca si firea noastr (uman) comun, s fie anatema. C. SYNODIKONUL EPOCII PALEOLOGILOR 8. Contra lui Varlaam si Akindynos (1351)215 Varlaam si Akindynos, ucenicii si urmsii lui s fie anatema.Capetele mpotriva lui Varlaam si Akindynos - Cei ce cuget si zic c strlucirea (ce s-a fcut) din Domnul la dumnezeiasc Lui Schimbare la Fat este, cnd o lumina oarecare, aratare fr consistent, creatur si fantasm ce a strlucit doar pentru scurt vreme stingndu-se apoi ntr-o clipit, cnd nssi fiinta lui Dumnezeu, ca unii care, adernd la aceste contradictorii si imposibile sustineri, se arat nebuni de nebunia lui Arie, care taia pe Unul Dumnezeu si unica Dumnezeire n creat si necreat, si se pun de acord cu nelegiuita impietate a Masalienilor, care zic ca fiinta dumnezeiasc e vizibil, si nu mrturisesc, potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasc insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c aceea preadumnezeiasc lumin nu este nici creatur, nici fiinta lui Dumnezeu, ci har, strlucire si energie natural necreat, emannd pururea si fr separatie din nssi fiinta dumnezeiasc, s fie anatema. - nca si cei ce cuget si zic ca Dumnezeu nu are nici o energie natural ci numai fiint, si socotesc c fiinta dumnezeiasc si energia (lucrarea) dumnezeiasc snt identice si absolut indistincte, si gndesc c nu exista nici o diferenta ntre ele cu privire la ceva, ci aceeasi realitate se zice la ei cnd fiint cnd lucrare, ca unii ce suprim fr judecat nssi fiinta dumnezeiasc mpingnd-o n nefiint - cci dasclii Bisericii vorbesc n termeni precisi c numai nefiinta este lipsit de energie -, si care mai snt bolnavi si de cele ale lui Sabelie, cuteznd a nnoi acum cu privire la fiinta si lucrarea dumnezeiasc vechea contradictie, confuzie si amestecare a aceluia n ce priveste cele trei ipostase ale Dumnezeirii, fuzionndu-le n mod asemntor si pe acestea (adica fiinta si lucrarea) n mod neevlavios, si nu mrturisesc, potrivit celor teologisite cu dumnezeiasc insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c n Dumnezeu exist att fiinta ct si energia natural a acesteia, dup cum au limpezit cei mai multi dintre sfinti, dar n mod lmurit mai cu seama cei de la sfntul al VI-lea Sinod Ecumenic, care s-a ntrunit n ntregime n chestiunea referitoare la cele dou energii si vointi, dumnezeiasc si omeneasc, ale lui Hristos, si care nici nu vor sa nteleag c asa cum ntre fiinta si energia dumnezeiasc exista o unire neamestecat, tot asa exist ntre ele si o diferent n unele privinte, dar care nu creaz ntre ele interval sau distant, mai cu seam n ce priveste nsusirile de cauz si cauzat, neparticipabil si participabil, primele revenind fiintei iar cele de al doilea energiei; deci, unii care profereaz n mod neevlavios unele ca acestea, s fie anatema. - nc si cei ce cuget si zic ca toat puterea si energia triipostaticei Dumnezeiri este creat, ca unii care de aici ne silesc s credem c este creat nssi fiinta dumnezeiasc - cci energia creat,

I
13

potrivit Sfintilor, va vdi drept creat si firea (din care eman) iar energia necreat va caracteriza fiinta necreat -, si de aici snt n primejdie de a cdea cu totul n ateism, ca unii ce atribuie credintei celei curate si ireprosabile a crestinilor mitologia elenic si adorarea creaturilor, si nu marturisesc, potrivit celei teologhisite cu dumnezeiasc insuflare si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c toat puterea si energia natural a Dumnezeirii celei triipostatice este necreat, s fie anatema. - nca si cei ce cuget si zic c prin aceast (distinctie) se face o anumit compozitie n Dumnezeu, si nu cred nvtturii Sfintilor care nvat c de la cele ale firii nu se face n fire nici o compozitie, si deci ne defimeaz nu numai pe noi ci si pe toti Sfintii care nvat n termeni precisi si multe rnduri att simplitatea si necompozitia n Dumnezeu, ct si diferenta fiintei si energiei dumnezeiesti, si c aceast diferent nu deterioreaz cu nimic si de fel simplitatea dumnezeiasc - cci n-ar fi putut ntreprinde (Printii) a teologhisi astfel mpotriva lor nsisi -; deci, cei ce griesc aceste lucruri desarte si nu mrturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasc insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c dimpreun cu aceast diferent vrednic de cele divine se conserv n mod frumos si simplitatea divin, s fie anatema. - nc si cei ce cuget si zic ca numele dumnezeire" se zice numai pentru fiinta dumnezeiasc si nu mrturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasc insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c acesta se atribuie nu mai putin si energiei dumnezeiesti, si astfel, cnd cineva zice Dumnezeire", el cinsteste n multe feluri unica Dumnezeire a Tatlui si a Fiului si a Sfntului Duh, att fiinta ct si energia lor, precum ne-au nvtat dumnezeiestii nostri initiatori n misterele divine, s fie anatema. - nc si cei ce cuget si zic ca fiinta dumnezeiasc este participabil, ca unii ce nu se rusineaz a introduce n Biserica noastr nelegiuita impietate a Masalienilor care au fost bolnavi de aceast prere n vechime, si nu mrturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasc insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c fiinta dumnezeiasc este absolut incomprehensibil si neparticipabil, dar harul si energia dumnezeiasc snt participabile, s fie anatema. Toate impioasele lor tratate si nscrieri, s fie anatema.217 - Lui Andronic Paleologul, slavitul si fericitul nostru mparat, care a reunit primul Sinod (iulie 1341) mpotriva lui Varlaam, prezidnd n mod nobil Biserica lui Hristos si acel sacru Sinod prin fapte, cuvinte si admirabile discursuri pronuntate cu propria sa gur, ntrind dogmele evanghelice si apostolice, si depunnd si dezavund public pe mai sus-zisul Varlaam dimpreun cu ereziile si scrierile lui si cu glasurile lui desarte mpotriva credintei noastre, ca unuia care n mijlocul acestor sacre lupte si isprvi pentru dreapta credint a schimbat (la numai cteva zile mai apoi) n mod fericit viata aceasta trecnd la viata cea buna si fericita, vesnic fie memoria. - Lui Grigorie, preasfntul mitropolit al Tesalonicului,218 care n Sinodul cel din Marea Biseric a depus pe Varlaam si Akindynos, conductorii si nscocitorii noilor erezii, mpreun cu perversa asociatie din jurul lor, care au cutezat s numeasc creatur energia si puterea natural si inseparabil a lui Dumnezeu, si simplu-zis toate propriettile naturale ale Sfintei Treimi, ca si

I
14

lumina neapropiat care a strlucit din Hristos pe munte, ntreprinznd s introduc cu rutate n Biserica lui Hristos o dumnezeire creata. Ideile platonice, si acele mituri elenice; care a luptat cu ntelepciune si curaj pentru Biserica obsteasc a lui Hristos si pentru dogmele cele adevrate si infailibile ale ei despre Dumnezeire n scrieri, n discursuri si n discutii proclamnd nencetat o unic Dumnezeire si un Dumnezeu triipostatic, cu energie si vointa, atotputernic si necreat ntru toate cele ale sale, potrivit Dumnezeiestilor Scripturi si a teologilor si exegetilor (din vechime), adic (urmnd) lui Atanasie si Vasile, Grigorie, Ioan si Grigorie, si de asemenea lui Chiril si nteleptului Maxim, (lui Ioan) oracolului dumnezeiesc celui din Damasc, ca si (tuturor) celorlalti Printi si Dascli ai Bisericii lui Hristos, aratndu-se prin cuvinte si fapte a fi prtasul si tovarsul, ecoul, emulul si aliatul tuturor acestora, vesnic sa fie memoria.219 - Tuturor celor ce au luptat pentru Ortodoxie mpreun cu slvitul si fericitul nostru mparat (Andronic) si dup el, si au sustinut cu vitejie Biserica lui Hristos n cuvinte si discutii, scrieri si nvtturi, cuvnt si fapt, combtnd si dezavund mpreun perversele si cele cu multe nftisari erezii ale lui Varlaam si Akindynos si pe cei ce cugetau la fel cu acestia, si care au proclamat cu strlucire dogmele apostolice si patristice ale dreptei credinte fiind pentru acestea calomniati, defimati si ocrti de oameni ru famati dimpreun cu Sfintii teologi si purttorii de Dumnezeu Printi si Dascli ai nostri, vesnic fie memoria. - Celor ce mrturisesc Un Dumnezeu triipostatic atotputernic si necreat nu numai dup fiint si ipostasuri, ci si dup energie, si zic c dumnezeiasca energie iradiaz n mod nedesprtit din dumnezeiasc fiint, indicnd prin iradiaz" distinctia negrit, iar prin n mod nedesprtit" unirea lor mai presus de fire, dup cum a proclamat si Sfntul Sinod al VI-lea Ecumenic, vesnic fie memoria. - Celor ce mrturisesc c Dumnezeu asa cum este necreat si fr de nceput dup fiint este tot asa si dup energie - lund aici expresia fr de nceput" (narchos) cu referire la timp (nu la principiu) - si zic c dup fiinta sa dumnezeiasc Dumnezeu este cu totul neparticipabil si incomprehensibil, dar pentru cei vrednici este participabil dup energia sa dumnezeiasc si ndumnezeitoare, dup cum zic teologii Bisericii, vesnic fie memoria. - Celor ce mrturisesc c lumina ce a strlucit pe munte la Schimbarea la Fat a Domnului este lumina neapropiat, lumina infinit si revrsare nenteleas a dumnezeiestii splendori, slav negrit, slav suprem a dumnezeirii, slav primordial si atemporal a Fiului, mprtie a lui Dumnezeu, frumusete adevrat si vrednic de iubire n jurul firii celei dumnezeiesti si fericite, slav natural a lui Dumnezeu, si Dumnezeire a Tatlui si a Duhului strlucind n Fiul cel Unul Nascut, asa cum au grit dumnezeiesti si de Dumnezeu purttori Printii nostri Atanasie si Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Hrisostom si Ioan Damaschin, drept pentru care slvesc aceast preadumnezeiasc lumin ca necreat, vesnic fie memoria. - Celor ce slvesc lumina Schimbrii la Fat a Domnului ca necreat pentru motivele cele mai nainte zise, si totusi nu zic c aceasta este fiinta cea mai presus de fiinta a lui Dumnezeu ntruct aceea rmne cu totul nevzut si nepaticipabil, cci pe Dumnezeu nimeni nu L-a vzut vreodata" (In. l, 18), adic asa cum este El n firea Lui, zic teologii - ci o numesc mai degrab slav natural a fiintei celei mai presus de fiint iradiind n mod nedesprtit din aceea, si arat celor curtiti cu mintea pentru iubirea de oameni a lui Dumnezeu, slava cu care Domnul si

I
15

Dumnezeul nostru va veni la a dou si nfricostoarea Venire s judece viii si mortii, dup cum zic teologii Bisericii, vesnic fie memoria. 9. Reluarea si finalul Synodikonului Icoanelor Anatemele de la Niceea (787)220 - Toti ereticii s fie anatema. - Sinedriul,221 cel ce s-a aprins cu mnie mpotriva cinstitelor icoane, s fie anatema. - Cei ce iau zicerile dumnezeiestii Scripturi mpotriva idolilor ca zise pentru cinstitele icoane ale lui Hristos Dumnezeul nostru si ale Sfintilor Lui, s fie anatema. - Cei ce snt n comuniune cu buna stiinta cu cei ce ocrsc si necinstesc augustele icoane, s fie anatema. - Cei ce zic c crestinii se apropie de icoane ca de niste zei s fie anatema. - Cei ce zic c un altul,222 afar de Hristos Dumnezeul nostru, ne-a slobozit din rtcirea idolatr, s fie anatema. - Cei ce cuteaz s zic c (prin icoane) Biserica soborniceasc a acceptat idoli, ca unii ce rstoarn misterul (ntruprii) si astfel nssi credinta crestin, s fie anatema. - Dac cineva ia aprarea unui adept al ereziei detractorilor crestinilor,223 fie el n viata, fie mort n aceasta, s fie anatema. - Dac cineva nu se nchin Domnului nostru Iisus Hristos celui circumscris n icoana dup umanitate, s fie anatema. 10. Polychronia si Euphemia Epilog euhologic224 Sfnta Treime i-a marit pe ei! Cernd lui Dumnezeu s fim si noi instruiti si ntriti prin luptele, ntrecerile si nvtvturile lor cele pn la moarte pentru cauza evlaviei, si rugndu-L s ne arate pn la sfrsit imitatori ai vietuirii lor celei ndumnezeite, s ne nvrednicim si noi de cele cerute prin harul si milele marelui si ntiului nostru Arhiereu, Hristos adevratul Dumnezeul nostru, prin mijlocirile preaslavitei Stpnei noastre de Dumnezeu Nscatoare si Pururea Fecioarei Maria, ale ngerilor celor deiformi si ale tuturor Sfintilor. Amin.

Traducere si prezentare de Drd. Ioan I. Ica225

I
16

196 Subtitlurile sectiunilor si subsectiunilor documentului indicate cu litere si cifre apartin traducatorului. 197 Exordiul sau preambulul Synodikonului" calciaza si adapteaza pentru contextul sec. IX omilia Sf. Grigorie de Nazians. In novam dominicani P. G. 36, 608-621. Despre cadrul istoric al evenimentelor din 843 si doctrina iconologica a Synodikonului", a se vedea pe larg analizele lui Gouillard, op. cit., p. 119168, 169-182. 198 Pasajul face aluzie la dubla restaurare istorica a cultului icoanelor, corespunzatoare celor dou faze ale iconoclasmului: prima data", n 787, la Sinodul VII ecumenic, dup persecutiile din 726-784, si a doua" n 843 dup reluarea persecutiilor ntr-o a dou faza ntre 815-843. 199 Cf. Deut. 27, 2-3 si Iosua 8, 32-34. Corpul doctrinar, alctuit din aclamatii si anatematisme corelative, al Synodikonului" este asimilat simbolic si analogic cu a dou proclamare a Legii mozaice sub Iosua, inscriptiei materiale din referatul biblic corespunzndu-i acum inscriptia spiritual a dogmelor gravate prin credinta n inimile credinciosilor. 200 Extindere la Fecioara Maria a prevederilor canonului 82 Trulan referitoare la restrngerea reprezentarii iconografice simbolice a lui Hristos ca Miel si preeminenta nftisrii Lui ca Persoana. 201 ntreg acest ultim pasaj este citat si n actele (semeioma) sinodului bizantin din 1092 contra iconologiei neortodoxe a lui Leon al Chalcedonului (P. G. 127, 972-984. la 982 D); pentru detalii despre cazul Leon vezi Anna Comnena, Alexiada V, 2; P. G. 131, 384-389; trad. rom. de M. Marinescu - Himu, Minerva, BPT, 906-907, Bucuresti, 1977, p. 182-185. 202 Urmeaz apoi aclamarea si altor patriarhi ortodocsi: Ignatios (847-858, 867-877), Fotios (858-867; 877-886), Antonios II (893-901), Nicolaos I Misticul (901-907; 912-925); se anatemizeaza toate cele graite si scrise mpotriva patriarhilor Germanos, (715-730), Tarasios (784-806), Nikephoros (806-815), Methodios (843-847), Ignatios, Photios, Antonios, Nikolaos si Stephanos (886-893) si toate cele inovate si comise sau care vor fi comise mpotriva Predaniei bisericesti, a nvtturii si ntocmirii sfintilor si slvitilor Printi", si snt aclamati o serie de alti episcopi si monahi mrturisitori ai icoanelor, printre care si Teodor, preacucernicul egumen al Studionului". 203 Urmeaz anatematizarea patriarhilor iconoclasti: Anastasios (730-754), Constantin II (754-766) si Niketa (766-780) care au fost n fruntea ereziilor sub Isaurieni" si a lui Theodot Kassiteras (815-821), Antonios I (821-837) si loan VII (831-843) care si-au transmis unii de la altii rutatile si au urmat impietatii" iconoclaste. Dup aceste condamnri Synodikonul" originar al Icoanelor continua cu anatemele Sinodului VII ecumenic (vezi n traducere mai jos la punctul 175). n acest punct al documentului s-a operat insertia a tuturor aditiilor si articolelor sinodale ulterioare ale epocii Comnenilor si Paleologilor ncepnd cu Gerontios din Lampe (mijloc, sec. XI) si sfrsind cu controversa palamit (mijl. sec. XIV). 204 Cunoscut numai din aceasta notit din Synodikon", Gerontios din Lampe (Asia Mica) se pare c a fost adeptul sau initiatorul unei secte mistice de tendinta mesaliana sustinnd identificarea extatic a subiectului uman cu subiectul divin. Cf. Gouillard, op. cit., p. 116-117. 205 Despre cazul Italos a se vedea relatarea Annei Comnena, Alex. V, 8-9; P. G. 131, 428-440; trad. rom. I, p. 205-214, si comentariul istoric cu bibliografia critic a lui Gouillard, op. cit., p. 188-202, Doctrina si persoana filozofului Ioan Italos, succesorul lui Psellos la conducerea Universitatii imperiale din Constantinopol, au fost obiectul a dou procese sinodale: primul cndva ntre l sept. 1076-1 sept. 1077, cnd s-au nserat n Synodikon" primele 10 anatematisme condamnnd n forma generala, fr nume, o lista de 10 filozofeme platonizate, iar al doilea n martie 1082 cnd, prin nserarea celei de-a 11-a anatematisme, este condamnat Italos nsusi nominal interzicndu-i-se lui si discipolilor lui profesarea teoriilor metafizice contrare Revelatiei. Cele 11 capete ale lui Italos" din Synodikon" ce constituie unicul izvor referitor la aspectul doctrinar al proceselor, incrimineaz supralicitarea filozofiei antice, fixnd n acelasi timp limita admisibil a studiilor elenice pentru un crestin, si denunt ca eretice cosmologia, antropologia si eshatologia platonica (si origenist): creatia din eternitate, eternitatea lumii, preexistenta, metempsihoza si apocatastaza sufletelor, si de asemenea aplicatii inadecvate ale logicii n explicarea chestiunilor dogmatice, mai ales n hristologie. Importanta pentru semnificatia general a Synodikonului" este mai ales prima anatematism care interzice aplicarea n ntelegerea modului

I
17

ndumnezeirii umanittii n Hristos a aporiei dialectice antice: kata physin" - kata thesin" (dup natura sau dup relatie), ai crei termeni corespund de fapt n hristologie pozitiilor monofizit si respectiv nestorian; singurul calificativ admisibil misterului teandric este cel de "hyper physin" (mai presus de fire). Dup cum reiese din scrierile sale, hristologia lui Italos -ca si ulterior cea a discipolilor lui, Nil si Eustratios - nclina net n favoarea pozitiei thesite" fiind deci una krypto-nestorian. 206 Despre cazul monahului Nil Calabrezul vezi reconsiderarea total a problemei lui la Gouillard, op. cit., p. 202-206, reconsiderare bazat pe descoperirea libelului" de retractare a lui Nil, editat de acelasi cercetator la p. 301-303 (apendice II) si din care reiese c, contrar celor afirmate de Anna Comnena, Alex. X, 1; P. G. 131. 697-700; tr. tom. II, p. 64-66, hristologia lui Nil, elev al lui Italos, nu era una monofizit, ci dimpotriv puternic nestorianizant, dezvoltnd consecvent pozitia thesita" a magistrului su. Dup Nil ndumnezeirea umanittii n Hristos s-a fcut kta thesin e chrin" (prin relatie sau har) fiind echivalent cu ndumnezeirea sfintilor, n ambele cazuri fiind vorba de un proces de adoptiune, de relationare a dou subiecte autonome distincte, sustinere care distrugea total realitatea unirii ipostatice. 207 Cteva manuscrise apartinnd Synodikonului" local si Elladei" insereaz n acest loc o serie de 13 anatematisme ncadrate de un prolog si epilog si referitoare la doctrina si practica Bogomililor si a altor secte dualiste, antieclesiale, antisacramentale, harismatice si nonconformiste social, nrudite si cunoscute n izvoarele istorice ale epocii sub denominatiunile de Manihei, Paulicieni, Mesalieni, Euhiti, Entuziasti, Fundagiagiti, etc. Textul lor (Gouillard op. cit., p. 61-69 si 228-237, comentarii), reprezentnd probabil tomul unui sinod local necunoscut din sec. XI-XII mpotriva acestor secte, este identic cu P. G. 131, 4048, unde snt ns eronat atribuite lui Euthymios Zygabenos. 208 Despre cazul lui Eustratios al Niceei vezi discutia si bibliografia la Gouillard, op. cit., p. 206-212, notita din P. G. 140, 136-137 si actele procesului (semeioma) la J. si P. Zeppos, Jus graeco-romanum I, Atena, 1931. p. 650-653. Elev al lui Italos, profesor de filozofie, comentator al lui Aristotel si mitropolit al Niceei. Eustratios, angajat n dialog teologic cu armenii monofiziti, a dezvoltat o hristologie exact la extrema opus monofizitismului vechilor orientali necalcedonieni. Hristologie tipic nestorian si prezentind similitudini evidente cu doctrina lui Teodor de Mopsuestia (sec. V), condamnat la Sinodul V ecumenic. n dorinta de a salvgarda integritatea umanitatii n Hristos, Eustratios distrugea practic unirea ipostatic, ipostaziind naturile pn la a admite existenta n Hristos a dou subiecte distincte si autonome, fiecare cu psihologia" proprie. 209 n cteva manuscrise eladice, anatematismele referitoare la hristologia lui Eustratios al Niceeii se prezint sub alte variante, deosebite de uzul constantinopolitan comun, reprezentnd prelucrari ale unor extrase din abjurarea lui Eustratios; vezi textul lor la Gouillard, op. cit., p. 71. 210 Pentru aceast controvers si sinoadele din 1156-1157 vezi notitele sumare ale lui Ioan Kinnamos, Hist. IV, 16; P. G. 133, 517-522 si Niketas Choniates, n Manuele lib. VII; P. G. 139, 561; actele sinodale din P. G. 140, 137-202; comentariul istoric la Gouillard, op. cit., p. 210-215 si P. Ceremuhin, Sinodul constantinopolitan din 1157 si episcopul Nicolae al Metonei (trad. I. V. Paraschiv) Mitropolia Olteniei" 18 (1966), nr. 11-12, p. 87-109. Chestiunea disputat era; cui i se aduce (ofer) si cine primeste jertfa lui Hristos att pe Golgota ct si n Euharistie? n gndirea lui Soterichos a spune c acelasi Hristos ofer jertfa umanittii Sale ca om si o primeste ca Dumnezeu mpreun cu ntreaga Sf. Treime (=teza ecfonisului rugciunii tainice a intrrii celei Mari si sinoadelor din 1156-1157) ar nsemna a face din ipostasul Logosului ntrupat subiectul a dou actiuni, dup el, contradictorii; oferirea si primirea jertfei. Spre a evita aceasta pretins aporie, el transfera aceste dou actiuni de pe planul hristologic, unde ele erau dou actiuni diferite ale aceluiasi ipostas, pe cel triadologic, transformndu-le n dou actiuni incomunicabile a dou ipostasuri distincte; oferirea si primirea deveneau astfel pentru Soterichos, caracteristici ipostatice incomunicabile ale Fiului si respectiv Tatalui. Mai mult, n viziunea sa, mntuirea sau reconcilierea (katallage) oamenilor cu Dumnezeu era identica cu un proces juridic, extern, de schimb (antallage) desfsurat n dou faze succesive, distincte cronologic: o prima reconciliere a noastr cu Fiul care, asumndu-si umanitatea noastr, ne-a dat n schimb iertarea pcatului originar, urmat de o a dou reconciliere cu Tatl, care, primind jertfa sngelui lui Hristos de pe Cruce, ne-a druit n schimb nfierea ntr-o asemenea viziune soteriologic externalist-juridic Soterichos a ajuns, trgnd consecintele logice

I
18

ale pozitiei sale, s tgduiasc pn si caracterul sacrificial si sacramental al Euharistiei, care a devenit pentru el o simpl reprezentare memorial simbolic-anamneticv de ctre preot a dramei Patimilor de odinioara. Multiplele si gravele erori dogmatice expuse de Soterichos ntr-un scurt dialog" cu un oarecare Philon (P. G. 140, 140-148) au fost amplu si riguros combtute ntr-un excelent si dens "Antiretic" (ed. A. Demetrakopoulos, Ekklesiastike bibliotheke, Leipzig, 1866, p. 321-359) de episcopul Nicolae al Metonei, cel mai important teolog al epocii Comnenilor, si au constituit subiectul dezbaterilor a dou sinoade constantinopolitane: 20 ian. 1156 si 12-13 mai 1157 (semeiome": P. G. 140, 148-154 si 174-201), ultimul concentrndu-si si prelucrndu-si concluziile extrase din Antireticul" lui Nicolae al Metoniei sub forma celor 4 anatematisme incluse la Synodikon". 211 Greg. Naz., or. 20; P. G. 35, 1068 D. 212 Pentru controversa n jurul interpretrii dogmatice a lui In. 14, 38 vezi notitele lui Kinnamos Hist. VI, 2; P. G. 133, 616-624 si Chroniates, de Manuele lib. VII, 5; P. G. 139, 560-564 si mai ales dosarul actelor sesiunilor sinodului din 1166 cuprinse n "Ekthesis"-ul oficial, P. G. 140, 201-281, si edictul imperial din 4 aprilie 1166, P. G. 135, 773-781; pentru detalii istorice si bibliografice cf. comentariul lui Gouillard, op. cit., p. 216-226. Ecou al unei dispute occidentale contemporane purtate n jurul gloriei" lui Hristos, controversa bizantina n jurul ntelegerii lui In. 14, 28, cu complicate dedesubturi politice si o ndelungat supravietuire istoric, se centra n esent pe chestiunea precizrii mai ndeaproape a sensului corect al inferiorittii Fiului ntrupat fat de Tatal. O parte nsemnat a episcopatului bizantin raporta n mod ortodox inferioritatea Fiului fat de Tatl la umanitatea lui reala, concret pe care unirea ipostatic a transformat-o ndumnezeind-o la maximum, dar cu stricta salvgardare a integrittii propriettilor ei naturale, n cealalt parte a episcopatului ns era dominant prerea cum c pentru Fiul ntrupat inferioritatea Sa fat de Tatl nu poate avea nicidecum sens concret, real, si unul pur abstract, Hristos referindu-se n In. 14, 28 la o umanitate pur abstracta, n realitatea Sa concret, efectiv neputndu-se vorbi de vreo inferioritate a Sa fat de Tatal. Estompnd distinctia ntre proprietatile (idiomata) naturale si mririle (auchemata) dumnezeiesti cu care umanitatea s-a mbogtit ca urmare a unirii ipostatice pn pe punctul de a transforma propriettile naturale ale umanittii n proprietti dumnezeiesti, hristologia aceasta aluneca n pericolul monofizitismului si doketismului, atentnd serios la dogma integrittii firilor n Hristos. Replicnd acestei pozitii, Sinodul a reafirmat sensul autentic al formulei de la Chalcedon (451) dup care unirea ipostatic si ndumnezeirea firii omenesti n Hristos nu se face confundnd firile, ci cu stricta salvgardare a integrittii lor, si, din aceast perspectiv a unei umanitti concrete si integral umane n Hristos, n pofida ndumnezeirii ei, inferioritatea Fiului fat de Tatl are un sens real deplin. Desi condamnat n Sinod, interpretarea krypto-monofizit a lui In. 14, 28 va fi reluat, sase ani mai trziu, de Constantin al Kerkyrei si Ioan Eirenkos, ceea ce a condus la o reluare a sinoadelor pe aceasta tema n 1170. 213 Revenirea ulterioar a lui Constantin al Kerkyrei si reabilitarea sa, ca urmare a acceptrii deciziilor dogmatice de la 1166, au antrenat n unele manuscrise modificri n consecint ale textului anatematismelor, modificri pe care le semnalm n paranteze. 214 De fide ort. III, 21; P. G. 94, 1048 B-1089 C. 215 Actele Sinodului din 1351, cel mai important din seria sinoadelor zise isihaste sau palamite (1341, 1347, 1351, 1368), n P. G. 151, 717-768; detalii si comentarii la D. Staniloaie, Viata si nvttura Sf. Grigorie Palama, Sibiu, 1938, p. 217-236, J. Meyendorff, Introduction l'etude de Gregoire Palamas, Paris, 1959, p. 141-153 si Gouillard, op. cit., p. 239-252; cf. si Marturisirea de credinta a Sf. Grigorie Palama, traducere si prezentare istorico-simbolic de lic. Ioan I. Ica, Mitropolia Ardealului", 29 (1984), nr. 7-8, p. 476-490. 216 Un manuscris insereaz aici un articol ce adapteaz formula introdus n mrturisirea de credint solicitat episcopilor la hirotonie de ctre sinodul din 1347; formula este reluat si de S 9 al omologhiei" Sf. Grigorie Palama, ca si n Synaxarul Duminicii II din Postul Mare din Triod. 217 Dup 1351 n acest loc s-au inserat n Synodikon" alte 4 anatematisme condamnnd alte patru personaje principale, implicate n ultima faz a controverselor palamite: Isaac Argyros, Nikephoros Gregora, Prohor Kydones (condamnat n Sinodul din 1368 care la canonizat pe Grigorie Palama: tom. P.

I
19

G. 151, 693-716) si fratele lui. Demetrios Kydones; textul lor la Gouillard op. cit., p. 85-89, respectiv, p. 246-249 (comentar). 218 Elogiul special al Sf. Grigorie Palama ce apare n toate redactiile cunoscute ale Synodikonului" a fost inserat ntre aclamatiile Sinodului din 1351 de ctre Sinodul din 1368 care l-a canonizat solemn. 219 Unele manuscrise nregistreaz n acest loc si elogiul arhiepiscopului Nil Cabasila, efemerul succesor al lui Palama ca arhiepiscop al Tesalonicului. Introducerea sa se datoreaz probabil faptului ca, mpreun cu Philotheos Kokkinos, Nil redactase tomosul sinodal din 1351; textul lui la Gouillard, op. cit., p. 89. 220 Primele sapte anatematisme de aici snt extrase din actele Sinodului VII ecumenic; cf. Mansi XIII, 397, 416. 221 E vorba de marele sinod iconoclast de la Hieria-Vlaherne (754). 222 La Sinodul de la Hieria, mpratul iconoclast Constantin V (740-776) Copronimul fusese aclamat drept nimicitor al idolatriei"; Mansi. XIII, 353 C. 223 Epitet aplicat iconomahilor de la Sinodul VII ecumenic ncoace, cnd s-a precizat oficial ca respingerea icoanelor echivaleaz cu tgduirea fundamentului ei: ntruparea. 224 Synodikonul" se ncheie ca un epilog solemn, alctuit din aclamatiile festive ale basileilor si patriarhilor ortodocsi n viat (cu formula "polla ta ete" multi ani traiasc) sau defuncti (cu formula aionia he mnenie, vesnic fie memoria), ncepnd cu 843, data reconcilierii celor dou puteri ale basilieii" crestine dezbinate de iconoclasm. Synodikonul" aclam astfel n trei serii: a) mpratii bizantini ortodocsi de la Mihail III (842-867) si Theodora (842-856) la Manuel II Paleologul (1391-1425) cu trei omisiuni avnd valoarea unor damnatio memoriae": Andonic I Comnenul (1183-1185) pentru crimele sale, Mihail VIII Paleologul (1259-1282) pentru a fi semnat si impus unirea" de la Lyon (1274) si Ioan IV Laskaris (1258-1261) exclus din diptice de acelasi Mihail VIII, rivalul lui politic si dinastic; b) mprtesele bizantine de la Eudoxia Ingerina la Maria Paleologhina, sotia lui Ioan VIII Paleologul, cu unele omisiuni; c) patriarhii ortodocsi ai Constantinopolului de la Germanos I (715-730) la Euthymios II (14081416); din pomelnicul lor snt omisi patriarhii iconoclasti dintre 730-784 si 815-843, Vasilios I Skamandrenos (970-974) depus, cei cinci patriarhi dintre 1147-1157; din intervalul 1244-1303 apar mentionati doar Arsenios (1255-1259; 1261-1265) si Iosif I (1265-1275; 1282-1283), fiind omisi Nikephor II (1261-1262), Germanos III (1265-1267) Ioan XI Bekkos (1275-1282), Gregorios II Kyprios (1283-1289) siIloan XII Cosmas (1294-1303), omisiuni ce reflect criza intern a Bisericii bizantine provocat de schisma arsenit si unirea" de la Lyon (1274); mai snt omisi apoi Nifon (1310-1314), Ioan XIII Glykys (1315-1319), depusi pentru motive infame, si Ioan XIV Kalekas (1334-1347), depus ca akindyst de Sinodul din 1347; de elogii speciale se bucura Philotheos (1353-1354; 1364-1376) si Nil (1379-1388), panegiristii Sf. Grigorie Palama, si Euthymios II (1408-1416) ulterior canonizat. Textul dipticelor si comentarii istorice la Gouillard, op. cit., p. 93-118 respectiv 235-285. Cele trei serii ale Eufemiilor sau dipticelor Synodikonului" reprezint o expresie solemn a vocatiei inseparabile a Bisericii si Statului, a simfoniei necesare ntre autoritatea civila-politica si religios-spiritual n Imperiul bizantin. 225 Text publicat n revista Mitropolia Ardealului, anul XXX, nr. 7-8, iulie-august 1985.

I
20

(Traducere din engleza de Pr. Dan Bdulescu) Textul Sinodiconului Ortodoxiei a fost mult alterat de-a lungul secolelor, mai ales din cauza adugrii de material i nume dup restaurarea icoanelor din 843. Aceasta este situaia textului ce este tiprit n mod curent n Triodul actual. Unii dintre ortodocii contemporani mai zeloi au inclus chiar condamnri ale unor lucruri cum ar fi pan-erezia ecumenismului. Este probabil imposibil s reconstruim exact textul original. Totui British Library posed un manuscris, (BL. Additional 28816) scris n 1110 sau 1111 de monahul Andrei de la mnstirea Oleni din Morea, care ne poate da o idee a scopului i coninutului originalului. n opinia lui Jean Gouillard, editorul ediiei critice a Sinodiconului, manuscrisul londonez este cu siguran unul din cei mai buni martori ai formei originale i pur constantinopolitane ale Sinodiconului. Manuscrisul i era necunoscut atunci cnd a alctuit ediia sa i a fost n consecin ignorat la modul general. Acest text al Sinodiconului este scris la sfritul unui manuscris al Faptelor Apostolilor, Epistolelor i Apocalipsei, cu titlul oarecum derutant Definiia [Horos] celui de-al 7-lea Sf. Sinod. Textul Sinodiconului este scris frumos cu rou i negru i ne-a parvenit nsoit de notaia ecfonetic. Textul a fost intenionat pentru a fi cntat cu solemnitate, aa cum se citesc Apostolul sau Evanghelia, i nu pur i simplu citit. O serie de nume, mai ales cele ale lui Simeon Stlpnicul i Teodor Studitul, au o importan deosebit. Cuvintele Dumnezeu s dea pace mpriei lor. mprate ceresc, apr-i pe cei pmnteti! sunt dup ct se pare, specifice acestui manuscris. Cele 7 paragrafe numerotate sunt nurnerotate astfel pe marginea manuscrisului. Traducerea ntregului text (n englez) este fcut de profesorul Andrew Louth, i este folosit aici cu amabila sa permisiune, editat ca s corespund cu aceea a BL. Adiionalul 28816 de Arhimandritul Efrem, i cu adugirea n subsol a referinelor scripturistice. Manuscrisul nsui nu marcheaz n vreun fel special pasajele scripturistice. Cuvintele dintre parantezele drepte sunt adugate de traductor (-ul englez) pentru a clarifica mai mult. Traducerea de mai jos a fost aranjat astfel ca s reprezinte, pe ct posibil, nfiarea manuscrisului, cu paragrafele i rubricile sale. n manuscris apar litere mari de marcare. Datori suntem lui Dumnezeu ca o dat pe an s-I aducem mulumire n acea zi cnd am redobndit Biserica lui Dumnezeu, s-au dovedit dogmele adevratei credine i s-au aruncat hulele rutii. Urmnd ziselor prooroceti, nvturilor apostolice, i ntemeindu-ne pe cele din Evanghelii, ne adunm n aceast zi de prznuire. Cci Isaia spune c ostroavele2 vor fi nnoite ctre Dumnezeu, nelegnd [prin ostroave] bisericile neamurilor, prin biserici nu mreele lcauri bisericeti, ci plintatea celor ce cu credin i evlavie se roag n ele cu laude i cntri. Apostolul ndeamn la acelai lucru, cnd ne poruncete ca aa i noi ntru nnoirea vieii s umblm,3 i - spunnd c oricare s-a fcut ntru Hristos, fptur nou este4 - s ne nnoim. Apoi sunt cuvintele Domnului, care trebuiesc luate profetic: i se fceau atunci nnoirile n Ierusalim, i era iarn, a spus El.5 [Prin iarn se nelege] fie cea duhovniceasc [iarna] potrivit creia neamul jidovesc ridic vrtejuri de sete de snge i turbare mpotriva Mntuitorului nostru, fie ceea ce tulbur simurile trupeti cnd se schimb vremea i se face ger.

SINODICONUL ORTODOXIEI

I
21

Cci era o iarn cu noi - una ndelungat i grea, i nu numai un anotimp trector - ci una de mare rutate, rspndind slbticie, dar acum a nmugurit nou ntiul anotimp, primvara darurilor lui Dumnezeu, n care ne-am adunat mpreun s aducem jertf de laud lui Dumnezeu, roada faptelor bune; sau, cum spune mai bine psalmul: var i primvar Tu ai zidit pre ele. Adui aminte de aceasta.6 Pentru vrjmaii care l ocrsc pe Domnul i n cele din urm defimeaz Sfnta Lui slvire n sfintele icoane, nlndu-se cu semeie n hulele lor: Domnul minunilor i va zdrobi, i va prvli la pmnt ndrzneala lor. El nu trece cu vederea glasul celor ce-I strig: Adu-i aminte, Doamne de ocara robilor Ti, care am sprijinit n snul meu, a multe limbi. Care ocrr pizmaii Ti, Doamne, cu care au ocrt schimbarea unsului Tu.7 Cci unsul nseamn cei ce au fost mntuii prin moartea Sa i au crezut n El, prin propovduirea cuvntului i prin nchipuirea n icoane. Pentru c n acest fel marea lucrare a iconomiei Sale, mplinit prin Cruce i patimile ndurate i minunile pe care le-a lucrat att nainte ct i dup Cruce, este fcut cunoscut celor ce s-au mntuit. Iar pilda patimilor Sale trece la Apostoli i apoi la mucenici, i coboar prin ei, la mrturisitori i ascei. Aceasta este ocara, cu care pizmaii Domnului au ocrt, cu care au ocrt schimbarea unsului Su,8 pe care o are n vedere Dumnezeul nostru. Inima Sa este plin de mngiere, i El este nduplecat de rugciunile Maicii Sale, i ale Apostolilor i tuturor sfinilor. Cci i ei mprtesc ocrile ce I S-au adus, i cu El mpreun s-au batjocorit i n icoane, aa nct n felul n care au mprtit cu El ptimirile crnii, n acelai fel au mprtit cu El i necinstirea icoanelor. Dumnezeu a lmurit n cele din urm voia Sa de acum i a fcut nc o dat ceea ce a ndeplinit mai nainte. Cci mai nainte, dup ce au trecut muli ani cnd sfintele icoane au suferit defimare i ruine, El i-a recptat nchinarea. Acum, pentru a doua oar, dup o scurt vreme de treizeci de ani de rutate, El a redat sufletelor noastre nevrednice slobozirea din defimare, mntuirea celor ce ptimesc, a rennoit mrturisirea evlaviei, a ntrit cinstirea icoanelor, i praznicul ce aduce toate aceste daruri mntuitoare. Cci n icoane noi contemplm patimile nvtorului pentru mntuirea noastr, Crucea, mormntul, porile i ncuietorile iadului, luptele mucenicilor, cununile lor, mntuirea nsi, pe care Judectorul luptei i Dttorul de premii i de cununi a dat-o n mijlocul pmntului. Astzi prznuim aceast sfnt zi, i bucurndu-ne mpreun n psalmi i cntri aducem rugciuni i ectenii. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eti Dumnezeu Cel Ce faci minuni!9 Cci Tu i ruinezi pe cei ce nu Te slvesc, i pe cei ce ndrznesc cu semeie s lupte mpotriva icoanei Tale i faci fricoi i i pui pe goan.

I
22

Dar aici este mulumirea ctre Dumnezeu i izbnda strlucit asupra vrjmailor credinei; i nc o hotrre puternic i amnunit limpezete aceste nenelegeri i lupte [ce au avut loc] mpotriva iconoclatilor. Acum cnd ne slluim n Ierusalimul cel de sus, n locul de odihn de dup trecerea prin pustie, urmndu-i lui Moise, i mai mult, supunndu-ne dumnezeietii porunci, aezm un stlp din pietre tari, gata s fie scris, este drept i cuviincios ca s nscriem n inimile frailor binecuvntrile ce se cuvin celor ce au pzit Legea i blestemele pe care i le-au atras asupra lor nelegiuiii. De aceea ntr-un glas zicem: 1. Celor ce mrturisesc ntruparea Cuvntului prin cuvinte, cu gura, n inim i minte, n scris i n icoane: Venica lor pomenire! 2. Acelora ce cunosc deosebirea dup firi ale unuia i aceluiai ipostas al lui Hristos i i recunosc nsuiri att create ct i necreate, vzute i nevzute, ca ptimitor i neptimitor, mrginit i nemrginit; cei ce atribuie naturii dumnezeieti cele necreate, iar naturii omeneti celelalte nsuiri, printre care i mrginirea, i proclam aceasta att n vorb ct i n icoane: Venica lor pomenire! 3. Acelora care creznd i mrturisind, propovduiesc cuvintele Evangheliei n scrieri, n fapte i n forme, i adun acestea ntr-o singur datorie ce cuprinde att propovduirea prin cuvinte, i ntrire sigur a adevrului prin icoane: Venica lor pomenire! 4. Acelora care i sfinesc buzele prin cuvnt, i celor ce se sfinesc prin auzirea acestor cuvinte, cunoscnd i propovduind, ca i ochii celor ce se sfinesc prin sfintele icoane, conducnd astfel mintea ctre cunoaterea de Dumnezeu, ca i prin bisericile sfinite, sfintele vase i alte sfinte comori: Venica lor pomenire! 5. Acelora ce cunosc faptul c toiagul i tablele, chivotul i candela, nstrapa i altarul nfiau i prefigurau pe Prea Sfnta Fecioara Maria, Maica Domnului; i de asemenea c aceste lucruri o prefigurau, iar ea nu s-a prefcut n ele, cci era fecioar i dup natere a rmas fecioar, i prin urmare Fecioara trebuie s fie nfiat n icoane i nu prenchipuit n chipuri (tipuri): Venica lor pomenire! 6. Acelora ce cunosc, primesc i cred n vedeniile prooroceti, crora nsui Dumnezeu le-a dat form i chip, pe care corul proorocilor le aduc i le tlcuiesc; i care, ntrii de predania scris i nescris a Apostolilor, urmtori Prinilor, nfieaz cele sfinte n icoane i le cinstesc:

I
23

Venica lor pomenire! 7. Acelora ce-l neleg pe Moise, i spun, fii cu luare-aminte la voi niv c ce n-ai vzut toat asemnarea n ziua n care au grit Domnul ctre voi n muntele Horeb, din mijlocul focului,10 i cunosc rspunsul potrivit, i anume c atunci cnd vedem ceva, vedem cu adevrat, aa cum ne-a nvat fiul tunetului, ce era dintru nceput, ce am auzit, ce am vzut cu ochii notri, ce am privit, i minile noastre au pipit de Cuvntul vieii,11 i pe acestea le mrturisim; i iari, ca i ceilali ucenici ai Cuvntului, am mncat i am but mpreun cu El, nu numai naintea patimilor Sale, ci i dup patimi i dup ce a nviat din mori12;celor ce se pricep s deosebeasc poruncile Legii de nvtura harului i vd c El este nevzut n cea dinti, dar vzut i pipit n cea de-a doua, i prin urmare c ceea ce a fost vzut i pipit trebuie s fie zugrvit n icoane i slvit: Venica lor pomenire! Aa cum au vzut proorocii, cum au propovduit Apostolii, cum a primit Biserica, cum au dogmatisit nvtorii, cum nelege mpreun cu ei lumea locuit [oikumene], cum lumineaz harul, cum lmurete adevrul, cum a fost erezia izgonit, cum ne ntrete nelepciunea s proclamm, cum a adeverit Hristos, tot aa gndim i noi, vorbim, propovduim, l slvim pe Hristos ca pe adevratul Dumnezeu, i pe sfinii Si, n cuvinte, n scrieri, n gnduri, n jertfe, n biserici, n icoane, slujind i preanlndu-L pe Unul Dumnezeu i Domn, i cinstindu-i pe sfini din pricina Domnului lor ca pe cei ce sunt aproape de El i i slujesc, i le dm cinstirea cuvenit. Aceasta este credina Apostolilor; este credina Prinilor; este credina ortodocilor; aceast credin ine lumea locuit. Pe aceti propovduitori ai adevratei credine, i ludm ca pe nite frai i ca pe cei ce dorim s i avem ca pe prinii notri, spre slava i cinstea adevratei credine pentru care au luptat ei, i grim: Gherman, Tarasie, Nichifor i Metodie, adevraii arhierei ai lui Dumnezeu, care au propovduit ortodoxia i au luptat pentru ea: Venica lor pomenire! Ignatie, Fotie, tefan, Antonie i Nicolae, prea sfiniii patriarhi ortodoci: Venica lor pomenire! La orice s-a scris sau s-a vorbit mpotriva sfinilor patriarhi Gherman, Tarasie, Nichifor i Metodie, Ignatie, Fotie, Nichifor, Antonie i Nicolae: Anatema! Fiecrei inovaii i aciuni potrivnice Predaniei Bisericii, i nvturii lsate de ctre sfinii i cinstiii Prini, sau orice nouti aduse dup aceasta: Anatema!

I
24

Eftimie, Teofil i Emilian, cinstiii mrturisitori i arhiepiscopi: Venica lor pomenire! Teofilact, Petru, Mihail i Iosif, fericiii mitropolii: Venica lor pomenire! Ioan, Nicolae i Gheorghe, de trei ori binecuvntaii mrturisitori i arhiepiscopi, i tuturor episcopilor care au propovduit ca ei: Venica lor pomenire! Teodor, prea sfinitul stare al studiilor: Venica lui pomenire! Isaac fctorul de minuni, i proocescul Ioanichie: Venica lor pomenire! Ilarion prea sfinitul arhimandrit, i stareul mnstirii Dalmata: Venica lui pomenire! Simion, prea sfinitul stlpnic: Venica lui pomenire! Aceste binecuvntri au ajuns pn la noi, ca de la prini la fiii ce sunt rvnitori pentru credina lor, iar blestemele i covresc pe ucigaii de prini, care dispreuiesc poruncile Stpnului. De aceea, noi, n comuniunea evlaviei, le aruncm obtete blestemul pe care i l-au atras asupra lor. Acelora ce primesc cu mintea lor iconomia ntrupat a Dumnezeu Cuvntului, dar nu ngduie ca aceasta s lucreze prin icoane, i astfel par a primi n vorbe mntuirea noastr, dar n adevr o leapd: Anatema! Acelora ce se joac necuviincios cu cuvntul nemrginit i prin urmare refuz s-L picteze pe n icoane pe Hristos, adevratul nostru Dumnezeu, Care S-a fcut prta sngelui i trupului nostru,13 i prin aceasta s-au artat a fi nite aiurii: Anatema!

I
25

Celor ce recunosc, chiar i nevrnd, vedeniile prooroceti, dar primesc facerea icoanelor a ceea ce au vzut - O minune! - chiar mai nainte de ntruparea Cuvntului, dar spun prostete c nsi firea cea neneleas i nevzut a fost vzut de cei ce au contemplat-o, sau hotrsc c acestea se pot nfia ca chipuri, figuri i forme ale adevrului celor ce le vd, dar nu ar primi faptul c om S-a fcut Cuvntul, i c patimile Sale pentru mntuirea noastr pot fi zugrvite n icoane: Anatema! Acelora care l aud i-L neleg pe Domnul ce zice, C de ai fi crezut lui Moise, ai fi crezut i Mie,14 i celelalte, i pe Moise zicnd, Prooroc dintru fraii ti ca mine va ridica ie Domnul Dumnezeul tu,15 i apoi spun c Proorocul este primit, dar c ei nu vor zugrvi prin icoane harul Proorocului i mntuirea pe care Acesta a adus-o pentru ntreaga lume, chiar dac El a fost vzut i a trit printre brbai i femei, i a tmduit suferine i boli cu lucrri puternice de vindecare, i a fost rstignit, i ngropat, i S-a sculat din mori, i a fcut i a suferit toate acestea pentru mntuirea noastr; acelora care nu primesc c aceste lucrri mntuitoare, mplinite pentru ntreaga lume pot fi zrite n icoane, i nici slvite i cinstite n ele: Anatema! Celor ce struie n erezia iconoclast, ce e de fapt apostazie hristoclast, i nici nu voiesc s fie dui la mntuire prin legea lui Moise, nici nu aleg s triasc evlavios dup nvtura apostolic, i nici nu sunt convini s lepede greala lor prin pildele i sfaturile Prinilor, nici sunt micai de armonia fiecrei pri a Bisericii lui Dumnezeu ecumenice, ci o dat pentru totdeauna s-au supus sorii jidovilor i pgnilor [lit.: grecilor]; cci de ndat au hulit mpotriva Arhetipului, i nu s-au dat n lturi s fac chipul Arhetipului identic cu nsui Arhetipul. Acestora, deci, care au czut nesbuit n aceast greal i i-au astupat urechile la orice cuvnt dumnezeiesc i nvtur duhovniceasc, i sunt deja putreziciune i s-au tiat pe ei nii de la trupul Bisericii: Anatema! Anastasie, Constantin i Nichita, cei ce au pornit ereziile isauriene, oameni pctoi i cluze spre prpastie: Anatema! Teodot, Antonie i Ioan, ce-i dau rutile unul altuia, i [se arat a fi] urmai mincinoi ai necredinei: Anatema! Pavel care s-a ntors la Saul i Teodor numit Gastes i tefan Molutes, ca i Teodor Criteanul, i Louloudie leul, i oricine este asemenea lor n necredin, n orice stare a clerului sau alt cinste sau stare s-ar afla; tuturor acestora ce struie n necredina lor:

I
26

Anatema! Tuturor ereticilor: Anatema! Acelora ce folosesc spusele dumnezeietii Scripturi ce sunt mpotriva idolilor la cinstitele icoane ale lui Hristos Dumnezeul nostru i sfinilor Si: Anatema! Acelora ce mprtesc prerea celor ce batjocoresc i necinstesc sfintele icoane: Anatema! Acelora ce spun c cretinii fac din icoane zei: Anatema! Acelora ce spun c altul dect Hristos Dumnezeul nostru ne-a izbvit de rtcirea idoleasc: Anatema! Acelora ce ndrznesc s spun c Biserica Catolic (soborniceasc) a primit idoli, i astfel ntineaz toat taina i batjocoresc credina cretinilor: Anatema! NTRU MULI ANI MPRAILOR! Dumnezeu s apere puterea lor. Dumnezeu s dea pace mpriei lor. mprate ceresc, apr-i pe cei pmnteti! Mihail, mpratul nostru ortodox, i Teodora, sfnta sa maic: Venica lor pomenire! Vasile i Constantin, Leon i Alexandru, Cristofer i Romano, Nichifor, i Ioan, Vasile i Constantin, Romano, Mihail, Constantin, Mihail i Isaachie, care toi au preschimbat mpria pmnteasc pe cea cereasc: Venica lor pomenire! Evdochia i Teofano, Teodora i Elena, Teofano i Teodora, Zoe i Teodora, mprtesele prea ortodoxe:

I
27

Venica lor pomenire! Gherman, Tarasie, Nichifor, i Metodie, nnoiii i fericiii patriarhi: Venica lor pomenire! Ignatie, Fotie, tefan i Antonie/ Nicolae i Eftimie/ tefan, Trifon, Teofilact i Antonie/ Polieuct, Nicolae, Sisinie, Serghie, Eustaie/ patriarhii ortodoci: Venica lor pomenire! Sfnta Treime i-a preaslvit. Prin disputele, luptele i nvturile lor pentru adevrata credin pn la moarte, cerem lui Dumnezeu ca s ne cluzeasc i s ne ntreasc i s ne rugm ca s fim artai ca urmtori a vieii lor insuflate [de Dumnezeu] pn la sfrit, cu mila i cu ndurrile Marelui Arhiereu Hristos, adevratul nostru Dumnezeu; cu rugciunile Preamritei noastre Doamne, Maica Domnului i Pururea Fecioara Maria, dumnezeietilor ngeri i ale tuturor sfinilor. Amin. (Trad. romn: Pr. Dan Bdulescu)
1 Surs internet: http://web.ukonline.co.uk/ephrem/synodikon.htm 2 Isaia XLI, 1 3 Romani, VI, 4 4 2 Corinteni V, 17 5 Ioan X, 22 6 Psalm 73, 17-18. 7 Psalm 88, 49-50. 8 Psalm 88, 50. 9 Psalm 76, 13. 10 Deuteronom, IV, 15 11 1 Ioan I,1. 12 Fapte X, 4l. 13 Cf. Evrei II, 14. 14 Ioan V, 46. 15 Deuteronom XVIII, 15; cf. Fapte III, 22.

I
28

SYNODIKON OF ORTHODOXY
(enghlish) The text of the Synodikon of Orthodoxy has been much altered over the centuries, chiefly by the addition of material and names that postdate the Restoration of the Icons in 843. This is the case with the text that is printed in the current Triodia. Some of the more zealous contemporary Orthodox even include condemnations of such things as the pan-heresy of Ecumenism. It is probably impossible to reconstruct the original text exactly. However the British Library possesses a manuscript, (BL. Additional 28816) written in 1110 or 1111 by a monk Andrew of the monastery of Oleni in Moraea, which may give some idea of the scope and contents of the original. In the opinion of Jean Gouillard, the editor of the critical edition of the Synodikon, the London manuscript is certainly one of the best witnesses to the primitive and purely Constantinopolitan form of the Synodikon. The manuscript was unknown to him when he prepared his edition and has in consequence been generally neglected. This text of the Synodikon is written at the end of a manuscript of the Acts, Epistles and Apocalypse, with the somewhat misleading title Definition [Horos] of the 7th Holy Synod. The text of the Synodikon is finely written in red and black and is provided throughout with ekphonetic notation. The text was, therefore, intended to be solemnly chanted, like the Apostle or Gospel, and not simply read. A number of names, in particular those of Symeon Stylites and Theodore the Studite, are given special prominence. The words God will give their kingdom peace. Heavenly King, protect those on earth! are, it seems, peculiar to this manuscript. The seven numbered paragraphs are so numbered in the margin of the manuscript. The translation is from one made by Professor Andrew Louth of the full text, and used here by his kind permission, edited to correspond with that of BL. Additional 28816 by Archimandrite Ephrem, and with the Scriptural references added. The manuscript itself does not mark out the scriptural passages in any special way. Phrases in square brackets are added by the translator for the sake of clarity The translation below has been set out in such a way as to represent, as far as possible, the layout of the manuscript, with its rubrications and paragraphing. The latter is indicated in the manuscript by larger, rubricated, letters.

I
29

TRANSLATION

A yearly thanksgiving is due to God on account of that day when we recovered the Church of
God, with the demonstration of the dogmas of true religion and the overthrowing of the blasphemies of wickedness.

Following prophetic sayings, yielding to apostolic exhortations, and standing on the foundation
of the accounts in the Gospels, we make festival on this day of dedication. For Isaias says that the islands will be dedicated[1] to God, meaning, [by the islands,] the churches from the nations and, by churches, not splendid church buildings, but the fullness of those who perform acts of reverence in them and worship the divine with hymns and praises. The Apostle recommends the same thing, when he commands us to walk in newness of life[2], andby saying that if anyone is in Christ he is a new creation[3]to be renewed.

Then there are the words of the Lord, which are to be taken prophetically: It was, he said, the
feast of the dedication in Jerusalem, and it was winter.[4] [By winter is signified] either the spiritual [winter], according to which the nation of the Jews stirred up storms of bloodthirstiness and trouble against the Saviour of us all, or that which affects the bodily senses when the air changes to being icy-cold.

For there was a winter with usalong hard winter, and not just a fleeting season one of great
wickedness, spewing out savagery, but now there has blossomed forth for us the first of seasons, the spring of the graces of God, in which we have gathered together to make a thank-offering to God, a harvest of good works; or, to express it rather in the words of the psalm: Summer and spring, you have made them, remember this.[5]

For the enemies who reproach the Lord and utterly dishonour the holy veneration of him in holy
icons, raising and puffing themselves up through their blasphemies: the Lord of wonders will tear them to shreds, and dash to the earth the insolence of their apostasy.

I
30

He does not disregard the voice of those who cry to Him, Remember, O Lord, the reproach of
your servants, the reproach of many nations that I bore in my bosom, with which your enemies reproached you, O Lord, with which they reproached the exchange of your Christ.[6]

For the exchange of Christ means those who have been redeemed by his death and have
believed in him, through the preaching of the words and the depictions in images. For it is in this way that the great work of the Economy, accomplished through the cross and the sufferings he endured and the wonders he worked both before and after the cross, is made known to those who have been saved. And the imitation of his suffering passes over to the Apostle and then to the martyrs, and comes down, through them, to the confessors and the ascetics.

This reproach, with which the enemies of the Lord reproached, with which they reproached the
exchange of his Christ,[7] our God has born in mind. His heart is full of consolation, and he is inclined by the prayers of his mother, and the apostles, and all the saints. For they also shared the insolence shown towards him, and with him were set at naught in the icons, so that, just as they shared with him the suffering in the flesh, so in a similar fashion they shared with him in the insolence offered to the icons.

Now God has at last made clear what he has willed today, and has done a second time what he
accomplished earlier. For earlier, after the passage of many years when the holy icons suffered contempt and dishonour, he turned back piety to himself. Now, a second time, after a brief period of thirty years wickedness, he has restored to our unworthy selves freedom from vexation, the redemption of those who grieve, the renewed proclamation of piety, the assurance of the veneration of icons, and the feast that bears to us all these saving gifts.

For in the icons we see the Masters sufferings for our sake, the cross, the tomb, Hades slain and
despoiled, the martyrs combats, their crowns, salvation itself, which the judge of the combat and giver of the prize and the crowns has accomplished in the midst of the earth.

Today we make festival on this holy day, and making merry together and rejoicing in prayers
and litanies, we cry out in psalms and songs.

Who is a great God like our God? You are our God, who alone does great wonders.[8] For you mock those who despise your glory, and show those who dare boldly to set themselves
against your icon to be cowardly and put them to flight.

I
31

But there is thanksgiving to God, and the sovereign trophy against the antagonists in these
matters; yet another statement and detailed indictment makes clear the contests and struggles [that have taken place] against those who fight against the icons.

As we stand in possession of the spiritual Jerusalem, in a certain place of rest after the passage
through the desert, in imitation of Moses, or rather as obedient to a divine command, we set up a pillar made out of great stones, ready to be written on, it is right and fitting that we should inscribe in the hearts of the brothers the blessings that are due to those who kept the law and the curses which the lawless have brought upon themselves. Therefore we say:

1. hose who confess the incarnate presence of God the Word by word, by mouth, in the heart and the mind, by writing and in icons: May their memory be eternal!

2. hose who know the difference in essences of the one and the same hypostasis of Christ attribute to it properties both created and uncreated, visible and invisible, capable of suffering and beyond suffering, circumscribed and uncircumscribed; they ascribe to the divine essence uncreatedness and the rest, while they acknowledge in the human nature the other qualities, including being circumscribed, and affirm all this both in word and in images: May their memory be eternal!

3. hose who, believing and proclaiming, preach the words of the Gospel in writings, and the deeds in forms, to gather together in a single duty that includes both proclamation through words, and sure confirmation of the truth through icons: May their memory be eternal!

T T

4. hose who sanctify their lips by the word, and then those who hear them through the word, knowing and preaching that as the eyes of those who see are sanctified by the sacred icons, so the mind is led to the knowledge of God, just as it is through consecrated churches, and sacred vessels and other holy treasures: May their memory be eternal!

5. hose who know that the rod and the tablets, the ark and the lamp, and the table, and the altar depicted in advance and prefigured the All-holy Virgin, Mary, the Mother of God; and also

I
32

that these things prefigured her, and she did not become them, for the maiden was and remained after giving birth to God a virgin, and therefore the maiden is to be depicted in images rather than foreshadowed in types: May their memory be eternal!

6. hose who know and accept and believe the prophetic visions, as the Divine himself gave them shape and form, which the chorus of prophets behold and explain; and who, strengthened by the written and unwritten tradition of the Apostles, continuing to the Fathers, therefore express holy things in images and honour them: May their memory be eternal!

7. hose who understand Moses, who said, Be attentive to yourselves that on that day, when the Lord God spoke on the mount Horeb, you heard the sound of words, but you saw no likeness,[9] and know how to answer rightly, that if we see something, we truly see, as the son of thunder taught us, he who was from the beginning, whom we heard, whom we saw, whom we beheld with our own eyes, and our hands touched, concerning the word of life,[10] and to these we bear witness; and again, as the other disciples of the Word, we ate with him and drank with him, not only before his passion, but also after the passion and the resurrection;[11] those who are able to distinguish the precepts in the law from the teaching of grace, and see that he is invisible in the former, but seen and touched in the latter, and that therefore what has been seen and touched is to be depicted in icons and worshipped: May their memory be eternal!

As the Prophets saw, as the Apostles taught, as the Church has received, as the Teachers
express in dogma, as the inhabited world understands together with them, as grace illumines, as the truth makes clear, as error has been banished, as wisdom makes bold to declare, as Christ has assured, so we think, so we speak, so we preach, honouring Christ our true God, and his Saints, in words, in writings, in thoughts, in sacrifices, in churches, in icons, worshipping and revering the One as God and Lord, and honouring them because of their common Lord as those who are close to him and serve him, and making to them relative veneration.

This is the faith of the Apostles; this is the faith of the Fathers; this is the faith of the Orthodox;
this faith makes fast the inhabited world. These preachers of true religion, we praise as brothers and as those we long to have as our fathers, to the glory and honour of the true religion for which they struggled, and say:

I
33

Germanus, Tarasius, Nicephorus and Methodius, truly high priests of God, who taught
orthodoxy and fought for it: May their memory be eternal!

Ignatius, Photius, Stephen, Antony, and Nicolas, the most holy and orthodox Patriarchs:
May their memory be eternal!

On everything that has been written or spoken against the holy Patriarchs Germanus, Tarasius,
Nicephorus and Methodius, Ignatius, Photius, Nicephorus, Antony and Nicolas: Anathema!

On every innovation and action contrary to the tradition of the Church, and the teaching and
pattern of the holy and celebrated Fathers, or anything that shall be done after this: Anathema!

Euthymius, Theophilus and Aimilianus, the celebrated confessors and archbishops:

May their memory be eternal!

Theophylact, Peter, Michael and Joseph, the blessed metropolitans:

May their memory be eternal!

John, Nicolas and George, the thrice-blest confessors, and archbishops, and all the bishops who
thought like them: May their memory be eternal!

Theodore, the all-holy abbot of the Studites:

May his memory be eternal!

I
34

Isaac the wonderworker, and the most prophetic Joannikios:

May their memory be eternal!

Hilarion the most holy archimandrite, and abbot of the Dalmata monastery:
May his memory be eternal!

Symeon, the most holy stylite:

May his memory be eternal!

These blessings have passed down from them to us, as from fathers to sons who are zealous for
their piety, and curses overwhelm the parricides, who disdain the masters commands. Therefore, we, as the community of piety, publicly inflict on them the curse which they have brought on themselves.

On those who accept with their reason the incarnate economy of God the Word, but will not
allow that this can be beheld through images, and therefore affect to receive our salvation in words, but deny it in reality: Anathema!

On those who wickedly make play with the word uncircumscribed and therefore refuse to
depict in images Christ, our true God, who likewise shared our flesh and blood,[12] and therefore show themselves to be fantasiasts: Anathema!

On those who admit, even against their will, the prophetic visions, but will not accept the
making of images of what they sawO wonder!even before the Incarnation of the Word, but emptily say that the incomprehensible and unseen essence itself was seen by those who beheld it, or conclude that these things make manifest images, figures and forms of the truth to those who see them, but will not accept that the Word become man, and his sufferings for our sake, may be depicted in icons: Anathema!

I
35

On those who hear and understand the Lord saying, If you believed Moses, you would have
believed me,[13] and the rest, and Moses saying, The Lord our God will raise up for you from your brothers a prophet like me,[14] and then say that the prophet is received, but that they will not represent the grace of the prophet and the salvation he brought for the whole world through images,, even though he was seen and lived among men and women, and cured sufferings and sickness with mighty acts of healing, and was crucified, and buried, and rose again, and did and suffered all this for our sake; on those who will not accept that these works of salvation, accomplished for the whole world, may be seen in icons, nor honoured and venerated in them: Anathema!

On those who remain in the icon-fighting heresy, or rather the Christ-fighting apostasy, and
neither wish to be led to their salvation through the Mosaic legislation, nor choose to live piously in accordance with apostolic teaching, nor are persuaded to turn from their error by the advice and exhortations of the Fathers, nor are abashed by the harmony of every part of the ecumenical Church of God, but once and for all have subjected themselves to the lot of the Jews and the pagans[lit: Greeks]; for immediately they have uttered blasphemies against the Archetype, and have not blushed to dare to make the image of the archetype identical with the archetype himself. On those, therefore, who have heedlessly accepted this error, and have stuffed their ears against very divine word and spiritual teaching, as they are already putrefied, and cut themselves off from the common body of the Church: Anathema!

Anastasius, Constantine and Nicetas, those who started off the Isaurian heresies, unholy men
and leaders to ruin: Anathema!

Theodotus, Antony and John, procurers one for another of vices, and false successors of
impiety: Anathema!

Paul who turned back to Saul, and Theodorus called Gastes, and Stephen the Molutes, as well as
Theodore Krithinus, and Louloudios the lion, and anyone who is like them in uttering impiety, to whatever category of clergy or any other honour or way of life they belong; on all these who continue in their impiety: Anathema!

I
36

To all the heretics: Anathema! Those who apply the sayings of the divine Scripture that are directed against idols to the august
icons of Christ our God and his saints: Anathema!

Those who share the opinion of those who mock and dishonour the august icons:
Anathema!

Those who say that Christians treat the icons like gods:
Anathema!

Those who say that another, apart from Christ our God, delivered us from the error of idols
Anathema!

Those who dare to say that the Catholic Church has accepted idols, thus overthrowing the
whole mystery and mocking the faith of Christians Anathema!

h MANY YEARS TO THE BASILEIS!

God will protect their might. God will give their kingdom peace. Heavenly King, protect those on earth! Michael, our orthodox Basileus, and Theodora, his holy mother:

I
37

May their memory be eternal!

Basil and Constantine, Leo and Alexander, Christopher, and Romanos, Nicephorus, and John,
Basil, and Constantine, Romanos, Michael, Constantine, Michael and Isaakios, who have all changed the earthly kingdom for the heavenly one: May their memory be eternal!

Eudocia and Theophano, Theodora and Helen, Theophano and Theodora, Zoe and Theodora,
most orthodox Augustae: May their memory be eternal!

Germanos, Tarasios, Nikephoros, and Methodios, the renowned and blessed patriarchs:
May their memory be eternal!

Ignatios, Photios, Stephen and Antony, Nicolas and Euthymios, Stephen, Trypho, Theophylact
and Antony, Polyeuctus, Nicolas, Sisinios, Sergios, Eustathios, the Orthodox Patriarchs: May their memory be eternal!

The Holy Trinity has glorified them. By their contests and struggles and teachings for the sake
of true religion to the point of death, we entreat God that we may be guided and strengthened and beg that we may be shown to be imitators of their inspired way of life until the end, by the pities and grace of the great and first high-priest Christ, our true God; at the intercessions of our mostglorious Lady, Mother of God and Ever-Virgin Mary, of the god-like Angels and all the Saints. Amen.

The End
Sursa net http://aggreen.net/liturgics/triumph_orth.html [1] Isaias 41:1. [2] Romans 6:4. [3] 2 Corinthians 5:17. [4] John 10:22. [5] Psalm 73:17-18. [6] Psalm 88:51-52. [7] Psalm 88:52. [8] Psalm 76:14-15. [9] Psalm 4:15. [10] 1 John 1:1. [11] Acts 10:41. [12] Cf. Hebrews 2:14. [13] John 5:46. [14] Deuteronomy 18:15; cf. Acts 3:22.

I
38

RANDUIALA DUMINICII BIRUINTEI ORTODOXIEI

Introducere Singura traducere n romnete a acestui text exist ntr-un manuscris de la Arhivele Statului din Iai, de pe la 1890. El n-a fost niciodat tiprit n vreuna din ediiile Triodului n Romnia, dei face parte din rnduiala slujbei din Duminica Ortodoxiei n majoritatea manuscriselor greceti. Patriarhia de Constantinopol i Sfntul Munte Athos fac aceast slujb dintotdeauna. Mai mult ca sigur motivul pentru care ea nu s-a citit n bisericile i mnstirile romneti n ultimele sute de ani a fost unul politic. Sinodul local din Constantinopol care a avut loc n anul 842, ntrind hotrrile dogmatice ale Sinodului al VII-lea Ecumenic, a nfiinat srbtorirea anual a biruinei Ortodoxiei asupra eresurilor. Sfntul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, care se afla n fruntea Sinodului, a alctuit n acest scop o rnduial deosebit a Dreptei Credine. Slujba Dup isprvirea citirii ceasurilor, spre locul obinuit unde se afl arhiereul n veminte, vin din altar arhimandriii, egumenii, preoii, diaconii; preoii scot icoana Mntuitorului i a Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu i le pun pe analogul din mijlocul bisericii. [De se va ntmpla ca arhiereul s nu fie de fa la aceast slujb (n parohiile de mir sau mnstiri), cuvintele acestuia se rostesc de preot; iar de va lipsi protodiaconul (diaconul), cuvintele acestuia se rostesc, la fel, de preot] ncepe protodiaconul: Binecuvnteaz, Stpne ! Arhiereul: Binecuvntat este Dumnezeul nostru Strana: Amin. mprate ceresc Citeul: Sfinte Dumnezeule (rugciunile nceptoare). Doamne miluiete (12 ori). Venii s ne nchinm i psalmul 74: Mrturisi-ne-vom ie, Dumnezeule, mrturisi-ne-vom ie i vom chema numele Tu, povesti-voi toate minunile Tale. Cnd voi lua vreme, eu dreptatea voi judeca. Topitu-s-au pmntul i toi cei ce locuiesc pre dnsul: eu am ntrit stlpii lui. Zis-am celor frdelege, nu facei frdelege i celor ce greesc, nu v nlai cornul. Nu v ridicai asupra nlimii cornul vostru i nu grii mpotriva lui Dumnezeu nedreptate. C nici de la rsrituri, nici de la apusuri, nici de la muni pustii. C Dumnezeu judector este: pre acesta smerete i pre acesta nal. C pharul este n mna Domnului, cu vin neamestecat, plin de amestectur i au abtut din aceasta n aceasta, ns drojdiile lui nu s-au deertat, bea-vor toi pctoii pmntului. Iar eu m voi bucura n veac, cnta-voi Dumnezeului lui Iacov. i toate coarnele pctoilor voi zdrobi i se va nla cornul dreptului.

I
39

Slav, i acum : Aliluia (trei ori). Protodiaconul citete ectenia obinuit pn la cei ce cltoresc pe ape apoi rostete aceasta: Pentru ca s caute cu ochi milostiv la sfnta Sa Biseric i s o pzeasc pe ea nevtmat i nebiruit de eresuri i de credine dearte, i cu pacea Sa s o ngrdeasc, Domnului s ne rugm! Pentru ca s potoleasc dezbinrile ei i cu puterea Sfntului Duh s i ntoarc pe toi care sau abtut de la cunotina Adevrului i s i numere cu turma Sa aleas, Domnului s ne rugm! Pentru ca s lumineze cu lumina nelepciunii Dumnezeieti cugetele care s-au ntunecat cu necredina, iar pe credincioii si s-i ntreasc i neclintii n ortodoxie s-i pzeasc, Domnului s ne rugm! Apoi: Dumnezeu este Domnul, i S-a artat nou Glasul 4: Mulumii fiind noi, nevrednicii, robii Ti, Doamne, pentru binefacerile Tale cele mari, ce ni s-au fcut nou, slvindu-Te Te ludm, bine Te cuvntm, mulumim, cntm i preaslvim a Ta bun milostivire, i ca nite robi cu dragoste strigm ie: Fctorule de bine, Mntuitorul nostru, slav ie. Slav, Glasul 3: De binefacerile Tale i de daruri, nvrednicindu-ne n dar ca nite robi netrebnici Stpne, alergnd cu osrdie ctre Tine, mulumire dup putere i aducem i slvindu-Te pe Tine, ca pe Fctorul de bine i Ziditorul strigm: Slav ie, preandurate Dumnezeule. i acum, Glasul 4: Precum a nlimii de sus podoab, i pe cea de jos frumusee ai artat-o sfntei slluiri a mririi Tale, Doamne, ntrete-o pre aceasta n vecii vecilor i primete pentru Nsctoarea de Dumnezeu, rugciunile noastre pe care nencetat ie i le aducem, Via i nviere a tuturor! Protodiaconul: S lum aminte! Arhiereul: Pace tuturor. Citeul: i duhului tu. Protodiaconul: nelepciune, s lum aminte. Citeul: Prochimen, glas al 4-lea: Rsdii fiind n casa Domnului, n curile Domnului Dumnezeului nostru vor nflori. Stih: Veselise-va dreptul de Domnul i va ndjdui ntru El.

I
40

Din cartea cea ctre romani a Sfntului Apostol Pavel citire (cap. 16): Frailor, v ndemn s v pzii de cei ce fac dezbinri i sminteli mpotriva nvturii pe care ai primit-o. Deprtai-v de ei. Cci unii ca acetia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pntecelui lor, i prin vorbele lor frumoase i mgulitoare neal inimile celor fr de rutate. Cci ascultarea voastr este cunoscut de toi. M bucur deci de voi i voiesc s fii nelepi spre bine i nevinovai la ru. Iar Dumnezeul pcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos s fie cu voi! Preotul: Pace ie, cititorule. Citeul: i duhului tu. Strana: Aliluia! Aliluia! Aliluia! Protodiaconul: Binecuvnteaz, printe, pe binevestitorul Sfntului Apostol i Evanghelist Matei Preotul: Dumnezeu, pentru rugciunile Sfntului, ntru tot ludatului Apostol i Evanghelist Matei, s-i dea ie, celui ce binevesteti, cuvnt cu putere mult, spre plinirea Evangheliei iubitului Su Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos. Protodiaconul: Amin. Protodiaconul: nelepciune, drepi, s ascultm Sfnta Evanghelie. Preotul: Pace tuturor! Strana: i duhului tu. Protodiaconul: Din Sfnta Evanghelie de la Matei citire. Strana: Slav ie, Doamne, slav ie! Preotul: S lum aminte. Sfnta Evanghelie de la Matei (cap. 18): Zis-a Domnul: vedei s nu dispreuii pe vreunul din acetia mici, c zic vou: c ngerii lor, n ceruri, pururi vd faa Tatlui Meu, Care este n ceruri. Cci Fiul Omului a venit s caute i s mntuiasc pe cel pierdut. Ce vi se pare? Dac un om ar avea o sut de oi i una din ele s-ar rtci, nu va lsa, oare, n muni pe cele nouzeci i nou i ducndu-se va cuta pe cea rtcit? i dac s-ar ntmpla s-o gseasc, adevr griesc vou c se bucur de ea mai mult dect de cele nouzeci i nou, care nu s-au rtcit. Astfel nu este vrere naintea Tatlui vostru, Cel din ceruri, ca s piar vreunul dintr-acetia mici. De-i va grei ie fratele tu, mergi, mustr-l pe el ntre tine i el singur. i de te va asculta, ai ctigat pe fratele tu. Iar de nu te va asculta, ia cu tine nc unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori s se statorniceasc tot cuvntul. i de nu-i va

I
41

asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biseric, s-i fie ie ca un pgn i vame. Adevrat griesc vou: Oricte vei lega pe pmnt, vor fi legate i n ceruri, i oricte vei dezlega pe pmnt, vor fi dezlegate i n ceruri. Preotul: Pace ie, celui ce ai binevestit. Strana: Slav ie, Doamne, slav ie. Apoi: Miluiete-ne Dumnezeule dup mare mila Ta, rugmu-ne ie auzi-ne i ne miluiete! nc ne rugm pentru marele domn i printele nostru Prea Fericitul Patriarh (N) i [...] i pentru toi fraii notri cei ntru Hristos. Cela ce nu voieti moartea pctoilor, ci atepi ntoarcerea i pocina lor, ntoarce-i pre toi cei rtcii la Sfnta Ta Biseric, rugmu-ne ie, Milostive Doamne, auzi-ne i ne miluiete! Cel ce ai zidit aceast lume spre slava Ta, f ca i cei ce se mpotrivesc cuvntului Tu s se ntoarc i mpreun cu toi credincioii, cu credin adevrat i blagocestie, pre Tine, Dumnezeul nostru, s te proslveasc, rugmu-ne ie, Atotputernice Fctorule, auzi-ne i ne miluiete ! Cela ce ne-ai dat nou porunca Ta ca s Te iubim pre Tine Dumnezeul nostru i pre aproapele nostru, f ca mniile, dumniile, suprrile, camta, nclcrile de jurmnt i alte frdelegi s se sting, iar dragostea adevrat s mpreasc n inimile noastre, rugmu-ne ie, Mntuitorul nostru, auzi-ne i cu milostivire ne miluiete! Arhiereul, vozglas: Auzi-ne pre noi, Dumnezeul nostru, Mntuitorul nostru Strana: Amin. Protodiaconul: Domnului s ne rugm! Strana: Doamne, miluiete! RUGCIUNE: Dumnezeule Preanalte i Ziditorule a toat fptura, Cela ce umpli toate cu mrirea Ta i pe toate le ii cu puterea Ta, ie, Izvorului a toate darurile Domnului nostru aducem mulumire noi, nevrednicii, c nu Te ntorci de la noi pentru frdelegile noastre, ci ne arvuneti pre noi cu ndurrile Tale. Tu spre mntuirea noastr ai trimis pre Unul nscut Fiul Tu i ai binevestit nemsurata Ta pogorre ctre neamul omenesc: c cu vrere nu voieti moartea pctosului, i atepi s ne ntoarcem la Tine i s fim mntuii: Tu, pogornd spre neputina firii noastre, ne ntreti pre noi cu Atotputernicul Har al Sfntului Tu Duh, ne mngi cu mntuitoarea credin i cu ndejdea desvrit a venicilor bunti i povuindu-i pe aleii Ti n Sionul cel de sus, ca pe lumina ochiului i pzeti. Mrturisim Doamne, marea i neajunsa Ta iubire de oameni i milostivire. Dar vznd alunecrile multora, cu osrdie Te rugm, Atotbunule Doamne: caut la Biserica Ta i vezi c chiar de am primit cu bucurie Bunvestirea Ta, dar spinii deertciunii i

I
42

ai patimilor o fac pe dnsa puin-roditoare, iar n alii i fr de rod, i, nmulindu-se frdelegile unii prin eresuri, alii prin dezbinare se mpotrivesc adevrului Tu evanghelicesc, se ndeprteaz de motenirea Ta, se leapd de Harul Tu i se rpun spre judecata preasfntului Tu Cuvnt. Preamilostive i Atotputernice, nu Te mnia pn n sfrit, Doamne! Fii milostiv, Te roag Biserica Ta, tiindu-Te pre Tine Ocrmuitorul i Svritorul mntuirii noastre, Iisuse Hristose, fii nou milostiv, ntrete-ne pre noi cu puterea Ta n Dreapta Credin, lumineaz ochii celor ce rtcesc cu Lumina Ta Dumnezeiasc, ca s neleag adevrul Tu: nmoaie nsprirea lor i deschide-le auzul, ca s aud glasul Tu i s se ntoarc ctre Tine, Mntuitorul nostru. ndrepteaz, Doamne, frdelegile lor i viaa lor strin de buna cuviin cretineasc; f ca toi ntru sfinenie i fr de prihan s vieuim, i aa mntuitoarea credin s se nrdcineze i purttoare de rod n inimile noastre s fie. Nu ntoarce faa Ta de la noi, Doamne, d-ne nou bucuria mntuirii Tale; d Doamne i pstorilor Bisericii Tale rvn sfnt, i cu duhul Evangheliei dospete grija lor pentru mntuirea i ntoarcerea celor rtcii. Ca aa fiind toi povuii, s ajungem unde este credina desvrit, mplinirea ndejdii i dragostea adevrat i acolo cu preacinstitele cete ale puterilor cereti s Te preaslvim pre Tine, Domnul nostru, pre Tatl, i pre Fiul i pre Sfntul Duh, n vecii vecilor. Amin. Apoi protodiaconul, stnd la locul pregtit, rostete: Cine este mare ca Dumnezeul nostru; Tu eti Dumnezeu Carele faci minuni. Apoi iari cu glas ridicat: Cine este mare ca Dumnezeul nostru i apoi cu glas foarte ridicat: Cine este mare ca Dumnezeul nostru Ziua Ortodoxiei prznuind, o!, neam drept-slvitor, s-L slvim cel mai mult pre Pricinuitorul tuturor buntilor, pre Dumnezeu, Carele este binecuvntat ntru toi vecii. Acesta este Dumnezeul nostru, Carele rnduiete i ntrete motenirea Sa iubit Sfnta Biseric, pre strmoii care au czut prin clcarea poruncii mngindu-i cu cuvntul Su nemincinos, a crei temelie a pus-o nc n rai; Acesta este Dumnezeul nostru, Carele povuindu-ne ctre acea fgduin mntuitoare, nu fr de mrturii Siei o ls, ci vrnd s se svreasc mntuirea vestit-a mai nainte nti prin strmoi i prooroci, n multe chipuri artnd-o; Acesta este Dumnezeul nostru, Carele de multe ori i n multe feluri a grit prinilor prin prooroci, n zilele din urm a grit nou prin Fiul, cu Carele i veacurile Le-a fcut, vestindu-ne bunvoina Tatlui pentru noi, ne-a deschis tainele cereti, ne-a ncredinat cu puterea Sfntului Duh despre adevrul bunei vestiri, a trimis pre apostoli n toat lumea ca s propovduiasc Evanghelia mpriei, a ntrit-o pre Aceasta cu multe puteri i minuni. Acestei descoperiri mntuitoare urmnd, de aceast veste bun inndu-ne, (aici clerul mpreun cu norodul binecredincios mrturisete cu glas biruitor):

I
43

Credem ntru Unul Dumnezeu, Tatl Atotiitorul, Fctorul cerului i al pmntului, vzutelor tuturor i nevzutelor. i ntru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nscut, Carele din Tatl S-a nscut mai nainte de toi vecii. Lumin din lumin, Dumnezeu adevrat din Dumnezeu adevrat, nscut, nu fcut, Cel de o fiin cu Tatl, prin Carele toate s-au fcut. Carele pentru noi, oamenii, i pentru a noastr mntuire S-a pogort din cer i S-a ntrupat de la Duhul Sfnt i din Maria Fecioara i S-a fcut om. i S-a rstignit pentru noi n zilele lui Pilat din Pont, a ptimit i S-a ngropat. i a nviat a treia zi dup Scripturi. i S-a suit la ceruri i ade de-a dreapta Tatlui. i iari va s vie cu slav s judece viii i morii, a Cruia mprie nu va avea sfrit. i ntru Duhul Sfnt, Domnul de via Fctorul, Carele din Tatl purcede, Cela ce mpreun cu Tatl i cu Fiul este nchinat i slvit, Carele a grit prin prooroci. ntru una sfnt i soborniceasc i apostoleasc Biseric. Mrturisesc un Botez ntru iertarea pcatelor. Atept nvierea morilor. i viaa veacului ce va s fie. Amin. Apoi protodiaconul: Aceasta este credina apostoleasc, Aceasta este credina strmoeasc, Aceasta este credina dreptslvitoare, Aceast credin lumea a ntrit! nc i soboarele sfinilor prini i predaniile i scrierile lor mpreun-glsuitoare cu Dumnezeiasca descoperire, le primim i le ntrim. Chiar dac i acestei Pronii a Domnului pentru noi i mntuitoarei descoperiri dumanii Ortodoxiei i se mpotrivesc, pomeni-va atunci Domnul ocara robilor Si: slava hulitorilor a ocrt-o i pe cei ndrznei i vrjmai Dreptei Credine fricoi i grabnici la fug i-a artat. Precum pre cei care i cuceresc mintea sa ntru ascultarea Dumnezeietii descoperiri i care nevoitu-s-au pentru aceasta i fericim i i ludm; aa i pre cei care se mpotrivesc acestui adevr i care nu s-au pocit Domnului carele ateapt ntoarcerea i pocina lor i, urmnd Sfintei Scripturi i de datinile Bisericii dintru nceput inndu-ne, i lepdm i i dm anatemei. Celor care tgduiesc fiinarea lui Dumnezeu i spun c aceast lume de la sine s-a fcut i toate cele dintr-nsa fr Pronia lui Dumnezeu i din ntmplare se fac, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor care griesc c Dumnezeu nu este duh, ci trup; sau c nu este drept, milostiv, preanelept, atottiutor i alte hule asemenea rostind, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor care ndrznesc s griasc c Fiul lui Dumnezeu nu este de o fiin cu Tatl i nu este de aceeai cinstire cu El, aijderea i Duhul Sfnt, i care mrturisesc pre Tatl, i pre Fiul i pre Sfntul Duh nu ca pre Cel ce este Unul Dumnezeu, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema).

I
44

Celor ce nebunete griesc c nu a trebuit pentru mntuirea noastr i spre curirea pcatelor noastre s vin n lume Fiul lui Dumnezeu n trup i s primeasc patim de voie, moarte i nviere, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor care nu primesc harul rscumprrii propovduit n evanghelie ca singurul mijloc de ndreptire naintea lui Dumnezeu, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor care ndrznesc s griasc c Preacurata Fecioara Maria nu a fost nainte de natere, la natere i dup natere Fecioar, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor ce nu cred c Duhul Sfnt i-a nelepit pre prooroci i apostoli i printr-nii ne-a vestit nou calea adevrat spre pocin i a ntrit aceasta cu minuni, i c acum n inimile cretinilor credincioi i adevrai vieuiete i i povuiete pre ei la orice adevr, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor care tgduiesc nemurirea sufletului, sfritul veacului, judecata ce va s fie i rsplata venic pentru faptele bune n ceruri, iar pentru pcate osndire, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor care tgduiesc toate sfintele Taine, de Biserica lui Hristos inute, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor care tgduiesc soboarele sfinilor prini i predaniile lor care snt ntr-un duh glsuitoare cu Dumnezeiasca descoperire i de Biserica dreptslvitoare-soborniceasc cu blagocestie pstrate, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor care cuget precum c mpraii pravoslavnici snt ridicai n scaunul stpnirii nu din deosebita pentru ei bunvoin Dumnezeiasc, i la ungerea lor darurile Sfntului Duh spre primirea acestei mari chemri asupra lor nu se revars, i astfel ndrznind la rzvrtire i viclenie mpotriva lor, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor care ocrsc i hulesc sfintele icoane pe care Sfnta Biseric le primete spre amintirea lucrrilor lui Dumnezeu i a bine-plcuilor Lui, spre trezirea evlaviei celor ce le privesc pre ele i a dorinei de a-i urma, i celor care le numesc pre acestea idoli, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Celor ce se ridic mpotriva Bisericii lui Hristos nvnd c ea sa mprit n ramuri i care spun c Biserica nu fiineaz n chip vzut, ci din ramuri i schisme, din feluritele slviri i credine mincinoase se va alctui n viitor ntr-un singur trup, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). Si celor care nu deosebesc adevrata Preoie i Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci nva precum c botezul i euharistia ereticilor snt ndestultoare pentru mntuire, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema).

I
45

Si celor ce se afl n unire duhovniceasc cu aceti eretici sau i sprijin pre ei, sau apr noul lor eres ecumenist, nchipuindu-l drept dragoste freasc i drept unire a cretinilor desprii care, chipurile, se va ntmpla, ANATEMA (norodul repet de trei ori cu glas mare Anatema). +++ Iar celor care se nevoiesc pentru Ortodoxie n cuvnt, scrieri, nvturi, suferine i via bine plcut lui Dumnezeu, ca unor aprtori i lucrtori ai Acesteia, Biserica lui Hristos, svrind pomenirea de peste an, strig: Sfinte binecredinciosule i ntocmai cu apostolii mprat Constantin i maica ta Elena, dreptslvitorilor mprai ai Rsritului Cretinesc: Teodosie cel Mare, Teodosie cel Mic, Iustinian, i ceilali drept-credincioi mprai i mprtese ale mpriei Cretintii Rsritului, rugai-v lui Dumnezeu s ne lumineze calea n aceast lume plin de deertciuni cu viaa voastr pilduitoare de slujitori ai lui Dumnezeu, cu osrdia voastr dregtoreasc de mare folos pentru ntrirea Bisericii lui Hristos! Sfinte Binecredinciosule Voievod tefan cel Mare, Sfinte Binecredinciosule Voievod-mucenic Constantin Brncoveanu, rugai-v lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ticloii urmai ai votri, n aceste vremi cumplite de rcire peste msur a credinei celei mntuitoare a Rsritului Ortodox, vremi de scdere a rii strmoeti i de puintate a vredniciei duhovniceti a dregtorilor ei, s ne ntreasc pe noi n dinuirea noastr ntru Dreapta Credin pe pmnturile rnduite de Dumnezeu spre mntuire neamului nostru! Sfinte Nicodim de la Tismana, Sfinte patriarh Nifon II al arigradului, Sfinte ierarhe Ghelasie de la Rme, Sfinte Ierarhe Varlaam al Moldovei, Sfinte Ierarhe Dosoftei al Moldovei, Sfinte Ierarhe Iorest Mrturisitorul al Ardealului, Sfinte Ierarhe Sava Mrturisitorul al Ardealului, Sfinte Sfinite Mucenice Antim Ivireanul, Sfinte Ierarhe Maxim Brancovici, Sfinte Paisie de la Neam, Sfinte Sfinite Mucenice Serafim, rugai-v lui Dumnezeu cel Unul n Treime s ne fereasc de nenumratele i feluritele ispite ale vremurilor de astzi care se abat peste noi, nevrednici de a ne numi cretini ai vremurilor de pe urm, din pricina puintii noastre duhovniceti, i asupra bunelor rnduieli ale vieii cretineti n Una, Sfnt, Soborniceasc i Apostoleasc Biseric a lui Hristos! Binecredincioilor voievozi care s-au osrduit pentru buna ornduire a Bisericii Ortodoxe pe pmnturile strmoeti Mircea cel Btrn, Alexandru cel Bun, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Petru Rare, Petru chiopu, Vasile Lupu, Matei Basarab i marilor dregtori ortodoci, venica pomenire! Preasfiniilor Patriarhi ai Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, i ai ntregii Rusii i preasfiniilor mitropolii, arhiepiscopi i episcopi ortodoci, venica pomenire! Presfiniilor mitropolii, evlavioi ostenitori pentru curia i ntrirea Bisericii cretine drept-slvitoare n neamul nostru Teoctist I de la Neam, Gheorghe (cel ars de viu), Teoctist II de la Neam, Teofan de la Vorone, Grigore de la Vorone, Gheorghe de la Bistria, Teofan de la Rca, Macarie II al Ungrovlahiei, Teofil de la Rmnic, Gavriil al Basarabiei i Voziei, Veniamin al Moldovei i arhierei ai Basarabiei Antonie, Iacov, Vladimir i Atanasie, venica pomenire! Celor care au ptimit i au fost ucii n rzboaiele pentru Credina ortodox i ar, domnilor, boierilor, oastei iubitoare de Hristos, celor care au ptimit pentru Hristos n vremea prigoanei asupraBisericii i tuturor dreptslvitorilor cretini care n dreapta credin i evlavie ntru ndejdea nvierii au rposat, venica pomenire! Dreptslvitoarea Biseric a lui Hristos, cu mrire aducndu-i aminte de cei ce s-au nevoit n evlavie i aceasta spre urmare artnd tuturor fiilor ei, dreptslvitorilor cretini, aijderea are datoria s laude nevoinele acestora care prin mntuitoarea credin i faptele bune, pregtindu-se pentru fericirea venic, ntresc Ortodoxia.

I
46

Apoi rostete: Tuturor sfiniilor patriarhi ortodoci muli ani (de trei ori)! Marelui domn i printelui nostru Preafericitului Patriarh (N) i [...] muli ani (de trei ori)! Preasfiniei Sale (epsicopul locului) muli ani (de trei ori)! Preasfiniilor mitropolii ortodoci, arhiepiscopi i episcopi i la tot clerul bisericesc, muli ani (de trei ori)! De Dumnezeu pzitei rii noastre, stpnirii i oastei ei i tuturor dreptslvitorilor cretini, care drept mrturisesc credina mntuitoare i snt n supunerea Bisericii lui Hristos, druiete-le Doamne, pace, linite, bun sporire, mbelugarea roadelor pmntului i muli ani (de trei ori)! Sfnt Treime, pre acetia i preaslvete i i ntrete pn la sfrit n dreapta credin; iar pre rzvrtiii i hulitorii dreptslvitoarei credine i ai Bisericii lui Hristos i pre cei care nu snt n supunerea ei ntoarce-i i f ca s vin la cunotina adevrului Tu venic, pentru rugciunile Preasfintei Stpnei noastre Nsctoarei de Dumnezeu i pururea Fecioarei Maria i ale tuturor sfinilor, amin. Dup aceast rugciune arhiereul zice: Slav ie Dumnezeule, Binefctorului nostru n vecii vecilor! Strana: Amin. i cnt imnul sfntului Ambrosie al Mediolanului, iar n timpul acestei cntri arhiereul, arhimandriii i toat sfinita adunare srut sfintele icoane de pe analoguri: Pre Tine Dumnezeule, Te ludm, pre Tine, Doamne, Te mrturisim, pre Tine, preavenicule Printe, tot pmntul Te mrete. ie toi ngerii, ie cerurile i toate puterile, ie Heruvimii i Serafimii cu nencetate glasuri i strig: Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Dumnezeu Savaot, plin este cerul i pmntul de mrirea slavei Tale. Pre Tine preaslvita ceat a apostolilor, pre Tine ludata mulime a proorocilor, pre Tine Te laud prealuminata oaste a mucenicilor, pre Tine n toat lumea Te mrturisete sfnta Biseric, pre Printele mririi celei neajunse, pre Cel nchinat Unul-Nscut Fiul Tu i pre Sfntul Mngietorul Duh. Tu eti mpratul Slavei Hristoase, Tu eti al Printelui pururea fiitor Fiu. Tu spre izbvirea omului, lund fire de om, nu Te-ai ngreoat de pntecele Fecioarei, Tu, stricnd acul morii, ai deschis credincioilor cereasca mprie. Tu de-a dreapta lui Dumnezeu ezi ntru slava Printelui i credem c vei veni Judector. Pre Tine dar, Te rugm, ajut robilor Ti, pre care i-ai rscumprat cu cinstitul Tu Snge. nvrednicetei a mpri mpreun cu sfinii Ti ntru venica Ta slav. Mntuiete, Doamne, norodul Tu i binecuvnteaz motenirea Ta, ndrepteaz-i i i nal pre dnii n veci. n toate zilele Te vom binecuvnta pre Tine i vom luda numele Tu n veac i n veacul veacului. nvrednicete-ne, Doamne, n ziua aceasta fr de pcat s ne pzim noi. Miluiete-ne pre noi, Doamne, miluietene pre noi. Fie mila Ta, Doamne, spre noi, precum am ndjduit ntru Tine. Spre Tine, Doamne, am ndjduit, s nu ne ruinm n veci. Amin. i se face otpustul obinuit.

I
47

THE SERVICE OF THE TRIUMPH OF ORTHODOXY

The Church celebrates The Service of the Triumph of Orthodoxy on the first Sunday of Great Lent. Although this service is usually marked for serving by a bishop and a protodeacon, the copy presented here is marked for a priest and deacon for use in individual parishes. The anathemas may be eliminated when the service is done by a priest with or without a deacon. It is intended to be served at the end of the Divine Liturgy, or at the end of the reading of the Hours before the Divine Liturgy. However, the service is often celebrated in mid afternoon.

Opening Prayers
Deacon: Bless, Master! Priest: Blessed is our God, always, now and ever, and for ages of ages. Choir: Amen. O Heavenly King, etc. Reader: Holy God, Holy Mighty, Holy Immortal, have mercy on us. (Thrice) Glory to the Father, and to the Son, and to the Holy Spirit, now and ever, and for ages of ages. Amen. O Most Holy Trinity, have mercy on us. Lord, wash away our sins. Master, pardon our transgressions. Holy One, visit and heal our infirmities, for Your Names sake. Lord, have mercy. (Thrice) Glory to the Father, and to the Son, and to the Holy Spirit, now and ever, and for ages of ages. Amen. Our Father, Who art in Heaven, hallowed by Thy Name. Thy Kingdom come. Thy will be done, on earth as it is in Heaven. Give us this day our daily bread, and forgive us our trespasses, as we forgive those who trespass against us, and lead us not into temptation, but deliver us from evil. Priest: For Thine is the Kingdom, and the power, and the glory, of the Father and of the Son, and of the Holy Spirit, now and ever, and unto ages of ages. Reader: Amen. Lord, have mercy. (12 times) Come, let us worship God our King. Come, let us worship and bow down before Christ, our King and God. Come, let us worship and bow down before Christ Himself, our King and our God.

I
48

(Psalm 74, NIV) We give thanks to You, O God, we give thanks, for Your name is near; men tell of your wonderful deeds. You say, I choose the appointed time; it is I who judge uprightly. When the earth and all its people quake, it is I who hold its pillars firm. To the arrogant I say, 'Boast no more,' and to the wicked, 'Do not lift up your horn. Do not lift up your horn against heaven; do not speak with outstretched neck. No one from the east or the west or from the desert can exalt a man. But it is God who judges: He brings one down, he exalts another. In the hand of the Lord is a cup full of foaming wine mixed with spices; he pours it out, and all the wicked of the earth drink it down to its very dregs. As for me, I will declare this forever; I will sing praise to the God of Jacob. I will cut off the horn of all the wicked, but the horn of the righteous will be lifted up. Glory to the Father and to the Son, and to the Holy Spirit, now and ever, and for ages of ages. Amen. Alleluia, alleluia, alleluia, glory to You, O God. (Thrice)

Great Litany
Deacon: In peace, let us pray to the Lord. Choir: Lord, have mercy. (...and after every petition) Deacon: For the peace from above and for the salvation of our souls, let us pray to the Lord. For the peace of the whole world, for the welfare of the holy churches of God, and for the union of all, let us pray to the Lord. For this holy house and for those who enter with faith, reverence, and the fear of God, let us pray to the Lord. For His Beatitude, our Metropolitan _______, for His Grace, our Bishop ________, for the honorable priesthood, the diaconate in Christ, for all the clergy and all the people, let us pray to the Lord. For the President of our country, for all those in civil authority, and for the armed forces, let us pray to the Lord. For this city, for every city and country, and for the faithful dwelling in them, let us pray to the Lord.

I
49

For seasonable weather, for abundance of the fruits of the earth, and for peaceful times, let us pray to the Lord. That the Lord God will look upon His holy Church with a merciful eye, and preserve her unharmed and unconquered by heresies and superstitions, and protect it with His peace, let us pray to the Lord. That He will heal her dissentions, and return all that have fallen away to the knowledge of the Truth by the power of the Holy Spirit, and join them to His chosen flock, let us pray to the Lord. That with the light of Divine understanding He will enlighten minds obscured by unbelief, and that His faithful flock will be strengthened and kept steadfast in the true faith, let us pray to the Lord. For travelers by land, by sea, and by air; for the sick and the suffering; for captives and their salvation, let us pray to the Lord. For our deliverance from all affliction, wrath, danger, and necessity, let us pray to the Lord. Help us, save us, have mercy on us, and keep us, O God, by Thy grace. Commemorating our most holy, most pure, most blessed and glorious Lady Theotokos and evervirgin Mary with all the saints, let us commend ourselves and each other and all our life to Christ our God. Choir: To Thee, O Lord. Priest: For to You are due all glory, honor, and worship, to the Father, and to the Son, and to the Holy Spirit, now and ever, and for ages of ages. Choir: Amen.

Scripture Readings
Deacon: In the Fourth tone: God is the Lord, and has appeared to us! Blessed is he that comes in the Name of the Lord! Choir: God is the Lord, and has appeared to us! Blessed is he that comes in the Name of the Lord! (...and after each verse.) Deacon: Give thanks to the Lord, for He is good: for His mercy endures forever. My enemies completely surrounded me, but in the Name of the Lord I repulsed them. I shall not die, but live; and declare the works of the Lord!

I
50

The stone which the builders rejected has become the chief cornerstone. This is the Lord's doing; it is marvelous in our eyes! Choir: (Troparion of the first Sunday of Great Lent.) Deacon: Let us attend! Priest: Peace be to all! Reader: And to your spirit. Deacon: Wisdom! Let us attend! Reader: The prokeimenon in the Fourth tone: Those who are planted in the house of the Lord, shall flourish in the courts of our God! (Ps. 92: 13) Choir: Those who are planted in the house of the Lord, shall flourish in the courts of our God! Reader: Let the righteous rejoice in the Lord and take refuge in Him. (Psalm 64: 10) Choir: Those who are planted in the house of the Lord, shall flourish in the courts of our God! Reader: Those who are planted in the house of the Lord: Choir: Shall flourish in the courts of our God! Deacon: Wisdom! Reader: The reading from the Epistle of the Holy Apostle Paul to the Romans. (Romans 16: 1721) Deacon: Let us attend! Reader: Brothers and sisters, I urge you to watch out for those who cause divisions and put obstacles in your way that are contrary to the teaching you have learned. Keep away from them. For such people are not serving our Lord Jesus Christ, but their own appetites. By smooth talk and flattery they deceive the minds of naive people. Everyone has heard about your obedience, so I am full of joy over you; but I want you to be wise about what is good, and innocent about what is evil. The God of peace will soon crush Satan under your feet. The grace of our Lord Jesus be with you. Amen. Priest: Peace be to you who have read. Reader: And to your spirit. Deacon: Wisdom!

I
51

Choir: Alleluia, alleluia, alleluia! Reader: God is with us! Understand, all nations, and submit yourselves, for God is with us! Choir: Alleluia, alleluia, alleluia! Deacon: Wisdom! Let us attend! Let us listen to the Holy Gospel! Priest: Peace be to all! Choir: And to your spirit. Deacon: The reading from the Holy Gospel according to Matthew. (Matthew 18: 10-18.) Choir: Glory to Thee, O Lord, glory to Thee! Deacon: Let us attend! Priest: The Lord said, See that you do not look down on one of these little ones. For I tell you that their angels in heaven always see the face of my Father in heaven. The Son of Man came to save what was lost. What do you think? If a man owns a hundred sheep, and one of them wanders away, will he not leave the ninety-nine on the hills and go to look for the one that wandered off? And if he finds it, I tell you the truth, he is happier about that one sheep than about the ninety-nine that did not wander off. In the same way your Father in heaven is not willing that any of these little ones should be lost. If your brother sins against you, go and show him his fault, just between the two of you. If he listens to you, you have won your brother over. But if he will not listen, take one or two others along, so that every matter may be established by the testimony of two or three witnesses. (Deut. 19:15) If he refuses to listen to them, tell it to the Church; and if he refuses to listen even to the Church, treat him as you would a pagan or a tax collector. I tell you the truth, whatever you bind on earth will be bound in heaven, and whatever you loose on earth will be loosed in heaven. Choir: Glory to Thee, O Lord, glory to Thee!

Litany and Prayers Before the Creed

Deacon: Have mercy on us, O God, according to Your great mercy, we pray You, hear us, and have mercy. Choir: Lord, have mercy. Lord, have mercy. Lord, have mercy. (...and after every petition.)

I
52

Deacon: Again we pray for His Beatitude, our Metropolitan _______, for His Grace, our Bishop _______, the honorable priesthood, the diaconate in Christ, for all the clergy and all the people, Again we pray for the President of our country, for all those in civil authority, and for the armed forces. You who desire not the death of sinners, but rather that they should turn to You and live, return all those who have fallen away to Your holy church; we ask You, compassionate Lord, hear us and have mercy. You who ordered this world for Your glory, convert all those opposed to Your word, so that together with all the faithful, they may glorify You, our God, with true faith and piety, O omnipotent Creator, hear us and have mercy. You who gave us the great commandment to love You, the Lord our God, and our neighbor as ourselves, grant that hatred, enmity, strife, revenge, lying, and all other bad things may end, and that true love will reign in our hearts, we ask You, our Savior, to hear us and graciously have mercy. Priest: Hear us, O God our savior, the hope of all the ends of the earth, and of those who are far off upon the sea and in the air; and show mercy, show mercy, O Master, upon us sinners, and be merciful to us: for You are the merciful God and the lover of mankind, and to You we offer glory, to the Father and to the Son and to the Holy Spirit, now and ever and for ages of ages. Choir: Amen. Deacon: Let us pray to the Lord. Choir: Lord, have mercy. Priest: O most high God, the Master and fashioner of all that is, Who fills all creation with Your majesty and upholds it with Your power: to You, our most generous Lord, we who are unworthy offer thanks, since You do not turn away from us because of our sins, but give even us the fullness of Your bounties. You sent Your only-begotten Son for our deliverance and showed Your immeasurable pity for the human race, since You strongly desire that we should turn to You and be saved. Knowing the weakness of our nature, You strengthen us with the effective grace of Your Holy Spirit; You comfort us with Your saving faith and the perfect hope of eternal goodness, and, guiding Your people to the Zion on high, You cherish us as the apple of Your eye. We confess Your incomparable love for mankind and we give thanks for Your compassion. But seeing our many stumblings, we earnestly ask You, all-gracious Lord: look upon Your church and see that, although we have joyfully received the Gospel of salvation, yet the thorns of vanity and passion make it bear little fruit in some places, and to be fruitless in others; and following the increase of iniquity, some by heresy, others by schism, oppose the truth of Your Gospel, abandon Your heritage, reject Your grace, and subject themselves to the judgement of Your all-holy Word.

I
53

O Lord, most compassionate and all-mighty, do not be angry with us forever: Your church prays You to have mercy, have mercy on us, offering Jesus Christ, as the author and complete of our salvation as our only advocate and mediator before You; establish us in the right faith by Your power; illumine the eyes of the wandering with Your divine Light, that they may understand Your truth; soften their bitterness and open their ears, that they may hear Your voice and turn to You, our Savior; correct, O Lord, the perverseness and lives of those not in accord with Christian piety; grant that we all may live holy and blameless lives, so that the saving Faith shall root in us and remain fruitful in our hearts. Do not turn Your face from us, O Lord, show us the joy of Your salvation; grant to the shepherds of Your church both a holy zeal and solicitude for the salvation and conversion of the wandering with the spirit of the Gospel; that being guided by You, we shall arrive where perfect Faith, fulfillment of hope, and true love abound; and that, there with the choirs of the most pure heavenly hosts, we may glorify You, our Lord, the Father, and the Son, and the Holy Spirit for ages of ages! Choir: Amen. Deacon: Who is so great a God as our God? You are the God Who does wonders! (Thrice.) Let us Orthodox people, now celebrating the Triumph of Orthodoxy, glorify our good God above all else, Who is blessed forever. This is our God, Who took thought for and established His beloved inheritance, the holy Church, setting her foundation in Paradise, comforting with His true word our forefathers who fell through disobedience. This is our God, Who, directing us to His promise of salvation, left Himself not without witness, but foretold the coming salvation, first through the forefathers and prophets, and by many images gave a lively description of it. This is our God, Who by the prophets of old often spoke to the fathers, and in these latter days spoke to us by His Son, by Whom time was created; Who declared the goodwill of the Father towards us, disclosed the mysteries of heaven, confirmed the truth of the Gospel through the power of the Holy Spirit, sent His apostles through the whole world to preach the Gospel of the Kingdom, and confirmed it by various powers and miracles. Following this saving revelation, and holding the Gospel(s)...

The Nicene Creed

(Said by all.) ...I believe, in one God, the Father Almighty, maker of heaven and earth, and of all things, visible and invisible. And in one Lord, Jesus Christ, the Son of God, the only-begotten, begotten of the Father before all ages. Light of Light; true God of true God; begotten, not made; of one essence with the Father; by Whom all things were made; who for us men and for our salvation, came down from heaven, and was incarnate of the Holy Spirit and the Virgin Mary, and became man. And He was

I
54

crucified for us under Pontius Pilate, and suffered, and was buried. And the third day He rose again, according to the Scriptures, and ascended into heaven, and sits at the right hand of the Father; and He shall come again with glory to judge the living and the dead; whose Kingdom shall have no end. And in the Holy Spirit, the Lord, the Giver of life, Who proceeds from the Father; Who with the Father and the Son together is worshipped and glorified; who spoke by the prophets. In one Holy, Catholic, and Apostolic Church. I acknowledge one baptism for the remission of sins. I look for the resurrection of the dead, and the life of the world to come. Amen.

The Anathemas
Deacon: This is the faith of the apostles! This is the faith of the fathers! This is the Orthodox faith! This faith has established the universe! Furthermore, we accept and confirm the councils of the holy fathers, and their traditions and writings which are agreeable to divine revelation. And though the enemies of Orthodoxy oppose this providence and the saving revelation of the Lord, yet the Lord has considered the reproaches of His servants, for He mocks those who blaspheme His Glory, and has challenged the enemies of Orthodoxy and put them to flight! As we therefore bless and praise those who have obeyed the divine revelation and have fought for it; so we reject and anathematize those who oppose this truth, if while waiting for their return and repentance, they refuse to turn again to the Lord; and in this we follow the sacred tradition of the ancient Church, holding fast to her traditions. To those who deny the existence of God, and assert that the world is self-existing, and that all things in it occur by chance, and not by the providence of God, Anathema! All: Anathema! (...and after each exclamation.) Deacon: To those who say that God is not spirit, but flesh; or that He is not just, merciful, wise and all-knowing, and utter similar blasphemies, Anathema! To those who dare to say that the Son of God and also the Holy Spirit are not one in essence and of equal honor with the Father, and confess that the Father, and the Son, and the Holy Spirit are not one God, Anathema! To those who foolishly say that the coming of the Son of God into the world in the flesh, and His voluntary passion, death, and resurrection were not necessary for our salvation and the cleansing of sins, Anathema! To those who reject the grace of redemption preached by the Gospel as the only means of our justification before God, Anathema!

I
55

To those who dare to say that the all-pure Virgin Mary was not virgin before giving birth, during birthgiving, and after her child-birth, Anathema! To those who do not believe that the Holy Spirit inspired the prophets and apostles, and by them taught us the true way to eternal salvation, and confirmed this by miracles, and now dwells in the hearts of all true and faithful Christians, and teaches them in all truth, Anathema! To those who reject the immortality of the soul, the end of time, the future judgment, and eternal reward for virtue and condemnation for sin, Anathema! To those who reject all the holy mysteries held by the Church of Christ, Anathema! To those who reject the Councils of the holy fathers and their traditions, which are agreeable to divine revelation and kept piously by the Orthodox Catholic Church, Anathema! To those who mock and profane the holy images and relics which the holy Church receives as revelations of God's work and of those pleasing to Him, to inspire their beholders with piety, and to arouse them to follow these examples; and to those who say that they are idols, Anathema! To those who dare to say and teach that our Lord Jesus Christ did not descend to earth, but only seemed to; or that He did not descend to the earth and become incarnate only once, but many times, and who likewise deny that the true Wisdom of the Father is His only-begotten Son, Anathema! To the followers of the occult, spiritualists, wizards, and all who do not believe in the one God, but honor the demons; or who do not humbly give their lives over to God, but strive to learn the future through sorcery, Anathema!

Memory Eternal and Many Years

Note: The list of Patriarchs, Metropolitans and Archbishops commemorated here are according to the Orthodox Church in Americas list of canonical autocephalous and autonomous Orthodox jurisdictions. The list of those commemorated will vary between canonical and noncanonical jurisdictions. Deacon: But to all who have fought for Orthodoxy, by their words, by their writings, by their teaching, by their sufferings and religious life, as its defenders and allies, the Church of Christ annually commemorates and proclaims: To the holy fathers, great hierarchs and teachers of the Church, Athanasius and Cyril, Basil the Great, Gregory the Theologian, John Chrysostom, Methodius and Cyril, and all the other pastors of the Church, Memory Eternal! All: Memory Eternal! (...and after each exclamation.)

I
56

Deacon: To the most holy emperor Constantine, Equal-to-the-Apostles, to his mother Helena; to the Orthodox emperors Theodosius the Great, Theodosius the Younger, Justinian; to the most pious Grand Duke Vladimir, Equal-to-the-Apostles, to the Grand Duchess Olga, and all other Orthodox emperors and empresses, princes and princesses, Memory Eternal! To the most holy patriarchs of Constantinople the New Rome, Alexandria and All Africa, Antioch and the East, Jerusalem and All Palestine, Moscow and All Russia, Serbia, Romania, and Bulgaria, the Catholiki and Patriarch of Georgia, the Archbishops of New Justiniana and All Cyprus, Athens and All Greece, Tirana and All Albania, and All America and Canada, Sinai and Raithu, Karelia and All Finland, and the Metropolitans of Warsaw and All Poland, Tokyo and All Japan, Kiev and of All Ukraine, and Prague and All the Czech lands and Slovakia, and All America and Canada; and to all Orthodox metropolitans, archbishops, and bishops, Memory Eternal! To all who have suffered and fallen in battle in defense of the Orthodox faith, and of their country; and to all Orthodox Christians deceased in the true faith and piety, and in hope of the Resurrection, Memory Eternal! The Orthodox Church of Christ thus triumphantly commemorates those who have in times past contended in piety, to teach all her Christian children to follow their examples, but also has the duty to extol those who now labor for Orthodoxy and by saving faith and virtue prepare themselves for eternal beatitude. To the most holy patriarchs of Constantinople the New Rome, Alexandria and All Africa, Antioch and the East, Jerusalem and All Palestine, Moscow and All Russia, Serbia, Romania, and Bulgaria, the Catholiki and Patriarch of Georgia, the Archbishops of New Justiniana and AllCyprus, Athens and All Greece, Tirana and All Albania, and All America and Canada, Sinai and Raithu, Karelia and All Finland, and the Metropolitans of Warsaw and All Poland, Tokyo and All Japan, Kiev and of All Ukraine, and Prague and All the Czech lands and Slovakia, keep them, O Lord, for many years! All: Many Years! (...and after each exclamation.) Deacon: To his Beatitude, Theodosius, Metropolitan of All America and Canada, and to his Grace, _______, (arch)bishop of ______, keep them, O Lord, for many years! To all the most reverend Orthodox metropolitans, archbishops and bishops, and to all the clergy, Many Years! To all those in civil authority, grant, O Lord, Many Years! To all Orthodox Christians rightly holding the saving faith, and living in obedience to the Church of Christ, grant, O Lord, peace, quiet, prosperity, and abundance of the fruit of the earth, and keep them for Many Years!

I
57

Glorify all these, O Holy Trinity, and confirm them in the right faith even to the end; and convert the enemies and those ignorant of the Orthodox faith and Christ's Church, that they may come to know Your eternal Truth, through the intercessions of our most holy Lady, the Theotokos and ever-virgin Mary, and of all the saints. All: Amen. (Here may follow the Hymn of St. Ambrose of Milan, and the dismissal.)

I
58