Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
golf1

golf1

Ratings: (0)|Views: 28|Likes:
Published by Mihaela Ciucă

More info:

Published by: Mihaela Ciucă on Feb 01, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/02/2014

pdf

text

original

 
S.U.A.
Ş
I ALIA
Ţ
II S
Ă
I ÎN CRIZA DIN GOLF
C
ă
pitan PETRE OPRI
Ş
 REVISTA DE ISTORIE MILITAR 
Ă
 
Invadarea Kuweitului de c
ă
tre armata irakian
ă
, în urm
ă
 cu 10 ani, a luat prin surprindere
ş
i a
ş
ocat opinia public
ă
 mondial
ă
. Unul dintre marii produc
ă
tori de petrol ai lumii a fost ocupat în câteva ore
ş
i anexat de Irak. Bagdadul, care depusese eforturi militare
ş
i financiare sus
ţ
inute în timpul r 
ă
zboiului dus împotriva Iranului – conflict încheiat nedecis în anul 1988 –, a încercat s
ă
 î
ş
i rezolve litigiile financiare
ş
i teritoriale cu micul stat vecin prin for 
ţ
a armelor. Confruntat
ă
 cu aceast
ă
 criz
ă
 politic
ă
 major 
ă
, administra
ţ
ia Statelor Unite a hot
ă
rât trimiterea imediat
ă
 a For 
ţ
ei de Reac
ţ
ie Rapid
ă
 a S.U.A. în Arabia Saudit
ă
, unit
ăţ
ile americane fiind gata de lupt
ă
 pe teritoriul saudit la 7 august 1990, la doar cinci zile de la invazia irakian
ă
 în Kuweit. Care au fost motivele ce au determinat interven
ţ
ia Statelor Unite în Golful Persic? În primul rând, este vorba de interesul economic al administra
ţ
iei americane fa
ţă
 de zona respectiv
ă
. Accesul Statelor Unite
ş
i al alia
ţ
ilor s
ă
i la sursele de petrol din Orientul Mijlociu era serios amenin
ţ
at de agresiunea irakian
ă
. Pe de alt
ă
 parte, interesul constant manifestat de administra
ţ
iile americane pentru soarta Israelului nu poate fi neglijat în abordarea problemelor politice din regiune. Armonizarea politicii externe promovate de Casa Alb
ă
 cu cea a alia
ţ
ilor s
ă
i tradi
ţ
ionali din zon
ă
 - Israelul
ş
i Arabia Saudit
ă
 -, afla
ţ
i într-un conflict politic, religios
ş
i economic de mult
ă
 vreme, a constituit o provocare pentru diploma
ţ
ia american
ă
. Aceasta a reu
ş
it realizarea unei apropieri politice necesare pentru formarea unei coali
ţ
ii antiirakiene puternice. Obliga
ţ
iile Statelor Unite asumate fa
ţă
 de statele Alian
ţ
ei Nord-Atlantice
ş
i Japonia au constituit, de asemenea, puncte importante pe care diploma
ţ
ia american
ă
 a fost nevoit
ă
 s
ă
 le abordeze, în efortul de a constitui un front comun împotriva Irakului. De
ş
i atât statele europene occidentale, cât
ş
i Japonia erau interesate s
ă
-
ş
i apere pozi
ţ
iile lor economice din zon
ă
, administra
ţ
ia american
ă
 nu a for 
ţ
at nota pentru a le impune acestora s
ă
 participe direct la interven
ţ
ia militar 
ă
 din Golf împotriva Irakului. Aceast
ă
 pozi
ţ
ie a stârnit reac
ţ
ii diverse în Congresul american, mergându-se de la sus
ţ
inerea pozi
ţ
iei adoptate de Casa Alb
ă
 pân
ă
 la criticarea vehement
ă
 a acesteia de c
ă
tre cei care considerau c
ă
 nu trebuie ap
ă
rate interesele Japoniei
ş
i Europei Occidentale în zona Golfului cu ajutorul trupelor americane. Criticii administra
ţ
iei Bush considerau c
ă
 alia
ţ
ii occidentali trebuie s
ă
 se implice direct în ap
ă
rarea propriilor interese, afectate de invazia irakian
ă
. Au fost înregistrate numeroase declara
ţ
ii dure ale congresmenilor americani, fapt ce a dus la o tensionare a rela
ţ
iilor dintre Casa Alb
ă
 
ş
i europeni, precum
ş
i la crearea în cadrul na
ţ
iunii americane a unui curent de opinie nefavorabil statelor vest-europene
ş
i Japoniei.
ă
spunsurile partenerilor Statelor Unite nu au întârziat s
ă
 apar 
ă
, într-o form
ă
 mai mult sau mai pu
ţ
in voalat
ă
.
 
Interven
ţ
ia energic
ă
 a pre
ş
edintelui Bush a pus cap
ă
t pentru moment repro
ş
urilor reciproce, dar, privind în perspectiva alegerilor preziden
ţ
iale din 1992, se poate concluziona c
ă
 George Bush a pierdut în acel moment cursa pentru un nou mandat la Casa Alb
ă
. Pe de alt
ă
 parte, pre
ş
edintele a reu
ş
it s
ă
-
ş
i impun
ă
 propria sa viziune în leg
ă
tur 
ă
 cu rolul primordial pe care-l de
ţ
in Statele Unite în rela
ţ
iile interna
ţ
ionale contemporane. S-a dorit ob
ţ
inerea unui sprijin politic din partea alia
ţ
ilor,
ţ
inându-se cont de posibilit
ăţ
ile limitate ale acestora,
ş
i acesta a fost acordat în condi
ţ
ii satisf 
ă
c
ă
toare. Ezit
ă
rile alia
ţ
ilor s-au datorat, pe de o parte, propriilor sl
ă
 biciuni politice
ş
i militare - în compara
ţ
ie cu poten
ţ
ialul american -
ş
i percep
ţ
iei c
ă
 Statele Unite încearc
ă
 s
ă
-
ş
i înt
ă
reasc
ă
 hegemonia mondial
ă
, afectându-le interesele. Participarea for 
ţ
elor militare aliate la opera
ţ
iunile din Golf a contat mai mult ca gest politic decât ca for 
ţă
 important
ă
 care s
ă
 ac
ţ
ioneze pe câmpul de lupt
ă
. Pentagonul a condus "da capo al fine" opera
ţ
iunile militare din Golf ale For 
ţ
ei multina
ţ
ionale
ş
i nu a cedat nici un moment întâietatea sa la nivel strategic. Doar la nivel tactic au fost acceptate unele compromisuri simbolice, f 
ă
ă
 a se  pune în pericol scopul final al ac
ţ
iunii militare aliate: infanteria marin
ă
 american
ă
 s-a oprit la por 
ţ
ile capitalei Kuweit-City, permi
ţ
ând trupelor arabe din For 
ţ
a multina
ţ
ional
ă
 s
ă
 o elibereze. Practic, trupele irakiene erau retrase din ora
ş
 în acel moment. Casa Alb
ă
 a c
ă
utat, îns
ă
, s
ă
 ob
ţ
in
ă
 din partea alia
ţ
ilor numeroase contribu
ţ
ii financiare pentru a acoperi cheltuielile For 
ţ
ei multina
ţ
ionale, într-o perioad
ă
 în care George Bush se confrunta cu puternice presiuni bugetare. Ac
ţ
iunea administra
ţ
iei americane a calmat într-o oarecare m
ă
sur 
ă
 disensiunile din Capitoliu, îns
ă
 taxele impuse de noua conjunctur 
ă
 au continuat s
ă
 împov
ă
reze bugetul
ş
i au ajuns chiar la apogeu, fapt ce a  permis Partidului democrat s
ă
 
ş
tige, în noiembrie 1990, majoritatea locurilor din Congres. Preocupat de supravegherea crizei din Golf, câ
ş
tigând autoritatea necesar 
ă
 pentru folosirea for 
ţ
ei
ş
i conducerea ostilit
ăţ
ilor, pre
ş
edintele Bush nu a putut corecta efectele  produse de criza din Golf pe plan intern, în Statele Unite, fapt ce a condus la e
ş
ecul campaniei sale preziden
ţ
iale din 1992. Germania
ş
i Japonia, alia
ţ
ii cei mai boga
ţ
i ai S.U.A., nu au avut o contribu
ţ
ie diplomatic
ă
 semnificativ
ă
 în rezolvarea crizei. Chiar
ş
i contribu
ţ
iile lor financiare considerabile au fost mai degrab
ă
 "impuse" de administra
ţ
ia american
ă
 decât oferite prin  propriul lor acord. Fondurile respective erau acordate cu condi
ţ
ia respect
ă
rii unor prevederi clare referitoare la utilizarea lor; mai târziu, sumele alocate au fost reduse la minimum, folosindu-se ca subterfugiu nivelul ratei de schimb al monedelor na
ţ
ionale
ş
i analizându-se critic costurile reale ale opera
ţ
iunilor din Golf suportate de bugetul federal al Statelor Unite. Reticen
ţ
a manifestat
ă
 de Germania
ş
i Japonia se explic
ă
 prin faptul c
ă
, pentru Bonn
ş
i Tokio, nu avea o mare importan
ţă
 cine controleaz
ă
 petrolul kuweitian atâta timp cât urmau a fi disponibile suficiente produse petroliere la un pre
ţ
 acceptabil, în anumite circumstan
ţ
e politice. Era îns
ă
 foarte clar c
ă
 cele dou
ă
 state nu vor accepta politica dictatorului irakian, care urm
ă
rea s
ă
 de
ţ
in
ă
 controlul absolut asupra surselor de petrol kuweitiene. Leg
ă
tura economicului cu politica acestor state avea anumite limite, precizate clar,
ş
i sus
ţ
inerea For 
ţ
ei multina
ţ
ionale de c
ă
tre Germania
ş
i Japonia nu a constituit un
 
capriciu sau o obliga
ţ
ie asumat
ă
 printr-un act interna
ţ
ional încheiat înainte de invazia irakian
ă
. Statele Unite au evitat s
ă
 fac
ă
 presiuni deosebite asupra Germaniei
ş
i Japoniei,  permi
ţ
ându-le s
ă
 amâne pentru un timp nedefinit plata sumelor promise. Cre
ş
terea ulterioar 
ă
 a valorii dolarului pe pia
ţ
a mondial
ă
 a provocat numeroase discu
ţ
ii. Administra
ţ
ia american
ă
 a solicitat ca ajutoarele financiare s
ă
 se efectueze în dolari americani, fapt ce implica alocarea unor sume în moned
ă
 na
ţ
ional
ă
 - m
ă
rci germane, respectiv yeni - mult mai mari decât cele preconizate de guvernele de la Bonn
ş
i Tokio. Japonia a declarat simplu c
ă
 va pl
ă
ti sumele promise în yeni, respectând paritatea existent
ă
 între moneda japonez
ă
 
ş
i cea american
ă
 la momentul ofertei acestui ajutor financiar. Bonnul, confruntat cu puternice presiuni bugetare generate de reunificarea celor dou
ă
 state germane, a acceptat s
ă
 pl
ă
teasc
ă
 în dolari americani, dar a adresat administra
ţ
iei de la Washington o cerere pentru detalierea cheltuielilor suportate de Statele Unite în timpul conflictului din Golf. În martie 1991, cancelarul german Helmut Kohl l-a trimis la Washington pe ministrul s
ă
u de finan
ţ
e Theo Waigel, pentru a ob
ţ
ine registrul cu decontul cheltuielilor pe care-l solicitase în prealabil, îns
ă
 ministrul german a primit din partea administra
ţ
iei americane "doar r 
ă
spunsuri foarte generale la întreb
ă
ri de detaliu"
1
,
ă
spunsuri ce urmau s
ă
 fie completate cu mai multe informa
ţ
ii concrete "cât de repede va fi  posibil"
2
 . Mass-media interna
ţ
ional
ă
 a speculat acest lucru
ş
i a c
ă
utat s
ă
 afle dac
ă
 S.U.A. au urm
ă
rit s
ă
 ob
ţ
in
ă
 un oarecare profit financiar din achitarea notelor de plat
ă
 de c
ă
tre alia
ţ
ii s
ă
i - întrebându-se dac
ă
 sumele promise erau destinate doar pentru acoperirea cheltuielilor americane efectuate în Golf. Un factor care a influen
ţ
at semnificativ atitudinea guvernelor de la Bonn
ş
i Tokio a fost experien
ţ
a reabilit
ă
rii politice dup
ă
 dureroasa umilire
ş
i înfrângere din cel de-al doilea
ă
zboi mondial. Ambele state au încurajat folosirea for 
ţ
ei împotriva trupelor irakiene, îns
ă
 cu precau
ţ
ie, c
ă
ci ele erau angajate, de asemenea, în sus
ţ
inerea unui sistem defensiv construit minu
ţ
ios în perioada R 
ă
zboiului rece. Mai mult decât atât, societatea german
ă
 
ş
i cea japonez
ă
 
ş
i-au însu
ş
it, dup
ă
 1945, etica nonviolen
ţ
ei. De aceea, nu surprinde faptul c
ă
 un mare segment al popula
ţ
iei din cele dou
ă
 
ţă
ri dore
ş
te s
ă
 fie scutit de participarea la orice tip de r 
ă
zboi. Dar confortul moral al acestui pacifism nu poate s
ă
 absolve pe nimeni de obliga
ţ
ia de a men
ţ
ine pacea lumii. În problema crizei din Golf, Statele Unite
ş
i-au asumat rolul de a ac
ţ
iona
ş
i în locul Germaniei
ş
i Japoniei, iar aceste state au pl
ă
tit, ca în orice afacere obi
ş
nuit
ă
, pentru serviciile efectuate. În cazul în care Statele Unite nu ar fi intervenit în Golf, alia
ţ
ii europeni
ş
i Japonia ar fi trebuit, probabil, s
ă
 alc
ă
tuiasc
ă
 propriul lor plan
ş
i ar fi fost nevoie s
ă
 se stabileasc
ă
 o strategie de acomodare. Prezen
ţ
a dominatoare a S.U.A. a rezolvat rapid problema
ş
i alia
ţ
ii au acceptat aceast
ă
 solu
ţ
ie
ş
i consecin
ţ
ele r 
ă
zboiului din Golf. Conflictul militar din Orientul Mijlociu a fost v
ă
zut de mul
ţ
i anali
ş
ti ca un r 
ă
zboi al lui George Bush împotriva lui Saddam Hussein, în care pre
ş
edintele american a fost, în mod clar, cel care a declan
ş
at concomitent preg
ă
tirile militare
ş
i diplomatice pentru lansarea unui "r 
ă
zboi just". Organiza
ţ
ia Na
ţ
iunilor Unite a avut rolul de a g
ă
si pentru Casa Alb
ă
 forma legal
ă
 necesar 
ă
 pentru justificarea opera
ţ
iunilor militare americane. Aceast
ă
 

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->