Str. Crvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureti bisericabelvedere@yahoo.

com
Cuvnt pen ru suflet
(1) ntmpinarea Domnului
Sfnta Evanghelie dup Luca 2, 22-3S
"i cand s-au mplinit zilele cura[irii lor, dupa legea lui Noise, L-au adus pe Prunc la
Ierusalim, ca sa-L puna naintea Domnului, precum este scris n Legea Domnului, ca orice ntai-
nascut de parte barbateasca sa fie nchinat Domnului, i ca sa dea jertfa, precum s-a zis n
Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
i iata, era un om n Ierusalim, cu numele Simeon; i omul
acesta era drept i temator de Dumnezeu, ateptand mangaierea lui
Israel, i Duhul Sfant era asupra lui. i lui i se vestise de catre Duhul
Sfant ca nu va vedea moartea pana ce nu va vedea pe Hristosul
Domnului. i din ndemnul Duhului a venit la templu; i cand parin[ii
au adus nauntru pe Pruncul Iisus, ca sa faca pentru El dupa obiceiul
Legii, el L-a primit n bra[ele sale i a binecuvantat pe Dumnezeu i
a zis: Acum slobozete pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, n
pace, ca ochii mei vazura mantuirea Ta, pe care ai gatit-o naintea
fe[ei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si
slava poporului Tau Israel.
Iar Iosif i mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre
Prunc. i i-a binecuvantat Simeon i a zis catre Naria, mama Lui:
Iata, Acesta este pus spre caderea i spre ridicarea multora din
Israel i ca un semn care va starni mpotriviri, i prin sufletul tau va
trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi.
i era i Ana prooroci[a, fiica lui Fanuel, din semin[ia lui Aer, ajunsa la adanci batrane[e
i care traise cu barbatul ei apte ani de la fecioria sa; i ea era vaduva, n varsta de optzeci i
patru de ani, i nu se departa de templu, slujind noaptea i ziua n post i n rugaciuni. i venind
ea n acel ceas, lauda pe Dumnezeu i vorbea despre Prunc tuturor celor ce ateptau mantuire n
Ierusalim.
Dupa ce au savarit toate, s-au ntors n Galileea, n cetatea lor, Nazaret. Iar Copilul cretea
i Se ntarea cu duhul, umplandu-Se de n[elepciune, i harul lui Dumnezeu era asupra Lui"
Duminica a 17-a dup Rusalii {a Cananeencei) - Sf. Evanghelie dup Matei 15, 21-2S
" n vremea aceea a venit Iisus n par[ile Tirului i ale Sidonului.
i iata o femeie cananeeanca, din acele [inuturi, ieind striga, zicand:
Miluiete-m, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de
diavol. El nsa nu i-a raspuns nici un cuvant; i apropiindu-se, ucenicii
Lui l rugau, zicand: Da-i drumul, ca striga n urma noastra.
Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele
pierdute ale casei lui Israel.
Iar ea, venind, s-a nchinat Lui, zicand: Doamne, ajut-m. El
nsa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor i s-o arunci
cainilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar i cainii mananca din
faramiturile care cad de la masa stapanilor lor. Atunci, raspunzand,
Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credin[a ta; fie [ie dupa cum voieti!
i s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela.
ntmpinarea Domnului
n ziua a 40-a de la Naterea Sa, Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu L-a
adus pe Pruncul Iisus la Templul din Ierusalim, dup Lege (vezi Ieirea 13, 2 si Leviticul
12, 2-7), ca sa-L nchine lui Dumnezeu i ca sa se cura[easca pe sine. Chiar daca nici una, nici
cealalta nu erau de trebuin[a, totui Datatorul de Lege nu a voit catui de pu[in sa calce Legea
de El nsui data prin Noise, sluga i prorocul Sau.
n aceast vreme Zaharia, tatl Boteztorului Ioan, slujea naintea lui
Dumnezeu, n rndul sptmnii sale (Luca 1, 8). Iar Zaharia, intrand Naica Domnului sa
aduca Pruncul la Templu, a randuit-o pe ea sa stea nu n partea femeilor, ci n partea n care
stateau fecioarele.
Tot acum au venit la Templu doua persoane care demult nu mai obinuiau sa iasa,
anume Batranul Simeon i Proroci[a Ana, fiica lui Fanuil (oameni afla[i la batrane[i adanci).
Dreptul Simeon L-a luat pe Mesia n braele sale i a spus: ,Acum slobozete pe
robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, n pace; Ca ochii mei vazura mantuirea Ta (Luca 2, 29-
30). A mai spus atunci Simeon despre Pruncul Hristos: ,Iata, Acesta este pus spre caderea i
spre ridicarea multora din Israel i ca un semn care va starni mpotriviri (Luca 2, 3+).
Apoi Ana, care din tinere[ea ei slujea la Templu cu rugaciuni i cu post, l recunoscu pe
Nesia i l preaslavi pe Dumnezeu i vesti locuitorilor Ierusalimului ca a venit Cel mult ateptat.
{Sf. Nicolae Velimirovici - Proloagele de la Ohrida)
ntmpinarea Domnului - srbtoare a omului tritor n Hristos
ntampinarea Domnului nu se refera numai la mparatul Hristos, prin nfa|isarea uneia
dinte etapele sfintei iconomii, ci este n acelasi timp si o sarbatoare a omului traitor n Hristos.
Din praznicul mparatesc al mplinirii de catre Hristos a varstei de +0 de zile, Biserica a facut o
ceremonie, adica o slujba care se savarseste pentru fiecare copil la mplinirea a +0 de zile de la
nastere. Pruncul este adus n biserica de catre mama sa n cea de-a +0-a zi de la venirea pe
lume. Aceasta aducere are un dublu n|eles:
- n primul rnd, mama este binecuvntat la sfritul perioadei de cur|ire de
dup luzie. La fel cum Biserica se roaga pentru orice boala, ea se roaga si pentru femeia care
a nascut si care, fireste, simte slabiciune trupeasca dupa efortul nasterii. n plus, se face
rugaciune pentru cura|ire, fiindca modalitatea de nastere a omului este cea care a urmat caderii.
- n al doilea rnd, aceasta este o slujb de mul|umire pentru
naterea unui copil. Deoarece zamislirea si nasterea unui copil nu sunt
numai lucruri dupa fire, ci si rezultat al interven|iei lui Dumnezeu, sim|im
ca pruncul apar|ine Ziditorului. Prin urmare, acesta este oferit lui
Dumnezeu, iar Dumnezeu ni-l da napoi prin intermediul preotului pentru
ca noi sa l crestem. Dar n realitate, el apar|ine lui Dumnezeu.
Dup cum spune Sfntul Grigorie, Episcopul Nisei, la
jertfelnicul cel de sus, n loc de perechea de turturele, trebuie s
aducem cur|ia sufletului i a trupului, iar n loc de doi pui de
porumbel, sa fim cu luare-aminte nu numai naintea lui Dumnezeu, ci si a oamenilor. $i asa cum,
dupa savarsirea celor dupa lege, Hristos S-a ntors n patria Sa, mplinindu-Se si crescand n
n|elepciune, si noi trebuie sa ne ntoarcem n adevarata noastra patrie, care este Ierusalimul
ceresc, traind duhovniceste, dupa legea sfanta, crescand n n|elepciune si n har si ajungand la
varsta mplinirii lui Hristos, desavarsi|i cu sufletul si vase adevarate ale Duhului Sfant.
Este datoria noastr, dup cum spune Sfntul Atanasie cel Mare, s ne
asemnm cu Dreptul Simeon i cu Prooroci|a Ana. Trebuie si noi sa l ntampinam pe
Hristos mbraca|i n nevinova|ie, n pocain|a, n cumin|enie, n cura|ie si, n general, n dragoste
de Dumnezeu si de oameni. Nimeni nu poate sa l ntalneasca ntr-un alt fel pe Hristos, Care este
adevarata via|a.
Praznicul ntmpinrii Domnului arat c Hristos este via|a i lumina
oamenilor i c omul trebuie s |inteasc spre dobndirea acestei lumini. Biserica
nal|a rugaciunea: Lumineaza-mi sufletul si cu lumina sim|ita sa vad limpede si sa Te vestesc pe
Tine Dumnezeu. Pentru ca omul sa l propovaduiasca pe Dumnezeu, trebuie mai ntai sa l vada
cu limpezime. Dar pentru ca omul sa-L vada pe Dumnezeu, trebuie mai ntai sa primeasca
iluminarea sufletului si a sim|urilor trupului. n acest fel, praznicul ntampinarii Domnului se face
praznic al ntampinarii fiecarui credincios. Amin.
{Mitropolitul Hierotheos Vlachos)
Femeia cananeianc
- credinj, struinj yi njelepciune
nva|amintele ce se impun din pericopa evanghelica de astazi sunt usor de desprins de
fiecare dintre noi. $i noi putem fi uneori femeia aceasta care a alergat dupa Iisus.
Ce oare L-a determinat pe Hristos s-o laude n cele din urm pe aceasta: O,
femeie, mare este credin|a ta" i ce anume ar trebui s nv|m de la ea? Ei bine, trei
lucruri ar trebui sa ravnim la aceasta pagana, socotita prea usor de ,poporul ales caine:
credin|a ei, desi mentalitatea vremii i era potrivnica,struin|a, n pofida ,ignorarii si ,jignirii
cu care a fost tratata aparent pana si de Hristos, si n|elepciunea, cu care pana la urma ne-a
cucerit pe to|i. Ea si va fi zis, n simplitatea ei, dar cu intui|ia omului care se aga|a plin de
speran|a de orice simte ca i-ar putea aduce mplinirea rugaciunii:,Nu-i adevarat, Acest Nesia pe
care eu L-am vazut ca nva|a atat de n|elept si de puternic trebuie sa fi fost trimis si pentru mine
si pentru poporul meu. Daca este Dumnezeu, trebuie sa fie si al nostru, al tuturor, pentru ca nu
putem avea fiecare Dumnezeul sau.
Struin|al... Sunt ntre noi oameni credincioi care,
dac nu li s-a mplinit astzi rugciunea, mine nu se mai
roag. Pi, dac nu s-a mplinit?. Ei bine, cananeanca nu
a facut asa! A insistat. A staruit. $i cred ca Hristos a acceptat sa
intre pentru cateva momente n jocul mentalita|ii evreilor si
pentru a-i ncerca staruin|a si credin|a acestei femei. Sa vada,
si iubeste ndeajuns de mult fiica, ori se va supara si va pune
mai presus de dragostea ei de mama orgoliul ranit de ,jignirea
cu care, de altfel, ar fi trebuit sa fi fost deja familiarizata?
Sunt ntre noi oameni care ar dori s negocieze" cu Dumnezeu, eventual de pe
pozi|ii egalel Oameni care, daca au avut ntr-o zi ghinion si s-a ntamplat sa nu fie servi|i cum
se cuvine de doamna de la lumanari, ori parintele a fost prea ocupat sau insuficient de dispus sa-
i asculte si nu le-a citit rugaciunea cand au vrut ei, au facut stanga mprejur, le-au ntors spatele,
au plecat si pe la biserica nu au mai dat. Ce face femeia de astazi? Ea staruie. Nici gand sa se
simta jignita! Ea nu stie ce este acela orgoliu, caci iubirea jertfelnica alunga mandria. Ea o |ine
una si buna:,Doamne, Te rog sa ma aju|i! $tiu ca po|i, pentru ca esti Nesia, Te rog sa ma aju|i!
n|elepciuneal. A tiut s rspund n|elept, nu obraznic, cum facem noi
adeseori: suntem jigni|i, jignim i noi; m-ai fcut cine", m voi rzbuna pentru astal
Femeia raspunde cu o n|elepciune care-L ,cucereste si pe Nantuitorul Hristos, dar si pe noi. Era
n|eleapta: ,Da, Doamne, asa este, cum zici Tu, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de
la masa stapanilor lor, si pentru aceasta Te rog, da-mi si mie o faramitura pentru copilul meu...
nv|m, aadar, din evanghelia de astzi, cum s ne comportm fa| de
Dumnezeu. n|elegem c nu avem voie s ne suprm pe El atunci cnd nu ne ascult sau
ntrzie s ne mplineasc cererea, ci doar s insistm. Nu avem voie sa ne sim|im jigni|i de
faptul ca El pare a nu ne auzi. Noi doar sa staruim, pentru ca s-ar putea ca Dumnezeu sa
doreasca sa ne ncerce credin|a, asa cum a ncercat-o si pe a cananeiencii astazi. S-a prefacut ca
nu o aude: ,Ia sa vedem, staruie n credin|a, sau pleaca si nu vrea sa Na mai vada n veci!
Aceeasi atitudine sa o avem si noi fa|a de Dumnezeu, pentru ca El uneori ne ncearca, dorind sa
vada daca avem credin|a, iar apoi daca aceasta este dublata si de rabdare si staruin|a, ori este
ncununata si de n|elepciune. $tim sa staruim? Sau doar sa cerem, ba nca ne lipseste si
rabdarea de a astepta sa ni se mplineasca rugaciunea? Suntem n|elep|i, sau ne suparam
precum copiii si nu mai venim la biserica pentru ca nu m-a mul|umit atitudinea parintelui ntr-o zi
sau alta?.
S-L rugm pe Dumnezeu, deci, s ne dea i nou aceste virtu|i ale femeii
cananeience de astzi: credin|a puternic, struin|a n rugciune, dar i n|elepciunea i
puterea de a nu ne supra vreodat pe Dumnezeu sau pe oamenii din jurul nostru, ci sa le
gasim totdeauna acestora scuze. Este o mare virtute sa le gasesti oamenilor scuze atunci cand ei
nu si le cer. Sa te gandesti asa: ,Poate ca a fost indispus vecinul si de aceea mi-a vorbit asa de
rece astazi. Poate ca a fost ocupat si de aceea nu a avut vreme si pentru mine prietenul meu.
Poate ca m-a confundat, si de aceea mi-a vorbit asa de urat persoana aceea. Scuze de tot felul,
care pot men|ine si sus|ine rela|iile dintre noi, asa ncat sa nu ne suparam nen|elep|este unii pe
al|ii. Sa ne scuzam si sa ne iertam unii pe al|ii, ca sa ramanem n comuniune si sa ne laude si pe
noi Dumnezeu asa cum a laudat-o pe femeia cananeianca astazi: ,Omule, sau femeie, mare este
credin|a ta. Fie |ie dupa cum voiesti, Amin! {PS Sebastian, Episcopul Slatinei i Romana|ilor)
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieyte-m pe mine, pctosul!
Cuvnt de nvjtur ctre prinji
Parin|ii L-au adus pe Pruncul Iisus n templu. (Luca 2, 27)
$i aduceau la El copii ca sa Se atinga de ei. (Narcu 10, 13)
Exemplul acestor evlaviosi parin|i care L-au
adus pe Pruncul Iisus n templu, al acestor mame care
si aduceau copiii la Iisus, trebuie urmat de to|i parin|ii
crestini. n aceasta consta baza oricarei educa|ii.
Duce|i-i pe copiii votri n templul adevrului i
al dragostei, nchina|i-i Domnului, da|i-i n
slujba Lui de la cea mai fraged vrst; n
rugaciunile voastre fierbin|i aduce|i-i jertfa Domnului
Celui viu, ncredin|a|i-i deplin n mainile Lui, si inima
voastra va fi linistita n privin|a lor, si asupra lor se va
pogor binecuvantarea cea de Sus.
El, Cel Atotputernic, ramane n veci acelasi.
Cel ce i-a primit atunci pe copii cu dragoste,
binecuvantandu-i, ramane Acelasi Parinte iubitor pana astazi.
El se afl, nevzut, n fiecare familie, i sufletele curate ale copiilor i sunt
deosebit de apropiate. Duce|i-i la El pe micu|ii votri de la cea mai fraged vrst.
Arunca|i n ogorul gingas al sufletului de copil semin|ele cuvantului lui Dumnezeu. Copiii vostri sa
aiba mereu naintea ochilor chipul luminos al Nantuitorului, sa se obisnuiasca sa-L cheme n orice
necaz, n orice amaraciune. Nu ngadui|i ca micu|ii sa creasca fara sa stie ca El le este aproape.
Fie ca ei sa se simta mereu ocroti|i de umbra prezen|ei Lui si, ntari|i de cunoasterea acestui
fapt, sa fie narma|i mpotriva tuturor ncercarilor care i asteapta n via|a.
Astzi, ca i n timpul vie|ii pmnteti a Mntuitorului, se vor gsi oameni
care vor ncerca s pun be|e n roate dorin|ei voastre de a v duce copiii la Iisus. n
curentul rece al necredin|ei si nepasasrii aceasta dorin|a va ntampina piedici, dar voi sa nu va
tulbura|i, sa nu
ceda|i n fa|a lor, stiind ca nicaieri nu vor fi mai n siguran|a copiii vostri decat langa Cel ce a
spus: Lasa|i copiii sa vina la Nine si nu-i opri|i (Narcu 10, 1+).
Ferice de prin|ii i de educatorii care, |innd minte cele spuse, i vor aduce la
Mntuitorul, fr a ovi, cea mai mare comoarl Aminl
{din cartea Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu)
Istorioar- Simplitatea atrage harul
L-au ntrebat unii ucenici pe avva Nacarie: - Cum trebuie s ne rugm?
- Nu e nevoie de vorbarie, ci ntinde|i-va manile si zice|i ,Doamne, cum vrei
si cum stii, miluieste! si daca va vine vreo lupta (ispita), ,Ajuta-ma, Doamne! $i El
stie ce e bine si ne miluieste.
"Doamne miluiete" este rugaciunea cea mai scurta si cea mai reprezentativa a
Bisericii Ortodoxe. n doua cuvinte este cuprinsa toata esen|a vie|ii sub ocrotirea si
binecuvantarea Domnului de care to|i avem nevoie, n acelasi timp si cel mai de pre| lucru pe
care l cerem de la Dumnezeu...
Este raspunsul pe care fiecare din noi n taina l sopteste n fa|a Domnului dupa cererea
care este pusa n fa|a Lui prin slujitorii Sfantului Altar, caci dupa tipicul bisericesc vechi, poporul
trebuie sa dea raspunsurile pe care astazi strana le canta.
"Domnului s ne rugm... Doamne miluietel"
Tco Tvon i.iv Tov - c. J22 2J JJ
Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE - RO41RNCB0069007665720001
ucurc-te, cec plinc de dcr, Ncscctocre de Dumnezeu Ieciocrc, cc din
tine c rcscrit Socrele Dreptc(ii, Hristos, Dumnezeul nostru, lumincnd pe cei
dintru ntuneric. Veselete-te i tu, bctrcnule drepte, primind n brc(e pe
Izbctitorul sujletelor nocstre, Cel ce ne-c dcruit nouc i ntierec.