Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Teolog Alexandru Lazar: Impartasania, antidotul mortii

Teolog Alexandru Lazar: Impartasania, antidotul mortii

Ratings: (0)|Views: 137 |Likes:
Published by Alexandru Lazar
Indemnul crestinilor la o impartasanie cat mai deasa.
Indemnul crestinilor la o impartasanie cat mai deasa.

More info:

Published by: Alexandru Lazar on Feb 02, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/27/2014

pdf

text

original

 
 
 Alexandru Lazăr
Împărtăania, antidotul morii
ș ț
 
 
 
Cu frică de Dumnezeu, cu credină i cu dragoste, apropi 
ț ș
a
ț 
-
!
Ce îndemn călduros! Ce invitaie insistentă! Păcat însă că noi, cretinii, următori ai
ț ș
lui Hristos i oamenii aa
ș ș
-zii „de bi
ș
serică” rămânem surzi acestei invitaii de a ne împărtăi
ț ș
 din „masa Stăpânului”, din „darul nemuririi” i din „antidotul morii”. a ie
ș ț
care itur"#ie, Hristos, prin "ura preotului, Se oeră zicând$ „uai, mâncai, acesta este %rupul &eu'” i$
ț ț ș
„(ei dintru acesta
ț
toi
ț
, acesta este Sân"ele &eu'” i, văzând ce se întâm
ș
 plă, mă întreb care mai este rostul acestor cuvinte din moment ce la ma)oritatea itur"#iilor de peste an nimeni nu „ia” i ni
ș
meni nu „bea”*!
 
Pentru ce mai săvârim atunci itur"#ia în i
ș
ecare duminică sau c#iar în iecare zi*! i acum o ultimă între
Ș
 bare$ ceea ce acem este normal sau "reit* +acă este normal, atunci care este scopul principal al Sintei itur"#ii, iar dacă este
ș
"reit, care este soluia i ce în
ș ț ș
vaă Sânta Scriptură i Sinii Părini în le"ătucu aceasta*
ț ș ț ț
 n van"#elia după oan, cap. /, "ăsim cea mai proundă i mai directă învăătură
ș ț
 biblică reeritoare la rostul împărtăirii cu Hristos. ată ce spune &ântuitorul$ „0devărat,
ș
adevărat zic vouă,
dacă nu vei mânca Trupul Fiului Omului i nu vei bea Sângele Lui,
ț ș ț
nu vei avea viaă în voi
ț ț
. Cel ce mănâncă %rupul &eu i bea Sân"ele &eu are viaă venică
ș ț ș
 i u îl voi învia în ziua cea de apoi. %rupul &eu este adevărata mâncare i Sân"ele &eu
ș ș
adevărata băutură.
Cel ce mănâncă Trupul Meu i bea Sângele Meu rămâne întru mine
ș
i Eu întru el”
ș
 1oan 2$34-325. /edem deci clar îndoitul scop al împărtăirii, i anume$
ș ș
intrarea în relaie de comuniune cu Hristos, &ântu
ț
itorul nostru, precum i dobândirea
ș
„învierii spre viaă”1oan 3$675, adică a vieii venice. +acă ne reerim i la conte8tul în care
ț ț ș ș
 au ost rostite aceste cuvinte, care „sunt du# i sunt viaă”1oan 2$245, vedem că &ân
ș ț
tuitorul i
Ș
-a început cuvântul prin amintirea #rănirii cu mană în pustie a poporului evreu 1oan 2$49-465, iar aceasta, pentru a arăta atât trecerea de la /ec#iul la :oul e"ământ 1de la cură-i
ț
rea prin sân"ele apilor la curăirea prin sân"ele :oului e"ă
ț ț
mânt5, cât i imposibilitatea
ș
 pentru om de a trăi c#iar i o sin
ș
"ură zi ără mană ; „pâinea care se po"oară din cer” 1oan 2$395. <oarte muli Sini Părini, ăcând comparaie între pâinea obi
ț ț ț ț ș
nuită i „pâinea care se
ș
  po"oară din cer”, au spus că după cum nu putem trăi ără alimentele simple, tot aa nu putem
ș
 trăi nici ără u#aristie.+e la început trebuie să airmăm că Sinii Părini
ț ț
nu
 au văzut îmrtăirea cu %rupul
ș
 i Sân"ele lui Hristos doar ca pe o încu
ș
nunare a unui eort ascetic sau ca pe o „răsplată”  pentru cel ce mer"e bine pe calea ce duce spre mântuire, ci i ca pe un „medi
ș
cament” oerit celor slabi, căci nu cei sănătoi au nevoie de doc
ș
tor, ci cei bolnavi 1&atei 7$965. 0ltel spus, în plan eclesiolo"ic i es#atolo"ic, împărtăirea cu Sintele %aine este într 
ș ș
-adevăr un scop, adiceea ce încununează viaa noastră în Hristos i ne unete „pe noi înine i unii pe
ț ș ș ș ș
alii” 0dică, în u#aristie, Hristos „adună laolaltă pe iii lui +umne
ț
zeu cei împrătiai” 1oan
ș ț
 99$365 din pricina păcatului, pentru ca prin +u#ul Sânt să constituim (iserica ; care este %rupul Său. +eci nu se poate vorbi de comuniune în Hristos decât prin împărtăirea con
ș
tinuă cu Hristos, Cel care realizează i asi"ură această comuniune.
ș
&a)oritatea Sinilor Părini însă, în baza tradiiei apostolice i a rinilor din
ț ț ț ș ț
 primele veacuri 1"natie %eoorul, rineu de =on .a.5, a practicat i a recomandat
ș ș
„oamenilor obinuii” 1ără o #arisspecială5 împărtăirea deasă i c#iar oarte deasă ; sau
ș ț ș ș
 
 
mai corect$ sistematică, considerând mpărtăania ca iind „sin"urul remediu” împotriva
ș
 patimilor, dar nu ără o nevoină as
ț
cetică.
9
Sinii Părini, ără e8cepii, au văzut drept prim scop al i
ț ț ț
tur"#iei împărtăirea
ș
clerului i a credincioilor mireni cu %rupul i Sân"ele +omnului.
ș ș ș
6
 Ca dovadă, atât te8tul Sintei itur"#ii, cât i Sinii Părini nu concepeau participarea la i
ș ț ț
tur"#ie ără împărtăire. 0ceastă „re"ulă” este, de apt, de ori
ș
"ine apostolică i era inută cu strictee în
ș ț ț
timpul Sinilor 0postoli 1<apte 6, >25 i încă
ț ș
 multe secole de-a rândul după aceea. a Cina cea de %aina din ?oia &are observam ca s-au impartasit toti ucenicii lui Hrisos, c#iar si uda scarioteanul. 0cest vanzator al lui Hristos ne arata ce se intampla cu omul care se apropie de Santul %rup si San"e ara a avea o randuiala stabilita de du#ovnic. +upa ce a primit impartasania$,, 0 intrat satana in uda, cel numit scarioteanul” 1uca 66@45,, si ducandu-se, s-a spanzurat” 1&atei 6A@35. :u este suicient sa ducem doar copiii la biserica pentru a i impartasiti, ci trebuie ca si parintii sa se impartaseasca pentru ca in inrea"a amilie sa salasluiasca Hristos.
Canonul  al Sinodului din !ntio"ia
 14>95, e8comunică pe cei care „se eresc de Sânta u#aristie potrivit unei neorânduieli”, iar
Canonul #$ Trulan
 1279-2765 caterisete
ș
clericul i e8comunică mireanul care trei duminici la rând a lipsit de la biserică i s
ș ș
-a lipsit de Sintele %aine, ără a avea un motiv binecuvântat. 0celai lucru îl pre
ș
vede i
ș
Canonul %% de la Sardica
 14>45. mpărtăirea la iecare itur"#ie este obli"atorie, după Sân
ș
tul C#iril al erusalimului, i pentru aptul noi înine ce
ș ș
rem acest lucru în ru"ăciunea „%atăl nostru”. nterpretarea dată de acest Sânt Părinte la cererea „pâinea noastră cea spre iină dă
ț
-ne-o nouă
 a&tă'i
” 1&atei 2$995 ,,se reeră tocmai la implorarea milei lui +umnezeu de a ne învrednici să ne împărtăim
ș
în acea zi cu „pâinea care se po"oară din cer” i care este „spre
ș
iină”, adică spre viaă venică. Beiese însă că de"eaba o ce
ț ț ș
rem, dacă doar peste câteva clipe cei mai muli reuză să o primească”
ț
4
. n spri)inul acestei idei se pot aduce multe alte ar"umente patristice, dar, pentru a nu-i ace pe unii să le numească „speculaii ilozoice”, vom trece la alt el de ar"umente, inclusiv
ț
 de ordin istoric. n trecut, în primele patru-cinci secole cretine, credincioii ără impedimente se
ș ș
împărtăeau la iecare itur"#ie, dar aceas
ș
tă evlavie a început să scadă simitor începând
ț
c#iar din secolul al /-lea i tocmai de aceea Părinii (isericii au început să lupte împotriva
ș ț
acestei „inovaii”, c#emând neîncetat popo
ț
rul la Potirul +omnului. Sântul oan ură de 0ur  pune această scădere a râvnei pe seama trândăviei i i"noranei omului con
ș ț
temporan lui, care nu mai dorea ducă o viaă în cuie i în
ț ț ș
rânare pentru a putea primi Sintele %aine în iecare zi. Sântul oan critica în acelai timp atitudinea unor oameni care le
ș
"au primirea mpărtăaniei doar de anumite perioade ale anului sau de unele săr 
ș
 bători i care de apt aveau
ș
 
1
 
Se tie viaa ascetică a cretinilor nu a ost privită unilateral. n pri
ș ț ș
mele secole, ea avea alte e8i"ene i, am
ț ș
  putea spune, alte accente, dar începând cu Clement 0le8andrinul, Dri"en i culminând cu părinii pustiei "ip
ș ț
-tului i mai ales cu va"rie Ponticul 1ma)oritatea in
ș
luenai de neopla
ț ț
tonism5, „ri"orile” vieii ascetice au
ț
crescut atât de mult, încât ele au devenit imposibile c#iar i pentru unii mona#i, nu mai zicem de mireni. n
ș
 prezent, mai ales în unele mănăstiri din Sântul &unte, dar i în unele comunităi pa
ș ț
ro#iale izolate din diaspora ortodo8ă, se încearcă o revenire la sensurile primare ale ascezei.
2
 :icolae Cabasila,
Tâlcuirea Dumnezeietii Liturghii
ș
, cap. 96, (ucureti, 977A, p. 7>
ș
3
 Arhim. Ilie Mastroianopulos,
Potirul nemurii 
, cap. III, (lb. rusă), Moscova, 1997, p. 71.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->