Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Daniel Vighi - Principii, directii, atitudini

Daniel Vighi - Principii, directii, atitudini

Ratings: (0)|Views: 183 |Likes:
Published by dvighi5905
Principalele orientări, direcţii, atitudini ale cursului de literatură contemporană,
anul III

Principalele orientări, direcţii, atitudini ale cursului de literatură contemporană,
anul III

More info:

Published by: dvighi5905 on Sep 30, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/06/2012

pdf

text

original

 
Principalele orientări, direcţii, atitudini ale cursului de literatură contemporană,anul IIIFără să negăm importanţa teoriei textului, a naratologiei, a simbologiei şi teorieireceptării vom acorda importaă mai ales dimensiunii contextului operei, arelaţionărilor acesteia cu ideile şi credinţele epocii, cu istoria ideilor, în general cuceea ce se numeşte astăzi prin termenul larg al studiilor culturale. Socotim aceastăabordare mai potrivită din punct de vedere al obiectivelor didactice impuse de cătreciclul de licenţă în care studenţii au a se familiariza cu epoci, curente literare, situăricontextuale şi judecăţi valorice integratoare care aşează liste şi serii istorice de scriitoriîn clasamente motivate mai ales din această perspectivă mai largă. Socotim ca fiind potrivită ciclului masteral abordarea metodologică specializată, aplicată pe cerinţemetodice definite istoric precum structuralism, semiotică, teoria lecturii, simbologie şiimagologie literară. În viziunea noastră acestea se pot constitui în tot atâtea eventualeoferte masterale care îşi propun să instruiască subiecţii educaţiei în cercetarea şimetoda avută în vedere în programa specifică acestui nivel de studiu. Ciclul de licenţăare în vedere, conform legii, două principale obiective didactice:
achiziţionarea de cunoştinţe fundamentale în domeniul studiat, în cazulnostru perioadele istorice şi literare, situarea seriilor de scriitori încontexte cultural-istorice specifice şi relaţionarea acestora cu istoriaartelor plastice, istoria muzicii, istoria artei spectacolului, istoriafilmului.
Al doilea obiectiv didactic al cursului de literatură contemporană sereferă la învăţarea autoformării şi cercetării pe cont propriu – cum ar fi,spre exemplu, studiile la bibliotecă, analiza presei culturale şi analizatextului literar propus la curs şi seminarii. La acest obiectiv didactic ne propunem iniţierea unor teme de cercetare pe grupe mici iar spre lecturăun număr realist de romane. Cercetarea pe grupe este necesară din punctde vedere didactic datorită faptului că şcoala, la nivelul de predare liceal,nu are deocamdată în vedere componenta modernă a muncii în echipă.Este favorizată în continuare unilateral performanţa solitaîn paradigma elevului olimpic în spiritul excepţionalismului romantic. Fărăsă negăm valoarea studiului individual şi al performanţei de acest fel,care constituie până la urmă şansa afirmării ştiinţifice şi de cercetare,credem că la nivelul ciclului de licenţă o altă specificitate didactică utilăeste deprinderea muncii în echipă – de altfel o realitate cu tradiţie înmarile universităţi din lume. Obiectivele acestui deziderat didactic presupun pregătirea studenţilor pentru a-şi coordona eforturile de studiuîn cadrul specific al structurării cercetării, al vieţii academice, dar şieconomice sau culturale pe proiecte. Astăzi, efortul de modernizare alţării impus de practicile manageriale ale Uniunii Europene pretinddeprinderea muncii pe proiecte finanţate transparent prin competiţie.Acestea se construiesc şi se susţin colectiv, cu sarcini şi responsabilităţidiferenţiate, cu nevoi sociale care presupun intercomunicare, adimobilitate socială asigurată de didactica grupurilor şi de „teambuilding” – construcţia unei echipe cu obiective concretizate într-un proiect.
 
Consider că în acest fel viitorii absolvenţi vor deprinde atât formareaindividuală care eviînvăţarea reproductivă dar şi calităţi socialenecesare pentru societatea competiţională care îi aşteaptă şi în care nu poţi reuşi atâta vreme cât nu înveţi mobilitatea socială cu deprinderile decomunicare, argumentare a intereselor şi obiectivele personale sau degrup.Orientări şi idei programatice ale propunătorului cursuluiIntenţionăm să promovăm la curs atât cât se poate dialogul în defavoarea monologului dela catedră. Suntem conştienţi de greutatea acestui demers într-o lume a şcolii, nereformatespiritual, care pretinde ascultare şi autoritarismul ideilor primite în defavoarea celor  proprii, descoperite de subiectul educaţiei chiar dacă sunt depăşite, uneori perimate,alteori la marginea permisă a culturii înalte. Pentru atingerea acestui obiectiv didactic estenecesară evitarea câtorva capcane care cenzureadezbaterea culturală liberă. Dinexperienţa didactică acumulată în seminariile de literatură (a căror importanţă depăşeşte,din perspectiva acestor obiective didactice, cursul) am identificat multe capcane şiobstacole ale învăţării libere şi nereproductive. O să enumăr unele dintre ele în speranţacă vor putea să se constituie în tot atâtea teme de dezbatere.
 Nu există adesea în procesul de învăţare un parteneriat aprofundat între profesor şistudent. Inexistenţa lui este expresia unui abandon de ambele părţi din comodităţididactice şi mental-spirituale. Consider că absenţa relativă a acestui parteneriataprofundat este consecinţa nocivă a perpetuării dictaturii de dinainte de 1990 şi aabsenţei reformei democratice a învăţării în şcoala românească.
Prin absenţa acestui parteneriat al învăţării şcoala produce mai ales minţi dispusesă li se spună ce au de făcut, să li se comande, să nu poată decidă singuri, să nusuporte dificultatea pluralismului de opţiuni şi idei.
Profesorului îi este mai comod să monologheze, să nu fie întrebat şi contrazis.
Studentului îi este mai comod să tacă, să nu întrebe şi, mai ales, să nu contrazică.
Profesorului îi este mai comod să stârnească învăţarea din frica notei din examendecât din interes asumat şi, mai ales, din plăcerea studiului şi a ideilor descoperiteîn parteneriat.
Studentului îi este mai comod să tacă din cauză că îi este frică nu greşească înceea ce spune şi să fie „descoperit” că nu ştie. Acest obstacol major blocheazăgândirea liberă. În şcoală încă este diabolizată „neştiinţa” cântărită docimologicmai ales cantitativ şi prea puţin este căutată, altfel decât prin măsurarea cantitativăa informaţiei, calitatea gândirii.
Transformarea cantităţii informaţiei în calitate a gândirii se dobândeşte în parteneriat, în dialog, în echipă, în sinceritatea opţiunilor şi în curajul afirmării lor.
 Nu este nevoie de lucrări de seminar de zeci de pagini, terne, compilative şi fărăatitudine, fără idee, fără judecată valorică, fără curajul opţiunilor proprii chiar dacă „scandaloase”, „proaste”, „lipsite de anvergură culturală”. Sunt de preferateseuri scurte şi personale unor reproduceri plicticoase şi indiferente. Pe de altă parte, atâta vreme cât profesorul pedepseşte gândirea liberă, chiar incomodă pentru ideile şi credinţele sale, nu va fi în stare să identifice opţiunile culturale alestudentului şi riscă să monologheze. Sindromul este acela al ipocriziei axiologice:
 
îl preaslăvim de faţadă pe Mozart şi ascultăm în camera de la cămin manele.Vorbim politicos şi indiferent despre poeţi şi poezie, despre lectură şi importanţaei şi când ieşim din amfiteatru am uitat de toate.
Ieşirea din ipocrizia culturală este o altă nevoie didactică a parteneriatuluiaprofundat dintre profesor şi student .
Pe de altă parte profesorul ratează respectivul parteneriatul aprofundat dacă judecă definitiv, pasional şi vindicativ subcultura şi fenomenele generate deaceasta şi nu încearcă să intre în dialog cu ele obiectiv şi, de ce nu?, binevoitor. Înfapt, nu tot ce este declarat comercial şi anticultural, este condamnabil estetic.Dovadă este contracultura hippie şi revoluţia pop art, un exemplu, printre altele,alături de folclorul de mahala din secolul XIX devenit bun cultural valid în poezia barbiană. Şi exemplele pot continua.Atitudini şi opţiuni ale propunătorului de cursÎntrucât îmi doresc dialog şi nu monolog, discie libeşi nu reproducerefactologică, consider necesar să ofer public un set de valori filozofice, politice şiculturale pe care le împărtăşesc pentru a putea avea un suport al discuţiei şi a priceperesorturile lecturii pe care o propun în cursul de literatura contemporană. Precizez cănu le socotesc obligatorii şi că pot fi respinse de oricine cu argumente. Cred că la felde importantă precum selecţia scriitorilor şi interpretarea lor sunt resorturileintelectuale şi de atitudine care le susţin. Aşadar setul de idei şi valori ale cursuluisunt mai degrabă
Libertariene decât liberal-clasice sau strict ţinând de orientarea de dreaptaculturală, aşa cum a fost ea definită în perioada interbelică prin scriitorii tineride atunci de anvergura lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran şi,desigur, Nae Ionescu.
Libertarianismul orizontului cultural al selecţiei şi hermeneuticii cursului areîn vedere disocierea între ideologic şi valoarea cultura, ştiinţifişifilozofică a cum sunt ele inventariate în studiul lui Alain Besançon,
Originile intelectuale ale leninismului
, 1993.
Un alt orizont al interpretării şi selecţiei scriitorilor se regăseşte în antinomiilecultural-politice de felul
 pluralism
, respectiv
 societate plurală 
, versus
totalitarism
, respectiv
regim dictatorial 
, aşa cum se regăsesc acestea înfundamentele gândirii filozofice de la Platon, la Hegel şi Marx în cele treivolume fundamentale ale lui Karl R. Popper,
Societatea deschisă şi duşmaniiei
, 1993.
Interpretez valorile religiei, ale credinţei şi ale simbologiei subsecventeacestora din perspectivă libertariană, conform căreia credinţa religioasă esteexpresia unei opţiuni personale dobândite în libertate, despărţită de stat caretrebuie să fie laic.
În acelaşi spirit, importanţă are mai ales Dumnezeul iubirii şi nu cel al fricii de judecată ca formă a dobândirii credinţei. Fundamentele ideatice ale cursuluiau în vedere credinţa religioasă deschisă nu spre „adevărurile obiective” alelumii, ci spre cele „estetice”. Religia este mai aproape de muzică, de poezie,de dans şi ar trebui judecată ca adevăr estetic.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->