Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Bisericile evanghelice si abuzul sexual al copiilor (Contra Curentului.com)

Bisericile evanghelice si abuzul sexual al copiilor (Contra Curentului.com)

Ratings: (0)|Views: 81|Likes:
Published by Ruben Miclea
Un document despre cazuri de pedofilie care au avut loc in bisericile evanghelice din Romania.
Un document despre cazuri de pedofilie care au avut loc in bisericile evanghelice din Romania.

More info:

Categories:Types, Brochures
Published by: Ruben Miclea on Feb 03, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/20/2014

pdf

text

original

 
contracurentului.com
http://contracurentului.com/pedofilia-distruge-viorel-costel-lunita-predicator-penticostal-din-resita-arestat-pentru-relatii-sexuale-cu-minori-trafic-cu-minori-si-pornografie-infantila-homosexuala/
DanuţMănăstireanu
admin
Bisericile evanghelice şi abuzul sexual al copiilor 
Biserica şi abuzul sexual
Dănuţ Mănăstireanu, 28 Iulie 2008 Am fost cu toţii oripilaţi, de-a lungul timpului, de relatările legate de abuzurile sexuale aicăror autori erau clerici catolici din diverse locuri din lume. Chiar şi în cursul ultimei salevizite care a avut loc în Australia, Papa Benedict XVI a fost nevoit să-şi ceară iertarepentru asemenea acte săvârşite de preoţi catolici australieni. Poate că şi compensaţiileoferite victimelor implicate în aceste acte de violenţă sexuală sunt răspunzătoare decriza financiară în care se află acum Vaticanul.De asemenea, media relatează din când în când cazuri de abuz sexual – cu caracter homosexual, ori împotriva femeilor şi chiar a unor copii – în care cei acuzaţi sunt preoţi ori călugări ortodocşi.Desigur, protestanţii nu sunt imuni la asemenea comportamente deviante. Auzim uneori relatări legate deasemenea fapte, mai ales când este vorba de anumiţi lideri ai confesiunilor protestante, din Statele Unitesau din alte părţi ale lumii.Chestiunea abuzurilor sexuale în bisericile evanghelice din România a rămas însă, până acum cel puţin, unsubiect tabu în România. Poate că explicaţia constă în faptul că etica strictă a evanghelicilor, mai ales închestiuni legate de sexualitate, face ca, pentru cei mai mulţi dintre noi, asemenea aberaţii să parăimplauzibile între membrii acestei comunităţi.Există însă şi o altă dimensiune, nevăzută, a acestei chestiuni. Sfiala – legitimă de altfel în chestiuni atât deintime, dar şi pudibonderia – patologică, mai ales atunci când este înrădăcinată într-o atitudine negativă, desorginte neoplatonică, faţă de sexualitate, îi face pe evanghelici să evite asemenea subiecte, atât înpredicare, cât şi în catehizare (legată sau nu de căsătorie). Astfel, un impuls uman fundamental, aşa cum este sexualitatea, despre a cărui foă – uneori creativă,alteori distructivă – a încercat Freud să ne avertizeze (chiar dacă el a mers, evident, prea departe, făcânddin libido un soi de explicaţie absolută a comportamentului uman), devine un subiect evitat în discuţii, esteprivit cu suspiciune, atunci când nu este considerat de-a dreptul păcătos în sine, şi este adesea reprimat,cu consecinţe catastrofale pentru viaţa personală, familială şi de comunitate a evanghelicilor.Pe de altă parte, absenţa instituţiei spovedaniei în această tradiţie creştină, precum şi lipsa unei tradiţii asecr etului mărturisirii păcatelor în cazul confesiunilor făcute de credincii în faţa clericilor din aceastătradiţie, dar mai ales modul exhibiţionist în care este exercitată, de cele mai multe ori, disciplina în bisericileevanghelice, face ca cei care se confruntă cu asemenea probleme să nu aibă curajul de a se deschidepentru a primi ajutor. Aşa fiind, medicii, care nu au formarea pastorală necesară tratării acestor chestiuni, în lumina Scripturii şi aexperienţei de secole a Bisericii, devin fără voia lor, singurii confesori aflaţi la dispoziţia acestor oamenidisperaţi. Am primit astăzi un mesaj de la un astfel de medic creştin, care se confruntă în ultima vreme cu o serie deprobleme de acest gen în bisericile evanghelice. Iată mai jos doar câteva exemple.
 
O adolescentă de 12 ani este violată de fratele mamei ei, care juca rol de baby-sitter, în vreme ce mama seafla la spital, veghind la căpătâiul soţului ei, care era pe moarte. Fata, care are acum 18 ani, şocată de acestviol, face o criză de schizofrenie şi încearcă să se sinucidă. Atât mama, cât şi fata, din pricina ruşinii, nu îndrăznesc să-l acuze pe cel vinovat de acest viol bestial, mai ales că este vorba de fratele mamei –asemănarea cu cazul recent al fetei însărcinate despre care a vorbit presa românească este frapantă;pariez că sunt foarte puţini cei care, atât înăuntrul cât şi în afara comunităţii evanghelice, ar fi crezut că aşaceva este posibil între cei numiţi cu dispreţ „pocăiţi”, tocmai din pricina eticii înalte pe care o profesează, şide care adesea fac mult mai mult caz decât s-ar cuveni. Într-un alt caz, un „frate”, care zugrăvea casa unei văduve cu şapte copii, o violează pe feta de opt ani aacestei femei, membră şi ea într-o biserică evanghelică. În ambele cazuri, cei vinovaţi de aceste bestiale ilegalităţi nu numai că sunt impenitenţi, dar şi predică cuneruşinare de la amvoanele bisericilor lor, poate chiar şi despre curăţia în domeniul sexualităţii.De asemenea, în ambele cazuri liderii bisericii au fost avertizaţi cu privire la aceste fapte, dar, din jenă, şi,mult mai probabil, pentru a evita un scandal public, ce ar putea aduce atingere preţioasei imagini a bisericiilor între „cei din lume”, tac şi nu fac nimic în legătură cu asta. Iar „fratele” continuă să se (re)producă de laamvon.Un al treilea caz este dintr-o comunitate rurală de ţigani, în care tatăl necredincios, atunci când se îmbată,şi-a violat în mod repetat fetiţa de numai patru ani şi jumătate. În această situaţie, mama, care estecredincioasă evanghelică, a apelat la ajutorul unui lider al bisericii. Împreună cu acesta, mama a sesizatautorităţile locale. Miliţianul din sat (cine ştie dacă nu cumva coleg de băutură cu violatorul) a spus cunonşalanţă că nu poate face nimic, pentru că mama nu a putut aduce probe audio-video ce i-ar mai fiplăcut idiotului pervers să se uite la un asemenea film porno! – sau un certificat medico-legal – de unde săştie săraca femeie de la ţară de aşa ceva? Tipic pentru lipsa de omenie caracteristică funcţionarului român,singurul sfat dat femeii a fost acela de a divorţa, fără nicio consideraţie pentru faptul că în urma uneiasemenea acţiuni ar rămâne pe drumuri împreună cu copiii ei, dat fiind că nu are niciun fel de alte mijloace de întreţinere. În prezent, acel lider al comunităţii evanghelice este ameninţat cu moartea de ţiganii din sat,pentru că a îndrăznit să sesizeze poliţia cu privire la viol (oare nu tot de la miliţianul nostru or fi aflat?).Ce concluzii am putea extrage din aceste situaţii?1. Evanghelicii sunt şi ei fiinţe sexuate (s-ar putea ca pentru unii, mai „nevinovaţi”, acest lucru să fie chiar osurpriză), la fel ca toate celelalte fiinţe umane şi sunt expuşi la fel de mult ca oricare altă comunitatepatologiilor de natură sexuală
.
Ba
 
am putea spune chiar că demonizarea şi reprimarea sexualităţii în acestecomunităţi îi face pe evanghelici să fie chiar mai expuşi decât alţi creştini la asemenea comportamenteaberante.2. Grija patologică faţă de imaginea publică, înrădăcinată într-o presupusă superioritate etică aevanghelicilor în raport cu celelalte comunităţi religioase din România, îi face adeseori pe liderii bisericilor evanghelice să muşamalizeze în mod tacit şi făţarnic asemenea fapte, zice-se, pentru a nu se aduceatingere „mărturiei” Evangheliei. În aceste cazuri, nu se manifestă niciun fel de compasiune faţă de victime,ceea ce este de-a dreptul monstruos. Iar atunci când cei vinovaţi de aceste bestialităţi sunt predicatori şilideri ai bisericii, chestiunea devine una şi mai gravă.3. Lipsa instituţiei spovedaniei, şi patologiile pe care acestea le aduce cu sine, nu par să preocupe în niciunfel pe liderii bisericilor evanghelice de la noi. În mod straniu pentru o comunitate anti-tradiţională, păstrareatradiţiei evanghelice pare să fie un lucru mai important în acest caz decât găsirea unor soluţii concretepentru rezolvarea unei probleme foarte grave la nivelul acestei comunităţi. Liderii acesteia par însă a nu fideloc conştienţi de existenţa, şi cu atât mai puţin de gravitatea ei.4. Liderii bisericilor evanghelice acţionează abia atunci când o asemenea faptă devine publică, şi o fac deobicei în pripă, fără nicio noimă, fără profesionalism şi cu totală lipsă de preocupare pentru recuperareavictimelor şi a celor căzuţi în păcat.
 
Ce este oare de făcut?1. Din perspectivă biblică, cei care află despre asemenea fapte, ar trebui să avertizeze mai întâi lideriibisericii din care fac parte victimele şi cei vinovaţi. Totuşi, înainte de a face asta ar trebui să se asigure căvictimele sunt deschise să depună mărturie, căci altfel riscul unui proces de calomnie intentat de cei vinovaţieste enorm. Mă tem că abordarea directă a celor vinovaţi de către cei ce află despre aceste fapte – normală în cazuri mai puţin grave, nu este recomandabilă, din pricina riscurilor pe care o asemenea acţiune le poateaduce cu sine. Aceşti oameni sunt conştienţi de răul pe care l-au făcut şi de efectul pe care l-ar putea aveaasupra propriei imagini darea pe faţă a unor asemenea fapte. De aceea există riscul de a ne expune unor acţiuni necugetate ale acestora.2. Toate bisericile din Ronia ar trebui încurajate să adopte politici clare cu privire la protecţia copilului.World Vision International are o experienţă recunoscută în plan internaţional în acest domeniu şi, la cerere,ar putea oferi asistenţă tuturor bisericilor interesate.3. Dacă liderii bisericilor refuză să acţioneze, următorul pas ar putea fi acela de a depune o plângere lapoliţie. Dat fiind însă caracterul aberant al legilor româneşti în materie de violenţă sexuală şi domestică(acestea, ca orice legi făcute de bărbaţi, protejează mai degrabă violatorii, decât victimele), cât şi corupţiaproverbială a Poliţiei Române (protectoare mai degrabă a mafioţilor şi a traficanţilor de carne vie, decât acetăţenilor care le plătesc salariile), un asemenea demers ar putea fi unul de lungă durată şi cu eficacitateredusă.4. De asemenea, dacă liderii bisericilor refuză în mod sistematic că acţioneze în aceste cazuri, sunt absolutsigur că ameninţarea de a ne adresa presei cu aceste cazuri, cu toate implicaţiile de compromitere definitivăa lor în faţa opiniei publice, îi va convinge pe aceşti laşi de a face ceva cu privire la aceste grozavii,condamnate nu numai de creştini, ci de orice om de bun simţ din această lume, credincios sau nu. Ba maimult, dacă aceşti clerici continuă să se arate neclintiţi în refuzul lor de a acţiona, poate că ameninţarea cuun proces de daune morale, din pricina lipsei de acţiune a bisericii, ar putea să-i facă mai sensibili. Îndefinitiv asta este ceea ce i-a făcut pe catolici să ia în sfârşit în serios această chestiune. Cine ştie, poatecă riscul de a pierde într-un proces de scandal vilele luxoase şi maşinile de ultimă generaţie pe care le deţin îi va sensibiliza, dacă Evanghelia nu este suficientă pentru aceasta.5. O linie de acţiune mult mai eficientă ar putea fi, până la urmă, aceea de a apela la ajutorul unui ONGserios (atenţie, există şi ONG-uri mafiote!). Apelaţi în primul rând la ONG-uri specializate în chestiuni deviolenţă domestică, dar şi la acelea orientate spre slujirea copiilor. Aceste instituţii oferă uneori şi asistenţauridică absolut necesară rezolvării definitive a acestor complicate cazuri. În final, să ne amintim de cuvintele aspre pe care le rostte Mântuitorul cu privire la aceste lucruri: (Mat18:3-6, 10) Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici unchip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primte pe Mine. Dar pentruoricine va face să păcătuiască pe unul dintre aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i seatârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării…Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul dintre aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri vădpururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.https://danutm.wordpress.com/2008/07/28/biserica-si-abuzul-sexual/LeeDee Am intrat pe blog doar să vă felicit pentru că aţi atins 100 de mii de postări: „La multe postări!”

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->