Comertul international se exprima prin afaceri uriase si complexe desfasurate pe termen lung sicare numai pot fi infaptuite numai cu ajutorul instrumentelor juridice traditionale (contractul devanzare- cumparare, locatie, antrepriza,etc.), ci, ele au nevoie pentru acestea de noi forme decontracte si chiar de noi metode de contractare nereglemenate in sistemele de drept nationale.1. Practica fiind confruntata cu exigentelor afacerilor comerciale internationale si fiind silita sagaseasca solutii tuturor problemelor care se ivesc, a imaginat noi forme juridice a caror configuratie nu este intotdeauna bine defmita ci se afla in continua transformare. Astfel alaturi decontractul de vinzare cumparare se utilizeaza tot mai mult contractele de furnizare si montaj de bunuride echipament industrial, livrarea de instalatii imense'la cheie", contractul privind licentele, brevetele, asistenta tehnica, transferul de tehnologie sau de know-how, contractul de leasing (totmai des utilizat de tarile in curs de dezvoltare care nu au mijloace necesare spre a cumpara instalatiide mare complexitate, implicind investitii uriase), contractul de consulting-engeneering,contractele de concesiune si de investitii in doemniul petrolier si minier, contractul de factoring,acorduri complexe de proportii uriase, proiecte industriale, lucrari de geniu, civile,etc. Cel maiadesea cooperarea economica internationala se realizeaza prin asa numitele "Joint ventures" care defapt cuprind o intreaga gama de operatii economice si juridece, de contrapartida sau de compensarein sensul larg, care ridica probleme cu totul noi."Practica internationala a trebuit sa puna in valoare si noi metode de contractare, deoarece inconditiile unei economii care cunoaste o productie in
masa (mass production),
o consumatie in masa
(mass merchadising)
si schimburi comerciale in serie, mijloacele de comunicatie si de transport fara precedent, vechea tehnica de a contracta in urma unor lungi si prealabile negocieri, care reclama timp,si prin urmare intarzieri in circulatia bunurilor (mai cu seama in sfera distributiei) a devenitincompatibila cu exigentele comertului international.Pentru aceste considerente practica internationala comerciala s-a orientat spre noi tehnici de contractaresi mai apoi spre o uniformizare a acestor tehnici prin intermediul contractelor tip si al conditiilor generale (exprimate ca forma tot prin contracte-tip). Aceasta tendinta a uniformizarii formelor decontractare s-a mai exprimat si in alt mod si anume prin clauze standard, formulari exprimate intermeni de cod, modele specifice unui anumit tip de contract, pentru o anumita ramura de activitateeconomica, sau, in cadrul unui anumit tip de contract, modele specifice obiectului contractului(cereale, bumbac,etc) ori modele de plata a pretului (credit documentar, P/D adica plata contradocumente, sau P/A plata contra acceptare) etc.Comertul international
lato sensu
se mai caracterizeaza prin prezenta unor parteneri neobisnuiti inafacerile comerciale interne si a caror pondere in acest domeniu este deosebit de importanta.Intradevar statele sunt tot mai mult interesate de dezvoltarea cooperararii economice internationale siiau parte in mod direct la aceasta. Noua situatie nu putea sa nu aiba influenta asupra instrumentelor juridice prin care se realizeaza schimburile comerciale internationale si asupra modurilor desolutionare a litigiilor ce s-ar putea ivi. Tot astfel cooperarea economica internationala se maiinfaptuieste si prin intermediul marilor si puternicelor societati multinationale, a caror fortaeconomica si putere de penetratie peste frontierele economice nationale ridica probleme noi sireclamaa solutii noi."Putem afirma ca notiunea de comert international este susceptibila de doua acceptiuni:-una restransa care se refera la totalitatea operatiunilor de import export de marfuri si servicii pe carele desfasoara persoanele fizice sau juridice cu parteneri externi;-una larga care include si formele moderne de desfasurare a relatiilor economice internationale,cum ar fi de exemplu
cooperarea economica internationala.
Aceasta se defineste ca un ansamblu derelatii de conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice si/sau juridice apartinand unui stat,care au ca scop realizarea , prin eforturi conjugate, a unor operatiuni complexe si conexe, esalonate deregula, pe perioade de timp determinate, in productie sau in sfera neproductiva, in scopul obtineriiunor avantaje reciproce.
3
Leave a Comment