Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
EliadeDomnisoara Christina

EliadeDomnisoara Christina

Ratings: (0)|Views: 178 |Likes:
Published by delialbu

More info:

Published by: delialbu on Oct 01, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/06/2012

pdf

text

original

 
MIRCEA ELIADE  Domnişoara Christina
@SORIN ALEXANDRESCU şi DAVID BRENTHummanitas, 2003, pentru prezenta ediţie
CUVÎNT ÎNAINTE (1)
Încă din adolescenţă mi-a plăcut să scriu nuvele, povestiri şi chiar „romane" fantastice. Prima proză literară publicată se intitula
Cum am descoperit Piatra Filozofală.
Am evocat în altă parteaceastă întîmplare (2). în toamna anului 1921,
 Ziarul Ştiinţelor Populare
anunţase un concurs printre elevii de liceu : o „compoziţie literară" cu subiect ştiinţific.M-am apucat să scriu într-o duminică ; aveam toată ziua şi noaptea libere în faţa mea. îmiamintesc încă începutul şi sfîrşitul povestirii : mă aflam în laborator (în acel an eram pasionat dechimie şi îmi alcătuisem un mic laborator, în pod) şi nu ştiu datorită cărei împrejurări am adormit — dar, evident cititorul nu ştia asta ; nu i-o spusesem. Apare un personaj ciudat, care-mi vorbeştedespre Piatra Filozofală, mă asigură că nu e o legendă, că Piatra se poate dobîndi dacă cunoşti oanumită formulă. Îmi povesteşte o seamă de operaţii, cu alchimişti celebri, şi-mi propune sărefacem împreună experienţa. Nu mă convinsese, dar am acceptat. Străinul amestecă diversesubstanţe într-un creuzet, îl pune la foc, apoi presară un praf şi exclamă :
 Priveşte bine acum! Priveşte
.'... într-adevăr, substanţele din creuzet se transformau sub ochii mei în aur. Emoţionat,fac un gest brusc şi răstorn creuzetul, care cade cu zgomot pe podea. în acea clipă mă trezesc.Eram singur în laborator. Dar o clipă am crezut că visul fusese aievea. Pe podea, alături decreuzet, zăcea un bulgăre de aur. De abia cînd l-am luat în mină mi-am dat seama că era o bucatăde pirită, minereu care, aparent, seamănă cu aurul.Povestirea a cîştigat premiul întîi — 100 de lei — şi a fost publicată în ultimul număr, din27 decembrie 1921, al
 Ziarului Ştiinţelor Populare.
 Nu era, de altfel, prima încercare literară.încă din primăvara acelui an începusem să scriu o seamă de povestiri fantastice. îmi aduc vagaminte de subiectele lor. Una din ele începea cam aşa : Azi m-am întîlnit cu Dumnezeu pe drum.Voia să-şi facă o nuia. A rupt o ramură şi m-a întrebat : „Nu cumva ai un briceag ?..." Dar nu maiştiu ce s-a întîmplat după aceea. Personajul unei alte povestiri era un modest funcţionar într-un
1
 
mic oraş de provincie. Incult, aproape agramat, într-o zi simte nevoia de a scrie, şi scrie, una dupăalta, cîteva cărţi. Apoi duce manuscrisele profesorului de literatură de la liceul din localitate. Pro-fesorul le răsfoieşte, citeşte, ici-colo, cîte un paragraf, apoi îl întreabă : Dar ce ţi-a venit sătranscrii cu mina tot opere celebre :
Viaţa la ţară 
a lui Duiliu Zamfirescu,
Madame Bovary,Sonata Kreutzer ?
Tînărul se jură că habar n-avea de aceste cărţi, că lui nu-i place să citeascăliteratură, că a scris toate aceste caiete fără să înţeleagă ce se întîmplă cu el. Profesorul paresceptic. îl sfătuieşte să mai încerce şi altceva : bunăoară o piesă de teatru. După cîteva săptămîni,omul se întoarce cu două manuscrise. Erau
 Bărbierul din Sevilla
şi
 Apus de soare...
Tot în aceiani, 1921—1923, am scris, în cîteva caiete,
Călătoria celor cinci cărăbuşi în ţara furnicilor roşii,
un fel de roman de aventuri în care amestecam entomologia (altă pasiune a adolescenţeimele), umorul şi fantasticul. Ceea ce mă pasiona mai mult scriindu-l era descrierea diverselor lucruri aşa cum le vedeau cărăbuşii, străbătîndu-le pe îndelete sau zburînd pe deasupra lor. Era, defapt, o microgeografie imaginară pe care o organizam pe măsură ce o inventam ; descopeream olume onirică şi paradoxală, căci era totodată mai mare şi mai mică decît lumea noastră de toatezilele. Nu mi-aduc aminte dacă am apucat să termin povestirea
Călătorie în ţara furnicilor roşii.
Curînd după aceea am început un roman fantastic, plănuit pe dimensiuni ciclopice :
Memoriileunui soldat de plumb.
Am tot scris la cartea aceasta vreo doi ani, în clasa a V-a şi a Vi-a, şi, cîndam întrerupt-o definitiv, transcrisesem în mai multe caiete acele părţi care mi se păruseră maireuşite şi le dădusem cîtorva prieteni să le citească. Era un roman de nesăbuite proporţii, înglo- bînd nu numai istoria universală, ci întreaga istorie a Cosmosului, de la începuturile galaxieinoastre la alcătuirea Pămîntului, la originea vieţii şi la apariţia omului.După cîte îmi aduc aminte, începea cam aşa : Un cercetaş (adică, eu) se afla în trenul caresuferise groaznica ciocnire de la Valea Largă. In clipa ciocnirii, eercetaşul îşi înfundă speriatcapul în sacul lui şi, datorită acestui gest instinctiv, n-a fost decît uşor rănit. In sac avea şi unsoldat de plumb, unul din numeroşii soldaţi de plumb cu care se jucase copil şi pe care-l purtaacum, adolescent, ca un fel de
 porte-bonheur.
In clipa aceea nesfîrşită a ciocnirii, cercetaşul as-cultă, chiar din gura soldatului de plumb, inepuizabila lui poveste. Căci fragmente din plumbul dincare fusese alcătuit fuseseră martore la cele mai importante evenimente din istoria omenirii :cucerirea Indiei de către arieni, distrugerea Ninivei, moartea Cleopatrei, răstignirea lui Isus,devastarea Romei de către Alaric, fuga lui Mahomed la Medina, primele două cruciade şi aşa maideparte, pînă în zilele noastre, cînd introduceam şi evenimente recente ; bunăoară, bătălia de la
2
 
Mără-şeşti. Dar înainte de istorie, plumbul se aflase — sub formă de gaz — în felurite conflagraţiicosmice care au dus la alcătuirea sistemului solar şi a Pămîntului şi îşi amintea de milioanele deani fără viaţă, îşi amintea de apariţia primelor vieţuitoare, de luptele între monştrii epocii terţiareşi aşa, pînă la apariţia omului şi zămislirea primelor civilizaţii...Era un fel de frescă ameţitoare, lucrată ca un mozaic, în care voiam să includ tot ce mi se părea că ştiu, tot ce învăţasem, fără a le fi digerat întotdeauna, din lecturile mele dezordonate.Trebuie însă să adaug că în acelaşi timp scriam multe alte lucruri. In primul rînd, o serie de„Convorbiri entomologice" şi articole de popularizare pentru
 Ziarul Ştiinţelor Populare,
 precum şiimpresiile din lungile călătorii pe care le făceam în toată ţara cu prietenii mei cercetaşi.' Pe de altă parte, începusem să redactez un foarte amănunţit
 Jurnal,
în care notam nu numai lecturile şiîntîmplările de fiecare zi, ci şi discuţii cu colegii mei, silindu-mă să reproduc cît mai exactvocabularul fiecăruia. Aceste „documente", cum le numeam, mi-au fost da mare folos cînd, înultimii ani de liceu, am început
 Romanul adolescentului miop.
Era o întreprindere ambiţioasă, căciîmi propusesem să prezint şi alte aspecte ale adolescenţei decît cele atît de duios evocate de IonelTeodoreanu. Voiam să scriu o carte „ştiinţific exactă" asupra acestei misterioase perioade detrecere de la copirie la tinereţe. Eram convins adolescea constituie o experienţăexcepţională, ale cărei posibilităţi creatoare sînt rareori înţelese şi încurajate. Şi mi se părea căsingurul mijloc de a ilustra aceste posibilităţi era să descriu, cît puteam mai sincer şi mai exact, ceni se întîmpla nouă, în primul rînd mie, dar şi prietenilor şi colegilor mei.Astfel câ, la sfîrşitui liceului, înţelesesem că sînt solicitat concomitent de două sau chiar trei„vocaţii" : pe deoparte de cercetările obiective (de la ştiinţele naturale trecusem la orientalism, laistoria religiilor şi la filozofie), iar pe de altă parte de imaginaţia literară : fie proza fantastică, fieliteratura epică sau de analiză psihologică, aşa cum o practicasem în cîteva nuvele şi, mai ales, în
 Romanul adolescentului miop.
Această, i-aş spune, „vocaţie tripartită" a incitat întreaga mea producţie, de la primele cărţidin tinereţe pînă în prezent. în cei trei ani petrecuţi în India (1928—1931) am publicat multe studiiîn legătură cu filozofiile şi ştiinţele indiene şi am pregătit teza de doctorat despre yoga (apărută în1936), dar am scris şi un roman pe jumătate autobiografic
(Isabel şi apele diavolului,
1930) şialtul mai mult sau mai puţin fantastic,
 Lumina
ce se
 stinge
(publicat în 1934). După întoarcereamea în ţară şi pînă la plecarea la Londra, în primăvara anului 1940, au apărut, alături de lucrărileştiinţifice
(Alchimia asiatică, Yoga, Cosmologie şi alchimie babiloniană,
revista
 Zalmoxis)
şi maimulte culegeri de articole
(India, Oceanografie, Fragmentarium
etc), cîteva romane „realiste"
3

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Jacky Russel liked this
smon_ica76 liked this
shorty_m3 liked this
alinamitu liked this
Adriana Popa liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->