Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
9Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Credinţa în antichitate

Credinţa în antichitate

Ratings: (0)|Views: 855|Likes:
Published by laura
Este o lucrare ce discuta despre credinta in Dumnezeu din diferite religii si din opinia mai multor oameni de renume (Thales, Xenofan, Heraclit, Democrit, Epicur, Marcel Renault, Lucretiu, Anselm, Damis, Protagoras, Theodor, Sextus Empiricus).
Este o lucrare ce discuta despre credinta in Dumnezeu din diferite religii si din opinia mai multor oameni de renume (Thales, Xenofan, Heraclit, Democrit, Epicur, Marcel Renault, Lucretiu, Anselm, Damis, Protagoras, Theodor, Sextus Empiricus).

More info:

Published by: laura on Oct 01, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/05/2013

pdf

text

original

 
Credinţa înantichitate
Dumnezeu reprezintă o fiinţă supranaturală, considerată de credincioşi a ficreatoare şi stăpână a lumii, cauza ei primordială, principiu al existenţei şi al ordiniiuniversale. Dumnezeu este o divinitate sau zeu.Foarte mulţi oameni şi-au pus întrebări, cum ar fi: ,,Care este rostul meu?” , ,,Cum aapărut viaţa pe Pământ?” , ,,Cine au fost primii oameni?” şi multe, multe alte întrebări degenul acesta.Mulţi au găsit un răspuns de la Dumnezeu, dar cine este El, există cu adevarat saueste pur şi simplu o scorneală a minţii noastre?Întrebările legate de Dumnezeu au apărut odată cu credinţa în El.Se cunosc mulţi oameni de cultură care au încercat să gasească un răspuns şi poatecă, ştiind răspunsurile lor vom reuşi să răspundem şi noi la această întrebare.În India, de exemplu, apar trei mari şcoli de orientare materialistă: Lokayata,Samkhya şi Vaisesika. 
Lokayata
contesta existenţa zeilor şi nemurirea sufletului cât şi valoarea practică ariturilor. Ea era de părere că ,,singurul scop al omului este plăcerea”. Omul, puteau ei săspună îşi este deopotrivă cauză, scop şi mijloc.După cum spunea şi
Titu Maiorescu
într-un articol ,,Weber des Herbatianers” C. S.Cornelius Theologische Grundgedanken: ,,Tocmai pentru că nemurirea lipseşte, viaţamuritoare dobândeşte mai mult conţinut; tocmai fiindcă după moarte nu există răsplată,nici pedeapsă, trebuie să facem binele pentru el însuşi şi să ocolim răul pentru că este rău;aceasta este enorma importanţă morală a tăgăduinţei nemuririi”. 
Samkhya
, întemeiată de Kapila (sec. al III-lea î.e.n) a avut la început o filozofiedualistă (atenuantă, apoi monist-spirituală).Samkhya (samkhya = număr, enumerare, avea 25 de principii) credea că spiritul nueste de natură divină ori divinitate, apare ca factor agent şi ,,Cel Nemanifestat”casubstrat. 
Vaisesika
considera că Pământul, apa, focul şi aerul sunt materiale având înconstituţia lor atomii, entităţi determinate calitativ şi eterne întrucât nu au o cauză, nici
 
naturală, nici supranaturală. Atomii îşi sunt Spinoza, propia lor cauză, începutul în ordineabsolută. Cunoaşterea Divinităţii nu-i frământă numai pe indieni ci şi pe greci şi romani. 
Thales
spunea că ,,Zeii sunt un suflet al lumii”şi că toate sunt pline de zei. 
Xenofan
din Colofon (565-475 î.e.n) a vorbit despre reprezentarea zeilor:,,etiopienii şi-au făcut zei negrii şi cu nasul cârn; tracii zic despre cei ai lor că au ochiialbaştrii şi părul roşu” (fragmentul 16, în H. Diels, Die Fragmente der Vorsokratizer). Deaceea ,,dacă boii, caii şi leii ar avea mâini şi dacă având mâini ar putea să picteze caoamenii, caii şi-ar reprezenta zeii asemenea lor...”. Însă Xenofan nu neagă existenţaDivinităţii ,,singur Zeu, cel mai mare dintre Zei şi oameni şi care nu este asemănător oamenilor nici prin formă nici prin gândire”.
Heraclit din Efes
spune că ,,această lume, aceeaşi pentru toţi “ nefăurită de ,,nicivreunul din Zei, nici vreunul din oameni”, ,,a fost întotdeauna, este şi va fi un foc veşnicviu, care după măsură se aprinde şi după măsură se stinge “. Însă el nu îşi elibereazăcomplet viziunea materialistă asupra lumii de reprezentările mitologice. Ateistulconsecvent va aborda problema în chip cu totul deosebit, arătând că Divinitatea e oinvenţie a omului”. 
Democrit din Abdera
, după cum observă Plutarh, susţinea că Universul este infinitdeoarece nu a fost niciodată creat de o fiinţă oarecare. El explică apariţia lumii astfel:natura lucrurilor eterne constă în substanţe mici, al căror număr este infinit. Alături de eleîl exprimă prin termenii: vid, neant, infinit. Din ele, ca elemente iau naştere şi seformează lucrurile vizibile şi obiectele ce se percep cu simţurile. Se frământă şi sunt purtate în vid din cauza neasemănării lor şi din pricina altor deosebiri specifice. ”Lumea,arată Democrit, nu urmează un anumit plan întocmit de o fiinţă supranaturală, ci legile eifireşti, propia-i necesitate “. Pământul formându-se ,,din atomi mai grei care s-au adunatla mijloc. Alţii reunindu-se în mase mai dense şi datorită mişcării lor rapide, s-au aprins.Aşa au luat naştere Soarele, Luna şi stelele”.Această teorie a lui Democrit a avut unele consecinţe: materia cerească şi cea pământească avea aceeaşi compoziţie iar: lumile sunt nesfârşite la număr şi de mărimideosebite...”. Tot Democrit era de părere că apariţia vieţuitoarelor şi a oamenilor pePământ este un proces natural şi că ,,sufletul este muritor şi dispare odată cu trupul ’’.El explică reprezentările oamenilor despre zei (rod al personificării fenomenelor şicorpurilor naturii). Credinţa în zei apare deoarece ,,oamenii din vechime, observândfenomenele cereşti, cum sunt: tunetul, fulgerul, apropierea stelelor, eclipsele de Soare şide Lună, s-au îngrozit şi au presupus că vinovaţi de toate acestea sunt zeii (SextusEmpiricus în vol. Leucip-Democrit, Texte). Zeii erau un rezultat al necunoaşterii cauzelor reale ale fenomenelor, o construcţie iluzorie în care omul îşi exprima neputinţa în faţaunei naturi care-l domină şi care-i provocă teamă.
Epicur
(341-270 î.e.n) spune că ,,oamenii care văd drept se roagă zeilor să le deatot ce este bun” (Plutarh, despre Isissi Osiris, I). Însă omul nu trebuie să se teamă nici dezei, nici de Infern. Apăruseră o serie de superstiţii, credinţa în predestinarea sorţii, cum cănorocul şi ghinionul veneau de la zei iar Epicur nu era de acord cu aceste concepţii.Acesta spunea că zeul este o vietate nemuritoare şi fericită. Nu sunt fiinţe creatoare delume pentru că ,,nu putem să concepem prin înţelegerea noastră mintală sau prin altmijloc analog că există altceva în afară de corpuri şi vid (Scrisoare către Herodotos, înop. Cit., XXIV, 40). Zeii înşişi sunt alcătuire de atomi, sufletul nostru asemenea şi cu atâtmai mult lucrurile toate câte sunt şi câte vor mai fi în timpul infinit.
 
Pentru Epicur, zeii există cu adevărat şi nu sunt nişte biete fiinţe ca în dialogurile luiLucian Blaga. ,,Zeul este o vietate nemuritoare şi fericită, zeul este un model pentru om şinu poate să facă sau să urmărească destinul“.După părerea lui Epicur, din atomi se nasc, astrele, oamenii, zeii şi firul de iarbă,dar atunci zeii nu mai sunt fiinţe eterne, şi apoi, dacă sunt alcătuiţi din atomi şi atomiicompun lucrurile în felul în care o fac, cum de nu se degradează odată şi odată?,,Unii dintre dogmatici afirmă că zeul are existenţa corporală iar alţii că esteincorporal, unii spun că are formă omenească, alţii că nu, şi apoi unii susţin că zeul existăîn spaţiu, alţii că nu, iar dintre cei ce admit există în spaţiu, unii spun că este îninteriorul Universului, iar alţii în exteriorul lui “. Şi se pune problema dacă ,,putem noi săajungem la o concepţie a zeului, când oamenii nu sunt de acord cu privire la substanţa, laforma şi nici în privinţa locului din spaţiu unde s-ar afla. Existenţa zeului esteinconprehensibilă” (Sextus Empiricus, Schite pyrrhoniene, III, 3, 4, 6, 7, 8, 9).După
Marcel Renault
, dacă zeii n-ar exista, despre ei nu am putea să spunemnimic, ba nu am avea nici măcar conceptul lor; însă avându-l, ,,noi trebuie să considerămcă vedem şi concepem lucrurile prin ceva care intră în noi venind de la lucrurileexterioare” (Scrisoare ctre Menoiceus, în op. cit XXIV, 49), atunci este de la sine înţelescă undeva trebuie să fie nişte alcătuiri de atomi pe care ne-am obişnuit să le numim zei.Atitudinea epicuriană faţă de zei se poate motiva şi psihologic, gânditorul fiind şi elom ca toţi ceilalţi, simţea restriştea, nesiguranţa gravă şi precaritatea. 
Lucreţiu
explică cum au ajuns oamenii la credinţa că lumea este o creaţie a zeilor şică zeii i-ar fi prestabilit destinul. Oamenii nu au fost în stare să-şi explice ce se întâmplăîn jurul lor astfel ei au plăsmuit în cer ,,locuinţe divine” deoarece ei atribuiau corpurilor cereşti o natură divină”. 
Anselm
dă o
argumentare ontologică
a existenţei lui Dumnezeu. Credem deci căDumnezeu există, nu există imagine care să nu aibă corespondenţă în realitate, avemimaginea zeilor, în consecinţă zeii au fiinţă. 
Damis
ripostează împotriva lui Homer, care credea în existenţa zeilor, astfel:,,Homer a fost un mare poet; dar că el ar putea da o adevarată mărturisire asupralucrurilor de acest soi, aceasta nu s-ar putea spune...căci poeţilor, după câte socot eu, nule pasă de adevăr, grija lor fiind doar cum să farmece urechile ascultătorilor”. 
Protagoras din Abdera
(480-408 î.e.n.) evita să afirme sau să nege existenţa zeilor  pentru că, mărturisea el, ,,nu pot să ştiu nici dacă sunt, nici dacă nu sunt, nici care le esteforma; căci invizibilitatea lor şi scurtimea vieţii omeneşti sunt obstacole care impiedicăcertitudinea”(Les sophistes, ed. J. P. Dumont, Paris, P. W. F. , 1969, II, B4).Din punct de vedere
gnoseologic
,omul poate să spună despre ceva că există cucertitudine dacă a luat cunoştinţă prin simţuri, deoarece zeii sunt invizibili, ei nu ne potda informaţii. Omul având raţiune, ceea ce este imperceptibil poate fi gândit. Întrucât însăîn ceea ce-i priveşte pe zei, simţurile nu sprijină gândirea şi gândirea nu se confirmă prinexperienţă, despre existenţa lor nu putem spune nimic cu certitudine. 
Theodor
respingea pe faţă credinţa în zei. Prodicos din Ceos spune despre zei căsunt transfigurări ale lucrurilor utile. 
Sextus Empiricus
spunea că : ,,Cei vechi considerau ca zei Soarele, Luna, apele,izvoarele şi în genere tot ceea ce este folositor vieţii noastre” , ,,pâinea a fost numităDemetra, vinul Dionysos, apa Poseidon, focul Hefaistos” (contra fizicienilor, I.18).

Activity (9)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Bogdan Fifiiţă liked this
Pau Moldovan liked this
Biblioteca Cnlr liked this
ionick_125 liked this
zmeiu4ka liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->