anglican care, la acea vreme, se arăta foarte preocupat de ortodoxia romaneasca si descrierile Parintelui Stăniloae în special. Intenţiona chiar să scrie o teză de doctorat înlimba engleză despre opera Parintelui Stăniloae.La scurt timp după aceea, aflam cu bucurie că Parintele Nicolas Stebbing s-a apucatsă studieze nu opera Pr. Stăniloae, ci, mai direct, modul cum se reflectă principiilecreştin-ortodoxe în spiritualitatea si în viaţa de zi cu zi a românilor. Pentru aceasta, ela învăţat limba română, ne-a vizitat ţara în repetate rânduri si a stat de vorbă cu preoţi,duhovnici, călugări si credincioşi. Rezultatul cercetărilor sale s-a concretizat într-oteză remarcabilă, susţinută la Universitatea din Leeds, pentru care a şi fost onorat cutitlul de Doctor în Teologie. Teza Parintelui Nicolas este în curs de a fi tradusă şinădăjduim din toată inima să o vedem publicată, cât de curând.Cartea pe care o avem acum în faţă este un semn că preocupările şi interesul parinteluienglez faţă de ortodoxia românească nu au numai un fundament academic, ştiinţific.În mod normal, după ce şi-a încheiat cercetarea, Parintele Nicolas ar fi putut să uite denoi. Dar nu a fost aşa. În timpul deselor sale călătorii în România, Parintele Nicolas alegat nenumărate prietenii şi s-a ataşat în chip minunat, după cum îi place Sfinţiei Salesă spună: "de mirosul de tămâie, de mămăligă caldă şi de ţuică" - simbolizând cu oundă de umor blajin, prin aceaste cuvinte, starea de bucurie discretă pe care trăit-o participând la sfintele noastre slujbe, dar şi sentimentul de frăţietate pe care l-aîncercat ori de câte ori a fost primit cu braţele deschise în casele noastre. De fiecaredată când se iveşte câte un prilej, Parintele Nicolas vine în România. Aşa s-aîntâmplat în primavara acestui an, când a poposit la Timişoara, unde a susţinut oseamă de cursuri şi seminarii în faţa studenţilor noştri teologi, iar apoi a acceptat catrecerea lui pe aici să fie marcată de publicarea acestora într-un volum.Paginile cartii cuprind conferinţe - mai degrabă eseuri - foarte bine structurate şiconcepute. Ele ne-ar putea servi drept model, adeseori. Parintele Nicolas Stebbingabordează, aici, o seamă de chestiuni actuale, prea puţin discutate, din nefericire, lanoi. Trebuie să recunoaştem că mulţi dintre noi cunoaştem puţine despre post-modernism şi despre provocările acestuia. Considerăm cartea Parintelui NicolasStebbing mai mult decât binevenită, tocmai pentru că ne introduce cu blândeţe înaceastă problematică. Ea este scrisă de către un creştin – un calugar ocidental - caretrăieşte această luptă pe viu, zi de zi, şi vine să ne avertizeze şi pe noi. Oricât amîncerca să le evitam, este vorba despre o seama de probleme care ne vor afecta viaţa,dacă nu cumva au început deja să o facă.Desigur, Parintele Nicolas ne propune şi unele dintre soluţiile pe care Bisericile dinOccident le-au adoptat în faţa provocărilor vieţii postmoderne. Ele sunt filtrate, caatare, prin mentalitatea occidentalului. Multe dintre acestea sunt de receptat cu luareaminte. Altele, în schimb, constituie o provocare pentru noi, si lasam cititorului – roman si ortodox deopotriva - curiozitatea de a le evalua.Intr-una din paginile cartii, Parintele Stebbing scrie: „Dintre toate lucrurile care s-au prăbuşit în lumea post-modernă – stiinţa, tehnologia, autoritatea – singura valoare ce arămas în picioare este comuniunea, relaţia, viaţa comunitară. Oamenii cautăcomuniunea, fiindcă fără ea, ei nu au nici un sens. Ceea ce vor ei de la creştinism esteo comuniune plină de sens. Acest lucru reprezintă o mare provocare pentru noi.”
Leave a Comment