• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Richard Wurmbrand
Dacă zidurilear putea vorbiColecţia ANALELE PĂTIMIRII
Richard Wurmbrand
Daca zidurilear putea vorbi
Traducere din limba franceză:CONSTANTIN MOISAEDITURA ^ STEPHANUSBucureşti, 1995
1
Consilier editorial: CONSTANTIN MOISACoperta: FLORIN CREANGĂTitlul original în limba engleză:IF PRISON WALLS COULD SPEAK.Cartea a fost editată, în anul 1972,de Edition Hodder and Stoughton.Titlul cărţii după care s-a făcut traducerea de faţă:SI LES MURS POUVAIENT PARLER,
Apostolat des Editions, Paris & Editions Paulines,Sherbrooke, Canada, 1975
Copyright 1995 Editura Stephanus, Bucureşti.Toate drepturile rezervateISBN 973-9174-38-8
 PREFĂ ŢA
 Aruncaţi un creştin în râu, şi el va ieşi de acolocu un peşte în gură. Eu nu am cunoscut nici măcar un singur creştin care, după ce a trecut prin încercări şi a rămas statornic sau care a ieşit biruitor, în urmaunor straşnice lupte lăuntrice, să nu fi acumulat niştebogăţii spirituale, necunoscute lui până atunci. Părăsind închisoarea în care am fost izolat derestul lumii, aduceam cu mine comoara hărăzită de Dumnezeu, şi anume 356 de poeme care erau, de fapt, însăşi esenţa acelor predici pe care le rostisemîn singurătatea temniţei mele. Am publicat câtevadintre acestea în cartea mea intitulată „PREDICI ÎN CELULA SINGURATICĂ". Ele s-au bucurat de oreacţie favorabilă din partea cititorilor: multe per- soane mi-au scris pentru #-mi vorbi despre bine-cuvântarea dobândită prin lectura lor. Or, aceastam-a încurajat să public un al doilea volum cu aceste predici, compuse atunci când nu a veam nici toc, nicihârtie, şi pronunţate în prezenţa unui public nevăzut.Mă aflam într-o celulă subpământeană, şi singurele persoane pe care eu le vedeam erau gardienii şi or- ganele de anchetă. Rosteam mesajul meu în auzul îngerilor nevăzuţi. Ca fiinţe înaripate, ei erau în stare să transmită cuvintele rostite de mine, fraţilor şi surorilor mele de credinţă.Şi iată că îngerii - aşa cum se întâmplă de Secare
 
dată în asemenea situaţii - au făcut mai mult decât îmi închipuisem sau le cerusem. Ei m-au scos dinînchisoare, m-au dus în lumea liberă şi mi-au dat ocazia să public, în mai multe limbi, experienţelemele de Jntemniţat al lui Cristos." Dar, aş dori să  fiu bine înţeles: în realitate, eu nu public acesteexperienţe, ci cu vintele care le exprimă - ceea ce estecu totul altceva.Când Palton a început să traducă Noul Testament  pentru locuitorii din Noile Hebride, el a trebuit să constate că, în limbajul lor, nu exista un cuvânt care să exprime noţiunea de credinţă. Şi atunci, el s-a folosit de un termen care, literal, înseamnă: „a seodihni pe iarbă în cea mai deplină linişte". Astfel că toţi cei care citesc textul din Ioan 3:16 în Noile Hebride înţeleg că un om care se odihneşte foartedegajat, fără nici o umbră de nelinişte, pe faptul că  Dumnezeu L-a dat pe singurul Lui Fiu pentru sineînsuşi va avea viaţa veşnică.în Africa centrală, alţi traducători au întrebuinţat un cuvânt care are semnificaţia de „a asculta şi a face";or, aceasta este exact opusul a ceea ce s-a mai spusînainte. Cuvântul ebraic care indică acţiunea de acrede - emunah - precum şi cel de care se folosescvorbitorii limbii hause - amince - au aceeaşi semnificaţie: „a zice amin ".Când eu citesc, în ebraică, cuvântul kadosh = sfânt, eu ştiu că el are aceeaşi rădăcină cu cuvântul  prostituată, ceea ce mă ajută să înţeleg că un sfânt este o persoană care se oferă, spiritualiceşte, lumiiîntregi şi care îmbrăţişează, în dragostea sa, pe toţioamenii, indiferent de vârstă, calităţi fizice saumorale, rasă sau con vingeri. Când eu citesc cuvântul  grecesc aghios care, literal, vrea să spună: „nu - pământului" (ghea), îmi dau seama că un sfânt esteun om detaşat de lucrurile pământeşti. Se poateconstata astfel că, în limbi diverse, cuvintele tra-duc sentimente diferite. De o parte se află experienţele dumneavoastră,iar de cealaltă tentativa precară care constă în atraduce aceste experienţe în cuvinte conceputede oameni ale căror experienţe au fost total dife-rite de acelea ale dumneavoastră. Pentru a prezenta o relatare veridică a expe-rienţelor mele, specifice unui om torturat, luat înbătaie de joc şi drogat într-o celulă singuratică,ar trebui să creez nişte cuvinte care să poată repro-duce fidel trăirile mele, dar atunci orice comuni-care între mine şi dumneavoastră ar fi total im- posibilă.Ca oameni, noi nu trăim, în exclusivitate, în sferacuvintelor. Sf. apostol Ioan spune că, pe insula Patmos, el a văzut. Or, noi putem reda în cuvintelenoastre ceea ce a văzut el exact în aceeaşi mă- sură în care i s-ar putea descrie unui orb Pieta lui
 
Michelangelo sau Gioconda lui Leonardo da Vinci.Moody a spus odată că un creştin aflat pe ge-nunchi vede mai mult decât un filozof care stă în picioare sau care se înalţă în vârful degetelor. Dacă doriţi să ştiţi ceea ce au suferit şi continuă să sufere,în închisorile comuniste, sute de creştini, nu văgră-biţi să citiţi aceste predici, ci aruncaţi- vă pe genunchiînaintea Domnului şi cereţi-Isă vă acorde privilegiul de a fi părtaşi suferinţelor victimelor şi a vă aduceaminte de ei ca şi cum v-aţi afla dumneavoastră înşivă legaţi în lanţuri. Dar să nu vă rezumaţi la a împărtăşi, la a înţelege suferinţele lor fizice, exterioare: foamea, torturile,ci căutaţi să pătrundeţi în furtunile lor interioare,în zbuciumul fiinţei lor lăuntrice, să deveniţi păr-taşi îndoielilor şi să vă confruntaţi, în imaginaţiadumnea voastră, cu momentele lor de disperare.în sfârşit, aceste predici nu sunt ceea ce se în- ţelege, de regulă, prin cuvântul predică - adică  proclamarea adevărurilor divine - ci mai curând încercarea de a face şi pe alţii în stare să resimtă  furtunile şi vijeliile de îndoieli - uneori chiar o anu-mită atitudine de revoltă la adresa lui Dumnezeu -care se năpustesc asupra unui întemniţat aflat înasemenea condiţii.Cu astfel de stări sufleteşti s-a confruntat însuşi Ioan Botezătorul, acest om de mare valoare, când aaflat că Isus, deşi locuia nu departe de temniţa sa, nuvenise să-1 viziteze măcar o singură dată!!!Un asemenea zbucium sufletesc, o astfel de fur-tună lăuntrică L-a constrâns pe Cristos însuşi să-Lîntrebe pe Dumnezeu când Se afla pe cruce:„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ceM-ai părăsit?" Tatăl L-a părăsit pe Fiul! în nişteîmprejurări normale, ar constitui o blasfemie faptul de a sugera că Tatăl ceresc ar putea părăsi o Gintă neprihănită. Dar Isus aflat pe Golgota nu predi-ca, aşa cum o fac toţi predicatorii de la înălţimeaamvonului. El îndura suferinţa - această nespus demare taină a creaţiei unui Dumnezeu bun şi atot- puternic - şi El exprima ceea ce resimţea în momentul când a strigat: ,J)umnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?"  Nu există pe pământ atâtea lopeţi care să Se înmăsură să înmormânteze adevărul. Nu există atâteadureri care să poată împiedica triumful adevărului,credinţei şi dragostei, nici chiar atunci când ceiîn cauză trebuie să treacă prin cele mai cumpliteispite. Şi eu am cunoscut îndoiala, şi eu am traver- sat momente de deznădejde dar, slavă Domnului,din toate am ieşit biruitor. Predicile de faţă se termină  pe un ton optimist, cu un strigăt victorios. Când amieşit din închisoare nu eram mai puţin creştin decât în clipa când am fost adus acolo. Eu am fost pus în libertate, alţii însă au rămas pe
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...