Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
An Xi Eta Tea

An Xi Eta Tea

Ratings: (0)|Views: 40 |Likes:
Published by alexeyi

More info:

Published by: alexeyi on Oct 04, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/09/2010

pdf

text

original

 
www.eReferate.ro-
Cea mai buna inspiratie…
ANXIETATEA
 Anxietatea este o permanen
ţă a modului de fiinţareuman,existând în spaţiul dialogului dintre sine şi eu, fiind incitatăde contactul de orice fel între eu şi lume.Este la temeiul oricăreipuneri în act a omului, la temeiul oricărei trăiri, iar trăirea aceastavine la rândul ei să o întemeieze.Ambiguitatea anxietăţii ,caatitudine primară ,în primă instanţă autosuficientăse răsfrângeasupra individului uman ,modelându-l ambiguu.Prin lipsa deobiect concret, ea devine o stare de nenumit,suportată, totodatăintimă şi străină individului,creând şi distrugând.Existenţialismul este cel care revelează anxietatea şi este în stare să o asume, descoperindu-I relaţia esenţială cu existenţa.Existenţa (lat. Ex-în afară, sistere-a sta) este faptul de a apărea şide a se manifesta în afară,a te confrunta cu faptul prezenţei şiparticipării la o lume schimbătoare şi potenţial primejdioasă.Condiţia individului concret este una de anxietate , rezultată din înţelegerea
i
nevitabilei sale libertăţi de opta între posibilităţi, dinnecunoaşterea viitorului, din apropierea morţii, din finitudineaunei existenţe care a fost precedată de neant.Anxietatea dă naştere deopotrivă îndoielii şidisperării,consideră Kierkegaard,însă drumul spre absolut este celce se confundă adesea cu disperarea anxietăţii,disperare pentruinfinit, preschimbându-se într-un final în devorare afinitudinilor
,descoperire a arbitrariului din ele.Discursul lui Kierkegaard despre anxietate se d
esfăşoară pefundalul unei etici creştine, suportând conexiuni multiple cudogmatica, numită de filosoful danez a doua etică (spredeosebire de etica necreştină, prima , caracterizabilă prin refuzulpăcatului şi conexiunea cu metafizica). Idealitatea ace
s
tei eticiconstă în conştiinţa penetrantă a realităţii, iar a-şi păstraidealitatea chiar ocupându-se de relevarea păcatului implică odificultate deosebită a problemelor etice. Noua etică presupunepăcatul strămoşesc, prin care explică păcatul însuşi şi
 
plaseazăidentitatea drept obiectiv, într-o mişcare de jos în sus; cuprinde, în anvergura ei, realitatea păcatului.
 
Discursul lui Kier 
kegaard despre anxietate abordeazătangenţial problema păcatului, având în vedere că anxietateaeste condiţie prealabilă a păcatului, "libertatea captivă în sine însuşi",mijlocitoare între posibilitatea şi realitatea păcatului.Psihologic, Kierkegaard se va ocupa de posibilitatea reală apăcatului, iar dogmatic, de cea ideală. Scopul scrierii va fimărturisit dintru început a trata conceptul de anxietate din punctde vedere psihologic , având în vedere dogma păcatuluistrămoşesc. Premisele de la care porneşte în abordareapăcatului, pe care le va justifica pe parcurs, sunt , că păcatul nueste nici un fel de stare ( ca star
e
de potentică nu este , în timpce de fapt el este)
2
, şi că a-l descrie ca boală, anormalitate,lipsa de armonie înseamnă o falsificare a conceptului
3
.Cuvântul danez
 Angest 
a fost echivalat în limba germană cu
 Angst 
, în engleză cu
dread , fear 
sau
anxiety 
, în timp ce traducerilefranceze s-a impus
angoisse
; el a cunoscut o largă răspândire înfilosofia existenţialistă interbelică, în special datorită teoretizărilorlui Heidegger şi Sartre. Semnificaţia anxietăţii lui Kierkegaardeste de fior de spaimă faţă de ceva nedefinit şi indeterminabil,spre deosebire de sentimentul de frică, în care obiectul esteconcret, individual.Kierkegaard consideră că omul este individ, fiind, în felulacesta , atât el însuşi, cât şi tot neamul, iar întregul neamparticipă în/la individ precum individul la intregul neam.Desăvârşirea omului , privită ca stare, constă în faptul individuluide
a fi
el însuşi, precum şi neamul. Această contradicţie esteexpresia unei sarcini şi impulsul unei mişcări, mişcare ce creeazăistoria. Istoria neamului merge mereu înainte, în timp ce individulo ia mereu de la început, fiind el însuşi şi neamul, şi astfel, încă odată şi istoria şi neamul. Adam a fost el însuşi şi neamul , astfel încât ceea ce îl explică pe Adam, explică is
t
oria neamului şireciproc. A-l considera cap al geniului umane presupune un început fantastic al neamului uman, ce ridică dificultăţiins
urmontabile.
 Tradiţional s-a considerat că păcatul lui Adam condiţioneazăpăcătoşenia drept consecinţă, al doile prim păcat - primul păcatal insului de după
 –
presupunând păcătoşenia drept condiţie.Filosoful danez polemizează cu această luare de poziţie, afirmândcă primul păcat este determinantul calităţii, Păcatul
5
, că putereaexemplului , păcătoşenia este doar o determinare cantitativă , unfel de elan înaintea saltului, dar care nu explică totuşi saltulreprezentat prin păcat.
 
Păcatul lui Adam este păcatul strămoşesc, caci neamul nu oia de la început cu fiecare individ, astfel încât starea de păcat anemului dobândeşte o istorie, care merge înainte prindeterminaţii cantitative, în timp ce individul participă la ea prinsaltul calitativ.Nevinovăţia este o calitate, o stare care poate să dureze şicare nu poate fi anulată decât prin vină, care se pierde prinpăcat. Vinovăţia lui Adam şi vinovăţia omului de după, esteesenţialmente aceeaşi, diferenţa fiind o expresie cantitativă, nucalitativă: vinovăţia neamului este prezentă în neştiinţa insului,manifestându-se, prin fapta lui , drept vinovăţia acestuia.
Conceptu
l de anxietate este abordat de Kierkegaard înstrânsă legătură cu cel de nevinovăţie; nevinovăţia este starea încare omul nu este determinat ca spirit, ci este determinatsufleteşte în unitate nemijlocită cu naturaleţea lui
6
. Tainanevinovăţiei este că înseamnă linişte, dar totodată anxietate,născută din nimic; spiritul işi proiectează visător propria realitate,nimicul, iar acest nimic vede nevinovăţia mereu ca fiind în afarasa. Anxietatea este realitatea libertăţii, ca posibilitate aposibilităţii, o
 
antipatie simpatică şi o simpatie antipatică, nu estevina. Anxietatea este o măsură a prezenţei spiritului. Relaţiaanxietăţii faţă de obiectul ei, "nimicul" este la fel de ambiguă catranziţia de la nevinovăţie la vină.Omul este o sinteză de sufletesc şi trupesc, întruchipată despirit. Spiritul se raportează la sine şi la condiţia lui ca anxietate.În starea de nevinovăţie spiritul este prezent dar ca nemijlocit,visând şi deranjând relaţia dintre suflet şi trup şi totodatăinstituind-o. În nevi
n
ovăţie există numai posibilitatea de a putea,ca un fel de formă superioară de neştiinţă, ca o expresiesuperioară a anxietăţii.Dacă omul n-ar fi fost o sinteză , care să se bazeze pe unterţ, n-ar fi fost posibilă o dublă consecinţă a păcatuluistrămoşesc: că păcatul a venit pe lume şi că sexualitate fuseseinstituită. Păcatul este o criză în care păcatul pătrunde în ins cains
.Trecerea de la o posibilitate la realitate se face prin anxietate. În clipa în care spiritul se instituie pe sine, el institu
ie şi sinteza, în care scoptrebuie să o divizeze mai întâi. Culmea senzorialului estesexualul, culme care nu ar fi atinsă dacă spiritul nu este instituitca real. Fără păcat nu ar fi existat sexualitatea, iar fărasexualitate nu ar fi existat istorie.
A
bia prin sexualitate sintezaeste instituită drept contradicţie şi drept scop, al cărui istorie începe în clipa instituirii sintezei.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->