ZEPPELINUL

de Dan Cârlea

Editura Vinea – 2007

Dumnezeu este cuminte ca un grădinar

Bloguri:http ://carleadan.wordpress.comhttp://dancarlea.blogspot.comContact:e.dancarlea@yahoo.come.dancarlea@gmail.comTel.0766.777.125

Dumnezeu este cuminte ca un grădinar plantează meri prin tot raiulşi presară lumi peste tot când se plictiseştelui Dumnezeu nu poţi să-i dai nimic nu poţi să-i iei nimictoate sunt ale lui de fapt aproape toate sunt în Elşi tu şi viii & morţii tăişi clădirile şi prima & ultima ta iubireşi colţii leului strânşi pe botul bivolului africanşi aburul sângeriu care îi înconjoară precum o aură prin care nu ştii ce se vede mai bine :moartea bivolului sau viaţa puilor de leunoi toţi care ne frecăm unii de alţii întru slefuire până sângerăm pe dinăuntrutorturatul şi torţionarulscaunul curentul maneta călăul şi condamnatulseringa vena garoul şi cocaina delicată şi vicleanăca zăpada nuclearăDumnezeu nu e frumos Dumnezeu nu e urâtarată pur şi simplu obişnuit ca un muncitor calificatsau poate ca un om cu studii mediicare lucrează la o întreprindere de stataflată mereu pe linia de plutirenici cu profituri spectaculoase nici în faliment răsunător El nu e VIP nu îţi sare în ochi nu vrea nimic fiindcă ESTEcând nu-l înţelegeam am dus lupte grele cu elStăpânul e desăvârşit în luptăcând atacam se retrăgeacând stăteam mă hărţuiacând fugeam mă urmăreaîntr-o seară mi-a întins dreaptaaşa cum se întinde o sabiem-am uitat la mâna lui butucănoasă de tip muncitor în palmă avea doar linia vieţii o gaurăşi lumină bătătorită o mulţime de bătături orbitoare ca blitz-urilea spus că le are de la cât ne mângâie când dormim

pe braţ i s-a umflat o venă străvezie prin care mi-am văzut curgând toată viaţaşi ne-am împăcat pentru totdeaunaDumnezeu se joacă cu copiiiîşi pune mâinile pe ochi şi le spune să se ascundădar El îi vede prin gaurile roşiiatunci copiii par înrămaţişi Dumnezeu îşi spune de fiecare dată că ar trebui să agaţe aceste tablouri animate în meridar asta ar însemna violarea liberului arbitruşi Dumnezeu nu face astaDumnezeu zâmbeşte imperceptibil când un liceean se crede buricul pământuluişi se încruntă când un adult face astadiavolul şi-a scos pielea a atârnat-o pe drumul către Raieste şi astăzi umedă şi din ea curg umbreunii se păcălesc o consideră umbreluţă de soareşi se fac sloiuri negre sub eadiavolul e mereu ocupat are multe concerne de condusare politică de făcutşi acte de caritate televizatee mereu la modă cu toate de multe ori dă tonulnu doarme niciodată doar se relaxează din când în cândîn câte-o conductă de petrol cică e dependent de mirosşi atunci mai izbucneşte un război devastator diavolul e mereu vesel are ochelari cu ramă fină de aur când zâmbeşte arată ca un forceps deschis cât distanţadintre urechiuşele unui copil perfectdiavolul are apucături de aurolacse droghează cu fumul de porţelan alb pe care l-a strâns în punguliţe de la coşurile lagărelor naziste când erau pruncii arşi de viiDumnezeu e cuminte ca un grădinar plantează meri prin tot Raiulşi presară lumi peste tot când se plictiseşteDumnezeu are bătături de lumină în palmeDumnezeu joacă baba-oarba cu copiiiei se ascund şi El îi soarbe din priviri prin găurile din mâini