Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Florin CRÎSMĂREANU, Teologie sau ştiinţă?

Florin CRÎSMĂREANU, Teologie sau ştiinţă?

Ratings: (0)|Views: 194 |Likes:
Published by Basarab Nicolescu
Volumul colectiv Repere patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă (coord. Adrian Lemeni), Bucureşti, Editura Basilica a Patriarhiei Române, 2009, îşi propune că clarifice, uneori cu un ton definitiv, acest „dialog”. În cele de mai jos mă voi opri doar asupra Introducerii: „Despre importanta si necesitatea fundamentării dialogului dintre teologia ortodoxă şi ştiinţă pe o actualizare a reperelor patristice” (pp. 11 - 61).
Un prim lucru deranjant la această Introducere este tocmai neasumarea ei. Este semnată simplu: Autorii. Dacă opiniile din această Introducere nu sunt asumate, atunci nu ştim cui aparţin cu adevărat. Cui să te adresezi? Anonimatul, atât de râvnit, în alte circumstanţe, nu este tocmai potrivit în această situaţie. Este dificil, dacă nu imposibil, să porţi o discuţie în acelaşi timp cu 11 persoane. Nu ne putem imagina cum este să scrii un astfel de text la 22 de mâini... Legat de acest moment îmi vine în minte un episod din Sfintele Scripturi. Potrivit Evangheliilor, Hristos avea obiceiul să întrebe: „Care-ţi este numele?”. La un moment dat a primit un răspuns de felul: „Legiune este numele meu, căci suntem mulţi” (Marcu 5, 9).
Volumul colectiv Repere patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă (coord. Adrian Lemeni), Bucureşti, Editura Basilica a Patriarhiei Române, 2009, îşi propune că clarifice, uneori cu un ton definitiv, acest „dialog”. În cele de mai jos mă voi opri doar asupra Introducerii: „Despre importanta si necesitatea fundamentării dialogului dintre teologia ortodoxă şi ştiinţă pe o actualizare a reperelor patristice” (pp. 11 - 61).
Un prim lucru deranjant la această Introducere este tocmai neasumarea ei. Este semnată simplu: Autorii. Dacă opiniile din această Introducere nu sunt asumate, atunci nu ştim cui aparţin cu adevărat. Cui să te adresezi? Anonimatul, atât de râvnit, în alte circumstanţe, nu este tocmai potrivit în această situaţie. Este dificil, dacă nu imposibil, să porţi o discuţie în acelaşi timp cu 11 persoane. Nu ne putem imagina cum este să scrii un astfel de text la 22 de mâini... Legat de acest moment îmi vine în minte un episod din Sfintele Scripturi. Potrivit Evangheliilor, Hristos avea obiceiul să întrebe: „Care-ţi este numele?”. La un moment dat a primit un răspuns de felul: „Legiune este numele meu, căci suntem mulţi” (Marcu 5, 9).

More info:

Published by: Basarab Nicolescu on Oct 04, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/27/2013

pdf

text

original

 
Teologie sau ştiinţă?
Florin CRÎSMĂREANUConvorbiri literare, nr. 7, iulie 2009http://convorbiri-literare.dntis.ro/CRISMAREANUiul9.html„Dieu d'Abraham, Dieu d'Isaac, Dieu de Jacob, non des philosophes et des savants (…). Dieude Jésus-Christ” (B. Pascal,
Mémorial 
).De la bun început trebuie să mărturisesc faptul că niciodată nu am înteles foarte clar aceastăapropiere, uneori fortată, între teologie si stiintă. De ce ar avea nevoie teologia revelată destiintă?Mai înainte de orice, cred că trebuie să spunem ce întelegem prin teologie si ce se întelege prin stiintă. Destul de multe texte publicate în ultima vreme la diverse edituri vorbesc despreteologie si stiintă fară o delimitare strictă între ele, aspect ce crează anumite confuzii.Simplu spus, prin teologie eu înteleg acel discurs non-metafizic, non-conceptual. Înacceptiunea mea, teologia are un caracter anagogic, inseparabil de îndumnezeire (
théosis
).Acum însă trebuie tinut cont de o altă distinctie importantă, aceea dintre teologia teologilor (cea descrisă mai sus) si teologia ratională, academică. Este perfect adevărat faptul că teologialegată din ce în ce mai strîns de texte se atrofiază, „o astfel de teologie, din nefericire, maicurînd abate inima si mintea celui ce învată de la viata în Dumnezeu, devenind o filosofie, odisciplină stiintifică...” .În mod cert, pentru Părintii Bisericii teologia nu este o ocupatie „academică”, nici una„tehnică” (cum spune J. Maritain ), cum este pentru teologia scolastică. Spre exemplu, pentruun autor ca Toma d’Aquino, problema se punea în termenii următori: dacă teologia este ostiintă, atunci ea este fundamentul tuturor stiintelor; dacă, din contră, teologia nu estefundamentul tuturor stiintelor, atunci ea însăsi nu poate fi o stiintă si deci nu îsi poate justifica1
 
locul în Universitate. Din cele de mai sus trebuie retinut faptul că teologia ca stiintă rămînetotal străină Părintilor Bisericii.De ce este totusi important de subliniat distinctia dintre teologia teologilor si teologiaacademică? Din punctul meu de vedere, teologia teologilor nu poate avea nici un raport custiintele în ceea ce priveste metodologia. Doar teologia academică, din dorinta de a rămîne încadrul cercetării stiintifice, utilizează metodologia stiintifică.Pe de altă parte, demersul de tip stiintific se bazează pe instrumentele de investigare propriimintii umane, pe care le foloseste pentru a cerceta un anumit segment bine delimitat alrealitătii. Trebuie precizat că un anumit domeniu stiintific (fizică, chimie, s.a.m.d.) acoperădoar un mic segment al realitătii. Aici a intervenit, si din cate mai persisîn,interpretarea ideologică . Pe scurt, demersul stiintific este posibil doar printr-o bucoroborare între propria ratiune si experienta sensibilă (ar spune Kant) sau empirică.Teoreticieni ai stiintei sustin ca unul din obiectivele fundamentale ale acesteia se rezuma doar la producerea de reprezentari ale realitatii. Se observa limpede ca acest tip de abordare estenet diferit de cel al teologiei revelate. Distinctia între cele doua este clara: pe de o parte, stiintaîsi propune sa cerceteze universul material, iar pe de alta parte, teologia, care simplist spus, seocupa de cele spirituale. Dar cele doua paradigme sînt atît de diferite încît orice discutieasupra acestor chestiuni este superflua.Am simtit nevoia să fac aceste delimitări, evidente de altfel, pentru a întelege mai bine„dialogul” dintre teologie si stiintă. Volumul colectiv
 Repere patristice în dialogul dintreteologie şi ştiinţă 
(coord. Adrian Lemeni), Bucureşti, Editura Basilica a Patriarhiei Române,2009, îşi propune că clarifice, uneori cu un ton definitiv, acest „dialog”. În cele de mai jos măvoi opri doar asupra
 Introducerii
: „Despre importanta si necesitatea fundamentării dialoguluidintre teologia ortodoşi ştiinţă pe o actualizare a reperelor patristice” (pp. 11 - 61).Un prim lucru deranjant la această
 Introducere
este tocmai neasumarea ei. Este semnatăsimplu: Autorii. Dacă opiniile din această
 Introducere
nu sunt asumate, atunci nu ştim cuiaparţin cu adevărat. Cui să te adresezi? Anonimatul, atât de râvnit, în alte circumstanţe, nueste tocmai potrivit în această situaţie. Este dificil, dacă nu imposibil, să porţi o discuţie înacelaşi timp cu 11 persoane. Nu ne putem imagina cum este să scrii un astfel de text la 22 demâini... Legat de acest moment îmi vine în minte un episod din Sfintele Scripturi. PotrivitEvangheliilor, Hristos avea obiceiul să întrebe: „Care-ţi este numele?”. La un moment dat a primit un răspuns de felul: „Legiune este numele meu, căci suntem mulţi” (
Marcu
5, 9). În2
 
acele vremuri, legiunea desemna o unitate de armată formată din sase mii de soldati. Se poatelesne observa că personalitatea acelui om întrebat de Iisus era extrem de divizată, în sase mii,nu doar în 11.Din perspectiva învătăturii patristice, metodologia transdisciplinaeste dur criticată în
 Introducerea
acestei cărti. Această metodologie „întemeiată pe spiritul stiintific se propunedrept cale privilegiată pentru întîlnirea dintre stiinte si teologia ortodoxă” (p. 23). Este invocatîn acest sens un text al lui Basarab Nicolescu,
Stiinta, sensul si evolutia - eseu asupra lui Jakob Böhme
, Bucuresti, Editura Vitruviu, 2000, care la p. 82 afirmă: „Părerea noastră este căcercetarea legăturilor dintre stiinta modernă si Traditie este o problemă prin excelentătransdisciplinară ( ...).În primul rînd, trebuie precizat faptul că termenul de transdisciplinaritate a apărut multînaintea popularizării întreprinse de către Basarab Nicolescu, în textele unor cercetători precum Jean Piaget, Edgar Morin sau Eric Jantsch. Potrivit lui Basarab Nicolescu,transdisciplinaritatea este caracterizată ca referindu-se la ceea ce se află în acelasi timp si
între
discipline, si
înlăuntrul 
diverselor discipline, si
dincolo
de orice disciplină .În al doilea rînd, în textul lui Basarab Nicolescu nu este vorba de un raport între stiintă siteologie, cu atît mai putin între teologia ortodoxă si stiintă, ci între stiinta modernă si Traditie.Mai mult decît atît, chiar dacă se identifică Traditia cu Biserica, este doar o simplă părere aautorului, pe care o putem accepta sau nu.Din perspectiva „Traditiei patristice si eclesiale, se evidentiază faptul metodologiatransdisciplinară se arată mai curînd inadecvată pentru mijlocirea unui dialog între teologiaortodoxă si stiintă. Ea riscă să mijlocească cel mult un dialog scolastic, purtat în termeniidiscursului analitico-descriptiv între stiintă si teologie” (p. 23; vezi si p. 46: „Teologiascolastică si-a asumat conditia de disciplină academică si, în felul acesta, ea poate, în principiu, intra în dialogul transdisciplinar cu stiinta).Mi se pare pertinentă această distinctie. Teologia se poate încadra în această perspectivătransdisciplinară numai în calitatea sa de disciplină stiintifică (academică). Or, este foarteadevărat că această întelegere a teologiei de factură scolastică configurează o falsă teologie siun fals partener de dialog.Pe de altă parte, se pare că autorii acestei
 Introduceri
confundă „spiritul stiintific” (p. 23) cugîndirea de tip rational. Atacul lor este evident la adresa metodologiei transdisciplinare, siimplicit la persoanele care au sustinut o astfel de metodologie. Se uită însă prea usor cătransdisciplinaritatea propune un tip nou de rationalitate.Potrivit lui Basarab Nicolescu, doctrina lui Jakob Böhme constituie pămîntul fertil care a3

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
doru.aurel liked this
Bogdan Emcc liked this
lupmonica82 liked this
sfavva liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->