SF Nectarie

IosiI D.
Agapitos
SIntul Nectarie
SIntul iubirii
(minuni necunoscute)
IosiI D. Agapitos SIntul Nectarie, sIntul iubirii
3
PROLOG
De multe ori, de Ioarte multe, ori n SInta
Evanghelie este scris c Domnul Iisus i-a vindecat pe
bolnavi numai cu un cuvnt al Su. A vindecat pe muli
bolnavi adusi, pe paturile pe care zceau, de rudele lor pn
acolo unde auzeau c se aIla El: n sate si n orsele, n
locuri publice, n piee sau n pustie. Pe toi i vindeca.
Lucra, vedei, nssi Iubirea, Atotneleptul si Atotputernicul
Dumnezeu. Iar oamenii se bucurau si se mi nunau si slveau
numele Su.
Domnul a Igduit s druiasc acest har
nempuinat al iubirii si al vindecrii bolilor acelora care vor
crede in El
SIntul Nectarie a avut de mic copil mare credin n
Dumnezeu (dup cum vei vedea din primele pagini).
Credin n Dumnezeu si dragoste pentru semenii si. De
aceea, a Iost druit de Cel de Sus cu puterea de a vindeca n
tot ceasul tot Ielul de boli. Multe, Ioarte multe snt minunile
lui. Noi, n aceast mic brosuric, vom prezenta doar cteva
care s-au ntmplat unor oameni cunoscui de noi. Ele vor Ii
scrise n cuvinte puine, desi Iiecare dintre ele ar Ii putut s
devin o ntreag carte.
Le scriem pentru a-i mulumi SIntului Nectarie si
pentru ca si ali oameni s aIle despre lucrurile minunate ale
lui Dumnezeu ce se petrec n zilele noastre. ,Iisus Hristos,
ieri si astzi si n veacul veacului. ,Minunat este Domnul
ntru sIinii Si. Pentru ca oamenii s cear ajutor n
greuti, n nevoi si n boli si s vad nc o dat c
Dumnezeu si sIinii Si snt alturi de noi.
I.D.A.
4
DIN VIAA SFNTULUI
Scrisoarea micului Anastasis
Domnul Temistocle vindea tablouri, rame si
mrunisuri n prvlioara lui din Constantinopol. si iubea
mult Iamilia si se chinuia s-si vnd ,nimicurile, ca s
poat stura cele cinci guri Ilmnde. Deschidea prvlia
dis-de-diminea, si Icea semnul crucii privind spre
biserica SInta SoIia, atrna ramele n cuie pe pereii din
aIar, lng usa magazinasului, stergea praIul care se aseza
din gros pe picturi prvlioara se gsea pe o strdu
strmt, nepietruit si asa si astepta clienii. Domnul
Temistocle era un om bun, dintre cei care simt durerea
celuilalt. Cnd intra vreun scolrel s ia o bomboan, omul
gndea n sinea lui: ,Srcuul, este galben ca ceara. Cine
stie ce mnnc... Cunostea bine Iaa srciei, dup cum
cunostea si suIletul omului, cu bunele si cu relele sale.
Dintre toi copilasii de prin vecini, cel mai mult inea
la un bieel blnd si cuviincios, pe nume Anastasis, care
tria singur-singurel ntr-o cmru, peste drum de casa lui.
Bietul de el, cu noaptea n cap pleca si cu noaptea n cap se
ntorcea. Dup Iaa-i tras si dup hainuele si ghetuele
rupte, usor puteai s vezi c de-abia dac avea ce s
mnnce.
5
ntr-o diminea de iarn, domnul Temistocle se
ndrepta spre prvlioar. Era Irig si zloat si mergea
strngndu-si pe el paltonul, cnd deodat l vede pe micul
Anastasis apropiindu-se pe trotuarul cellalt.
Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astzi? Nu te
duci la lucru? Mi bieelule, o s rcesti. Nu esti mbrcat
gros.
M duc la post s duc niste scrisori.
D-mi-le mie, tot trec eu acum pe la post. Hai,
Iugi napoi la lucru, c o s rcesti aIar.
V mulumesc mult, domnule, spuse micuul
drdind de Irig.
Ce-i veni domnului Temistocle, c se uit pentru
cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru
o Iabric de tutun, a treia era... CTRE DOMNUL
NOSTRU IISUS HRISTOS, N CER. Se opri locului si
ncepu s zmbeasc.
Sracul bieel! Ia s vd ce cere.
Deschise scrisoarea si citi:
'HI1:Ian:. n1 n.u,
Hn1n.1. n1 :-nu IuI, nnIa111 n1 :-nu :II1.nI 1 n1-.
1I1. D1n ..-n1 u :I1nu1 nu-n1 nJun. n1.1 u. n1n.nI.. A-
nn I.u1I : II1n1I nIan. n1n1. nnn.1 n.1., .nI. .:I.
:In.. C. n 1n. n.un Cun 1.: .u u1n 1nIn, Dannn.
JuI-n A 1n.L1n 1..
RaIu1 Tu, nn:In:1:.
Comoar scump... spuse domnul Temistocle si
plec spre cas. Pregti un pachet cu haine clduroase de
iarn Ilanelue, un palton, pantoIi, sosete de-ale copiilor
lui si se duse apoi la post.
Peste dou zile, l si vzu mbrcat n hainele
clduroase. i veneau numai bine. Ochii copilului strluceau
6
de bucurie. Ba luase pe chip si o raz de lumin tainic; cci
cine poate sti cte nu si-au spus seara la rugciune Domnul
si micuul Su rob!...
Domnul Temistocle s-a bucurat mult vzndu-l
Iericit pe bieel. Nu avea ns cum s-i treac atunci prin
gnd c Anastasis va ajunge cndva SIntul Nectarie,
Ictorul de minuni... De unde s Ii putut bnui...
7
CTEVA DIN MINUNILE SFNTULUI
NECTARIE
Mama cu cei patru copii
Satul Digheliotica se aIl la o or de mers de Marea
Egee. Este mai degrab un ctun cu douzeci, douzeci si
cinci de case rnesti mprstiate.
ntr-una din aceste case locuia Gheorghia
Apostolopoulos cu brbatul ei, Kostas, si cu cei patru
copilasi ai lor. Fiind o bun gospodin, se scula dis-de-
diminea ca s pun casa n ordine. si trezea apoi copilasii
si i ngrijea. Dup aceea, ngenunchea n Iaa icoanelor si
aseza alturi de ea pe Olga, pe Evanghelia si pe bieel, iar
pe cea mai mic o inea n brae. Si astIel si Iceau cu toii
rugciunea de diminea. Dup ce se rugau, mama si lua
copilasii aproape de ea, i privea n ochi cu dragoste si
revrsa n suIleelele lor Iragede credina si dragostea pentru
Tatl Ceresc si pentru sIinii Lui. Celei mai mici i vorbea
ntr-o limb pe care numai mamele stiu s o griasc. Lua
apoi cu degetele ei blnde mna grsu a Ietiei si o nva
s-si Iac cruce.
Asa s strngi degeelele, ppusica mea. nti duci
mna la Irunte, apoi jos pe burtic, sus, la dreapta si la
stnga. Asa, bravo, Ietia mea.
Le ddea apoi copiilor s mnnce, i sruta si se
ducea s-si ajute brbatul care muncea de cu noapte la cmp.
La amiaz, se ntorcea acas s-si vad copiii, s-i pun din
8
nou s mnnce si apoi iarsi se ducea la cmp pn ce
cobora soarele si ncepea s se ntunece. Seara, ntorcndu-
se, trecea pe la bisericua satului, unde aprindea candelele si
se ruga aducnd mulumire lui Dumnezeu.
Gheorghia era o Iemeie srac, ns, alturi de
Iamilia ei, ea era Iericit. Slav Domnului pentru toate!
* * *
O boal crunt, care veni pe neasteptate i Icu ns
Iericirea mii Irme. i apru ca din senin o tumoare, iar
durerile i rpir si ultimul strop de liniste.
S-a dus la doctor, n Eghio. Acesta ns, nelegnd
ct de grav era boala, i-a spus s mearg la Atena, la
doctorii cei mari. Inima bietei Iemei s-a Irnt. Copilasilor le
spuse c se duce cu niste treburi la Atena. i lu din nou si i
asez n Iaa icoanelor. Celei mai mici i spuse s-si Iac
semnul sInt al Crucii, iar pe cei mai mari i ndemn s se
roage Iiecare asa cum Iusese nvat. i srut apoi pe rnd si
plec cu ochii n lacrimi spre Spitalul Bombola din Atena.
Acolo i-au Icut tot Ielul de analize. Doctorul din
Eghio nu se nselase... A Icut operaie dup operaie. A Iost
trimis apoi la un alt spital. n cele din urm, medicii l-au
chemat pe brbatul Gheorghiei si pe un vr de-al ei, care se
ngrijea si el de bolnav si le-au spus clar:
Are o Iorm extrem de grav de cancer. Luai-o s
moar acas.
Si astIel biata Gheorghia se ntoarse la csua ei.
Zcea acum n pat pe jumtate moart. Nu-i trebuia nici
mncare, nici nimic. Dar pe chipul ei nglbenit nc se mai
ntrezrea o raz de ndejde. Copilasii i stteau tot timpul
prin preajm, iar ea le repeta mereu cu voce stins:
9
Hai s ne rugm. Asa ppusica mea, du mnua la
Irunte.
Si copilasii ngenuncheau n jurul ei, si ndreptau
ochisorii spre icoane si se rugau.
Doamne Iisuse, I bine pe mama noastr!
Dar ea se simea din ce n ce mai ru. Trupul i se
umplu de umIlturi si, din zi n zi, gtul i se nchidea. Abia
dac i se mai auzea vocea.
Rugciune, copilasii mei, rugciune... abia reusea
s mai rosteasc, dar raza de ndejde nu i se stingea de pe
chip.
* * *
Era o sear de noiembrie. Vntul intra n odaia bolnavei
Icnd s tremure Ilcruia candelei, gata s se sting la Iel
ca si viaa ei...
Ru-g-ciu-ne... mai rosti o dat stins, abia dac se
auzi, dup care adormi.
Copiii ns nu ncetau s se roage, aplecai asupra trupului
mamei lor.
D Doamne s nu moar micua! Ce-o s se
aleag de noi? Micu!...
Nu peste mult timp, Gheorghia deschise ochii. De
aceast dat erau doi ochi veseli si plini de via.
L-am vzut! rosti ea Ir nici o piedic n voce; ca
atunci cnd era sntoas. L-am vzut pe SIntul Nectarie,
care mi-a spus c m-am Icut bine!
Si eu l-am vzut, mam, pe SIntul din icoan,
spuse Evghenia.
Kostas, Kostas! strig Iemeia ctre brbatul ei. M-
am Icut bine!
10
Ba mie-mi pare c nu te-ai Icut deloc bine, i
rspunse el din patul unde se odihnea.
M-am Icut bine, Kostas. Mi-e Ioame!
Acesta se scul anevoie din pat si si privi cu mirare
nevasta. Nu mai avea pe Ia nici urm de umIltur, ochii i
strluceau si vorbea cu usurin.
Femeia se ridic atunci din pat spunnd:
M-am Icut bine! Slvit s Iie numele Tu,
Doamne!
A doua zi de diminea, Gheorghia Icu o plimbare
de o or, mergnd pn la Eghio, unde era doctorul ei.
Acesta, de cum o vzu, rmase uluit de mirare. Nu-si putea
crede ochilor.
Te-ai Icut bine, Gheorghie! Mergi acas
sntoas.
* * *
Au trecut trei ani din acea zi mare. De atunci si pn
astzi, Gheorghia Apostolopoulos trieste si mpreste n
casa ei, nconjurat de coplilasi, si n Iiecare sear aprinde
candelele bisericuei din stuc si cnt Domnului imnuri de
slav.
Notez din nou adresa ei. Poate are nevoie vreun cititor de ea:
GL.aIL1n
a:Ia1aau1a:, D1L.11aI1.n 11au, GI..1n.
11
Micua SoIica
SoIica era o Ieti drglas. Bruneic cu ochii
negri, cu dou cordelie albe n pr si cu un zmbet cald, era
bucuria cea mare a mamei ei. Mereu o ridica sus pe brae, si
apropia buzele de chipul ei drglas si i lsa pe obrjor un
srut dulce matern.
SoIica mea, rostea mama din adncul suIletului ei
si si strngea copilul n brae.
ntr-una din zile, mama observ un semn rosu pe obrjorul
catiIelat al SoIici, acolo unde si lsa ea srutrile. Se uit
bine si cercet cu degetele.
N-o Ii nimic, spuse.
A doua zi, ns, zi semnul crescuse. Biata Iemeie se
nelinisti.
Ce s Iie oare?
Pata rosie se Icut n cteva zile o cresctur destul
de mare de carne. Gnduri negre ca niste serpi veninosi
cuprinser suIletul mamei. si lu Ietia si o duse pe la
doctori. Acestia i-au spus Iel si Iel de lucruri. n sIrsit, a
ajuns cu copilul la o doctori pediatru care era conIereniar
universitar. Aceasta lu Ietia si o examin cu mult atenie
si dragoste.
Trebuie s Iacem o mic operaie, spuse doctoria,
trebuie s o deschidem. AltIel vor aprea complicaii.
12
Dar Iemeia nici nu vru s aud de asemenea lucru.
S rmn Ietia ei cu un semn pe Ia pentru toat viaa? si
lu copilul si plec. Dar rul nu disprea. Asa c din nou a
trebuit s o duc la doctor.
Doamn Despina, trebuie s Iacem intervenia
chiar astzi. Acum! Dac nu, n seara asta o s se deschid,
v repet, si eu n-o s port nici o vin.
Mama Ietei ncepu s plng, dar nu lu nici o
hotrre. Isi lu copilul n brae si plec acas. Brbatul ei
era plecat, asa c o chem la dnsa pe sora ei, Evanthia,
pentru c parc simea nevoia s-si mpart necazul cu
cineva. Aceasta veni si se amr mult cnd aIl vestea. Au
stat si au vorbit despre copil pn noaptea trziu. Veni apoi
ora s se culce. Dar o idee ca o lumin trecu prin gndul
Evanthiei. si aduse aminte c lsase mai demult la icoanele
surorii sale o sticlu cu ulei de la SIntul Nectarie din
Eghina. Se duse deci si lu uleiul, dup care cele dou surori
s-au rugat din toat inima. Apoi Evanthia Icu cu uleiul
sIinit semnul SIintei Cruci pe obrjorul SoIici.
SIinte Nectarie, I o minune si cu aceast copil
nevinovat, rosti ea cu toat Iiina ei.
Apoi, cele dou surori au asezat copilul ntre ele si s-
au culcat. S Ii Iost miezul nopii cnd amndou s-au trezit
dintr-o dat speriate. Fetia ddea din mini si din picioare si
striga:
Vava mea (adic buba mea)!
S-o Ii deschis, asa cum a spus doctoria, strigar
amndou ntr-un glas, si-o s aib complicaii!
Aprinser n grab lumina si cercetar ngrijorate obrazul
Ietiei. Dar nici una, nici cealalt nu a mai vzut cresctura
de carne. S-au uitat pe cellalt obraz: nimic! Au srit ca
13
arse. Au dus copilul lng lumin. Nici urm de rosea.
Obrjorul micuei era delicat si Ir cusur ca si nainte.
Mare esti Doamne! rostir mama si mtusa micuei
cu voce tremurnd.
Cnd se lumin de ziu, au dus Ietia la doctori.
Aceasta o vzu, o examin cu degetele dup care si Icu
smerit semnul crucii.
Este o minune!
Si a Iost cu adevrat o minune izvort din iubirea de
oameni a SIntului Nectarie.
SoIica tremin acum scoala primar si este o Ieti
drglas si binecuvntat. Merge des pe la mtusa ei care
st pe strada Lerou nr.6 (teleIon 829 475). Aceasta o ia n
brae si o srut pe obrjor cu mult dragoste, dar si cu
smerenie. Vedei doar, acela este locul minunii!
14
Printele Eustaie
Printele Eustaie avea n jur de optzeci si cinci de
ani. Era acum pensionar, dar Iusese si preot si nvtor la
un loc. Seara slujea vecernia n bisericua cu hramul SIntul
Eustaie pe care o ridicase n stucul lui, Harakopi Kimis din
Evia. ,Rugciunea mea voi nla ctre Domnul..., glsuia
preotul ducnd o mn pe piept, deasupra epitrahilului, si cu
cealalt tmind SInta Mas, sIintele icoane ale Domnului
Hristos, ale Maicii Sale si ale sIinilor zugrvii de jur
mprejur. Se oprea si se nchina n Iaa Iiecrei icoane, lund
pentru o clip pe chip o expresie diIerit, dup sIntul pe
care l privea. Ai Ii zis c spunea ceva la Iiecare si c Iiecare
i spunea cte ceva. Acum l vedeai stnd ca un ostas n Iaa
mpratului Hristos, acum avea un aer rugtor, ca de copil,
n Iaa Maicii Domnului. Mai apoi, lua n privire ceva ce
aducea a gelozie nevinovat n Iaa marelui sihastru al
pustiei, SIntul Ioan Prodromul, iar lng el privea cu
blndee, si rugtor parc, ctre Arhanghelul Domnului.
Dup aceea, rnd pe rnd, trecea prin Iaa Iiecrui sInt, a
Iiecrui prieten al lui Dumnezeu, si chipul i se lumina de
raze de ndejde. Mai apoi, se oprea n Iaa unei icoane care-l
bucura att de mult, ca prezena unui prieten drag. Ai Ii zis
c ddea bun seara sIntului din icoan si c astepta s i se
rspund, astepta s aud din nou vocea cunoscut, blnd,
linistit si cuviincioas: ,Bun seara, printe Eustaie. Si cu
15
adevrat l cunoscuse pe sIntul din icoan. L-a vzut si a
Iost sub arhieria lui n Halkida, pe vremea cnd era tnr. Si
astzi printele Eustaie parc mai aude cuvintele bine
mestesugite ale SIntului. Si astzi parc vede aievea ochii
lui mari, albastri si Irumosi, cu privire ngereasc. Acest
sInt era SIntul Nectarie.
Printele Eustaie intra apoi din nou n altar si rostea
pomelnice cu attea si attea suIlete care i erau ca si copiii
lui. Vezi bine, doar Iusese si nvtor si preot. Invase
carte si dsclise cu povee mii de suIlete, mii si mii
botezase, miruise, mrturisise, mprtsise, cununase,
blagoslovise. Si mai erau apoi si copiii lui, bieii si Ietele
din Atena si de aiurea si copiii copiilor lui, generaii de
generaii. Si mai erau si suIletele cunoscuilor si prietenilor
adormii alturi de suIletul preotesei sale.
Iar cnd intra in altar, bunul levit uita de el. Se gsea
parc si pe pmnt si n cer, ntre biserica lupttore si cea
triumItoare. Cnd psea pe podeaua altarului, cnd se aIla
parc Ir trup printre ngeri...
Printele Eustaie termina mereu slujba noaptea
trziu. si Icea pentru o ultim dat semnul crucii din usa
boltit a bisericuei, stnd cu Iaa spre altar si, dup ce-si
purta nc o dat privirea peste icoanele cu chipuri sIinte si
iubite, iesea n curte, sub bolta cerului, n miresmele
muntelui. ,Slvite s Iie lucrurile minilor tale, Doamne, l
mai auzeai rostind si pornea apoi spre chiliua lui unde
vieuia singur ca un adevrat schimnic postitor. Doar vduva
Iiului su mai trecea pe la el si se ngrijea de puinele lui
nevoi.
* * *
16
ntr-o diminea, printele Eustaie tocmai terminase
utrenia si iesi n curte s se bucure de lumina si de cldura
plcut a soarelui. SuIletul i era plin de pace si de bucurie.
Sprinten, se ndrept spre chilie s guste ceva. Dar, dintr-o
dat sovi, alunec si czu. Simi n picior o durere crunt.
ncerc s se miste, s se ridice, dar durerea i strpungea ca
un cuit carnea si oasele, pn la mduva lor. ,Doamne
Atotputernic! strig. ncerc din nou s se miste, dar
durerea l sget. Asa c Iu nevoit s rmn locului.
Durerea ns era mare si acum l sgeta si cnd nu se misca.
Btrnul si ntoarse privirea spre bisericua SIntului
Eustaie, cutnd spre icoane, chiar dac usa lcasului era
nchis, cci duhul, n zborul lui, nu se mpiedic de cele
vzute. Si iarsi se opri pentru o clip de ast dat numai
cu suIletul n Iaa Iiecrui chip sInt din biseric si n
durerea lui le cerea ajutor.
Bun ziua printe Eustraie, i pru a-i spune
SIntul Nectarie.
Bun ziua, SIntul meu drag. M doare. Tare m
mai doare. Ajut-m, SIinte tmduitor.
Bietul preot a rmas jos la pmnt n dureri si vaiete
pn ce a aprut vduva Iiului su.
Ce-ai pit printe, ridicati-v.
M doare, nu pot s m misc.
Femeia ceru ndat ajutor si au venit si l-au ridicat pe
bunul slujitor al lui Dumnezeu si l-au dus si l-au asezat n
pat. Dup toate astea, s-a simit oarecum mai bine, dar
durerile nu ncetau.
Asa trecu ziua. Veni apoi seara. Printele Eustaie
suIerea n continuare, dar cu suIletul se ntoarse din nou n
mica lui bisericu, unde nl n gnd cntri bisericesti si
tmie sIintele icoane si le privi iarsi schimbndu-si pe rnd
17
expresia Ieei. Si iat c din nou ajunse, chiar dac numai cu
gndul, n Iaa sIntului pe care-l cunoscuse n Halkida. Si n
ochii suIerindului parc se vedeau ca ntr-o oglind ochii
mari, Irumosi si albastri ai SIntului.
M doare, SIinte Nectarie. Ajut-m.
A doua zi dis-de-diminea, sosi biatul printelui
din Atena mpreun cu un doctor specialist. Fusese anunat
prin teleIon despre cele ntmplate de vduva Iratelui su.
Au intrat cu toii n chilia preotului. Fiul privi chipul si
minile binecuvntate ale tatlui su care se vedeau de sub
asternut. Picioarele i erau acoperite de cuvertur. Se aplec,
i lu si-i srut mna dreapt.
Bun-ziua, tat. V doare? V-am adus doctorul.
Bun-ziua, copilul meu. Ce mai Iacei cu toii?
Suntei bine? Nevasta ta, copiii, surorile tale? Eu m rog
pentru voi toi.
Stai mai nti s v vad doctorul piciorul.
S-l vad.
Are o Iractur grav cu luxaie. Trebuie transportat
de urgen la Atena pentru tratament, spuse doctorul.
Pregtii-v, tat, o s v iau cu masina.
Las-m aici, copile. Cum s merg eu n oras? O s
rmn lng bisericua mea, lng sIinii mei si ei or s m
ajute.
A insistat Iiul ct a insistat, l-a rugat, dar nu l-a clintit din
loc.
Spune surorii tale sa-mi trimit un pic de ulei din
candelele SIntului Nectarie. Iar tu mergi cu bine. Ai
binecuvntarea mea.
A plecat omul puin tulburat.
M iertai domnule doctor, dar nu e cu putin s-l
conving.
18
O s suIere mult. Si apoi, vedei...si vrsta lui
naintat...
Trecu ziua, veni apoi seara iar btrnul tot n pat
petrecea. Si chiar dac trupul i zcea, cu gndul intr iarsi
n bisericu. Si nc o dat se opri n Iaa SIntului cu
privire ngereasc, de ast dat ns cu mai mult curaj. Vezi
bine, doar se cunosteau.
SIinte Nectarie, te rog din suIlet, I-m bine, spuse
cu toat Iiina lui.
Svrsi apoi n gnd vecernia dup tot tipicul si iat
c-i Iu adus si uleiul sIinit pe care-l ceruse. I-l trimisese n
aceeasi zi Iiica lui din Atena. Lu sticlua cu minile lui
preoesti, o duse cu evlavie la buze si o srut. si descoperi
apoi piciorul, lu puin vat din pacheelul pe care l avea
de la nevasta Iiului su si vrs puin ulei pe ea.Apoi se
aplec si Icu pe piciorul bolnav semnul Fctoarei de Via
Cruci a Domnului intonnd:
,P. :I.nun ..n nau 1 :II1u.1IanI. n CIIauar1.1,
P. ..1 .. .:I. n1 E1:.I1.11 nau z1u u. nInI.
Cu Iu.uI1. 1n 1n1n1 : 11 1uun.
C.1 :1+1I 111nu u. 1u.InI.n DuLu1u1,
1z+aII. Inuu1I1 1 LnI IanI.
P.nIIu n...n 11 :II1n. Iu.uI-I. PI1nI. A..InI1.
Srut din nou sticlua, o ddu Iemeii, dup care si
primi modesta cin. Un somn dulce i nchise pleoapele si o
liniste sInt i se asternu pe chip. A adormit si s-a odihnit ca
un prunc.
Se trezi abia diminea trziu. Primul gnd i zbur
spre bisericu si ncepu s intoneze ncet cntrile de
utrenie. si ddu apoi asternutul la o parte, se scul, se spl
si si pieptn prul si barba. si puse apoi rasa si camilaIca
19
si psi aIar, umbl o vreme prin curte, dup care deschise
usa bisericuei si intr nuntru. Candelele ce luminau
sIintele icoane ardeau cu Ilcriuie dulce si linistit.
Printele Eustaie s-a oprit pentru o vreme ca un adevrat
ostas n Iaa mpratului Iisus, apoi a zmbit mulumit n Iaa
PreasIintei Fecioare. Privirea i s-a rotit apoi zbovind asupra
chipurilor de ngeri si de sIini ntre care vzu ochii Irumosi
ai SIntului Nectarie.
i mulumesc mult, sIntul meu iubit, spuse si se
nclin smerit. Intr apoi n SIntul Altar, srut SInta Mas
tronul pmntesc al Domnului si ncepu s vibreze cu o
voce ce avea toate tonurile inimii lui:
Binecuvntat este Dumnezeul nostru acum si
pururea si n vecii vecilor...
* * *
Si astzi, la cei 89 de ani ai si, Printele Eustaie Antoniou
nc mai slujeste liturghia n bisericua SIntului Eustaie. Si
Iie ca s slujeasc n veac si n cer mpreun cu sIinii lui
iubii.
20
n tabr
La o mie de metri altitudine, pe un platou al
muntelui Parnasos nconjurat de brazi tineri si vigurosi, si-
au ntins corturile mai bine de o sut de copii din clasele mai
mari de gimnaziu. Urmau s petreac douzeci de zile acolo
sus, ntre cer si pmnt, cu dorina de a-si reIace sntatea
trupului, a suIletului si a gndului. Comandantul taberei, un
tnr robust si educat, absolvent al Facultii Pantios,
secundul su, un adolescent bine Icut, cuviincios si
sclipitor, absolvent al Facultii de Teologie a Universitii
Ateniene, alturi de tovarsii lor de echip studeni la
diIerite Iaculti erau tocmai ceea ce trebuia pentru ca totul
s mearg bine.
nc din prima zi, copiii s-au mprit pe grupe, au
ridicat corturile si au Icut tot ce era necesar pentru vieuirea
n tabr. La venirea serii, obosii dar bucurosi, se adunar
cu toii pentru rugciune dinaintea Iaa Stpnului Vieii,
nlnd imnuri de slav pe care vntul le lua si le ducea spre
cer, unindu-l parc cu pmmtul.
A doua zi de diminea a ncepu programul: trezire,
gimnastic, studiu hagiograIic, buturi calde, roboteli, joc,
cntec. Erau un stup vesel si bine organizat ce zumzia toat
ziua.
Cntecele si veselia au Iur ns retezate de o

ntmplare ce se petrecu ntr-o dup-amiaz.
21
Piciorul meu! Ah, piciorul meu! ncepu s strige
unul dintre copii.
Jocul se opri brusc. Copiii alergar pn la el.
Ajunser de ndat acolo si seIul taberei mpreun cu
secundul su. Czut la pmnt, copilul striga:
Piciorul meu! si arta mereu partea de jos a
piciorului, lng glezn.
ntre timp se adunar cu toii n jurul copilului czut.
Piciorul se tot umIla. L-au ridicat cu atenie si l-au dus la
punctul sanitar. Dar durerea nu se oprea si copilul striga
ntruna. Strigtele i se auzeau pn la sala de mese unde
copiii mncau Ir s scoat o vorb. Comandantul taberei si
secundul su discutau n soapt:
Si nici mcar nu avem masina astzi. S-l coborm
pn n oras pe targ este Ioarte greu. S coborm noi s
aducem un medic, iarsi nu e usor la ora asta.
Poate o s se linisteasc mai trziu...
Cina se sIrsi iar copiii se ndreptar tcui spre
corturi ca s se pregteasc de culcare. Dar bolnavul suIerea
n continuare si strigtele sale umpleau linistea nopii.
Bietul de el, att de mult suIer. Ce s Iacem?
Trebuie s Iacem ceva.
Secundului i veni atunci o idee.
Comandante, eu am n cort o sticlu cu ulei de la
candela SIntului Nectarie. M duc s-o aduc.
S-a dus ca un Iulger si s-a ntors ca un nger, innd
cu smerenei sticlua n mn. Au pornit Ir alt vorb spre
punctul sanitar. Copilul se zbtea n pat ca Iiara ncolit si
plngea de durere. SeIul lui de grup si ali doi colegi stteau
lng el.
Haidei s ne rugm, spuse comandantul.
22
Au ngenunchiat cu toii n jurul patului rugnd din
adncul suIletultui pe mpratul Slavei s le trimit ajutorul
Su. Mai apoi secundul se ridic si ddu la o parte cu atenie
cearsaIul ce acoperea picioarele suIerindului.
Ah, piciorul meu! ip copilul.
Si avea dreptate s strige, cci piciorul i era umIlat
aproape diIorm si nvineit. Secundul puse puin ulei pe o
bucat de vat, se aplec cu smerenie si Icu cu pe piciorul
umIlat semnul dttoarei de via Cruci a Domnului.
O, Doamne! Ce-a Iost asta? ndat ce uleiul atinse
piciorul bolnav cu semnul SIintei Cruci, chipul copilului se
lumin.
S-a oprit durerea! spuse minunat.
Ceilali si-au ridicat ochii spre cer si au iesit n
tcere. Clopotul btea chemnd la rugciunea de sear.
O sut de copii stteau acum dinaintea lui Iisus cel
rstignit nlnd n linistea serii, cu o singur inim si un
singur suIlet, imnuri de slav si de mulumire pe care vntul
nmiresmat le ducea pn la tronul lui Dumnezeu. Apoi, unul
cte unul, copiii au nceput s se retrag. ntr-un trziu, doar
dou umbre, doi slujitori ai lui Dumnezeu, zboveau nc la
lumina lunii n Iaa lemnului SIintei Cruci. Erau
comandantul taberei si secundul su. Trziu n noapte, dup
ce si-au terminat rugciunea, s-au ntors plini de emoie la
corturile lor. Au trecut mai nti pe la cortul unde se gsea
punctul sanitar, l-au deschis si au luminat cu lanterna chipul
copilului. Dormea linistit, cu un zmbet care parc i juca pe
chip. O liniste sInt domnea n ntreaga tabr.
n cele din urm cei doi au ajuns la corturile lor.
Hristos Dumnezeu s Iie cu noi.
Si-au strns minile si apoi au adormit.
23
Dis-de-diminea, clopotul ncepu s bat vesel, dnd
n tabr tonul vieii. Au srit cu toii din pat sprinteni ca
niste cerbi. Alturi de ei se aIla si copilul ce Iusese bolnav.
Piciorul su se gsea acum n stare normal. Nici urm de
durere sau de ran!
,Pe Tine Te ludm, pe Tine Te binecuvntm, ie
i mulumim Doamne. intonau acum copiii n paraclisul
improvizat al taberei iar Ieele lor vesele strluceau n razele
soarelui de diminea.
,,,,,,,,,,,,,,,
Adresa secundului: Kan:IInnI1na: CLI1:I1u1:, P.nI.11: 2
I.nn !!'
24
Mica croitoreas
Kiki Tsakalakis se pregtea s devin croitoreas.
Srac, dar harnic, se chinuia s nvee meserie ca s aib
din ce tri. De altIel, era si o Iat cuminte si-si vedea de
lucrul ei. Se gndea c peste puin timp o s termine scoala
si o s ajung o croitoreas bun, cu stil elegant si cu vorb
dulce. Si astIel o s aib mult se lucru. Gndind asa, pleca de
acas cu zmbetul pe buze si tot astIel se ntorcea.
Nu peste mult timp n-o s mai trebuiasc s mai
muncesti att, spunea ea tatlui ei. Si tu, mam, ce mndr o
s Iii! O s ai croitoreas n cas.
* * *
Dar ntr-o zi, mergnd Kiki la bcan s Iac
cumprturi, se lovi din neatenie la picior cu o bucat de
Iier dintr-un chepeng. Fierul i rupse carnea si i sparse
venele provocnd hemoragie. A Iost ngrijit dup cum se
obisnuieste n astIel de cazuri, Ir s Iie dus la spital, iar
ea si-a vzut n continuare de munca ei. Dup o vreme, rana
s-a nchis si toat povestea a Iost uitat cu desvrsire.
Dar microbul a rmas n ea. Nu peste mult timp piciorul a
nceput s se umIle si s se tot umIle. Deja nu mai putea s
pseasc. Avea temperatur n jur de 40 de grade. Frisoane!
Ai ei se nelinistir. Au dus-o n grab la Policlinica Atenei
unde a Iost consultat imediat de medic.
Unde locuii? ntreb acesta nIuriat.
n Peristeri... rspunser prinsii Ir s neleag.
25
Trebuie imediat s tiem piciorul ca s salvm
Iata!
Nu, nu! spuse ea n ameeala Iebrei. Cum o s
lucrez Ir picior? Cum o s triesc?
Doctorul a vorbit cu prinii ntre patru ochi. Le-a
spus alarmat c Iata o s se prpdeasc Ioarte repede.
Acestia, ndurerai, au acceptat s-i Iie tiat piciorul. Ce s
Iac oamenii... Chiar de-ar rmne cu un singur picior. Doar
n-o s lase sa moar un copil de paisprezece ani. O s
munceasc si ea ct o putea. Si chiar de n-ar mai munci
deloc. Se putea s sovie?
Dar Kiki nu se lsa nici de cum convins.
Mai bine mor, spunea ea n chinurile Iebrei.
Si astIel trecur ore n sir. Febra i ardea ochii si
gndurile. Mintea deja i se tulburase. Nu mai nelegea ce se
ntmpla n jurul ei.
Nenorocirea a Iost aIlat de ndat de ctre prietenele
ei. Toate s-au amrt Ioarte tare si erau multe. Deja parc
le sunau n urechi clopotele ndoliate.
Moare Kiki! Biata Iat. Si era att de bun.
Au alergat la soia respectatului printe Anghelos
Nisiotis, care era preot paroh la biserica Izvorul Tmduirii
din Atena, altdat secretar al SIntului Nectarie.
Doamn Panagoula, moare Kiki!...
SIinte Doamne! E n Iloarea tinereii. SIinte
Nectarie, ajut-ne! exclam si se ndrept spre icoane. Lu o
sticlu cu ulei de la candela SIntului si o ddu uneia dintre
Iete.
M-am nvrednicit s vd multe minuni ale SIntului
Nectarie. S ne rugm Printelui milostiv s o vindece si pe
Kiki. Dumnezeu este atotputernic.
26
Fetele luar cu evlavie sticlua si se duser spre clinic.
Kiki ardea.
Kiki, i-am adus ulei de la SIntul Nectarie,
Ictorul de minuni. Hai Kiki s Iacem semnul crucii pe
picior. Cu toii o s ne rugm. O s te Iaci bine!
O Ii auzit... n-o Ii auzit... o Ii neles...? Totusi a
ntins mna, a luat sticlua si a vrsat-o peste cearsaI si a
czut din nou n agonie.
* * *
A doua zi dup-amiaz, proIesoara de religie a lui
Kiki se ndrepta psind cu greu spre policlinic. Un nor de
gnduri negre i ntuneca mintea. l iubea pe Dumnezeu de
asta se si Icuse proIesoar de religie. Dar era si ea om iar
piatra grea a morii i strivea credina. Cine ar mai putea s
ridice si s arunce departe aceast piatr?
Cu inim grea si cu ochii tulburai de lacrimi, se
apropie de clinic. Ajunse n Iaa cldiri ce ascundea atta
durere. Undeva nuntru se gsea si Kiki. Cel mai sigur c
nu mai trieste... Asa prevzuse doctorul. Nu le-a ascuns
nimic. Era clar ca lumina zilei. Si lacrimile i acopereau
ochii. Tulburat cum era, zri ndreptndu-se spre ea trei
Iete. I se prur cunoscute dup statur, mbrcminte si
dup mers. Numai de nu s-ar ndrepta spre ea!... De s-ar
duce mai nti la celelalte s le spun nenorocirea. Numai de
si-ar schimba drumul...
Dar cele trei Iete se apropiau si se ndreptau direct
spre ea.
O, Doamne, cum o s stea s le asculte...
Fetele se apropiau din ce n ce mai mult, dar mersul
lor i se prea vesel si vioi. Ciudat... si sterse lacrimile. Se
27
mai dezmetici. Fetele se apropiar si mai mult. Dar ce-i
vzur ochii? Era oare adevrat? Cele trei Iete erau elevele
sale si veneau vioaie si vesele, iar cea din mijloc era... s Iie
adevrat, Doamne? Se mai petrec si astzi minuni ca n
vremurile apostolice? Cea din mijloc era Kiki!...
Cine ar putea s descrie scena ce a urmat? Eleva si
proIesoara au alergat una spre cealalt, s-au mbrisat si asa
au mers tot drumul plngnd. Erau asadar adevrate si
tritoare leciile Scolii de Religie! Trieste Dumnezeu! Se
aIl printre noi!
* * *
Kiki trieste si este sntoas si de ani muli este o
croitoreas bun (poate vrei cumva, dragele mele cititoare,
s v coase o rochie?). Si dac vreodat se ntmpl s scad
din credin precum odinioar Petru, atunci o ia puin
durerea de picior si-i spune: adu-i aminte! De la moarte te-a
scos Dumnezeu. Fruntea sus si tot nainte!
28
Erou si sInt
Printele Dionisie era potrivit de nlime, blnd,
netulburat si cu ochii calzi. Fusese egumen la Mnstirea
Kalloniei n vremurile acelea cnd armatele dusmane au
umplut Grecia. Civa soldai aliai au cerut reIugiu n
mnstirea lui. Le-a deschis si i-a salvat de la moarte. Dar
cineva l-a denunat. Si astIel, el a Iost cel care a avut soarta
care i-ar Ii asteptat pe soldai. L-au btut, l-au schingiuit, dar
n-au scos nici un cuvnt de la el despre Iugari. L-au legat si
l-au trimis n lagrul de concentrare din Salonic. Acolo se
aIlau ntemniai mii de deinui. Erau socotii animale si nu
oameni. nvlmseal. Mizerie. Foame. Chinuri. Amenin-
ri. Dezndejde. Team. Cu aceste rele trebuia s se lupte
egumenul, ca monah ce era, ca om druit lui Dumnezeu si
iubirii de aproapele. Se apuc s munceasc sistematic si
Ir multe vorbe. Reusi mai nti s domoleasc Ioamea
oamenilor. De la centrul crestin al Bisericii SInta SoIia
ncepur s Ii e trimise spre lagrul Pavlos Melas crucioare
ncrcate cu alimente. Iar printele Dionisie lua si mprea
pini rotunde si alimente, ntrind astIel trupurile deinuilor.
Dar se ngrijea deopotriv si de suIletele lor prin iubire si
purtare de grij, prin nesIrsite nevoine si prin jertIe. Puin
cte puin, a cstigat suIletele tuturor. n acel loc al chinului,
deinuii l simeau ca pe un adevrat printe, trimis de
Dumnezeu printre ei, iar durerea suIleteasc li se alina
numai vazindu-l acolo.
Dar dusmanii pregteau s-i trimit pe deinui si mai
adnc n iad. ncepur s-i nghesuiasc n masini ca pe niste
oi.
29
SeIul lagrului l chem pe printele Dionisie n biroul su.
Spune-i c e liber, i zise printr-un traductor. Dac
vrea, poate pleca chiar astzi, acum.
Spunei, v rog, rspunse acesta imediat si Ir nici
o ezitare, ca nu pot s las oamenii singuri. O s merg cu ei.
Atunci urc n masin, spuse mirat oIierul.
nghesuit n masini sau n vagoane de vite, bunul
pstor, a rmas n mijlocul turmei sale, Iiind dus pn n
Germania. Era Ilmnd, nsetat, nedormit, cci nemii i
inuser n condiii umilitoare pentru Iiina uman. Ce a
suIerit acolo mpreun cu ceilali deinui, a descris el nsusi
n jurnalul su pe care l-a publicat sub Iorm de carte cu
titlul MARTIRI (MARTYRES). Nu se vor prezenta aici
aceste Iapte.
Dar s-a prbusit Germania si s-au ntors
supravieuitorii. Ajunse si printele Dionisie la Atena. Dar
om, preot era, sau artare? Un schelet cu niscaiva piele
acoperit de un vesmnt vechi. Era o adevrat Iantom.
S-a dus pe la cunoscuii si. Acestia i purtar de
grij, l hrnir, i ddur s bea, dar nu-si revenea. L-au dus
la doctor. A Iost internat n spital unde i s-au Icut analize.
Era Ir leac. Avea ciroz pe lng multe alte boli. A czut
din lac n pu. Ochii adncii n orbite i se micsorau pe zi ce
trecea. n cele din urm s-au tulburat de tot. Priveau numai
n jos. ntr-o zi se apropie de el o sor medical.
Printe, am eu o plant pe care, dac o luai, v
Iacei bine. Dar s nu aIle doctorii, c-mi pierd slujba.
Clugrul sttea la ndoial. Respecta stiina. Dar
doctorii sunt si ei oameni care nva, si dau silina si o scot
la capt, dar se mai si nseal. Si oare nu sunt attea exemple
care s ntreasc acest adevr? Nu ddeau pn mai ieri
30
medicamente care erau considerate ,miraculoase si care
astzi sunt interzise?
Sttea la ndoial omul. Ce s Iac? S o ia... s nu o
ia?... O s-l Iac bine sau o sa-l duc mai repede la moarte?
SIinte Nectarie, prietene al suIerinzilor, ce s m
Iac? S o iau sau nu?
A repetat rugciunea de mai multe ori si spre sear,
cum privea spre hol prin usa deschis, l vzu pe SIntul
Nectarie Icndu-i semn din cap:
Da, da, ia-o.
Printele Dionisie a luat astIel planta surorii
medicale cu o ncredere nezdruncinat. Peste puine zile i
reveni n Iire. I se Icu Ioame. Mnc iar apoi se scul din
pat si merse.
Minune adevrat! spuser medicii.
Si asa a luat biletul de iesire din spital si a plecat slvind pe
Dumnezeu. Si din acea zi l-a iubit si l-a cinstit pe SIntul
Nectarie pn la moarte, nc 25 de ani ncheiai.
Eroul acestor ntmplri este SIntul Mitropolit din
Trikki si Stagon, Dionisie, care s-a dus spre ntlnire cu
SIntul Nectarie n timpul din urm rpus de o alt boal
Iiecare om este odat trimis pe lumea cealalt de o boal.
Dar n-o s ntrzie, presimt eu, s trimit oamenilor
pe care att i-a iubit ajutorul lui Dumnezeu prin rugcuinile
sale nencetate. O sut cincizeci de mii de oameni au Iost la
nmormntarea lui. Treizeci de mitropolii, sute de preoi si
nsusi Patriarhul. A Iost o nmormntare nemaivzut n
istoria Greciei.
Aceast ntmplare ne-a Iost oIerit de ctre PreaIericitul

Ieronim,
Arhiepiscop al Atenei si al ntregii Elade.
31
Mesterul olar
De trei ani ncheiai, domnul Zannis suIerea de
rinichiul stng. Doctori, medicamente, raze, controale peste
controale. O pietricic ct lintea l tot chinuia. S-a tratat cu
medicamente si cu Ielurite leacuri bbesti, s-a chinuit ct s-a
chinuit si, cu mult rbdare si lupt, n cele din urm piatra
s-a dizolvat iar omul s-a linistit pentru un timp.
Dar ntr-o noapte, din nou l trezi o durere puternic.
De ast dat l durea rinichiul drept. S-a zvrcolit n pat pn
diminea. si musca buzele de durere si-i venea s plng
ditamai brbatul de rul cuitului pe care-l simea nIipt n
partea dreapt. Pentru c durerea nu nceta, imediat cum s-a
Icut ziu ai lui l-au dus la clinica Sotirios, ce se gsea pe
strada Marni n Atena. I-au Icut o radiograIie si au
descoperit c avea la rinichiul drept o piatr de mrimea
Iasolei. Era ntr-o zi de luni.
A ajuns la noi prea trziu, nu se mai vindec. O s-
l doar tare. Asa c o sa-i Iacem o mic operaie s scoatem
piatra, spuse medicul chirurg, domnul KaIiatsas, soiei
bolnavului, doamna Haricleea.
O mic operaie? Despre ce mic operaie
vorbeste doctorul? Mai degrab zi-i operaie n toat regula.
Doamna Haricleea si Iiica ei, Maria, au intrat la
griji. Ai Ii zis c deja vedeau bisturiul spintecnd pntecele
bolnavului si parc le si lua cu ameeal. Si apoi, cum o s
mearg operaia? Si dac or s se iveasc complicaii? Si ct
32
timp o s treac pn cnd o s nceap omul din nou s
munceasc?
Doamne, ajut-ne!
Iar n gndul lor se ivi limpede un plan:
Mam, o s lum uleiul SIntului Nectarie de la
domnul Theodoridis si o s vrsm sticlua n ceaiul de pir.
Tu o s mergi la clinic s i-l dai s-l bea si eu o s merg la
lucru, dar amndou o s ne rugm toat ziua. Cu rugciune
struitoare si nentrerupt.
AstIel s-au neles si plec Iiecare la treburile sale.
Acestea s-au petrecut mari, la o zi dup internare. Femeia
se duse apoi si i ddu soului su ceaiul de pir cu uleiul
SIntului n el.
F-i cruce de trei ori cu uleiul peste rinichi, mam,
i-a spus prin teleIon Maria, si rmne cum am vorbit.
Si Maria lucra la centrala teleIonic si se ruga n
pauzele de cteva secunde pe care le avea. La prnz, se asez
s se odihneasc n Iotoliul din birou, avnd mereu
rugciunea pe buze. La un moment dat, i se pru c a Iurat-o
somnul. Deodat, o mn o atinse pe umrul stng si o voce
printeasc si cuviincioas de brbat i spuse: ,Nu-i I griji,
copila mea, tatl tu se va Iace bine n curnd. Maria sri ca
ars din Iotoliu. Nici un brbat nu se aIla n birou. Era doar
o coleg de-a ei care lucra la panou.
Zilele de mari si miercuri trecur cu rugciunea
ndoit a mamei si a Iiicei sale. Joi diminea, bolnavului i
se Icu radiograIie, iar seara doctorul o chem pe doamna
Haricleea si i spuse:
Ciudat, piatra nu-i nicieri! M mir. S avei
buntatea s...
Doamne SIinte! spuse doamna Haricleea
emoionat. n dou zile s-a dus piatra pe care numai ,o
33
mic operaie ar Ii scos-o!... Dumnezeu a Icut minunea
prin SIntul Nectarie.
A doua zi, domnul Zannis s-a ntors acas si de
atunci au trecut deja patru ani lucreaz normal si Ir
nici o suprare.
O mam si o Iiic au deschis Cerul si au primit mila
Lui. nc o Iamilie slveste sIntul Nume al lui Dumnezeu.
Vrei adresa?
Dannnn HnI1.1..n Z. Kn1a1Iau
1au ILnnn:1au ! nnIau:1an
I.nn, GI..1n
34
Sub tisul cuitului
Chiar din primul moment n care a simit greutatea
mldiei ce crestea n ea, doamna Vlahakis ncepu s-i
vorbeasc. Avea s Iie pentru prima oar mam, adic o
adevrat mprteas a lumii.
Binecuvntarea mea, copilasul meu! Da, vii,
vlstrasul meu? ncet, ncet si cu grij, cci esti nc mic si
plpnd. S vezi ce-i pregtesc si eu: hinue de puI, ptu
din lemn de mr, pturele din cea mai bun ln, cersIele de
mtase. Asa Irumos s te asez, asa mnuele, asa piciorusele,
uite si nsucul, uite stomcelul. Cred ca i-e Ioame. Vino
la mine n brae! Asa micuul meu, ia lptisor de la
mmica. Simea cu toat Iiina ei desItarea de a purta n
trupul ei nc o via.
Luni la rnd, l-a vegheat n csua lui de carne. Luni
la rnd, i-a vorbit. I-a cntat mii de cntece. De nenumrate
ori s-a jucat cu el. Si cu ct i se apropia sorocul, cu att mai
mare i era bucuria. ntr-att, nct i strlucea chipul. l
mngia duios, pe deasupra rochiei, si privea iar si iar micua
lui zestre. A cumprat cel mai Irumos ptu din pia si l-a
asezat lng patul ei. L-a aranjat Irumos, Irumos. Si oriunde
s-ar Ii aIlat mama n cas, ar Ii auzit plnsetul odorului su.
Ce Iericire!
* * *
Intr n luna a noua. Ajunse la mijlocul ei. De acum,
se apropia luna a zecea. Au dus-o la clinic, pentru c se
35
mplinise sorocul. Termenul deja trecuse, dar nu ddea nici
un semn de nastere. SuIletul i se nnegur. Doctorii erau din
ce n ce mai nelinistii... Dar ce simi mamosul, cu minile
sale pricepute? Copilul era asezat invers, cu piciorusele
nainte! nspimnttor! Ddu dispoziie s se pregteasc
sala de operaie.
O s-i Iacem ast sear cezarian, si apoi vom
vedea ce se mai ntmpl, spuse acesta.
Vestea ajunse pn la Iamilia domnului Nisiotis, care era
Iuncionar al Iilialei centrale a Bncii Greciei. Om evlavios,
acesta l iubea mult pe SIntul Nectarie, ntr-att nct l
privea ca pe un membru al Iamiliei sale. Nu de puine ori, el
si ai lui i-au simit ajutorul.
Doamna Vlahakis are necazuri, i spuse domnul
Nisiotis soiei lui. Au s-o taie. Biata de ea... si a Icut att de
mult bine...
Doamne SIinte! au exclamat soia si Iiul su.
Domnul Nisiotis lu o iconi a SIntului Nectarie, o puse cu
evlavie n buzunar, si se ndrept spre clinica unde se aIla
doamna Vahakis. O gsi Ioarte suprat. Biata Iemeie aIlase
ce se ntmpla n trupul ei si deja parc vedea aievea cuitul
deasupra ei. Tremura de Iric, nchipuindu-si bisturiul
intrndu-i n carne si tind-o pn n mruntaie... Si dac o s
ajung pn la trupusorul Iraged al copilului si o s-l
rneasc?!... O, Doamne, ce nenorocire! SuIletul i ardea n
chinuri asemenea cu cele ale iadului, ns n trup nu simea
nici o durere de nastere.
Asa o gsi domnul Nisiotis cnd intr n salonul ei.
Se apropie de ea, o salut, dup care scoase cu evlavie din
buzunar icoana SIntului Nectarie, pe care o luase de acas,
si o asez pe noptier.
36
M doare! strig Iemeia de ndat ce icoana atinse
noptiera. M doare!
Domnul Nisiotis rmase ca trsnit. nelesese! si
Icu cruce, dup care se retrase din salon.
SIinte Nectarie... ngn numai, tremurnd de
emoie.
Imediat au dus-o pe Iemeie n sala de operaie.
Bisturiele luceau amenintoare lng ea, dar nu a Iost
nevoie de ele. Peste puin vreme, copilul se nstea normal.
Uite-i cpsorul... uite-i si Iruntea micu, nsucul, obrjorii,
gtuul, pieptisorul, burtica si piciorusele. Uite bieelul! De
ndat rsun n urechile mamei plnsetul copilasului ei, care
i se pru ca un imn de slava cntat de mii de ngeri! Slava
ie Atotputernice Doamne!
Doctorul a urmrit mut de uimire minunea ce se
petrecuse. Plin de emoie, iesi apoi din sala de operaie.
Nu m nseal pe mine minile, domnule Nisiotis,
spuse acesta. De mii de ori am ntlnit asemenea cazuri.
Copilasul era asezat invers! Ceva s-a petrecut aici, n clinica
mea!
Haidei cu mine, i rspunse domnul Nisiotis.
Se duser amndoi n salonul proaspetei mame. Pe
noptiera ei se aIla icoana SIntului, care att de mult iubeste
oamenii, nct ru de minuni izvorste din mila lui cea mare.
Amndoi au privit ndelung icoana, Ir s scoat o vorb.
Ce puteau oare s mai spun?...
Slvit s Iie Domnul ntru sIinii Si!
37
Poliistul
Domnul Alekos Lihnos era poliist. Binevoitor si
serviabil, dar si cu un aer serios, ddea n Iiecare diminea
dispoziii Iorelor ce se aIlau n subordinea sa. Era o bucurie
s-l auzi vorbind. Avea o voce Irumoas si cristalin.
ntr-o zi, ns, parc se simi o schimbare n vocea
lui. Ceva ca o mic strnsoare parc l mpiedica s
vorbeasc. Pe zi ce trecea, gtul i se nchidea iar vocea i se
auzea din ce n ce mai stins. Bietul om se nelinisti. Deja era
ceva serios. Se duse la doctor, iar acesta l examin si-l
trimise de urgen la Spitalul Crucii Rosii din Atena ceva
grav trebuie s-i Ii gsit doctorul, ceva care depsea
mijloacele sale. Cnd a ajuns la spital, doctorul Ianovici i-a
descoperit o tumoare la gt.
Domnule Lihnos, trebuie sa va operm, s scoatem
tumoarea.
Operaie de cancer la gt! Toat Iamilia s-a tulburat.
Vai, Doamne, operaie de cancer la gt... Se strnser cu toii
acas si ncepur s se roage lui Dumnezeu, de la care de
multe ori primiser ajutor, dup care au hotrt s mearg la
un chirurg Iaimos care taie cancerul cu cuitul SIntului Duh
la SIntul Nectarie. Pornr spre Pireu, de unde au luat
vaporul ce mergea la Eghina. n dou ore au ajuns la
mnstire. S-au dus si s-au nchinat la moastele SIntului
care i privea blnd din icoan, dup care au mers la SInta
Liturghie. S-au rugat cu toii cu evlavie pentru ca SIntul
Nectarie s druiasc sntate. Dup slujb, se apropiar s
srute sInta racl. I-au deschis portia si n acel moment de
38
la sIintele moaste a iesit ca o boare Iin. S-au cutremurat de
emoie.
Minune! au strigat cei de Ia.
Era o minune. SIntul Nectarie era printre ei. S-au
apropiat si au srutat sInta racl cu buze tremurnde. Apoi
au plecat plini de emoie. O liniste sInt si dulce le inundase
suIletul si trupul, le nIrumusease chipul si le Icuse mersul
sprinten. Au iesit din mnstire si au plecat spre port. Toate
n jur si nuntrul lor erau Irumoase. O adevrat nchipuire
a Raiului. Au intrat apoi n vapor care, ca o lebd alb ce
strpungea apele albastre, i-a dus napoi la Pireu.
Si cancerul? Unde-i cancerul? Nici urm de el. Abia
la Pireu emoia le-a slobozit limbile.
Binecuvntat s Iie Domnul ntru sIinii Lui! a spus
atunci poliistul cu voce Irumoas, curat, cristalin, ca si
mai nainte. Tumoarea dispruse. Cnd ns anume sau cum,
numai Dumnezeu stie.
n toat Scoala de OIieri, unde s tot Ii Iost aliniai
sub cerul liber trei-cinci sute se brbai ca brazii, rsuna
acum din nou vocea puternic si impuntoare a poliistului,
ca o voce de arhanghel:
Ateniune! Privirea ctre rsrit! Descoperii-v
capetele!
Vrei s-l ascultai vorbind si dumneavoastr, iubiii
mei cititori? Locuieste pe strada Eghinis 81, Kipseli, Atena
811. Numrul su de teleIon este 834 672.
39
nc una din minunile Ir de numr
Din Iirea mea, snt un om pasnic, mereu mulumit,
vesel si bine dispus. Mereu vd partea bun a lucrurilor. Cu
alte cuvinte, snt un om Iericit. ns o indispoziie puternic,
o lips de cheI pentru orice, necazul si tulburarea m
transIormaser de la o vreme n alt om. Devenisem ciudat,
nu mai aveam loc nicieri si nimic nu-mi mai plcea. M
culcam si m trezeam tulburat, eu care o duceam mai nainte
ca n snul lui Avram. Nici copiii mei, pe care i ador, nu m
mai mulumeau. nspimnttor lucru!
n acest iad m gseam cu mai bine de cinci ani n
urm. Imi lsasem balt si biroul si munca si tot. M
ntunecasem la suIlet. Somnul nu se mai prindea de mine.
Doctorii nu m ajutau cu nimic.
ntr-o dup-amiaz, rul ajunse la culme. Eram
Ioarte tulburat si m zvrcoleam n pat.
Ce-o s se aleag de mine, Doamne? am strigat. Ai mil!
Si atunci mi veni o idee. Am srit n picioare, am deschis
dulapul, am luat sticlua cu mir de la SIntul Nectarie si m-
am rugat din toate puterile mele, plngnd ca un copil.
Ai mil de mine, SIinte Nectarie, ai mil de mine!
ntr-un impuls aproape neIiresc, mi-am desIcut
nasturii de la bluza de pijama, mi-am dezgolit pieptul, care
parc era zdrobit de o piatr, si mi-am Icut semnul crucii cu
mirul, de sus pn jos si de la dreapta la stnga. Si atunci,
iubiii mei, atunci piatra a disprut Ir urm. Am tras adnc
aer n piept, simind o usurare nemaivzut. Am Icut cruce
si a doua si a treia oar. Aceeasi stare de bine. M-am linistit
40
complet. Ai Ii zis c m-ar Ii atins o adiere dulce si stropi
rcoritori de ap mi-au luat greutatea din suIlet.
i mulumesc Doamne, am spus din adncul
suIletului meu. i mulumesc SIinte Nectarie. D-mi acum
si un pic de somn. Si m-am ntins n pat. La rdcinele
Iirelor de pr simeam acum o mn sInt cum m mngia
blnd. Si eram singur n camer!
i mulumesc mult, Ioarte mult, SIinte, am spus
ridicnd capul si zmbind, dup care am adormit. M-a
cuprins somnul si am visat c eram ntr-o biseric n
srbtoare si acolo era mult lume evlavioas. M-am trezit
mulumit si m-am uitat la ceas. Dormisem dou ore ntregi!
nc un pic SIinte, l-am rugat.
Eram nsetat de somn si de liniste. Imediat am
adormit din nou. Cnd m-am trezit, era aproape sear. M-am
sculat, m-am mbrcat si m-am ndreptat spre birou. Ce
Irumoase mi se preau acum toate n calea mea, in masin,
n pia, n birou, peste tot. Eram un alt om, un cu totul alt
om! Aveam din nou suIletul si cheIul unui copil. Si asa snt
pn astzi, cinste si nchinciune lui Dumnezeu si SIntului
Nectarie!
Mereu i mulumesc SIntului Nectarie, pe care l
iubesc si l cinstesc, si mereu vorbesc despre el. Din aceast
dragoste pe care i-o port, am scris aceast crulie mic, dar
plin de adevr si de date exacte (desi volume ntregi se pot
scrie despre minunile acestui sInt). M-am strduit astIel s
druiesc Irailor mei o pictur, ca un crin binemirositor din
grdinile binecuvntate ale Raiului, doar o pictur a harului
dumnezeiesc, o raz de lumin sInt si bineIctoare din
soarele SIintei Slave.
41
ANEXA 1
VINDECAREA MINUNAT A UNUI
PARALIZAT: STAVROS KALKANDIS
Istoria ce urmeaz nu este o nuvel scris bine, pe
care a nscocit-o Iantezia unui vistor, nici o poveste pentru
copii mici si nici o creaie artiIicial care serveste vreun
scop dinainte stabilit. Este adevrat, istoria mea personal,
istoria vieii mele, a unei viei care, n decursul ei, a trecut
prin multe stadii de suIerin, prin multe lupte si zbuciumuri
suIletesti, pn cnd a ajuns s gseasc adevratul ei sens si
adevrata ei dezvoltare, care au condus-o aproape de
Dumnezeu.
Rzboiul din 1940-41 m-a gsit tnr, n vrst de 20
de ani, si l-am servit n aviaia de rzboi. n aprilie 1941, n
timpul misiunii, o schij de obuz, lovindu-m la ceaI, mi-a
rupt mduva coloanei vertebrale si mi-a provocat o
hemoragie, avnd ca rezultat o usoar paralizie a membrelor
inIerioare, adic paraplegie.
A venit dup aceea ocupaia german si, deoarece
starea mea ncepuse s se amelioreze ncet, ncet, am plecat
n Orientul Mijlociu ca oIier. Acolo am avut nenorocirea s
m lovesc din nou la ceaI, ceea ce a adus nrutirea
situaie mele.
Dup ce s-a sIrsit al doilea rzboi mondial, patria m-
a trimis n, aprilie 1947, n America. ndat ce am ajuns
42
acolo, am solicitat o intervenie chirurgical la coloana
vertebral. Dar, din salonul de operaie am iesit mai ru
dect cum intrasem. Diagnosticul a Iost: tetraplegie
spasmatic, ceea ce nsemna c att minile ct si picioarele
urmau s paralizeze complet.
Am rmas n America pn n 1951, cnd am revenit
n Grecia. Aici am avut cteva simptome de ameliorare, dar
Ir rezultate concrete. n 1957, sntatea mea s-a agravat
din nou si am plecat pentru a adoua oar n Statele Unite ale
Americii, de unde m-am ntors n 1961 cu tetraplegie
complet, asa cum am amintit mai sus.
Din 1961 pn n 1970, cnd m-am vindecat, am stat
la Asezmntul Naional de Recuperare a Invalizilor, n
cartierul ,Palaio Psihico, Iiind deja paralizat complet. De
asemenea, n 1968 am vizitat din nou America pentru cteva
luni, iar n 1974 m-a invitat doctorul Rask pentru a m
examina si a constata cu exactitate ce se ntmplase (adic n
ce chip m vindecasem).
Mi-e Ioarte greu s istorisesc n cteva rnduri evenimentele
ce s-au petrecut n atia ani, reIeritor la evoluia strii mele
si la tulburarea suIleteasc care m-a nsoit n toi acesti ani.
mi este greu s descriu n ordine cronologic mulimea
simmintelor pe care le-am ncercat: sperane care veneau
s m ia pe aripile lor diaIane si dezndejdile care ntunecau
totul n jurul meu. Asemenea valurilor mrii, care vin cu
putere si ne ridic sus pe spuma lor, apoi ne scuIund adnc,
jos, tot astIel m copleseau diIeritele simminte, purtndu-
m ncoace si-ncolo, apoi lsndu-m adnc scuIundat n
dezndejde.
Nu este posibil s descriu chinul pe care l suIeream
cnd o musc mi se aseza pe Irunte si nu puteam Iace nici
cea mai mic miscare pentru a o alunga, sau cnd
43
transpiraia mi se rostogolea att de suprtor pe Ia si m
aIlam n neputina de a-mi ridica mna pentru a o sterge. De
aceea, nu scriu pur si simplu istoria vieii mele, ci m
mrturisesc, dezvluind astIel diIeritele cute ale suIletului
meu, ntocmai cum veneau valurile vieii si m bteau, ca s
Iie prezentate toate rnile pe care durerea le-a lucrat asupra
lui si, mai mult dect att, pentru a Iace evident schimbarea
acestor rni n binecuvntare, pace si bucurie, prin lucrarea
Dumnezeiescului Har.
n vremea aceea, dup operaie, am cunoscut un
mare om de stiin, umanist, pe doctorul Howard Rask,
proIesor la Universitatea din New York, la catedra de
Medicin-Fizic de recuperare a invalizilor, care, vzndu-
m decepionat, pe un ton rugtor mi-a zis: ,Te rog, Stavros,
roag-te lui Dumnezeu. Roag-te nencetat! F-o, te rog,
pentru mine, chiar dac tu nu crezi n El...
Am plecat tulburat, gndindu-m n sinea mea: ,Ce
ironie... Eu am venit n America pentru a m vindeca, iar
medicul american m trimite la DUMNEZEU! Seara, n
patul meu, m gndeam si ziceam: ,Dar de ce insist att de
mult acest om s merg s-L gsesc pe Dumnezeu? Cine L-a
vzut pe Dumnezeu? Cum voi putea intra n legtur cu El?
Oare e usor acest lucru? Si ncep s-mi cercetez si s-mi
examinez gndirea: ,Cine este Dumnezeu? Si ore n sir mi
chinuiam mintea cu astIel de ntrebri, asteptnd un rspuns
care, Iireste, n-a venit. Ceasuri ntregi m chinuiam cu
aceste gnduri si ndoieli, nct, la sIrsit, am suIerit o
zpceal, o inerie n gndire.
ndat ce mintea mea ncepea s cerceteze si s
reIlecteze asupra acestei teme, deodat se oprea si astepta...
Ce astepta? Nu puteam s neleg. Si n timpul uneia din
aceste opriri, o voce puternic a izbucnit dinluntrul meu:
44
,Doamne Dumnezeul meu, vreau s m apropii de Tine, dar
nu stiu cum! Am spus-o att de tare, nct ntreaga mea
Iiin a tresltat si toat puterea mi s-a concentrat n acest
cuvnt: ,VREAU. Acest ,VREAU este un cuvnt mic, dar
cu o semniIicaie Ioarte mare. Felul n care l vom pronuna
are valoare: cldu, cald sau Iierbinte?
Trebuie s ne ncredinm ntreaga noastr voin n
minile Atotputernicului Dumnezeu si atunci El va aciona
ca Dumnezeu, n chip desvrsit, si ne va drui pacea Sa
care ne va cuprinde ntreaga noastr Iiin. Aceasta aveam s-
o neleg mult mai trziu.
Cnd m-am ntors din America, m-am internat la
Asezmntul de Recuperare a Invalizilor, n cartierul ,Palaio
Psihico.
Printre altele, m chinuia nc ntrebarea: ,Cum l
voi gsi pe Dumnezeu? ncepusem deja s cred c acest
,VREAU, pe care I l-am adresat Ziditorului, mi va aduce
rezultatul mult rvnit si, pn la urm, l voi ntilni pe
Dumnezeu. Si, ntr-adevr, am vzut c Domnul drept
rspuns la rugciunea mea a Icut muli pasi spre mine,
pctosul si nevrednicul.
Trecuser suIiciente zile de cnd venisem din
America, cnd, ntr-o diminea, n ziua de 30 mai 1961, si
Icu apariia la Asezmnt un preot btrn, cu barba alb, un
trimis al lui Dumnezeu, si l aud c ntreab: ,Dragii mei,
cine a venit n aceast perioad din strintate? Dup ce i-
au artat patul meu, se apropie de mine si m ntreb: ,Fiul
meu, tu ai venit din strintate? ,Da, printe, i rspund.
Iar el mi ntinde mna. ,Dar minile mele, i spun eu, ,snt
paralizate. Nu pot s le ridic. ,Si picioarele? m ntreb.
,Si picioarele snt la Iel, i zic. ,Preamrit Iie numele lui
Dumnezeu! zice. Eu l priveam cu curiozitate. A nceput
45
atunci s m ntrebe cum am Iost rnit, de unde snt si altele.
Creznd c m ntreab din simpl curiozitate si, ntruct
voiam s nceteze acest interogatoriu, i zic: ,Printe, pe
cine cutai? Spunei-mi ca s v pot ajuta. ,Nu caut pe
nimeni altcineva, Iiule! Pentru tine am venit... ,Pentru
mine? Dar, printe, i zic, ,dac ai venit pentru mine, luai
loc pe scaun si spunei-mi ce dorii.
ntr-adevr, a luat loc si mi-a zis: ,Fiule, s Iii Iericit
c te aIli n acest loc... L-am privit cu mirare si i-am
rspuns: ,Cum s Iiu Iericit, printe, ct vreme snt
invalid?... Da, Iiule, ns acum esti aproape de Dumnezeu.
Ai Iost departe de El, dar Iii ncredinat c El te iubeste. Si
ia aminte, s nu crtesti niciodat mpotriva Lui, pentru c
nu stii ce i-a rezervat pn la sIrsitul vieii tale. ntotdeauna
s-i ndrepi ndejdea ctre El. ,Eh, cuvinte printesti de
mngiere, mi ziceam n sinea mea. Dar au Iost cuvinte
proIetice care s-au adeverit dup 10 ani.
Cnd s-a ridicat s plece, l-am ntrebat: ,Dar, printe,
nu-mi spui cine esti? ,Da, rspunse, ,m numesc Filotei
Zervakos si snt stareul Mnstirii Logovardas din Paros.
,Si cine te-a trimis la mine? l ntreb. A zmbit cu modestie
si cu zmbetul pe buze mi spuse: ,De orice vei avea nevoie,
Iiul meu, scrie-mi si eu te voi ajuta. M-a binecuvntat, m-a
salutat si s-a ntors s plece. ,O ultim ntrebare, printe! i
strig. ,Este greu s se apropie cineva de Dumnezeu? ,Ah,
Iiul meu, pe ct i se pare de greu, pe att e de usor. E
suIicient s-o doresti, s crezi si s te rogi pentru asta.
Mrturisirea si SInta mprtsanie snt prima treapt. Snt
grele acestea, Iiul meu? ,Dac snt numai acestea, este
Ioarte usor, i rspund. I-am mulumit si a plecat.
La cteva luni dup mrturisirea mea sincer, l-am
rugat pe printele Filotei s mergem mpreun la SIntul
46
Nectarie s ne rugm, acesta ntrindu-m n suIerina mea.
Ne-am dus la Eghina si, ntruct am urcat la biserica
SIntului, a rostit Paraclisul, pe care l-am ascultat cu adnc
emoie si piosenie. Credeam c m aIlu n cer si c
Dumnezeu se aprorie de mine, iar acesta m-a Icut s simt o
usurare, ca ceva care a plecat si care, pn atunci, mi
ngreunase suIletul. Dup ce s-a treminat Paraclisul, aIlndu-
m nc n biseric, s-a apropiat de mine o doamn si m-a
ntrebat: ,Cine era cellalt preot din biseric care a Icut
paraclisul? ,Cine altul, printele Filotei a Iost, i rspund.
,Nu despre printele Filotei v ntreb, ci despre cellalt,
mi spuse iarsi. Si, ntruct eu susineam c am vzut doar
pe printele Filotei, iar doamna aceea insista c a luat parte
la Paraclis si alt preot, l-am ntrebat pe printele Filotei
dac, ntr-adevr, a mai Iost si un alt preot. Iar el, adresndu-
se Iemeii, o ntreb: ,L-ai vzut? ,Sigur c l-am vzut,
printe. ,Ce Icea?, continu printele. ,Binecuvnta,
rspunse aceasta. ,SIntul Nectarie a Iost, Iiul meu!
Ascultnd acestea cu uimire, l ntreb si eu, la rndul meu, pe
printele Filotei: ,SIinia voastr l-ai vzut, printe?
,Sigur c l-am vzut! mi rspunse, ,Si mi-a vorbit despre
tine. O nou tulburare n suIletul meu, o nou zguduire...
SuIletul mi s-a umplut de o Iericire deosebit, de o bucurie
tainic pe care nu pot s-o explic n cuvinte.
Cnd m-am ntors la Asezmnt, nu m mai preocupa
invaliditatea mea, ci minunea. Omul, de cele mai multe ori,
cere restabilirea sntii trupesti, n timp ce Dumnezeu, ca
Atotstiutor, i druieste mntuirea suIletului care este inIinit
mai preioas dect sntatea trupului. Ca s ajungem la
nsntosirea trupeasc, este necesar ca, mai nti, minunea
s se ntmple nluntrul nostru. Adic, mai nti trebuie s
47
ne lepdm de omul cel vechi si s ne mbrcm n omul cel
nou.
Din ziua aceea, am nceput s m simt ca si ceilali
oameni care snt sntosi trupeste. Simeam c nluntrul
meu se aIl o mare putere. ns cnd am revenit la sanatoriu
(Asezmnt) si am vzut din nou pe acei invalizi disperai,
pe chipul crora se putea citi sentimentul prsirii si uitrii,
cum si trau neIericirea unul lng cellalt, m-a cuprins o
mhnire inimaginabil.
Ah! Ct as mai vrea ca si acesti semeni ai mei
ndurerai s ncerce acea emoie si tulburare pe care am
simit-o eu acolo, n Eghina, n biserica SIntului Nectarie!
Dup aceea, vizitele mele la SIntul Nectarie, la
Eghina, au Iost mai dese. Cnd cu printele Filotei, cnd cu
rudele mele. Devenise deja o necesitate vital s vizitez
mnstirea si s m rog SIntului. De Iiecare dat cnd l
vizitam, i ceream s mijloceasc la Domnul s-mi druiasc
nu sntatea ntreag, ci doar o mn, ca s pot alunga
mustele si narii de pe Irunte, care m torturau att de mult
si trebuia s-i rabd. Dup aceea, cnd reveneam la sanatoriu,
m simeam Ioarte ntrit suIleteste. ns, n timp ce
sntatea mea suIleteasc o ducea tot mai bine, cea
trupeasc mi se tot nrutea.
n 1969, am suIerit o tromboIlebit. Am Icut o mic
operaie la clciul piciorului drept si am stat un timp n
ghips. Atunci a venit un teleIon de la printele duhovnic,
ntrebndu-m dac voiam s mergem mpreun la Eghina s
ne rugm SIntului. Cu toate c m aIlam n aceast situaie,
n-am pregetat o clip s merg mpreun cu el ca s m rog.
Credina n puterea rugciunii prinsese deja rdcini
nluntrul Iiinei mele si nimic nu m putea mpiedica s
exploatez Iiecare prilej.
48
Am mers mpreun cu printele Filotei, cu printele
Leontie, cu mama, cu Iratele meu si cu cei doi militari care
m ajutau. Era srbtoarea SIinilor Prini.
Dup ce ne-am mprtsit cu toii n timpul SIintei
Liturghii, deodat mi-a venit o dorin puternic s m
nchin la moastele SIntului si am rugat pe printele Filotei
s cear stareei s sprijine sIintele moaste pe picioarele
mele paralizate. Ceream acest lucru pentru c niciodat nu
m-am putut ridica de jos ca s m nchin la moastele
SIntului, din cauza unei Iracturi n trupul meu
(inIlexibilitate)...
Atunci m-au ajutat bieii si mi-am nlat minile
deasupra moastelor. M-am zguduit. Tremuram tot. Am
simit c mbrisam SIntul ntreg, iar nu o bucic de
moaste... Si, deodat, au iesit dinluntrul meu aceste cuvinte
spontane: ,SIinte, n-am venit s-i cer nimic astzi, ci am
venit s m oIer pe mine nsumi, ntreg, lui Hristos. Tu stii
ce trebuie s-mi dai. Dac nu trebuie s-mi dai nimic,
nvredniceste-m s devin un ostas al lui Hristos, nct s Iiu
un motiv ca numele Lui s Iie preamrit n orice loc m-as
aIla, drept sau invalid, si arat-mi, SIinte, c asculi
rugciunea mea, ca s m ntresc n suIerina mea.
Aceasta a Iost toat rugciunea. Am plecat mulumit
si Ioarte linistit. O pace imens mi-a umplut suIletul. Eram
sigur deja c minunea va veni, pot s spun c am asteptat-o.
Am asteptat n Iiecare clip o mn nevzut care s m
ridice... Si dup 10 zile de la ultima mea nchinare la
Eghina, pe cnd m pregteam, ca n Iiecare diminea, ca s
mi Iac exerciiile mele obisnuite, deodat am simit c ceva
s-a desprins inluntrul meu, ca si cum eram legat si Iusesem
eliberat de legturi; si, nu numai asta, dar am simit nevoia
s m ridic eu singur. Am strigat atunci pe biei, pe
49
inIirmierul Dimitrie Shortsanitis si soIerul Ioan Hatzakis, si
le-am spus: ,Biei, ajutai-m s ncerc s m ridic singur,
Ir proteze. (n Iiecare diminea mi puneau proteze
mecanice speciale, ca s-mi ntreasc picioarele).
,Dar vei cdea! mi spun bieii. ,Nu!, le rspund,
,M voi ridica singur. Vreau doar s m ajutai puin.
Ezitau, dar pentru c vedeau c insist, m-au ridicat...
Si... O, MINUNE!!!... Vd c stau drept si genunchii
mei nu se mai ndoaie ca altdat...Vreau dup aceea s-mi
deschid picioarele ca s umblu, ns, credei-m, uitasem
cum pseste omul. Cei de Ia m priveau uluii si-mi spun
s-mi duc mai nti un picior n Ia, apoi pe cellalt. ncerc
si vd c merge. Cu nici un chip nu pot s v transpun n
postura mea psihologic din acel moment si s v transmit
zbuciumul meu sau s v explic dorina si puterea care m
mpingeau s-mi misc picioarele odat cu primii pasi, Ir s
m tem c voi cdea si mi le voi Irnge.
Dar cine poate s descrie bucuria mea atunci cnd am
vzut c m-am ridicat si am si psit Ir ajutor?! Aceasta v
las pe dumneavoastr s vi-o imaginai.
Cel dinti gnd care mi-a venit n minte n clipa aceea
a Iost s-mi ndrept primii mei pasi spre bisericua
Asezmntului si s-i dedic Multmilostivului nostru
Dumnezeu, n semn de recunostin. Nu aveam nimic
altceva ca s-I oIer. n continuare, am chemat pe medicii
Asezmntului, Dimitrie Mouroulis si Ioan Konstandakis, pe
surorile inIirmiere si pe cei de la secia de Iizioterapie,
Christos Christopoulos, Dimitrie Tsinganos, Gheorghe
Anagnostakis, Panagiotis Bakouros etc, si le-am pus
ntrebarea: ,Credei c este posobil s umblu cndva? Stiu c
am paralizie complet, atroIierea muschilor si mai multe
50
aIeciuni. Dar, n poIida tuturor acestora, as vrea s-mi
spunei dac voi putea s m ridic vreodat.
Lu cuvntul doctorul Mouroulis, ortopedist, si-mi
spuse: ,Noi stim c esti invalid trupeste, nu si intelectual.
Prin urmare, ntruct si cunosti situaia, pentru ce ne ntrebi?
Nu, domnule Kalkandis, nu vei putea merge! Atunci i
ntreb si pe ceilali: ,Dumneavoastr, domnule
Kostandakis? ,Din neIericire, nu! ,Dvs, domnilor de la
Iizioterapie, doamnelor si domnilor? Toi au rspuns n
sens negativ. ,ns eu, domnilor, v spun sincer c pot s m
ridic, s stau drept si s umblu. Unul dintre ei m ntreb:
,Pe ce te bizui de spui toate acestea? ,Pe Dumnezeu si
numai pe El, le rspund, ,m bizui pe dragostea lui
Dumnezeu ,Te vei ridica acum?am Iost din nou ntrebat.
,Pentru dumneavoastr m voi ridica mine. Doresc s dedic
primii mei pasi lui Dumnezeu: Cu aceste cuvinte am plecat.
Am spus bieilor s nu spun nimnui nimic.
Dup prnz, am chemat pe toi bolnavii n biseric s
vad minunea si acolo le-am comunicat c a venit timpul s
umblu si c trebuie s aib credin Iierbinte si ncredere
total n Dumnezeu, iar ntr-o zi anume, mai devreme sau
mai trziu, va veni si rndul lor, deoarece Dumnezeu nu este
asemenea oamenilor, s Iac discriminare. ,Nu snt eu cel
mai bun dintre dumneavoastr, am continuat, ,dar
judecile lui Dumnezeu snt necercetate.
Printre cei de Ia, soseste la un moment dat
printele Thiseus, parohul Asezmntului, si ne ntreab:
,Ce se ntmpl Iiilor, ce asteptai? ,Printe, i spun, ,a
sosit ceasul s umblu. ,Slav Domnului! mi spuse el.
,Astzi este ajunul praznicului SIinilor doctori Ir de
argini. ,Cu att mai bine, i rspund. Apoi mi d si srut
icoana SIinilor doctori Ir de argini. M apuc de brae,
51
m ridic si ncep s umblu drept prin bisericu, cntnd cu
lacrimi n ochi: ,Cine este DUMNEZEU mare ca
Dumnezeul nostru...? Ce clip a Iost aceasta...! Toi
invalizii au nceput s plng si s strige cu putere: ,Si noi,
Doamne, vrem s umblm astIel, ajut-ne! A Iost ceva
cutremurtor, care nu poate Ii descris. Cu ct putere
suIleteasc, toi mpreun, plngnd, am Icut paraclis si am
preamrit pe Domnul cerului si al pmntului...
Dup cum v dai seama, dup aceea, cei care m-au
vzut, au rmas Ir glas. Si acum, cei care stau nc departe
de Dumnezeu, bizuindu-se doar pe opiniile lor stiiniIice,
cnd m vd cum umblu, cum misc minile, cum conduc
masina si cum Iac canotaj, toi acestia rmn uluii, ridicnd
din umeri.
As vrea s v aduc la cunostin Iactorii care m-au
ajutat s m ridic: credina mea n Dumnezeu tovarsul
plin de aIeciune al omului, durerea, iubirea lucrtoare prin
Iapte si rugciunile duhovnicului meu, printele Filotei, si
ale mamei mele.
Mare este slava Ta, Doamne, c ne trimii durerea si
suIerina pentru a ne cluzi pe drumul cel bun... Ce mare
bineIacere mi-a adus durerea n toi acesti ani ct am avut-o
tovars. Dac nu aveam aceast durere, nu m-as Ii ntors la
Dumnezeu. Omul cel vechi mi coplesise suIletul, cu tot ce
aveam n mine. Dar, Atotbunul Dumnezeu, cu iubirea Sa
nemrginit, a trimis aceast mare suIerin care m-a ajutat
s gsesc adevratul sens al vieii, sens pe care n uitasem cu
desvrsire. Iat marea semniIicaie a durerii. Fericii cei ce
o suport cu rbdare, cci vor aIla LUMINA care este
HRISTOS.
Hristos se aIl totdeauna aproape de noi, lng noi,
gata s ne ajute. Este suIicient s-L chemm.
52
Numai Hristos este Lumina lumii, Adevrul si Viaa.
Domnul ne avertizeaz: ,n lume necazuri vei avea, dar,
ndrznii, Eu am biruit lumea.
Necazul de tot Ielul, boala, srcia, marginalizarea
sensibilizeaz inima, ndemnnd-o spre rugciune. Ne
conduc spre pocin si spre mrturisirea pcatelor, pun la
ncercare rbdarea si dragostea si-l ajut pe om s
progreseze din punct de vedere moral si duhovnicesc.
* * *
Mai trziu, pe data de 12 decembrie 1971, printele
Filotei scria printre altele si cele ce urmeaz: ,Minunea
vindecrii absolute a domnului Stavros Kalkandis se
datoreaz, desigur, SIntului Nectarie Taumaturgul, dar si
credinei bolnavului. Dac acesta nu credea si nu se nIisa
cu credin la Taina Mrturisirii, nu s-ar Ii vindecat
suIleteste. Si iarsi, dac nu se prezenta cu credin la
sIintele moaste ale SIntului, cernd tmduire, nu s-ar Ii
vindecat, ci ar Ii rmas si pe mai departe paralizat, ar Ii
murit nevindecat si nu s-ar Ii mntuit, ,cci Ir credin este
nu neputin s se mntuiasc cineva, spune marele Apostol
Pavel.
Aceast minune a uluit pe toi cei care il stiau nainte
paralizat, iar acum l vedeau sntos. A uluit pe muli care
auziser despre ea, chiar si pe medici, care considerau boala
incurabil, necunoscnd si necreznd c ,cele ce snt cu
neputin la oameni snt cu putin la Dumnezeu si c
,unde vrea Dumnezeu se biruieste rnduiala Iirii. Minunat
este Dumnezeu ntru SIinii Si si ntru SIinii de pe pmnt
s-a preamrit Domnul.
53
Minunile urmeaz credinei. Cnd Domnul nostru Iisus
Hristos a trimis pe ucenicii si n lume, le-a zis: ,Mergei n
toat lumea si propovduii Evanghelia la toat Iptura. Cel
ce va crede si se va boteza, se va mntui, iar cel ce nu va
crede se va osndi. Iar celor ce vor crede, aceste semne le
vor urma: n numele meu demoni vor izgoni, n limbi noi
vor gri, serpi vor lua n mn si, chiar ceva dttor de
moarte de vor bea, nu-i va vtma; peste cei bolnavi si vor
pune minile si se vor Iace sntosi (Marcu 16, 15-18).
S asculte cei puin credinciosi si s prseasc
puina lor credin, cei necredinciosi s-si prseasc
necredina, iar cei neevlaviosi, lipsa de evlavie. S asculte
medicii si s aIle c bolile, dac nu le poate vindeca
medicina, stiina, cunoasterea, nelepciunea sau tehnica, le
vindec credina Iierbinte si desvrsit n Dumnezeu. S
asculte si s cread c ,cele ce la oameni snt cu neputin,
la Dumnezeu snt cu putin si ,unde voieste Dumnezeu, se
biruie rnduiala Iirii.
Ca printe duhovnic, consider c este de datoria mea
ca, asa cum l-am ndrumat pe cel bolnav de paralizie si
care m-a ascultat cu supunere, s-a pocit, s-a mrturisit, a
crezut si s-a vindecat suIleteste si trupeste, tot astIel si pe
voi, ca Iii ai mei duhovnicesti, v rog, v implor si v
avertizez s v grbii a v gsi un duhovnic si s v
mrturisii pcatele cu zdrobire de inim, cu smerenie si cu
cucernicie.
Pocii-v si credei n adevratul Dumnezeu, lund
exemplul celui bolnav de paralizie. Si v inIormez c numai
prin credin, pocin si mrturisirea pcatelor v vei
mntui si v vei nvrednici de mpria Cerurilor.
Ci sntei credinciosi si lipsii de evlavie, Iie c
sntei intelectuali, avocai, doctori, oIieri sau politicieni,
54
ngrijii-v s credei nainte de a veni moartea, cci va veni
ceasul cnd nu vei mai avea n cine ndjdui; si Iacei roade
vrednice de pocin ct timp este ziu, nainte s v ajung
sIrsitul, cci, dac v va gsi moartea n necredin, e-
adevrat c vei crede atunci si v vei poci, dar va Ii prea
trziu, ntruct n iad nu exist pocin.
Ca s v usurez calea spre pocin, spre credin si
mntuire, v ndemn pe toi s v procurai NOUL
TESTAMENT. S nu v par ru s dai civa lei, deoarece,
dac vei cumpra un Nou Testament si l vei citi, rugndu-
v, si vei crede n ceea ce scrie si le vei pune n aplicare,
adic le vei svrsi, atunci, cu siguran, vei cstiga
RAIUL. Gndii-v c putei cumpra Raiul cu civa lei si
v vei mntui suIletele, care valoreaz mai mult dect
ntreaga lume. Vei cstiga mpria Cerurilor de care
ndjduim s ne nvrednicim cu toii, cu harul, cu ndurrile
si cu iubirea de oameni a Domnului si Dumnezeului si
Mntuitorului nostru Iisus Hristos, pentru rugciunile
Preacuratei Maicii Sale, de Dumnezeu Nsctoare si pururea
Fecioarei Maria, ale cinstitului, naintemergtorului si
Boteztorului Ioan, ale sIinilor, slviilor si ntru tot
ludailor Apostoli, ale sIinilor, mriilor si bunilor biruitori
mucenici, mrturisitori si ierarhi, ale SIntului printelui
nostru Nectarie si ale tuturor sIinilor. AMIN.
Printele Filotei Zervakos
55
Epilog
nscriindu-se pe lista celor miluii de Domnul, despre
care SInta Scriptur si SInta Tradiie ne dau suIiciente
mrturii, domnul Stavros Kalkandis (actualmente tritor n
orasul Atena, Grecia) a devenit un zelos apostol al zilelor
noastre, mrturisind, cu toat puterea cuvntului su, binele
pe care i l-a Icut Dumnezeu, aidoma tuturor celor tmduii
de Mntuitorul nostru Iisus Hristos care, nednd ascultare
poruncii Sale de ,a nu spune nimic (Marcu 9, 44), mai
vrtos au povestit cele ntmplate. Scos prin mila lui
Dumnezeu din bezna necredinei, a neles c nu se cuvine a
pune sub obroc lumina dobndit, ci, dimpotriv, ct mai
deslusit si mai cu trie, s mrturiseasc tuturor harul
cobort asupr-i, ce l-a vindecat de boala sa grav, care,
dup stiina omeneasc, era considerat ,incurabil.
Minunea svrsit cu domnul Stavros Kalkandis, prin
mijlocirea SIntului Nectarie din Eghina, ne ncredineaz pe
toi c Multmilostivul nostru Dumnezeu pururea cerceteaz
si miluieste pe cei ce-L caut cu credin.
Fie ca citirea acestei istorisiri minunate s sporeasc
credina, ndejdea si iubirea noastr pentru Dumnezeu si
pentru oameni. Amin.
56
ANEXA 2
ACATISTUL
SIntului Nectarie Taumaturgul
9 NOIEMBRIE
Condacul 1
Pe steaua cea nou si strlucitoare a Ortodoxiei, pe cel ce
este al Bisericii nou zid de aprare, cu bucurie n inimi s l
ludam. Cci slvit Iiind de lucrarea Duhului, izvorste
tmduiri si har bogat. Pentru aceea i strigm: Bucur-te,
Printe Nectarie!
57
Icosul 1
n lume ai trit arhiereule a lui Hristos, Nectarie, dar ducnd
via neprihnit, ai Iost om purttor al bucuriilor celor
ceresti, ca unul care te-ai artat drept, cuvios, de Dumnezeu
inspirat si n toate druit. Pentru aceasta si de la noi auzi
unele ca acestea:
Eu.uI-I., ..1 I1n .nI. :. 1nn1 ..1 .I.u1n.1a1,
Eu.uI-I., ..1 I1n .nI. :1nI I1:111 ..1 uunna1,
Eu.uI-I., +n: nuI1I n1 1n.1..1un11,
Eu.uI-I., ..1 I1n .nI. :. 1n+1n. IuInI.n 1un11,
Eu.uI-I., 1a.n n1 :11n.n1.1 1 n1 1u.II11 ..I.I1,
Eu.uI-I., .nII. uunn.z.1n:. n na11 ..In1 1n.I.I1,
Eu.uI-I., ..1 .nI. . u.11n :11nI I.-n1 nIInI,
Eu.uI-I., ..1 .nI. u. ..1. nnI.I1n1. I.-n1 1.unI,
Eu.uI-I., n .I.u1n.1 I:1nI :II1u.1IanI.,
Eu.uI-I., n1J1a.1IaI n1 LnIu1u1 .u..In1. 1 InI.,
Eu.uI-I., ..1 I1n .nI. E1:.I1.n :. :1+.I.,
Eu.uI-I., ..1 I1n .nI. 1n:u1n 1L1nn :. +.:.1.I.,
Eu.uI-I., PI1nI. A..InI1.
Condacul al 2-lea
nelepciune avnd, Cuvioase, nc din tineree i-ai luminat
suIletul cu raza cea dumnezeiasc si ai urmat strlucirii
poruncilor celor sIinte. De aceea, n virtui naintnd, de mic
copil ai cntat lui Hristos: Aliluia!
58
Icosul al 2-lea
Mergnd n orasul SIntului Constantin, te-ai artat
ndrumtor cu Iric de Dumnezeu, si, hrnindu-te din
nelepciunea cea dumnezeiasc, pe cele sIinte le-ai cercetat
si le-ai aprat. De aceea, cei pe care cu cuvntul tu i-ai
umplut de bucurie sInt i strig astzi unele ca acestea:
Eu.uI-I., +1 n +.n1.1.1,
Eu.uI-I., n..InI n1 nnIIaz1.1,
Eu.uI-I., . u. A1nIu1IaIu1 n.-n1 1a:I II1n1: +1nu..IaI
1un1nnI,
Eu.uI-I., . PI1n11aI ..1aI u1n +..L1n. n1 uInnI,
Eu.uI-I., 1nIIn ..n nau n z1u1I11 .u.IIanI.,
Eu.uI-I., .unun nau 1n1.I1I n E1:.I1.11 uI.I nI1IanI.,
Eu.uI-I., ..1 .. I.-n1 nIInI .n un IInnun11I Ian:I 1n11aI1I,
Eu.uI-I., ..1 .. u. 1n Dunn.z.u n1 1a:I uIu1I,
Eu.uI-I., :I.nun ..n nau n .I.u1n.1 aaIu1u1,
Eu.uI-I., ..1 .. :II1u..I1 1n :1n+n CI.nIaIu1u1,
Eu.uI-I., Iunu1. .L1+.In1:1IaI n1 aIun.11aI ..I.I1,
Eu.uI-I., .L1 n1 :1+1I.1aI +1IIu1 1n.I.I1,
Condacul al 3-lea
Slvita nelepciune ai cutat-o si i-ai dorit-o din tinereile
tale si pe Hristos l-ai rugat cu lacrimi Iierbini ca s te
mpodobeasc cu nalta ei Irumusee. De aceea, Nectarie, cu
credin si plecciune strigi ctre Domnul: Aliluia!
59
Icosul al 3-lea
SuIletul tu s-a bucurat, ca mai demult al marilor Parini
Vasile si Grigorie, cci te-ai dus la Atena s dobndesti
nvtura cea Iolositoare. Pentru aceea, cu bucurie i
cntm si noi unele ca acestea:
Eu.uI-I., 11u n1 1un1n11 ..1.1 ..I.I1,
Eu.uI-I., +1:InI n1 .+1n+1.1 ..1.1 1n.I.I1,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 1u1I u. nn1I11. 1un.I1,
Eu.uI-I., . ..1. :I. 1nuunn.z.1I. n-n1 1n..InI : uaI.I1,
Eu.uI-I., n1nI. uIIIanI. u. Dunn.z.u, 11n u.
1n.1.:uI1 u1+1n.,
Eu.uI-I., .IIun. n1 uunn.z.1.:.u1u1 DuL, 1a.u1 nI1n: n1
.u.II11 .I.I1n.,
Eu.uI-I., ..1 .. +1n 1nI u. nI n1 II1I,
Eu.uI-I., ..1 .. 1n.1.1un.n 1u1 1.11nI n1 zuIaI1I,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 u.:.L1: un :u11.Iu1u1 :I. 1uI1I.n 1u1
HI1:Ia:,
Eu.uI-I., ..1 1n .nI. n 1n11aI1I :+1I1I.n I1n.1u1 1un1na:,
Eu.uI-I., ..1 .nI. .I1 :I1J1n InI. n1 ..1aI .I.u1n.1a1,
Eu.uI-I., :.nIn u. nu1I 11n: n1 ..1aI uunna1,
Condacul al 4-lea
Avnd n tine rvna dumnezeiasc a Cuviosilor Prini, Ir
ncetare i-ai dorit viaa cea ngereasc. De aceea, ai intrat cu
bucurie n Hios n cerescul cin monahal si pe vrsmasul l-ai
lsat pgubit, cntnd nencetat: Aliluia!
60
Icosul al 4-lea
Strigat-ai ctre Arhiereul Cel dintru nlime din toat inima
ta, iar El a auzit rugciunea ta. De aceea, degrab a linistit
apele mrii si Iurtuna a potolit. Vznd acestea, cei care prin
rugciunile tale au Iost salvai i cnt cu mulumire unele
ca acestea:
Eu.uI-I., ..1 .. u. 1n Dunn.z.u n.-n1 1a:I II1n1:
+1nu..IaI,
Eu.uI-I., 1z+aI n.:..nI n1 n1nun11aI,
Eu.uI-I., n1 E1:.I1.11 n:IIu ..1 nau I.n1un1nnI,
Eu.uI-I., . 1n I1nuu1 TuIuIaI 511n11aI n1 1nIInI,
Eu.uI-I., +n: n.I.u1I n1 unIuI11aI ..I.I1,
Eu.uI-I., Iu1n 1n11aI1I n 1.I1.1I.1aI +1IIu1 1n.I.I1,
Eu.uI-I., ..1 .. 1uIIunn nI11 a 11n1I.I1,
Eu.uI-I., . :II1Iu1 Lu11IaI11aI 11 aIa1.I1,
Eu.uI-I., nau1. n1.: n1 1u1 HI1:Ia:,
Eu.uI-I., n1 +1IIu11aI Iu1nnI .u+1a:,
Eu.uI-I., 1uI1IaIu1. u. +1nn uuLa+n1..n:.,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 1a:I I:1I1I .u Iu.uI1n ..I.n:.,
Condacul al 5-lea
La Iel ca SIinii de demult, n aceste vremuri de pe urm te-
ai artat Ierarh SInt si vrednic de cinstire. Cci viaa i-ai
petrecut n acelasi chip cu ei si ai svrsit minuni, izbvindu-
i din necazuri pe cei care strig: Aliluia!
61
Icosul al 5-lea
n ara Egiptului, ca pstor al Pentapolisului, te-ai artat cu
adevrat Arhiereu ntelept, ales si luminat de Dumnezeu,
alergnd spre nvtura lui Hristos precum odinioar Pavel.
De aceea, si cei credinciosi, cunoscnd virtuile tale, cu glas
de bucurie strig unele ca acestea:
Eu.uI-I., n ..I11 nI1I.,
Eu.uI-I., n .+1n+1.1 11I.,
Eu.uI-I., ..1 n:.n.n.n Cu+1a11aI u:I1.1,
Eu.uI-I., auanIn ..n nau n I.a1.1,
Eu.uI-I., +n: n1 I11nu.11 1 I.znuIu1 1uI1I11,
Eu.uI-I., uIIaIu1 .11 1 1z+aI1IaIu1 n11.1,
Eu.uI-I., . E1:.I1.11 I.-n1 nIInI :II1u.1IaI,
Eu.uI-I., . ..1aI .u+1a1 I. nI1 1nuIunIaI,
Eu.uI-I., .L1 n1 II1I11 ..1.1 n.I1Ln1I.,
Eu.uI-I., .nnu.1 n uunn.z.1I11 I1n1I.,
Eu.uI-I., . IL1.I.u u.:+1I1I ..1aI 1nn1I. :1uJ.I1,
Eu.uI-I., .u+1nIIaI n.1nII..uI n1 ..1aI uunn.z.1.I1,
Condacul al 6-lea
Vzut-au crestinii din toat Biserica Egiptului c esti un
adevrat pstor al Evangheliei. Pentru aceea, mulimile
credinciosilor ce ascultau cuvntul nvturii tale gndeau c
au dobndit un nou SInt Printe ce cu putere nva. Si,
mpreun cu tine, nu ncetau s strige Domnului: Aliluia!
62
Icosul al 6-lea
Mai apoi, Cuvioase, ai strlucit si n pmnt elen asemenea
unui nou Apostol, luminnd inimile credinciosilor cu Iocul
sIintelor nvturi si cu razele vieii tale. Pentru aceasta,
Iiind si noi luminai de strlucirea ta, i strigm unele ca
acestea:
Eu.uI-I., 1un1nIaI n1 E1:.I1.11 Dannu1u1,
Eu.uI-I., II1nI1n ..n InI. n nu.+Iu1u1,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 n+uI I1+nn a:Ia111aI,
Eu.uI-I., 1z+aIu1 LnIu1u1 1 n1 +1nu..I11aI,
Eu.uI-I., I.IaI 1nuunn.z.1I n1 .u+1nI.1aI +1.11,
Eu.uI-I., . 11n. u. LnI :1nI an11111. In1., 1n.1.Iu1. n1
..I11,
Eu.uI-I., ..1 .. .uI1 :u11.I.1. u. IaI1n nI1n11aI,
Eu.uI-I., . aIa1.I1 aIn1I11. 1n1n11aI,
Eu.uI-I., nnI. 1n+IaI n1 .I.u1n.1a11aI,
Eu.uI-I., n:..I InI., 1u1 HI1:Ia: uInIaI,
Eu.uI-I., . nu1I. 1:1I. n1 1nuuInI,
Eu.uI-I., . :u11.I.1. :I. HI1:Ia: 1.-n1 1nuI.InI,
Condacul al 7-lea
Mare ntre Ierarhi si nelept ntre nvtori, dar si smerit
ascet al lui Hristos n-ai ncetat a Ii, Cuvioase. Pentru aceea,
ai Iost chemat s Iii printe duhovnicesc al celor ce se
pregteau pentru slujirea preoeasc. Cu ei mpreun te
slvim si strigm: Aliluia!
63
Icosul al 7-lea
Cii dumnezeiesti si norului duhovnicesc ai urmat, cela ce
esti nectar al dreptii si Iruct de via sInt, iar pe noi, la
vreme de strmtoare, nencetat ne-ai izbvit. Pentru aceasta,
suIletele noastre se bucur cnd i cnt ie unele ca acestea:
Eu.uI-I., .InI. n Iu.uI1.1,
Eu.uI-I., nu1.I. n +.n1.1.1,
Eu.uI-I., ..1 .. 1z+aII1 n.1. LnIu1u1,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 ...I1u1I uIn In1nuIu1u1,
Eu.uI-I., I1n+nIn :11n.n1.1 .. n1un1 1nInn u1n 1nu,
Eu.uI-I., :II1u.1I. .. 1un1n.z1 1nIun.I1.u1 ..1 nu1n.,
Eu.uI-I., ..1 .. 1n.uI.1 1nuuI11. ..1aI .Ia1,
Eu.uI-I., ..1 .. Iu.uI1 1n1nn ..1aI .I.u1n.1a1,
Eu.uI-I., :I1J1n n1 uI.InI1IaI11aI,
Eu.uI-I., n1n1.1IaIu1 .I.z111aI,
Eu.uI-I., .u.I.n u.11nIaI11aI,
Eu.uI-I., +1nu..IaIu1 Ia1nn+11aI,
Condacul al 8-lea
Din mila ta cea mare, Printe, izvorsc minuni nemaivzute
care ridic pe cei ce se aIl n durere. De aceea, Ir ncetare
soseste la SInta ta Mnstire mulime de lume cernd
vindecare si izbvire din boli si cntndu-i ne-ncetat:
Aliluia!
64
Icosul al 8-lea
n insula Eghina, SIinte, Mnstirea ta este liman izbvitor.
Aici, suIletele monahiilor le-ai condus duhovniceste spre
mntuire si le-ai ndreptat spre Hristos cu nelepciune.
Pentru acestea, nencetat se vor ruga ctre tine zicnd:
Eu.uI-I., n n1n11 :11nI 1u.InI.,
Eu.uI-I., a..nn u. IIunI.,
Eu.uI-I., .L1 +1u n1 :n.I.n1.1,
Eu.uI-I., I.znuI :11nI n1 .uI1.1,
Eu.uI-I., .nnu.1 n uI1I11 1 .L1+aI n1 n.I1n1I11,
Eu.uI-I., 1a.n n1 +1IIu11aI 1 :nn.IunI n1 .unII11,
Eu.uI-I., . :I. Dunn.z.u .anuu.1 An:I1I.n In,
Eu.uI-I., . IanI uI.I.n 1 I1+nn 1-n1 u: .nIIu .n,
Eu.uI-I., n1 1L1n.1 :II1u.1I +.L.IaI,
Eu.uI-I., . u.InI .I.u1n.1a11aI 1. un1 nJuIaI,
Eu.uI-I., . . nu11 u1n .I1.a1. 1-n1 :n1+nI,
Eu.uI-I., . . nn1IaIu1 1n In:I1n ..n nu1n. 1-n1
nIun.nI,
Condacul al 9-lea
SIintele tale Moaste snt pline de har sInt si de miros de
bun mireasm duhovniceasc. Mirul ce izvorste din ele
bine-nmiresmeaz nu doar SInta ta Mnstire, ci si
ntreaga insul a Eghinei, sIinindu-i pe aceia care nu
nceteaz a striga ctre tine: Aliluia!
65
Icosul al 9-lea
Izvortoare de har si de bogate daruri ceresti snt SIintele
tale Moaste. Prin ele mulime de bolnavi snt vindecati si cei
slbnogi snt ndreptai. De aceea, si noi, mpreun cu
dnsii, strigm unele ca acestea:
Eu.uI-I., :.1uIanI.n +1nu..I11aI,
Eu.uI-I., u.z1.nI.n :u1.I1n.1aI,
Eu.uI-I., ..1 .. u.InI n1.I1 1n nJuIaI,
Eu.uI-I., . 1n +1: :nu 1n .L1 In1n1. I. nI1 IuIuIaI,
Eu.uI-I., 11nI1n .. I1nI.n:. 1uI1I. 1z+aII1,
Eu.uI-I., 11nnn n1 Iu.uI1.1 :u11.I.I1,
Eu.uI-I., . u. 1nIaz1IaIu1 .nn..I . nu11 n1 +1nu..nI,
Eu.uI-I., . u.nan11aI Inn u. nu1I 11n: n1 unI,
Eu.uI-I., ..1 .. +nn1InI.n 1n.1..1un11 1un.I1 n1
1n.nun.L1nI,
Eu.uI-I., . 1n .L1 n1nunnI . .I.u1n.1a1 1-n1 nJuInI,
Eu.uI-I., auanI u. nu1I I. n 1.InIL11aI,
Eu.uI-I., ..1 .. 1un1n.z1 n1nI.n n.I1uIaI11aI,
Condacul al 10-lea
Toi credinciosii care s-au ndulcit din hrana bineIacerilor
tale te numesc ajutor si acoperitor. Cci dintre cei ce te-au
chemat cu credin, niciunul nu a rmas nemngiat de harul
tau. De aceea, toi cu bucurie cnt: Aliluia!
66
Icosul al 10-lea
Vestea minunilor tale, purttorule de Dumnezeu, s-a
rspndit pretutindeni. Iar tu si pe cei de departe degrab i-ai
ajutat si din pericole sau din necazuri i-ai salvat. De aceea,
ctre tine alearg zicnd:
Eu.uI-I., . AnI. n1 1a:I nun1I 1nII. PI1n1,
Eu.uI-I., . 1a. u. .1n:I. n1 1nII. 511n1,
Eu.uI-I., . 1n 1.1 .u ..1 u. u.nu1I .:I1 1uunI,
Eu.uI-I., . 1nII. 511n11 PI1n1 n1 1a:I 1n.ununnI,
Eu.uI-I., II1un1 n1 .I.u1n.1 1 z1u u. nInI. .I.I1n11aI,
Eu.uI-I., 1z+aI n1 LnIu1u1, Iu1nnI.n n..I.u1n.1a11aI,
Eu.uI-I., ..1 .. n. u.:.a.I1 :1n+n nu.+Iu1u1,
Eu.uI-I., ..1 .. ...I1u1.I1 uIn .Ia:u1u1,
Eu.uI-I., Iu.uI1n 1 uI.I.n .I.u1n.1a11aI,
Eu.uI-I., :I1J1nu1 1 1nII1I.n :u11.I.1aI,
Eu.uI-I., ..1 I1n .nI. HI1:Ia: :. :1+.I.,
Eu.uI-I., ..1 I1n .nI. u1n+a1u1 :. :I1I.I.,
Condacul al 11-lea
Noi, cei izbvii sub acopermntul tu, Printe, i nlm
imnuri nenumrate de mulumire. Cci degrab ai venit n
toate necazurile noastre s ne alungi tristeea. De aceea, cu
ajutorul tu, l slvim pe Hristos strignd: Aliluia!
67
Icosul al 11-lea
Cu Ilcrile minunilor tale ai ars zelul demonilor si ai venit
cu osrdie n ajutorul credinciosilor. De suIerine grele Iiind
ei cuprinsi, le-ai stins durerea lor si i-ai vindecat de multime
de boli. Pentru aceea, cu evlavie rostesc unele ca acestea:
Eu.uI-I., +1nu..IaIu1 Ia1nn+11aI,
Eu.uI-I., :n1nn u.nan11aI,
Eu.uI-I., . . ..1 .L1nu11 u. 1I1uI1 1-n1 +1nu..nI,
Eu.uI-I., . . :1Ina1 1-n1 1nuI.InI,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 1nnu11I nn 11nI1n11 :..nI.,
Eu.uI-I., . n1 I1n..u+1nInI 1L1nn .u Iu.1un1
n.1n..InI.,
Eu.uI-I., . I1n I1n. n11n 1u1 Dunn.z.u :. nInI,
Eu.uI-I., ..1 .. :...In n1 aI1I 1 n1 unI 1an1. IanI,
Eu.uI-I., 1z+aIu1 LnIu1u1 n.:..nI,
Eu.uI-I., :I.n .nI. . Ia1 1-n1 1un1nnI,
Eu.uI-I., ..1 .. n1 An:I1I11 1:.u:1I uuLa+n1. I.-n1 nIInI,
Eu.uI-I., . u. 1n nannL11 1nnuI1 nuz1 n.1n..InI,
Condacul al 12-lea
Prin SIintele tale Moaste, Printe, se revars cu bogaie
harul Mngietorului, care asemenea unui izvor nesecat
adap suIletele chinuite si vindec bolile trupesti ale celor ce
strig nencetat ctre Domnul: Aliluia!
Icosul al 12-lea
68
Priveste dintru nlime si nspre noi pctosii, cnd
mpreun cu Cetele ngeresti cni imnul Treimii Celei
ntreit SIinte, si cu milostivirea ta cea mare nu nceta s ne
ajui pe noi, care cu credin strigm ctre tine unele ca
acestea:
Eu.uI-I., 11u n1 5111+I1.1,
Eu.uI-I., :1n+n E1:.I1.11,
Eu.uI-I., n1nuI1n 1L1n.1,
Eu.uI-I., z1IaIu1 11nu.1,
Eu.uI-I., .L1 1 nau.1 u. .u..In1. 1.InIL,
Eu.uI-I., n+z 1 :.nI. .nIIu aI1.. nannL,
Eu.uI-I., 1u..n1Iu1 ..1 nau n1 E1:.I1.11,
Eu.uI-I., unIu1 I1n .nI. :. 1nII.:. .u..In1.11,
Eu.uI-I., ..1 I1n .nI. nI1n11. :. .uI.:.,
Eu.uI-I., . I1n I1n. . Dunn.z.u 11 :1+.:.,
Eu.uI-I., nIIaI n.aIa:1I n1 .I.u1n.1a11aI,
Eu.uI-I., InIn1. n1J1a.1IaI .II. CI.nIaI,
Condacul al 13-lea
O, Preabunule Printe, lumintorul Ortodocsilor, Ierarhule
al lui Hristos, Nectarie! Stnd n Iaa Tronului lui
Dumnezeu, roag-te nencetat pentru iertarea pcatelor
noastre si pentru ntoarcerea noastr spre nIierea harului.
Cci nencetat ctre Mntuitorul strigm: Aliluia!
..:I .anun. :. Ia:I.I. u. II.1 aI1. a1 :. z1.. 1nI1
Icosul 1 (n lume ai trit arhiereule a lui Hristos...) 1
Condacul 1 (Pe steaua cea nou si strlucitoare...) 1 :. 1n..
aIu:Iu1.
69
SIntul Nectarie sIntul iubirii
de
IosiI D. Agapitos
***************************************
FOLOSITI TEXTUL DOAR DACA AVETI CERTITU-
DINEA CA ESTE CONFORM CU ORIGINALUL
ROMANESC. PENTRU ACEASTA PROCURATIVA
LUCRAREA DOAR DE LA PERSOANE DE INCRE-
DERE CARE AU VERIFICAT INTEGRITATEA
TEXTULUI, SAU DESCARCATI-O DE PE SITEUL
http://www.angelIire.com/blues2/carti/
Rugati-va pentru cei ce au trudit la realizarea
acestei versiuni digitale.
**************
APOLOGETICUM
2003
**************

SF Nectarie

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

SF Nectarie

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

IosiI D.

Cntecele si veselia au Iur ns retezate de o

Aceast ntmplare ne-a Iost oIerit de ctre PreaIericitul

You might also like