ngrasaminte chimice

Importanta azotatilor n viata plantelor si n agrotehnica Sarurile acizilor azotici (azotatii) formeaza ngrasaminte n care azotul este continut sub forma de a 12212t1924m zotati, saruri de amoniu si amoniac. Se stie ca o parte din azotul existent n sol este luat de plante si, o alta parte, sub forma de saruri solubile, este antrenat de apele de ploaie sau de apele subterane. De aceea, solul pentru a-si completa rezervele de azot necesare are nevoie de ngrasaminte azotoase. n tara noastra cele mai utilizate ngrasaminte azotoase sunt: nitro-calcarul, azotatul de amoniu, sulfatul de amoniu si n ultimul timp amoniacul lichid. Materiile prime pentru fabricarea ngrasamintelor azotoase sunt: amoniacul si acidul azotic. Nitro-calcarul (calcamon-salpetru) se obtine prin amestecarea mecanica a azotu-lui de amoniu NH4NO3cristalizat, n proportie de 60%, cu calcar CaCo3 din macinat, n proportie de 40%. Nitro-calcarul este ntrebuintat ca ngrasamnt cu azot pentru solurile acide; calcarul neutralizeaza aciditatea solului care ar dauna plantelor si azotatul de amoniu contribuie la dezvoltarea plantelor Azotatul de amoniu NH4NO3 se obtine prin neutralizarea apelor amoniacale de la cocserie cu acid azotic 50-60% sau prin contactul direct dintre amoniacul gazos si solutia diluata de acid azotic, n care amoniacul este introdus sub presiune: NH3+HNO3=NH4NO3. Azotatul de amoniu este o substanta cristalizata, usor solubila n apa, cu gust amarui si foarte higroscopica. Da bune rezultate n toate solurile cu exceptia celor bazice. Sulfatul de amoniu (NH4)2SO4 se prepara astfel: - prin introducerea amoniacului gazos ntr-o solutie de acid sulfuric de concentratie 78,5%: 2NH3+H2SO4=(NH4)2SO4 - prin introducerea amoniacului si a bioxidului de carbon ntr-o suspensie de ghips la 35-400C: CaSO4+2NH3+CO2+nH2O=(NH4)2SO4+CaCO3+(n-1)H2O Sulfatul de amoniu este o substanta solida cristalizata, de culoare alba, foarte solubila n apa. Prezinta avantajul ca nu este higroscopic si, din aceasta cauza, se aglomereaza mai putin.

Amoniacul lichefiat se ntrebuinteaza, n ultimul rnd cu bune rezultate, ca ngrasamnt prin mprastierea directa pe sol cu ajutorul unor autocisternestropitoare. Alte ngrasaminte azotoase valoroase mai sunt: cianamida de calciu si ureea. Cianamida de calciu CaCN2 este cel mai vechi ngrasamnt mineral care se fabrica la noi n tara ; se obtine n cuptorul electric trecnd azot peste carbura de calciu (carbit) la 11000C: CaC2+N2 CaCN2+C Cianamida de calciu este o substanta solida, de culoare alba; de obicei are culoarea cenusie din cauza impuritatilor. Azotul pe care-l contine cianamida de calciu (15%N) l poate ceda solului, deoarece n contact cu apa si sub actiunea unor bacterii din sol ea se descompune conform ecuatiei: CaCN2+3H2=2NH3+CaCO3 Cianamida de calciu neutralizarea soluriloe acide. NH2 NH2 Ureea O=C se obtine industrial din amoniac si dioxid de carbon la 0 temperatura de 130 C si la presiunea de circa 50 atmosfere: NH2 2NH3+CO2 O=C NH2 Ureea este o substanta solida, cristalizata, usor solubila n apa. Ea contine 42-45% azot. n urma colectivizarii, agricultura din Romnia necesita cantitati importante de ngrasamnt cu azot, alaturi de celelalte ngrasaminte chimice, mijloc eficient si sigur pentru marirea productiei agricole. ngrasaminte minerale cu azot se fabrica la Fagaras, Piatra-Neamt (Roznov), Turnu Magurele, Craiova, Trgu Mures. + H2O poate fi utilizata cu succes la

ngrasaminte minerale cu fosfor ngrasamintele cu fosfor ntrebuintate sunt urmatoarele: superfosfatul simplu, superfosfatul concentrat (superfosfatul dublu), precipitatul, zgura si amofosul. Calitatea ngrasamintelor se apreciaza dupa continutul n fosfat calculat n procente de pentoxid de fosfor. Materialele prime necesare fabricarii ngrasamintelor cu fosfat sunt: minereurile naturale care contin fosfor (apatitele, fosforitele), faina de oase si acidul sulfuric. Superfosfatul simplu se fabrica industrial din fosfati naturali (apatite, fosforite), fin macinati, prin tratare cu acid sulfuric. Ca materie prima pentru fabricarea superfosfatului simplu se ntrebuinteaza n general fluor-apatitul. Reactia de descompunere a fluor-apatitului cu acid sulfuric poate fi redata prin urmatoarea ecuatie chimica: 2Ca5[(PO4)3F]+7H2SO4=3Ca(H2PO4)2+7CaSo4+2HF ngrasaminte cu potasiu Potasiul este unul din elementele necesare cresterii si dezvoltarii plantelor. Acestea iau potasiul din sarurile solubile care l contin si care se gasesc n pamnt. Pentru a compensa eventuala lipsa a potasiului din pamnt se folosesc ngrasaminte cu potasiu naturale sau artificiale. Printre acestea se numara: Clorura de potasiu KCl (silvina) se gaseste sub forma de zacaminte la Solikamsk (Rusia),Stassfurth (Germania), n apa oceanelor etc. Se poate obtine din carnalit (MgCl2 * KCl * 6H2O), prin dezvoltarea n apa si cristalizare. Clorura de potasiu este o substanta solida, cristalizata, incolora, solubila n apa. Azotatul de potasiu KNO3 (salpetru de India sau silitra) este o sare de culoare alba, solubila n apa. Se foloseste n amestec cu alte ngrasaminte cu N 2, pentru a regla raportul N/K dupa cerintele plantelor. Este un ngrasamnt agricol pentru plantele care nu suporta Cl2: sfecla de zahar, vita de vie, inul, tutunul, etc.

Un ingrasamant este un produs natural sau de sinteza, mineral sau organic, simplu sau complex, aplicat in sol, pe sol sau pe planta si destinat a completa rezrerva de elemente nutritive a solului pentru asigurarea cresterii normale a plantelor. Ingrasaminte cu potasiu Inca din antichitate se utilizau produse ce contineau potasiu pentru ridicarea fertilitatii. Romanii foloseau cenusa vegetala, care are un continut ridicat de potasiu. De asemenea, gunoiul de grajd utilizat in agricultura din timpuri

foarte vechi, constituie o importanta sursa de potasiu, mai ales daca tinem seama ca in primul an de folosinta, potasiul se consuma 60-70% din total. Ingrasamintele cu potasiu pot fi clasificate in: - saruri potasice brute: silviu, sivinit, carnalit, kainit, polihalit, langbeinit: - saruri potasice prelucrate: clorura de potasiu, sarea potasica si sulfatul de potasiu. Saruri potasice brute Macinate, acestea pot fi folosite direct ca ingrasaminte. Totusi, datorita continutului scazut de potasiu, utilizarea lor ca atare este redusa (1-2%). Servesc insa la obtinerea sarurilor potasice prelucrate. Dupa forma chimica in care se gaseste potasiul, sarurile potasice brute pot fi grupate in: - cloruri; - sulfati; - azotati. Dupa solubilitatea in apa, sarurile potasice brute se impart in : - usor solubile (silvina, kaianitul, carnalitul, glaseritul, leonitul, shnitul); - greu solubile (langbeinitul); - practic insolubile (polihalitul). In Romania se folosesc ceva mai mult sarurile potasico-magneziene de Tazlau, care contin predominant potasiul sub forma de sulfat si doar 26% sub forma de clorura. Acestea contin cca. 8-10% K2O si 8-10% MgO. Saruri potasice prelucrate Clorura de potasiu contine cca. 60-63% K2O. Se prezinta sub forma de cristale de culoare alba, are densitatea de 1,984g/cm3, volumul unei tone fiind de 0,504m3, este solubila in apa si higroscopica, fapt pentru care se aglomereaza si creeaza probleme la aplicare. De aceea, se foloseste mai putin ca atare si mai mult la obtinerea sarii potasice, a ingrasamintelor complexe solide si a ingrasamintelor lichide. Sarea potasica. Continutul de potasiu variaza intre 28-60% K2O. Sarea potasica este un amestec de KCl cu diverse saruri potasice brute macinate, cum sunt silvinitul, carnalitul, kaianitul etc. Se prezinta sub forma de cristale de diferite culori in functie de tipul de saruri potasice brute din amestec. Astfel, printre cristalele de culoare alba de KCl se pot gasi particule de culoare cenusie, rosie sau roz. Sarea potasica este solubila in apa, dar si higroscopica, in special datorita clorurii de sodiu pe care o contine, higroscopicitatea fiind cu atat mai mare cu cat continutul de NaCl este mai mare. In functie de continutul K2O si de proportia componentilor in amestec, se intalnesc trei tipuri de sare potasica: - sare potasica 30%; - sare potasica 40%; - sare potasica 50%. Sarea potasica este un ingrasamant ieftin, fiind de departe cel mai larg folosit ingrasamant cu potasiu, ocupand peste 95% din total. Se utilizeaza, de regula, pentru fertilizarea de baza la toate culturile, cu exceptia celor care nu tolereaza clorul, si pe toate tipurile de sol. Dintre ingrasamintele cu potasiu, sarea potasica este cel mai folosit pentru producerea ingrasamintelor complexe. Sulfatul de K (K2SO4). Ca ingrasamant contine 48-53% K2O si 18% S. Se prezinta sub forma de cristale rombice sau hexagonale, de culoare alba, uneori cenusiu deschis, are densitatea de 2,662g/cm3, iar volumul unei tone este de 0,375m3. Nu este higroscopic, fapt pentru care se poate aplica uniform. Solubilitatea in apa este mai scazuta, ceea ce face ca el sa nu fie utilizat la obtinerea de solutii limpezi de ingrasaminte, dar poate fi folosit in suspensii. Este recomandat la culturile care sunt sensibile la excesul de clor: cartofi, castraveti, capsuni, ceapa, plante ornamentale, pomi fructiferi, salata, tomate, tutun, vita-de-vie. Sulfatul de potasiu este folosit mult la culturi de sera (legume, flori). Poate fi folosit atat la fertilizarea de baza, cat si la semanat sau plantat, ori in cursul vegetatiei. Sulfatul dublu de K si Mg (K2SO4Mg SO4). Contine 22% K2O, 18% MgO si 22% S. Este recomandabil in aceleasi conditii ca si sulfatul de potasiu, pe soluri sau substraturi care necesita si magneziu. Eficienta agronomica si armonizarea folosirii ingrasamintelor cu potasiu in raport cu solul, planta si tehnologia de cultura. Coeficientul mediu de utilizare a K din ingrasaminte, Cu, este de 60%. Eficienta in raport cu solul. Textura si natura mineralelor argiloase sunt unii dintre principalii factori care influenteaza eficienta ingrasamintelor cu K. Pe solurile usoare, nisipoase, si pe cele organice se recomanda aplicarea ingrasamintelor cu K mai aproape de semanat, eventual o fractie din doza in vegetatie. Pe solurile grele, la care deplasarea apei si a potasiului in

adancime pe profil este destul de redusa, este recomandabila aplicarea ingrasamintelor sub aratura adanca de toamna.