Familia si factorii de ordin familial care pot determina inadaptare scolara,esec si devianta comportamentala S-a constatat ca inadaptarea scolara

este una de comportament, att sub aspectul pedagogic instructional al nsusirii sarcinilor de nvatare si realizare a indicatorilor, ct si sub aspectul relational, respectiv dificultatile si nivelul scazut de relationare a elevilor n cauza, cu parintii, profesorii, colegii si nerespectarea regulamentelor, a normelor si valorile care asigura normalitatea vietii, colectivitatii scolare si extrascolare. Familia, matrice de viata fundamentala pentru existenta si formarea personalitatii elevului, ca mediu educativ determinant, dar si ca sursa de dezadaptare scolara si de comportament deviant al elevului, prin factori psihopedagogici, cu efect cauzal negativ. Familia este desigur determinata, n primul rnd prin conditiile economice, materiale, de hrana, mbracaminte, locuinta, de organizarea unui ritm al vietii, de nivel cultural si comportamental, de integrarea sociala prin care si pune desigur amprenta pe existenta si dezvoltarea copilului, a elevului, n mod hotartor. Factorii de ordin psiho-pedagogic, rezultati din familie sunt ntr-o paleta foarte larga si nu exista posibilitatea de a-i cuprinde pe toti cei care determina comportament deviant sau chiar delictual la elevi, oprindu-ne doar asupra unor seturi dintre acesti, si anume: a.).Deficite de climat familial si de structura familiala. Se observa mpartirea acestora n doua: de climat si de structura s functionalitate familiala. Sub aspectul climatului, fiecare familie are o anumita tonalitate, continuitate, armonie, echilibru sau dezechilibru familial; toate acestea avnd ca factor comun un element de afectivitate, care adeseori este inefabil, greu detectabil n mod direct, ca multe alte procese psihice de mare subtilitate, dar care n acelasi timp are o actiune permanenta, profunda si de durata asupra formarii si dezvoltarii personalitatii. Una este plinatatea sau normalitatea afectiva si alta este carenta afectiva, nsotita adeseori de o carenta educativa, care mpreuna dau n mod previzibil efecte nu numai de stagnare sau involutie psiho-somatica, dar si comportamental devianta si delictuala. Carenta afectiva trebuie sa o gndim n formarea, persistenta ei sau discontinuitatile ei, ncepnd cu primele zile de dupa nastere, pna la ncheierea adolescentei cel putin. nca de la mijlocul secolului trecut s-a impus ideea ca sugarul are nevoie de dragoste mai mult dect de prezenta fizica a mamei biologice, astfel ca s-a impus progresiv o notiune noua, cea de carenta afectiva, diferita progresiv de notiunea de carenta maternala prin separare. S-a demonstrat de asemeni cum carentele afective produc inevitabil frustrari, despre care se stie ca determina agresivitatea carenta afectiva sub aspectul sferei nglobeaza toate cazurile de carenta maternala si paternala, inclusiv speciile acestora de: carenta completa (prin absenta sau rupere); carenta relativa (incluznd cazurile n care relatiile cu parintii sunt rare, intermitente sau provizoriu rupte); carente latente, n care prezenta fizica a parintilor este asigurata, nsa fara ca ei sa ofere dragostea de care copilul are nevoie: fie ca ei au o atitudine de respingere activa, cu ostilitate manifestata pentru copil; fie ca ei au o atitudine de respingere mocnita (manifestari de dragoste refulate din cauza unei culpabilitati oedipene inconstiente; indiferenta fata de copil la parinti narcisisti sau depresivi sau absolviti provizoriu de un doliu, etc.).

Pe scurt, carenta afectiva nseamna lipsa sau insuficienta afectiunii. Efectele carentei afective sunt cu att mai grave si mai ireversibile cu ct este mai precoce si mai durabila existenta acesteia. Sigur ca ele se pot clasifica n: efecte pe termen scurt (cum sunt cele descrise de R. Spitz, 1945), cum ar fi hospitalismul, oprirea sau regresia dezvoltarii motorii si psihice (antrennd stagnarea sau scaderea coeficientului de dezvoltare); efecte pe termen lung, multe confirmate din diferite studii anamnestice (din relatari biografice ale adultilor), care confirma nsemnatatea carentelor afective precoce la subiectii ntrziati, schizofrenici, delincventi. Daca luam n seama afectivitatea precoce si efectele distructive ale lipsei acesteia, cu ct ea este mai de timpuriu instaurata se constata ca dincolo de 5 luni de separare de mama apare ospitalismul si se instaleaza perturbatii grave ale personalitatii (inteligenta si afectivitate) copilului. Alte surse de generare a carentei afective sunt uneori fortuite, anume sunt cazuri n care separarea de mediul familial este indispensabila. n asemenea cazuri copilul trebuie pregatit pentru aceasta ncercare, spre a-i risipi, pe ct posibil, anxietatea inevitabila. Trebuinta de a iubi si de a fi iubit nu este mai putin importanta la vrsta adulta. Acceptam ca o valoare orientativa concluziile sub aspectul atitudinii stiintifice pe care trebuie sa o avem privind efectele psihopatologiei ale carentelor afective, concluzii formulate de J. M. Petot (n Doron si Parot 1999, pg. 123) si anume: 1.ca existenta carentelor afective precoce nu este generala n diversele stari patologice si ca nu s-a demonstrat ca la toti subiectii care le-au suportat apar ulterior tulburari psihopatologice; 2.ca pna n prezent nu a fost posibil sa se puna n evidenta o legatura specifica ntr-o anumita forma de carenta afectiva si un anumit tip de tulburare psihopatologica. Fara sa negam necesitatea de a lua n seama concluziile lui Petot, readucem n atentie carte pe care o putem considera reprezentativa, si anume Aspecte ale dezvoltarii afectivitatii feminine Studiu psihopedagogic, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975, scrisa de cercetatoarea si psihologul romn Caterina Bagdasar.

Particularitatile dezvoltarii psihice si fizice a copiilor din Casele de Copii Problema nvatarii si educarii copiilor orfani si copiilor, care au ramas fara tutela parintilor, este strns legata de problemele ocrotirii sanatatii lor, maririi posibilitatilor functionale si de adaptare. Cercetarile unui sir de autori au aratat, ca starea sanatatii copiilor la momentul intrarii n casa de copii este caracterizata prin retinere n dezvoltare fizica la 23 24%, si numai 17% de copii au o dezvoltare fizica armonioasa, ceilalti dizarmonioasa. Majoritatea copiilor sufera de retinere n dezvoltarea psihica; de nedezvoltare generala a vorbirii si alte dereglari. Conform datelor V.V.Corneva, obtinute n rezultatul cercetarii sanatatii si dezvoltarii neuropsihice a copiilor, ce au ramas fara tutela parintilor n comparatie cu copiii din gradinita au fost evidentiate urmatoare: instabilitatea comportamentala la 81,3% de copii institutionalizati ( n comparatie cu 11,6% la copii din gradinita) scaderea memoriei la 83,8% de copii orfani ( n comparatie cu 16,5% de copii care frecventeaza gradinita) scaderea activismului social la 67% de copii orfani (si 10,8% la copii din gradinite) dereglarile comunicarii 47,6% la copiii institutionalizati (8,7% la copiii educati la gradinita).

n asa fel a fost constatata ramnerea n urma a diferitor parametri psihici cu 5 6 ori. Majoritatea copiilor din Casele de copii la vrsta de 7 ani nu au pregatire suficienta pentru nvatarea la scoala, la majoritatea din ei se observa retinerea dezvoltarii activitatilor cognitive, motore si de joc. Necatnd la capacitatile potentiale pastrate, pregatirea de catre scoala nu duce la corectie totala a functiilor ramase n urma, fapt ce nu le permite acestor copii sa se adapteze normal la viata, si ce duce la comportament asocial. Pentru o diagnosticare corecta a statutului psihic a copiilor, ce au ramas fara tutela parintilor avem nevoie de cercetarea factorilor de risc, care duc la orfanitate. Dupa cum arata un sir de cercetari, aproape toti copiii, care au devenit orfani, avnd parintii vii, au fost nedoriti graviditatea era neasteptata pentru mama, iar tatal sau era pomenit de catre mama doar n adeverinta de nastere sau nu era scris deloc; decurgerea sarcinii a fost nsotita de diferite tipuri de patologii, nu era expusa nici posibilitatea consumului alcoolului pe parcursul decurgerii graviditatii, iar n unele cazuri au fost folosite unele mijloace farmacologice pentru ntreruperea ei. n anamneza la majoritatea copiilor cercetati, au fost evidentiati urmatorii factori sociali si biologici: consumul de alcool sistematic a parintilor; ngreunarea psihopatologica; nendeplenirea normelor de igiena n timpul graviditatii, care n mare masura determina caracterul dezvoltarii fizice si psihice viitorului copil; evidentiata n urma cercetarilor stiintifice corelarea dintre nivelul de dezvoltare psihica a copilului si nivelul de studii a parintilor. Poate fi presupus faptul, ca n conditia combinarii premiselor negative mentionate mai sus, copiii sunt dispusi unui nalt nivel de risc n ceea ce priveste aparitia dereglarilor de ordin psihic. Dupa cum arata experienta, dobndita n tari diferite, copiii orfani intra n grupe de risc dupa diferite dereglari n dezvoltarea psihica si fizica. Conform datelor acordate de casele de copii, aproximativ 90% din ntreg contingent de copii, ntrzie n dezvoltarea psiho fiziologica, aproape la toti copiii orfani se observa retinerea n dezvoltarea sferelor psihomotora si verbala. Cercetarea de ordin sociologic a cauzelor orfanitatii, care a fost petrecuta n casele de copii, a aratat ca aproape 3% de copii apartin asa numitei grupe de copii lepadati. Aproximativ 60% de parinti motiveaza cauza dezicerii de copil prin lipsa conditiilor pentru educarea lui; 60% de copii, care au nimerit n casele de copii au numai mama, adica copilul este rezultatul unei relatii extraconjugale. Unele mame tinere, dezicndu se de copil, motiveaza faptul prin lipsa sentimentului matern; aproximativ 30% de copii sunt de la parinti alcoolici. ntrzierea n dezvoltarea fizica si intelectuala a acestor copii des se agraveaza prin dereglari n sfera emotional volitiva si comportament. Aceste probleme apar din cauza sistemului educarii copiilor, transferurilor dese dintr-o institutie n alta, fapt ce se caracterizeaza prin despartirea cu colectivele pedagogice si de copii, frati/surori. n structura mbolnavirilor copiilor orfani 1 loc l ocupa bolile neuropsihice (34 77%), 2 loc patologia aparatului locomotor (>40%), 3-lea dereglarile vazului si patologia organelor respiratoare (23 30%). Ereditatea, factorii biologici si sociali nefavorabili reprezinta cauzele diferitor devieri n dezvoltarea copiilor institutionalizati. Numarul copiilor orfani cu dereglari n dezvoltare, conform datelor diferitor autori este de 70 80%; cel mai des dereglarile sunt prezente n forma retinerii n dezvoltarea psihica si nivel jos a inteligentei. Copiilor cu retinere n dezvoltarea psihica (RDP) se caracterizeaza printr-o simptomatologie clinica ngreunata, provocata att de caracterul leziunilor organice a sistemului nervos central, ct si de conditiile specifice de organizare a vietii si asistentei medicale n copilaria frageda. Multi dintre copii cu astfel de patologie nimeresc la evidenta medicului psihiatru din cauza manifestarii sindromului excitarii psihomotore si dereglarilor de natura nevrotica sau psihopatica, ceea ce la rndul sau lasa o amprenta asupra starii somatovegetative generale.

Analiza particularitatilor psihologice a copiilor cu RDP duce la evidentierea pasivitatii intelectuale, volum redus de cunostinte si reprezentari asupra lumii nconjuratoare, ntrziere n formarea operatiilor mintale, subdezvoltarea tuturor partilor vorbirii, gatinta permanenta pentru conflict, incapacitatea de a rezolva situatiile tensionate, autocritica scazuta, dependenta marita a comportamentului de situatie, nivel jos de reglare volitiva. Cercetarea factorilor sociali, care stau la baza reactiei copiilor orfani cu RDP, de vrsta prescolara, arata faptul ca complexitatea adaptarii sociale a copilului n conditiile institutiei este conditionat att de experienta vietii sale la orfelinat ct si de particularitatile de ordin clinico psihologic, care caracterizeaza RDP. n asa fel copiii din casele de copii n afara de problemele legate de faptul ca sunt lipsiti de tutela parintilor si sunt orfani, au si probleme n dezvoltarea fizica si psihica, de cele mai dese ori ele sunt de ordin psihic, ceea ce reprezinta unele dificultati n reabilitarea lor sociala.

Educabilitatea
1.CONCEPTUL

Factorii
DE

devenirii

fiintei

umane
EDUCABILITATE

Caracteristica esentiala a fiintei umane si categorie pedagogica distincta, educabilitatea s-a bucurat de atentia majoritatii cercetatorilor din domeniul stiintelor educatiei, fiind definta drept :capacitatea omului de a fi receptiv la influente educative si de a realiza, pe aceasta cale, acumulari progresive concretizate in diferite structuri de personalitate." ansamblul posibilitatilor de a influenta cu mijloace educative formarea personalitatii fiecarui individ uman, in limitele psihogenetice ale speciei noastre si a particularitatilor innascute care confera fiecaruia individualitatea sa genetica."

capacitatea insului uman de a fi educat, de a se lasa supus actiunii educationale, de a beneficia de ea, in forma dezvoltarii sale fizice, psihice, comportamentale.

Dupa ce am dat aceste definitii, retinem faptul ca indiferent de multitudinea modalitatilor de definire, educabilitatea reprezinta o insusire specifica fiintei umane. In acest sens Kant sustinea, ca singur omul este educabil, pentru ca poarta in el posibilitatea dea fi altul decat este. El este perfectibil si perfectibilitatea este conditia sine qua non a educatiei.

Progresele inregistrate in domeniul cercetarilor biologice si psihologice pe la jumatatea secolului trecut au determinat majoritatea psihopedagogilor sa-si concentreze atentia asupra factorilor care contribuie la formarea si dezvoltarea fiintei umane, la devenirea ei din stadiul de fiinta biologica, in cel de fiinta sociala: -ereditatea, -mediul, -educatia. Deosebirea dintre specialisti a constat in acceptarea sau accentuarea unui anumit factor sau al altuia. 2. TEORII PRIVIND EDUCABILITATEA : ESENTA, MECANISME, LIMITE

Pe terenul educabilitatii fiintei umane s-au confruntat diferite pozitii de gandire pedagogica, avand drept criteriu de departajare accentuarea pana la absolutizare a rolului unui factor in detrimentul altuia in formarea

personalitatii In -teoriile -teoriile functie de orientarea lor, au aparut

omului. : ereditariste ambientaliste

Contradictiile fundamentale dintre ereditarist si ambientalism au determinat specialistii sa adopte o a treia orientare -teoria dublei determinari :