Curs Foc

Conf. dr. ing. Raul Zaharia Calculul structurilor la actiunea focului.
Partea a I-a: Eurocoduri

________________________________________________________________________________
I-1
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMISOARA
FACULTATEA DE CONSTRUCTII
CURS MASTER AN I SEM.II
CALCULUL STRUCTURILOR LA ACTIUNEA FOCULUI
PARTEA I
TEORIE
Titular disciplina: Conf. Dr. Ing. Raul ZAHARIA
Capitolul 1 - INTRODUCERE
1.1 Legatura intre diversele Eurocoduri
Eurocodurile structurale sunt un set de standarde pentru determinarea actiunilor si pentru calculul
la stari limita ultime si de exploatare a constructiilor.
- Eurocode 0 defineste regulile generale pentru proiectarea la stari limita (principiul de baza al
Eurocodurilor).
- Eurocode 1 ofera valorile de calcul a actiunilor.
- Urmeaza Eurocodurile referitoare la proiectarea structurilor realizate din diferite materiale:
Eurocode 2 pentru structuri din beton, Eurocode 3 pentru structuri metalice, Eurocode 4 pentru
structuri mixte otel-beton, Eurocode 5 pentru structuri din lemn, Eurocode 6 pentru zidarie si
Eurocode 9 pentru structuri din aluminiu.
- Eurocode 7 este dedicat proiectarii fundatiilor, iar Eurocode 8 proiectarii antiseismice.
Fiecare dintre Eurocoduri este desemnat printr-un numar in clasificarea CEN (Comite
Europeen de Normalisation), incepand cu 1990 pentru Eurocode 0, pana la 1999 pentru Eurocode
9. Cu exceptia bazelor proiectarii, proiectarii fundatiilor si proiectarii antiseismice, fiecare
Eurocode este alcatuit din mai multe parti, incluzand partea 1-1 care acopera regulile generale
pentru proiectare la temperatura normala, respectiv partea 1-2 care acopera proiectarea in situatia
de incendiu (la actiunea temperaturilor inalte). Tabelul 1-1 ofera o lista a diverselor Eurocoduri, iar
Fig. 1-1 (Gulvanessian et al. 2002), sintetizeaza legatura intre aceste documente.
Tabel 1-1 : Lista Eurocodurilor
Eurocode
La temperaturi
normale
In situatia de
incendiu
0 : Bazele proiectarii EN 1990 -
1 : Actiuni EN 1991-1-1 EN 1991-1-2
2 : Structuri din beton EN 1992-1-1 EN 1992-1-2
3 : Structuri din otel EN 1993-1-1 EN 1993-1-2
4 : Structuri mixte otel-beton EN 1994-1-1 EN 1994-1-2
5 : Structuri din lemn EN 1995-1-1 EN 1995-1-2
6 : Structuri din zidarie EN 1996-1-1 EN 1996-1-2
7 : Proiectarea fundatiilor EN 1997 -
8 : Rezistenta la seism EN 1998 -
9 : Structuri din aluminiu EN 1999-1-1 EN 1999-1-2
Conf. dr. ing. Raul Zaharia Calculul structurilor la actiunea focului. Partea a I-a: Eurocoduri
________________________________________________________________________________
I-2
EN1990
EN 1991
EN1992 EN 1993 EN 1994
EN 1995 EN1996 EN1999
EN 1997 EN1998
Structural safety,
serviceability and
durability
Actions on structures
Design and detailing
Geotechnical and
seismic design
Figura 1-1 : Legatura intre diversele Eurocoduri
Deoarece aceast curs se refera la structuri solicitate la actiunea focului, orice referinta la un
standard (Eurocode) fara alta mentiune suplimentara va presupune referirea la partea 1-2.
1.2 Scopul Eurocode x 1.2
Eurocodurile de calcul la actiunea focului nu se refera (cu mici exceptii) la capacitatea de izolare
sau de integritate a elementelor de separare (criteriile E si I). Daca, spre exemplu, un perete de
compartimentare este alcatuit din panouri sandwich, nu este posibil sa se calculeze comportarea la
actiunea focului. Comportamentul unui astfel de element include mai multe fenomene complexe,
care nu pot fi prezise cu acuratete, cum sunt miscarile materialului izolant care creeaza straturi de
aer intre acesta si panourile metalice, deformatiile mari ale tablei metalice, influenta locala a
elementelor de prindere, etc. Acest tip de elemente trebuie sa fie testate experimental.
Eurocodurile trateaza capacitatea portanta a elementelor si structurilor, adica rezistenta mecanica
(criteriul R) oferind informatii care permit sa se calculeze daca si cat timp o structura este capabila
sa reziste la incarcarile existente in cazul actiunii focului.
Proiectarea este astfel efectuata la starea limita ultima.
Strict vorbind, nu exista mentionat in mod explicit in standarde nici un criteriu de
deformatie, cum ar fi, spre exemplu, o limita egala cu 1/30 din deschidere pentru o grinda simplu
rezemata, asa cum este data in diferitele standarde pentru incercari experimentale. O verificare la
starea limita a exploatarii normale trebuie efectuata, totusi, in urmatoarele doua cazuri:
1. Atunci cand mijloacele de protectie isi pot pierde eficienta in cazul in care exista deformatii
excesive ale elementului pe care il protejeaza.
2. Atunci cand elementele de compartimentare (spre exemplu pereti), care sprijina pe elemente
structurale sau sunt situate sub elemente structurale, pot suferi deformatii excesive in urma
deformarii acestor elemente.
Exista doua exceptii care permit sa nu fie luate in considerare criteriile de deformatie, cate una
pentru fiecare dintre cazurile mentionate mai sus:
1. Daca eficienta mijloacelor de protectie a fost evaluata utilizand procedurile de testare date in
EN 13381-1, EN13381-2, sau EN13381-4, dupa caz. Motivul este ca aceste proceduri de
________________________________________________________________________________
I-3
testare implica cel putin un test pe un element incarcat si efectul eventualelor deformatii ale
elementului respectiv au fost luate in considerare in mod implicit.
2. Elementul de separare indeplineste criteriile de deformabilitate in conditiile expunerii la un foc
nominal. Motivul este ca un foc nominal reprezinta un caz arbitrar de expunere la foc, care
permite compararea diverselor sisteme constructive. Avand in vedere ca nu este o reprezentare
a situatiei care poate sa apara in cazul unui incendiu real, nu ar fi logic sa se incerce estimarea
deformatiilor elementelor structurale si sa se compare cu limitele impuse.
O verificare a deplasarilor structurii sub actiunea temperaturilor inalte trebuie deasemenea
efectuata, atunci cand exista pericolul ca elementul sau structura sa cada de pe reazeme, in urma
unor deplasari excesive.
Modelele de calcul avansat, ofera in mod automat deplasarile structurii sub actiunea
temperaturilor inalte, care pot fi comparate in orice moment cu limitele impuse. Este de subliniat
insa, inca o data, ca Eurocodurile nu ofera nici un criteriu de deformatie care sa poata fi utilizat.
Atunci cand astfel de limite se impun, proiectantul va trebui sa cada de acord, din acest punct de
vedere, cu beneficiarul sau cu autoritatile competente.
Pe de alta parte, modelele simplificate de calcul nu conduc la deformarea structurii la starea
limita ultima. Atunci cand, in conformitate cu cerintele standardului, trebuiesc verificate
deplasarile, aceaste verificari nu pot fi efectuate cu ajutorul metodelor simplificate. In practica,
criteriile de deformatie sunt ignorate atunci cand se utilizeaza modele de calcul simplificat. Daca in
cazuri speciale proiectantul apreciaza ca trebuie acordata o atentie deosebita deplasarilor, un mod
practic de a limita deformatiile este ca in calcule sa se utilizeze limita de proportionalitate, in loc de
limita de curgere efectiva.
1.3 Etapele unei analize
Informatiile necesare pentru a efectua proiectarea unei structuri alcatuite dintr-un anumit material
la actiunea focului, spre exemplu o structura metalica, sunt:
a) Bazele proiectarii, date in EN 1990.
b) Actiunile mecanice, adica fortele care actioneaza asupra structurii in situatia de incendiu, date
in principal in EN 1991-1-1. Anumite informatii sunt date si in EN 1991-1-2.
c) Actiunile termice, adica focul si fluxul termic indus in elemente, date in EN 1991-1-2.
d) Regulile pentru determinarea evolutiei temperaturilor in structura, date in standardul de
material, spre exemplu EN 1993-1-2 pentru o structura din otel.
e) Regulile pentru determinarea capacitatii portante a elementelor, date in standardul de material,
spre exemplu EN 1993-1-2 pentru o structura din otel (dar se face adesea referirea si la
standardul specific de material pentru calculul la temperaturi normale, spre exemplu EN 1993-
1-1 in cazul structurilor din otel).
Aceasta schema este valabila in general pentru toate materialele, cu anumite exceptii:
calculul capacitatii portante a elementelor din lemn, de exemplu, nu necesita determinarea
temperaturii in element si se poate omite pasul d). In mod analog, daca rezistenta la foc este
determinata prin metoda tabelara, pentru elemente din beton, pasul d) poate fi omis.
________________________________________________________________________________
I-4
Figura 1-2 : Etapele unei analize
Determinarea incarcarilor si combinatiilor de incarcari
Determinarea scenariilor de foc
(curbe temperatura-timp sau evolutia fluxurilor termice)
Se considera un scenariu de foc
Combinatie de incarcare
Se calculeaza temperaturile in structura
Calculul rezistentei la foc
Toate combinatiile au
fost considerate ?
DA
Toate scenariile au
fost considerate ?
DA
OUT
NU
NU
________________________________________________________________________________
I-5
Capitol 2 ACTIUNI MECANICE
2.1 Principii fundamentale
Filozofia de proiectare a Eurocodurilor se bazeaza pe conceptul de stari limita. Situatia de incendiu
este recunoscuta ca fiind o situatie accidentala care necesita doar verificarea la starea limita ultima,
asociata cu ruina structurii.
Proiectarea la starea limita ultima se bazeaza pe comparatia intre rezistenta structurii determinata
cu valorile de calcul ale caracteristicilor de material si efectul actiunilor mecanice determinate
deasemenea cu valorile de calcul:
R
fi,d,t
(X
d,fi
) > E
fi,d
(F
fi,d
) (2.1)
in care R
fi,d,t
efortul capabil corespunzator in situatia de incendiu
X
d,fi
valorile de calcul ale proprietatilor mecanice ale materialelor in situatia de incendiu
E
fi,d
efortul produs de incarcari in situatia de incendiu
F
fi,d
valorile de calcul ale incarcarilor in situatia de incendiu.
Efortul capabil si efortul produs de incarcari sunt ambele calculate pe baza valorilor
caracteristice ale datelor geometrice, date prin proiectare, pentru dimensiunile sectiunii
transversale, spre exemplu. Imperfectiunile geometrice, cum sunt imperfectiunile locale sinusoidale
sau inclinari globale initiale ale structurii, sunt date prin valorile de calcul.
Valorile de calcul ale proprietatilor de material, X
d,fi
, sunt date pentru fiecare material in
standardul specific, spre exemplu in Eurocode 3 pentru structuri metalice. Aceste standarde ofera
deasemenea modul de calcul al efortului capabil, R
fi,d,t
, in baza acestor proprietati de material.
Valorile de calcul ale incarcarilor in situatia de incendiu, F
fi,d
se stabilesc in baza Eurocode 1.
________________________________________________________________________________
I-6
Valorile de calcul se obtin din valorile caracteristice prin multiplicarea cu coeficientii
partiali de siguranta:
G
fi,d
=
G
G
k
pentru incarcarile permanente (2.2)
Q
fi,d
=
Q
Q
k
,
Q

0
Q
k
,
1
Q
k
or
2
Q
k
, pentru incarcarile variabile (2.3)
P
fi,d
=
P
P
k
pentru incarcarile de precomprimare(2.4)
in care
G
k
, Q
k
, P
k
valorile caracteristice ale incarcarilor permanente, variabile si de precomprimare,
G
fi,d
, Q
fi,d
, P
fi,d
valorile de calcul ale acestor incarcari in situatia de incendiu,
G
,
Q
,
P
coeficienti partiali de siguranta pentru aceste incarcari
0
factor de simultaneitate pentru incarcarile variabile, care tine cont de probabilitatea
redusa ca mai multe incarcari variabile sa actioneze cu valorile maxime in acelasi
timp,
1
coeficient pentru determinarea valorii frecvente a unei incarcari variabile,
2
coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a incarcarii variabile.
In general, asupra unei structuri actioneaza simultan mai multe incarcari. Intr-o situatie
accidentala, acestea se combina dupa cum urmeaza:
- Valori de calcul ale incarcarilor permanente
- Valoarea de calcul a actiunii accidentale
- Valoarea frecventa a incarcarii variabile predominante
- Valorile cvasipermanente a celorlalte incarcari variabile.
Atunci cand nu este evident care dintre actiunile variabile este cea predominanta, fiecare
actiune variabila trebuie considerata pe rand ca fiind predominanta, ceea ce conduce la
considerarea mai multor combinatii.
In situatia de incendiu, care se considera a fi o actiune accidentala, urmatoarele combinatii
pot fi considerate:
E
fi,d
= G
k
+ P
k
+
1,1
Q
k1
+
1 i>

2,i
Q
ki
(2.5a)
E
fi,d
= G
k
+ P
k
+
1 i=

2,i
Q
ki
(2.5b)
Se observa ca toti coeficientii partiali de siguranta pentru incarcarile permanente, de
precomprimare si variabile au valoarea 1.0 intr-o situatie accidentala.
Tabelul 2-1 este tabelul A1-1 din EN 1990 si ofera valorile coeficientilor pentru situatia
de incendiu.
________________________________________________________________________________
I-7
Tabel 2-1 : Coeficieni pentru situaia de incendiu
Aciune
1

2
Incarcari de exploatare n cldiri
categoria A: cldiri rezideniale
categoria B: birouri
categoria C: spatii cu aglomerri de persoane
categoria D: comer
categoria E: spatii depozitare
0.5
0.5
0.7
0.7
0.9
0.3
0.3
0.6
0.6
0.8
Spatii destinate traficului de vehicule
categoria F: greutate vehicul s 30kN
categoria G: 30kN < greutate vehicul <
160kN
categoria H: acoperiuri
0.7
0.5
0.0
0.6
0.3
0.0
Incarcari date de zpada
altitudine H s 1000 m
altitudine H > 1000 m
0.2
0.5
0.0
0.2
Incarcari date de vnt
0.2 0.0
Opiunea de a utiliza valoarea frecventa (relaia 2.5a) sau valoarea cvasipermanenta (relaia 2.5b)
pentru aciunea variabila predominanta este funcie de precizrile din anexele naionale ale
Eurocodurilor. n continuare se va utiliza preponderent relaia 2.5a, deoarece conduce la combinaii
mai complete i este deci mai ilustrativa pentru exemple. n Romnia, prin Anexa Naionala SR
EN 1991-1-2:2004/NA:2006 (2006) s-a adoptat valoarea cvasipermanenta (relaia 2.5b).
De fapt, relaia 2.5a a fost singura menionata n ENV 1991-1-2. Relaia 2.5b a aprut n prEN
1991-1-2, iar n EN 1991-1-2 se recomanda utilizarea valorilor cvasipermanente pentru aciunile
variabile. Motivaia de a schimba de la valoarea frecventa la cea cvasipermanenta, atunci cnd
standardul ENV a fost schimbat n standard prEN a fost ca aceasta este soluia utilizata pentru
seism, care este deasemenea o aciune accidentala. Acest argument poate fi acceptat, cu excepia
aciunii vntului. Coeficientul pentru determinarea valorii cvasipermanente
2
pentru vnt este 0
ceea ce nseamn ca daca se utilizeaz relaia 2.5b, nu se va face nici o verificare cu forte orizontale
pentru o structura n situaia de incendiu. n cazul unui cutremur, forele orizontale din aciunea
accidentala sunt prezente, cu o valoare semnificativa i efectul vntului nu are, intr-adevr, o
importanta deosebita.
De fapt, nu doar alegerea intre +
1
sau +
2
este un parametru care trebuie precizat n anexele
naionale, dar i valorile acestor factori. Fiecare tara poate adopta valori diferite de cele din Tabelul
2-1.
Valoarea de calcul a aciunii accidentale nu apare n relaia 2.5, deoarece n cazul unui incendiu,
aciunea focului nu este n aceeai forma ca i celelalte aciuni. Aciunea focului nu poate fi
cuantificata n unitati de fora, care sa se adauge incarcarilor permanente sau variabile. Aciunea
focului consta n efecte indirecte introduse n structura. Daca i cum aceste efecte trebuie luate n
considerare, este precizat n Eurocodurile specifice de material.
________________________________________________________________________________
I-8
2.2 Exemple
2.2.1 Structura pentru o cldire de birouri
Care sunt combinaiile relevante pentru o cldire de birouri, care nu este solicitata la trafic de
vehicule i nu conine elemente precomprimate, situata la o altitudine H < 1000 m?
Daca se utilizeaz relaia 2.5a, valorile din Tabelul 2-1 conduc la urmtoarele combinaii de
incarcari:
ncrcarea de exploatare se considera predominanta:
E
fi,d
= Permanenta + 0.5 x Exploatare (2.6)
ncrcarea din zpada se considera predominanta:
E
fi,d
= Permanenta + 0.2 x Zpada + 0.3 x Exploatare (2.7)
ncrcarea din vnt se considera predominanta:
E
fi,d
= Permanenta + 0.2 x Vnt + 0.3 x Exploatare (2.8)
Daca se considera relaia 2.5b, rezulta o singura combinaie:
E
fi,d
2.2.2 Grinda pentru un etaj curent - centru comercial
Care este ncrcarea de calcul pentru o grinda a unui etaj curent intr-un centru comercial?
O astfel de grinda se calculeaz cu incarcarile rezultate din relaia 2.5a, deoarece nici vntul i nici
zpada nu afecteaz acest element:
E
fi,d
2.2.3 Grinda pentru acoperis
Care este ncrcarea de calcul pentru o grinda care face parte dintr-un acoperi, pentru o cldire
situata la o altitudine H > 1000 m?
ncrcarea de calcul pentru o grinda n acoperiul unei cldiri se calculeaz cu relaia 2.11 daca
zpada este ncrcarea variabila predominanta, sau cu relaia 2.12 daca vntul este ncrcarea
variabila predominanta:
E
fi,d
= Permanenta + 0.5 x Zpada (2.11)
E
fi,d
= Permanenta + 0.2 x Vnt + 0.2 x Zpada (2.12)
2.3 Probleme particulare
2.3.1 Simultaneitatea aciunilor
Articolul 4.2.2 (1) din EN 1991-1-2 precizeaz ca Simultaneitatea cu alte aciuni accidentale
independente nu trebuie luata n considerare. Cuvntul cheie din acest articol este independent.
Focul i tornada pot fi considerate independente i nu vor fi considerate simultan. Un cutremur, pe
de alta parte, provoac n mod frecvent incendii i n acest caz aciunile nu sunt cu adevrat
independente.
________________________________________________________________________________
I-9
Focul dup seism face parte din preocuprile de cercetare actuale, incendiile care survin unui
cutremur reprezentnd o ameninare majora n regiunile seismice. Funcie de nivelul de degradare
al structurii dup cutremur, rezistenta la foc a acesteia poate fi redusa semnificativ. Se pot meniona
aici cteva referine ale unor cercetri de actualitate (Della Corte et al, 2003; Faggiano et al., 2007;
Zaharia et al., 2008, 2009).
O situaie asemntoare poate sa apar n urma unei aciuni teroriste (explozie), sau ca rezultat a
coliziunii unui vehicul cu o cldire. Proiectarea structurii cu considerarea succesiva a acestor
aciuni accidentale nu se poate face, n mod evident, fara costuri suplimentare. n aceasta carte se
va considera n continuare ca focul este singura aciune accidentala.
2.3.2 ncrcarea Permanenta
ncrcarea permanenta trebuie considerata n toate cazurile i este important ca, n general, toate
componentele acesteia sa fie incluse. Daca, spre exemplu, intr-o cldire rezideniala, se poate
neglija greutatea corpurilor de iluminat n raport cu greutatea planeului de beton, intr-o cldire
industriala cu structura metalica i acoperi uor, greutatea sistemelor de ventilare sau iluminat
interior, suspendate de grinzile acoperiului pot constitui o parte importanta din greutatea
permanenta.
2.3.3 Planeu terasa intr-un parking descoperit
Intr-un parking descoperit cu acces al vehiculelor pe terasa, nu este realist sa se considere
concomitent ncrcarea din trafic cu cea din zpada. Planeul terasa se calculeaz n acest caz n
doua ipoteze de ncrcare: cu ncrcarea din trafic, fara zpada, respectiv cu ncrcarea din zpada,
fara trafic. Zpada pe planeul terasa i ncrcarea din trafic pe celelalte planee pot fi considerate
simultan pentru analiza globala a structurii.
2.3.4 Poduri rulante
EN 1991-1-2 precizeaz n mod explicit n articolul 4.2.1 (5) ca Incarcarile rezultate din
operaiuni industriale nu sunt luate n general n considerare.
Aceasta ar insemna ca in situatia de incendiu se poate considera ca podul nu este ncrcat. Intr-
adevar, se poate presupune ca, daca a existat o ncrcare n momentul izbucnirii incendiului, avnd
n vedere masivitatea cablului care se va nclzi rapid, acesta va ceda. Pe de alta parte, n cazul
izbucnirii unui incendiu, se pot da instruciuni ca podurile rulante sa fie descrcate naintea
evacurii personalului. n cazuri speciale, ar fi de dorit sa se obtina mai multa informaie despre
distribuia statistica a valorii incarcarii podului i sa se deduc o valoare de calcul n situaia de
incendiu.
2.3.5 Aciuni indirecte n situaia de incendiu
Aciunile indirecte sunt definite n EN1991-1-2 ca fiind eforturi cauzate de dilatarea termica i
trebuiesc luate n considerare, cu excepia cazurilor n care se poate justifica ca sunt neglijabile sau
favorabile.
Este deci necesar ca proiectantul sa decid daca una dintre aceste condiii este ndeplinita, pentru
fiecare situaie.
O situaie particulara este definita n EN 1991-1-2 articolul 4.1 (4): atunci cnd cerinele de
sigurana la foc se refera la elemente solicitate la foc standard. Acesta este cazul, spre exemplu,
unei cerine de rezistenta la foc standard de 60 minute pentru stlpi i 30 minute pentru grinzi.
Motivaia trebuie cutata probabil n faptul ca, nainte de apariia modelelor de calcul, cerinele
pentru elemente solicitate la foc standard au fost insotite de o verificare printr-un test experimental,
n care aciunile indirecte nu au fost prezente. Daca se utilizeaz un model de calcul pentru
________________________________________________________________________________
I-10
verificarea unei astfel de cerine, aceasta se face cu scopul de a obine un rezultat similar cu
rezultatul obinut printr-un experiment, dar cu costuri mult reduse i mult mai rapid. Obiectivul, n
acest caz, nu este de a obine o reprezentare a comportrii reale a structurii sub aciunea focului si
de aceea, modelul de calcul trebuie sa reprezinte cat mai fidel cu putina condiiile testului. n
consecina, nu va fi considerata nici o aciune indirecta.
Daca cerina de rezistenta la foc se refera la structura n ansamblu, sau daca se refera la orice alt
model de foc n afara de cel standard, nu nseamn n mod necesar ca aciunile indirecte trebuiesc
luate n considerare n mod automat. Decizia ii revine n continuare proiectantului.
Problema aciunilor indirecte va fi discutata din nou in acest curs, cnd se vor prezenta aspectele
legate de analiza substructurilor.
2.3.6 Metoda simplificata
EN 1991-1-2 precizeaz n articolul 4.2.1 (1)P ca Aciunile trebuie considerate ca pentru
proiectarea la temperatura normala, daca este verosimil ca acestea sa apar n situaia de
incendiu. Cu alte cuvinte, incarcarile care actioneaza n situaia de incendiu, cu valorile de calcul
corespunztoare, vor aciona pe structura la fel ca pentru un calcul la temperaturi normale. Se poate
pune problema ca aceasta precizare nu mai era necesara, deoarece este o chestiune evidenta. Cu
toate acestea, acest principiu este contrazis de o formulare simplificata. n conformitate cu articolul
4.3.2 (2) din EN 1991-1-2, n cazul n care efectele indirecte nu trebuiesc considerate n mod
explicit, efectul aciunilor poate fi dedus din efectul aciunilor determinat n proiectarea la
temperatura normala printr-un factor de corecie q
fi
:
E
fi,d,t
= q
fi
E
d
(2.13)
in care E
d
este efortul de calcul obinut dintr-o analiza la temperatura normala, pentru o
combinaie fundamentala de aciuni n conformitate cu EN1991-1-1.
q
fi
factor de corecie.
cu q
fi
= (G
k
+
fi
Q
k,1
) / (
G
G
k
+
Q,1
Q
k,1
) (2.14)
si
fi
=
1,1
sau
2,1
funcie de alegerea fcuta n anexele naionale (a se vedea 2.1).
Factorul de corecie q
fi
este subunitar i tine cont de reducerea valorilor de calcul ale incarcarilor de
la proiectarea la temperatura normala n situaia de incendiu. Aceasta idee poate fi interesanta daca
efectul aciunilor la temperatura normala a fost determinat intr-o structura complexa printr-un
calcul manual, ceea ce, astzi, este destul de greu de presupus. n acest caz, totui, se poate
considera ca acest factor de corecie permite evitarea efecturii unor analize complexe n situaia de
incendiu, prin simpla inmultire a valorilor rezultate din analiza la temperatura normala
Nu recomand insa utilizarea acestei formule simplificate, ci determinarea efectelor n situaia de
incendiu cu relaia 2.5, avnd n vedere urmtoarele:
1. De fapt, metoda simplificata nu reduce foarte mult volumul de calcule. Daca structura este
foarte simpla, este la fel de rapid, sau chiar mai rapid, sa se calculeze efectele aciunilor n
situaia de incendiu dect sa se calculeze factorul de reducere q
fi
i apoi sa se corecteze efectele
aciunilor la temperatura normala cu acest factor. Daca structura este complexa, utilizarea unui
program de calcul este n ziua de azi o practica curenta. n acest caz, nu este nici o problema sa
se analizeze structura pentru cteva combinaii suplimentare n situaia de incendiu. Pe de alta
parte, daca se considera formula simplificata, aceasta trebuie aplicata de mai multe ori pentru
fiecare aciune considerata ca predominanta.
________________________________________________________________________________
I-11
2. Formula simplificata poate conduce la rezultate care nu sunt corecte din punct de vedere static.
Pentru a demonstra aceasta, se poate considera un element pentru care ncrcarea permanenta
introduce o fora axiala, iar ncrcarea variabila introduce un moment ncovoietor. Orice
combinaie de incarcari la temperatura normala va introduce un efect al aciunilor de tipul:
E
d
= (
G
N
k
;
Q
M
k
) spre exemplu E
d
= (1.35 N
k
; 1.50 M
k
)
Efectul aciunilor n situaia de incendiu va avea, n conformitate cu relaia 2.5, urmtoarea
expresie:
E
fi,d
= (N
k
;
1,1
M
k
) spre exemplu E
fi,d
= (N
k
; 0.20 M
k
)
Este evident ca orice multiplicare a E
d
cu un scalar va conduce la un rezultat care este diferit de
E
fi,d
.
Spre exemplificare, sa consideram un cadru simplu ca n figura 2-1, solicitat la o ncrcare
permanenta verticala de 2 kN/m pe grinda i o ncrcare din vnt de 2.5 kN/m pe stlpi.
Valorile indicate n figura sunt valorile caracteristice. Valoarea incarcarii permanente a
stlpilor se neglijeaz.
20 m
1
0
m
2 kN/m
2
.
5
k
N
/
m
2
.
5
k
N
/
m
Fig 2-1 : Incarcari cu valoarea caracteristica
Valorile caracteristice ale efectelor aciunilor permanenta i vnt la baza stlpilor:
(N
k
; M
k
) = (2 kN/m x 20 m / 2 ; 2.5 kN/m x 10 m x 5 m)
= (20 kN ; 125 kNm)
Valorile de calcul ale efectelor aciunilor permanenta i vnt la baza stlpilor pentru proiectarea
la temperatura normala:
(N
d
; M
d
) = (1.35 x 20 kN ; 1.50 x 125 kNm)
= (27 kN ; 187.5 kNm)
Aplicarea ecuaiei 2.5 ofer imediat valorile efectelor aciunilor permanenta i vnt n situaia
de incendiu:
(N
fi,d
; M
fi,d
) = (1.00 x 20 kN ; 0.20 x 125 kNm)
= (20 kN ; 25 kNm)
Aplicarea formulei simplificate:
q
fi
= (1.00 x 40 kN+ 0.20 x 50 kN) / (1.35 x 40 kN + 1.5 x 50 kN)
= 50 / 129 = 0.388
(N
fi,d
; M
fi,d
) = (0.388 x 27 kN ; 0.388 x 187.5 kNm)
= (10.48 kN ; 72.75 kNm)
________________________________________________________________________________
I-12
Se poate observa ca aplicarea formulei simplificate cere mai mult efort dect aplicarea formulei
de calcul exacte. Mai mult dect att, aplicarea formulei simplificate conduce la o fora axiala
de 52% din valoarea corecta, respectiv la un moment ncovoietor supraestimat de aproape trei
ori !
Ca o simplificare suplimentara, n EN1993-1-2 se precizeaz ca pentru factorul de corecie
poate fi utilizata o valoare arbitrara q
fi
= 0.65, caz n care determinarea eforturilor n situaia de
incendiu, obinute din eforturile rezultate la temperatura normala, devine banala (si totusi, asa
cum s-a aratat in exemplul de mai sus, este gresita !).
________________________________________________________________________________
I-13
CAPITOLUL 3 ACTIUNEA TERMICA
Modelele de foc, in conformitate cu EN1991-1-2 nu fac obiectul primei pari a cursului, desfasurate
pe parcursul acestui semestru. In acest capitol se prezint doar cteva noiuni de baza si cteva
elemente necesare pentru calculul evoluiei temperaturii pe seciunea elementelor. Calculele
efectuate in aceasta parte a cursului se vor baza doar pe modelul de foc nominal ISO 834.
3.1 Relaii temperatura - timp
In cazul unui incendiu generalizat, aciunea focului este reprezentata de cele mai multe ori printr-o
curba temperatura timp, adic o relaie care descrie evoluia n timp a temperaturii care se
presupune ca se dezvolta n mediul n care este localizata structura. Urmtoarele relaii, care
descriu curbele nominale de foc, sunt date n EN1991-1-2:
1. Curba standard (ntlnita i cu denumirea de curba standard ISO 834, data n prEN13501-2).
( )
10
20 345 log 8 1
g
t u = + + (3.1)
2. Curba hidrocarburilor
( )
0.167 2.5
20 1080 1 0.325 0.675
t t
g
e e u

= + (3.2)
3. Curba de foc exterior.
( )
0.32 3.8
20 660 1 0.686 0.313
t t
g
e e u

= + (3.3)
Aceasta curba se utilizeaz pentru fata exterioara a pereilor cldirii, expusa la foc dinspre
interiorul compartimentului sau dinspre un compartiment situat dedesubt sau adiacent peretelui
respectiv. Curba de foc exterior nu se utilizeaz pentru proiectarea elementelor exterioare din
otel, pentru care exista un model specific.
In aceste relaii,
g
u este temperatura gazelor fierbini n compartiment (3.1 i 3.2) sau n vecintatea
elementului (3.3), n C,
t este timpul, n minute.
Curbele nominale de foc sunt ilustrate n figura 3-1.
________________________________________________________________________________
I-14
0
200
400
600
800
1000
1200
0 30 60 90 120
Timp [min]
T
e
m
p
e
r
a
t
u
r
a
[
C
]
Curba hidrocarburilor
Curba standard
Curba foc exterior
Fig 3-1 Curbe nominale de foc
Anexa F din EN1991-1-2 prezint o metoda care calculeaz un timp echivalent de expunere la foc,
care aduce utilizatorul la curba temperatura timp standard. Aceasta metoda se bazeaz pe trei
parametri: sarcina termica, suprafaa i tipul deschiderilor i proprietatile termice ale pereilor. Cu
ajutorul unei relaii simple funcie de aceti parametri, se determina durata focului standard care ar
avea acelai efect pe structura. Aceasta metoda este considerata oarecum depasita, tinand cont de
faptul ca n prezent exista modele mai rafinate care permit reprezentarea influentei parametrilor
care influenteaza un foc real.
Un astfel de model este curba de foc parametric, data n Anexa A din EN1991-1-2. Aceasta anexa
prezint toate relaiile necesare pentru calculul curbei temperatura timp, n baza valorilor
parametrilor care caracterizeaz un compartiment de foc. Modelul este valabil pentru
compartimente cu aria maxima de 500 m, inaltimea maxima de 4 metri, fara deschideri n
acoperi.
Modelele O - Zona i Doua Zone au ca rezultat temperatura gazelor fierbini n ntregul
compartiment n cazul primului model, sau temperaturile n cele doua straturi, superior i inferior,
n cazul celui de al doilea model. Cantitatile fizice, cum ar fi proprietatile pereilor i ale
deschiderilor nu sunt concentrate intr-un parametru unic, ca n cazul modelului de foc parametric;
fiecare perete poate fi reprezentat cu proprietatile termice proprii i fiecare deschidere poate fi
reprezentata individual. Evoluia temperaturii nu este descrisa de o relaie la fel ca n cazul
modelului de foc parametric, ci rezulta din integrarea n timp a ecuaiilor de echilibru a masei i
energiei pe zonele de temperatura considerate. Aplicarea unor astfel de modele impun utilizarea
unor programe de calcul specifice.
EN1991-1-2 permite utilizarea modelelor CFD (Computational Fluid Dynamics modele de calcul
computerizat de dinamica fluidelor). Chiar daca prEN 1991-1-2 precizeaz n 3.3.2 (2) ca Anexa D
ofer o metoda pentru calculul aciunilor termice n cazul modelelor CFD, aceasta anexa prezint
doar principii generale care formeaz baza metodei. Aceste principii trebuie sa fie respectate atunci
cnd se realizeaz un program de calcul care permite aplicarea metodei pentru estimarea campului
de temperatura intr-un compartiment.
Nu se fac precizri asupra modului n care se poate deduce fluxul termic pe suprafaa elementelor
structurale, din temperaturile calculate n compartiment de modelul CFD. De fapt, acest subiect
este inca cercetat i este probabil prematur sa se ofere recomandri n cadrul standardului.
Eurocodurile deschid poarta pentru aplicarea modelelor CFD n calculul structural la aciunea
focului, dar aceste modele nu fac inca parte din proiectarea obinuita i pot fi utilizate doar de ctre
utilizatori experimentai. Acesta este probabil motivul pentru care standardul prevede ca fiecare
tara sa poat specifica o procedura pentru calculul creterii temperaturii pe elemente cu ajutorul
modelelor de foc avansate.
________________________________________________________________________________
I-15
3.2 Calculul fluxului termic
Pentru toate situaiile n care aciunea focului n vecintatea elementului structural este reprezentata
de o temperatura unica, EN1991-1-2 ofer relaia pentru calculul fluxului termic net la orice timp t.
Fluxul termic net se poate calcula cu relaia 3.4, care arata ca exista doua componente, una din
radiaie i una din convecie.
( ) ( )
4 4
, , , ,
net
c g t m t m g t m t
h o u u c o u u
-
= + (3.4)
in care o
c
este coeficientul de transfer termic prin convecie
u
g,t
este temperatura gazelor fierbini n vecintatea elementului (in K)
u
m,t
este temperatura pe suprafaa elementului (in K)
c
m
este emisivitatea suprafeei elementului
o este constanta Stephan Boltzmann (= 5.67 10
-8
W/m
2
K
4
).
Emisivitatea suprafeei elementului se considera 0.7 pentru otelul obinuit, 0.4 pentru otelul
inoxidabil i 0.8 pentru alte materiale, pentru care standardele specifice de proiectare EN 1992 -
1996 i EN 1999 nu ofer valori (spre exemplu pentru beton).
Valoarea care trebuie utilizata pentru coeficientul de transfer termic prin convecie o
c
depinde de
curba de foc considerata i de poziia suprafeei, expusa sau nu la foc. Pentru fetele seciunii
transversale expuse la foc, in condiiile in care se considera curba de foc standard ISO 834,
coeficientul de transfer termic prin convecie este 25.
Procedurile pentru calculul temperaturilor n elementele din otel vor fi prezentate n capitolul 4.
Pentru elementele din otel neprotejate, fluxul termic introdus n seciunea elementului apare n
relaia de calcul a temperaturii pe seciune. Acest flux termic se calculeaz uor, n conformitate cu
relaia 3.4 daca focul este reprezentat de o curba temperatura timp.
Pe de alta parte, pentru elemente din otel protejate, relaia propusa pentru calculul temperaturii se
bazeaz pe temperatura gazelor fierbini.
________________________________________________________________________________
I-16
CAPITOLUL 4 ANALIZA TERMICA A ELEMENTELOR DIN
OTEL
4.1 Structura interioara din otel neprotejata
4.1.1 Principii
Pentru o distribuie de temperatura uniforma pe seciunea transversala, creterea temperaturii intr-
un element din otel neprotejat, ntr-un interval de timp se determina cu relaia:
,
,
m
net d
s t sh
a a
A V
k h t
c
u
-
A = A
(4.1)
in care:
, s t
u A creterea temperaturii otelului n intervalul de timp At;
k
sh
factorul de corecie pentru efectul de umbra;
A
m
aria suprafeei expuse la foc a elementului pe unitatea de lungime [m/m];
V este volumul elementului pe unitatea de lungime [m/m];
c
a
cldura specifica a otelului [J/kgK];
a
densitatea otelului [kg/m3];
, net d h
-
este valoarea de calcul a fluxului termic net pe unitatea de suprafaa [W/m
2
].
Relaia 4.1 poate fi mai bine inteleasa daca se pune sub forma expresiei 4.2, care arata ca este doar
o forma de exprimare a principiului conservrii energiei, intre cantitatea care ptrunde n seciune
i cantitatea care se utilizeaz pentru modificarea temperaturii:
,
,
net d
sh m s t a a
h k A t c V u
-
A = A (4.2)
In relaia 4.1, raportul intre aria suprafeei expuse la foc i volumul elementului, A
m
/V, este
parametrul care caracterizeaz seciunea transversala pentru analiza termica i este denumit n
EN1993-1-2 factor de seciune. Cu cat acest factor este mai mare, cu att seciunea metalica se
incalzeste mai rapid. Figura 4-1 arata cum se calculeaz acest parametru pentru diverse seciuni
transversale.
De fapt, termenul factor de seciune nu este foarte sugestiv, deoarece nu conine informaii
despre caracteristicile fizice pe care acest parametru le reprezint. Acest parametru se mai
intalneste cu denumirea de factor de masivitate al seciunii, denumire care indica, cel puin, la ce
se refera acest parametru; problema este insa ca valoarea acestuia este mare pentru seciuni zvelte
i mica pentru seciuni masive, ceea ce contrazice oarecum logica bunului simt. n continuare se va
utiliza noiunea de masivitate termica pentru a desemna inversul factorului de seciune. Aceasta
denumire indica fenomenul fizic la care se refera, cu avantajul suplimentar ca, n mod logic, acest
termen are valori mari pentru seciuni masive.
Tabelul 4-1 arata cum acest factor este legat de grosimea unei table metalice, dup cum aceasta
tabla se utilizeaz intr-o seciune deschisa sau este perete intr-o seciune cheson.
________________________________________________________________________________
I-17
Fig. 4-1 Factorul de seciune pentru elemente neprotejate din otel
Seciune deschisa expusa la foc pe toate fetele:
m
perimetru
A
=
V arie sectiune
eava circulara expusa la foc pe toate fetele:
A
m
/ V = 1 / t
t
Seciuni deschise expuse la foc pe trei pari:
m
suprafata expusa la foc
arie sectiune transversala
A
=
V
evi profilate fara sudura expuse la foc pe toate
fetele: daca t b: A
m
/ V 1 / t
b
h
t
Talpa seciune I expusa la foc pe trei fete:
A
m
/ V = (b + 2t
f
) / (bt
f
)
daca t b: A
m
/ V 1 / t
f
b
t
f
Seciuni cheson sudate expuse al foc pe toate
fetele:
m
arie sectiune
2(b+ h)
A
=
V
daca t b: A
m
/ V 1 / t
b
h
Profil cornier expus la foc pe toate fetele:
A
m
/ V = 2/t
t
Seciune I cu platbenzi sudate lateral, expuse la foc
pe toate fetele:
m
arie sectiune
2(b+ h)
A
=
V
b
h
Platbanda expusa la foc pe toate fetele:
A
m
/ V = 2(b + t) / (bt)
daca t b: A
m
/ V 2 / t
b
t
Platbanda expusa la foc pe trei fete:
A
m
/ V = (b + 2t) / (bt)
daca t b: A
m
/ V 1 / t
b
t
________________________________________________________________________________
I-18
Tabel 4-1 Factor de seciune i masivitate termica
Termen
Factor de seciune
Factor de masivitate
Masivitate termica
Ecuaie A
m
/ V V / A
m
Unitati m
-1
m
Valoare pentru o seciune
deschisa
~2 / t ~t / 2
Valoare pentru o seciune
cheson
~1 / t ~t
Cldura specifica a otelului c
a
, prezenta n relaia 4.1, este data funcie de temperatura otelului n
Anexa I, iar , net d h
-
se determin aa cum s-a artat n capitolele anterioare.
Factorul de corecie pentru efectul de umbra, k
sh
, tine cont de faptul ca, cel puin n cazul unei
ncercri experimentale, seciunea din otel este nclzita n principal prin radiaia care isi are
originea n pereii cuptorului i n flcrile arztoarelor. n acest caz, suprafaa elementului nu poate
primi o cantitate de energie mai mare dect energia care trece prin cea mai mica cutie care
nconjoar seciunea (Wickstrm, 2001). Aceasta se poate observa din Figura 4-2, care arata
diferena dintre perimetrul seciunii (linia plina) i perimetrul cutiei (linia punctata) pentru o
seciune I sau pentru o corniera.
In mod riguros, avnd n vedere cele de mai sus, corecia care tine cont de efectul de umbra ar
trebui aplicata doar unei pari (radiaie) din fluxul termic. Faptul ca factorul de corecie se aplica
fluxului termic total, care conine i componenta din convecie, se justifica prin faptul ca pentru
temperaturile care apar n mod obinuit n cazul unui incendiu, radiaia este dominanta n transferul
termic ctre seciunea transversala. n consecina, k
sh
este unitar pentru seciuni de forma convexa,
cum sunt spre exemplu seciunile rectangulare sau circulare, n care cutia corespunde cu
perimetrul.
A
m
A
m,b
Fig. 4-2 : Perimetrul seciunii i perimetrul cutiei (conturul convex care circumscrie seciunea)
Factorul k
sh
este dat de:
| |
| |
, m m b
b
sh
m m
A V A
k
A V A
= =
(4.3)
________________________________________________________________________________
I-19
Pentru cazul particular al seciunilor I, sub aciunea unui foc nominal, k
sh
este dat de relaia:
| |
| |
,
0.9 0.9
m m b b
sh
m m
A V A
k
A V A
= =
(4.4)
Din punct de vedere practic, relaia 4.5 este la fel de uor de utilizat ca i relaia 4.1:
,
,
m
net d
s t
a a
A V
h t
c
u
-
-
A = A
(4.5)
in care
m
A V
-
, care va fi numit n continuare factor efectiv de seciune, se bazeaz fie pe A
m
, A
m,b
sau 0.9 A
m,b
, funcie de situaie. Aceasta simplifica, spre exemplu, utilizarea nomogramelor de
calcul.
Se face aici precizarea ca, n EN1993-1-2, expresia
| |
m
b
A V este definita ca fiind box value
pentru factorul de seciune. n traducerea n limba romana a standardului (SR EN1993-1-2, 2006) s-
a definit aceasta valoare ca fiind valoarea de contur convex a factorului de seciune, definiie
care, dei este puin mai complexa dect varianta engleza pentru a desemna un parametru, are cel
puin meritul de a fi mai explicita.
Relaia 4.5 (sau 4.1) nu ofer n mod direct temperatura otelului la un anumit timp i pentru aceasta
trebuie integrata funcie de timp. Pentru a asigura stabilitatea procesului de integrare, un astfel de
algoritm trebuie sa utilizeze pai mici de timp, nu mai mult dect 5 secunde, n conformitate cu
prevederile standardului.
Pentru un model de foc, este convenabil sa se efectueze integrarea ecuaiei 4.5 pentru diversele
valori ale factorului efectiv de seciune
*
m
A V i sa se realizeze nomograme de calcul. Spre
exemplu, Tabelul I-1 i figurile I-3 i I-4 prezentate n Anexa I, au fost realizate pentru focul
standard ISO 834. n calcule s-a utilizat un pas de timp de o secunda.
Perturbrile care se pot observa n curbele din figurile I-3 i I-4, pentru temperaturi n jurul valorii
de 735C sunt datorate valorii maxime a cldurii specifice a otelului pentru aceasta temperatura,
aa cum se observa din figura I.2. Figurile I-3 i I-4 arata ca, exceptnd seciunile foarte masive,
temperatura otelului este superioara valorii de 700C dup 30 minute. Temperaturile obinute dup
60 minute sunt att de mari nct este practic imposibil ca o structura metalica neprotejata sa aib o
rezistenta la foc de o ora sub foc standard.
Figura I-4 arata evoluia temperaturii obinute dup un anumit timp funcie de factorul de seciune.
Exista opinia ca o metoda eficace pentru a obine o rezistenta la foc sporita este sa se aleag
seciuni transversale cu un factor de seciune redus, deoarece creterea de temperatura este mai
lenta n seciuni masive. Figura I-4 arata ca, pentru timpi de rezistenta la foc de 20 minute i mai
mult, temperatura otelului scade foarte puin daca factorul de seciune nu se reduce sub valoarea de
200 m
-1
. O reducere semnificativa a temperaturii necesita o reducere a factorului de seciune la
valori sub 100 m
-1
. Experiena arata ca, n realitate, este ntotdeauna mai eficient sa se considere o
seciune cu proprietati mecanice sau sectionale sporite, spre exemplu o limita de curgere mai mare
sau un modul de rezistenta mai mare, dect sa se ncerce sa se sporeasc masivitatea termica.
4.2 Structura interioara din otel protejata
4.2.1 Principii
Pentru o distribuie de temperatura uniforma pe seciunea transversala, creterea temperaturii Au
a,t
,
intr-un element structural protejat, n intervalul de timp At se determina cu relaia:
________________________________________________________________________________
I-20
Au
a,t
=
p p g,t a,t
p a
a
/V ( - )
A
t
(1+ /3)
d c
u u
|
A - (e
| / 10
- 1) Au
g,t
(4.7)
in care
| /V
A d
c
c
p p
a
a
p
p
=
unde:
A
p
/V este factorul de seciune pentru elementul de otel izolat prin materialul de protecie;
A
p
este aria materialului de protecie pe unitatea de lungime a elementului structural
[m/m];
V este volumul elementului pe unitatea de lungime [m/m];
c
a
este cldura specifica a otelului, dependenta de temperatura [J/kgK];
c
p
este cldura specifica a materialului de protecie, independenta de temperatura
[J/kgK];
d
p
este grosimea materialului de protecie [m];
At este intervalul de timp [secunde];
u
a,t
este temperatura otelului la timpul t [C];
u
g,t
temperatura gazelor fierbini la timpul t [C];
Au
g,t
este creterea temperaturii gazelor fierbini n intervalul de timp At [K];
p
este conductivitatea termica a sistemului de protecie la foc [W/mK];
a
este densitatea otelului [kg/m
3
];
p
este densitatea materialului de protecie la foc [kg/m
3
].
Aceasta ecuaie este derivata din formularea propusa de ctre Wickstrm (1985), care a rezolvat
relaia de transfer termic cu derivate pariale pentru stratul de protecie. Factorul de corecie | a
aprut ca urmare a unor simplificri a soluiei acestei ecuaii, insa aproximarea soluiei exacte este
valabila doar pentru valori reduse ale factorului |, care nu trebuie sa depaseasca n mod normal
valoarea 1.5. Aceasta limitare nu a fost impusa n EN1993-1-2. O discuie despre diversele ecuaii
simplificate pentru determinarea creterii temperaturii intr-o seciune din otel protejata a fost fcuta
de Wang (2004).
Valoarea de calcul a fluxului termic net nu apare n relaia 4.7, deoarece ipoteza care a stat la baza
determinrii acestei ecuaii este ca temperatura de la suprafaa proteciei este egala cu temperatura
gazelor fierbini. Se presupune ca creterea temperaturii n seciune este guvernata de diferena de
temperatura dintre suprafaa proteciei, adic intre temperatura gazelor fierbini i seciunea din otel
i ca doar grosimea proteciei ofer o rezistenta termica la conducie (figura 4-3).
________________________________________________________________________________
I-21
d
p
Otel
V
Protectie
p
Gaze
fierbinti
u
g,t
u
a,t
Temperatura
A
p
Fig. 4-3 : Temperatura intr-o seciune din otel protejata
Figura 4-4 arata cum se calculeaz factorul de seciune pentru diverse tipuri de protecie.
Relaia 4.7 trebuie sa fie integrata n timp pentru a oferi creterea temperaturii n seciunea din otel,
n mod analog ecuaiilor pentru seciunile neprotejate. EN 1993-1-2 recomanda ca valoarea pasului
de timp At sa nu fie mai mare de 30 secunde.
Figura 4-4 arata ca factorul de seciune pentru seciuni protejate cu protecie n carcasa se bazeaz
pe dimensiunile seciunii h i b, chiar daca protectia nu atinge seciunea; n acest caz suprafaa care
radiaz energia spre seciunea din otel este suprafaa interioara a carcasei. Aceasta aproximare s-a
fcut pentru a evita introducerea distantei intre seciune i carcasa ca parametru nou n calcul i
pentru a evita n consecina complicarea proiectrii, n special atunci cnd se utilizeaz
nomograme.
Proprietatile termice ale materialului de protecie care apare n relaia 4.7 trebuie sa fie determinate
experimental n conformitate cu ENV 13381-4, 2002. n conformitate cu acest standard, trebuie
ncercate sub foc ISO att specimene neincarcate cat i un numr limitat de specimene sub sarcina,
cu o varietate de factori de seciune i de grosimi de protecie. Conductivitatea termica a
materialului de protecie este calculata din temperaturile nregistrate n seciunea din otel utiliznd
relaia 4.7. Densitatea i cldura specifica trebuie specificate de ctre productor.
Este important de menionat faptul ca proprietatile termice ale materialului de protecie determinate
n conformitate cu ENV 13381-4 sunt direct aplicabile seciunilor I. Anumite corecii pot fi
necesare daca produsul se aplica pe alte tipuri de seciuni. Pentru materiale de protecie care
reactioneaza la foc cum sunt spre exemplu vopselele intumescente, pot fi necesare ncercri
experimentale suplimentare, daca produsul trebuie aplicat pe evi circulare sau rectangulare.
________________________________________________________________________________
I-22
Fig 4-4: Factorul de seciune Ap / V pentru elemente din otel protejate
Figura Descriere
Factor de seciune
A
p
/ V
Protecie pe contur de
grosime uniforma,
expusa la foc pe toate
fetele
Perimetrul profilului

Aria seciunii de otel
b
h h
b c
2
c
1
Protecie n carcasa
de grosime uniforma,
expusa la foc pe toate
fetele)
1
2 (b + h )

b
Protecie pe contur de
grosime uniforma,
expusa la foc pe trei
fete
Perimetrul profilului - b

b
h
b
h
c
1
c
2
Protecie n carcasa
de grosime uniforma,
expusa la foc pe trei
fete )
1
2h + b

)
1
Dimensiunile c
1
i c
2
se limiteaz la maxim h/4
________________________________________________________________________________
I-23
Este o eroare sa se considere valorile proprietatilor termice determinate la temperatura normala,
la fel ca atunci cnd se calculeaz izolaia termica a cldirilor ! Aceasta ar conduce, pentru un
calcul de protecie la aciunea focului, la rezultate neconservative, deoarece conductivitatea termica
are tendina de a creste pe msura creterii temperaturii, pentru cele mai multe dintre materialele de
protecie la foc.
Ceea ce este foarte important este ca valoarea considerata pentru conductivitatea termica a
materialului de protecie atunci cnd se utilizeaz relaia 4.7 pentru calculul evoluiei temperaturii
seciunii din otel, sa fie n concordanta cu valorile obinute atunci cnd se analizeaz rezultatele
experimentale pentru obinerea acestei proprietati termice.
Se observa ca n cazul n care se neglijeaz cldura specifica a materialului de protecie cp,
parametrul | care apare n relaia 4.7 este nul i n acest caz se obine:
Au
a,t
=
p p g,t a,t
p a
a
( - )
A
t
V
d c
u u
A (4.8)
Toi parametri din relaia 4.8, care definesc seciunea din otel i protecia la foc, se pot grupa intr-
un singur factor:
p p
p
p
A
k
d V
= (4.9)
Pentru un anumit model de foc, este convenabil sa se efectueze integrarea ecuaiei 4.8 pentru
diverse valori ale factorului k
p
i sa se realizeze nomograme de calcul. Spre exemplu, tabelul I-2 i
figura I-5 prezentate n Anexa I, au fost realizate pentru focul standard ISO 834. n calcul s-a
utilizat integrarea cu un pas de timp de o secunda.
Trebuie menionat faptul ca valorile sunt conservative, deoarece cldura specifica a materialului de
protecie i umiditatea acestuia au fost neglijate. Tabelul I-2 i figura I-5 se bazeaz pe ipoteza ca
factorul k
p
definit de relaia 4.9 nu depinde de temperatura.
4.3 Elemente structurale interioare din otel, protejate cu ecrane termice
Recomandrile din aceasta seciune se aplica pentru grinzi din otel care au un planeu la partea
superioara i sunt protejate de un ecran termic la partea inferioara (figura 4-5), sau la stlpi din otel
situai intr-un gol protejat de ecrane termice pe doua fee (figura 4-6). n ambele situaii, ecranul
termic trebuie sa fie situat la o anumita distanta de elementele din otel. n toate situaiile,
proprietatile i performantele de protecie la foc ale ecranelor termice considerate n calcule trebuie
determinate prin proceduri experimentale, n conformitate cu standardele ENV 13381-1 sau ENV
13381-2, dup caz.
Standardul permite calculul temperaturii pe seciunea din otel considernd temperatura gazelor
fierbini u
g,t
ca fiind egala cu temperatura msurata n timpul testelor n golul delimitat de ecranele
termice. Evoluia temperaturii n seciunea din otel se determina n conformitate cu una dintre
relaiile descrise anterior n seciunea 4.1, daca elementul din otel este neprotejat, respectiv n
seciunea 4.2, daca elementul este protejat. n mod evident, evoluia temperaturii n interiorul
golului nu urmeaz evoluia unui foc nominal i este imposibil sa se determine nomograme de
calcul pentru ecrane termice, n general. Aceste nomograme se pot determina, eventual, doar pentru
situaii particulare.
In condiiile n care un anumit ecran termic a fost testat experimental i s-a dovedit ca indeplineste
toate cele trei criterii (R, E, I) pentru o anumita perioada de timp, nu mai este necesara nici o
________________________________________________________________________________
I-24
verificare a elementelor din otel, deoarece creterea temperaturii n gol nu poate fi mai mare dect
140C, care este criteriul pentru izolare termica. Daca, pe de alta parte, ecranul termic a verificat
doar condiia de rezistenta R (in cazul unui tavan fals, spre exemplu) elementul din otel trebuie
verificat, deoarece creterea temperaturii n interiorul golului poate fi semnificativa.
Fig. 4-5 : Ecran termic la partea inferioara a unei grinzi
Fig. 4-6 : Stlp situat intre doua ecrane termice
4.4 Elemente din otel exterioare
Aceasta seciune se refera la elementele din otel (stlpi sau grinzi) care sunt situate n afara
nvelitorii cldirii n care se produce incendiul. Aceste elemente pot fi influenate de foc prin fluxul
termic emis prin radiaie dinspre deschiderile cldirii (spre exemplu ferestre) i prin flcrile
emanate prin deschideri.
Un element care nu este cuprins de flcri este nclzit prin radiaie de la deschiderile de pe acea
parte a compartimentului i de la toate flcrile proiectate prin aceste deschideri.
Un element cuprins de flcri este nclzit prin convecie i radiaie de ctre flcrile care cuprind
elementul i prin radiaie de la deschiderea prin care flcrile respective se proiecteaz.
Daca este necesar, elementul din otel exterior poate fi protejat de transferul termic prin radiaie prin
ecrane termice incombustibile, cu o rezistenta la foc cel puin EI 30, n conformitate cu EN ISO
1350-2. n calcule se poate considera ca nu exista transfer termic prin radiaie spre feele
elementelor protejate prin ecranele termice.
Temperatura pe elementul din otel se determina dintr-o ecuaie care exprima echilibrul termic
staionar intre energia primita de element de la flcri i deschideri i energia pierduta de element.
Aplicarea metodei necesita luarea n considerare a informaiilor i relaiilor de calcul prezente
parial n Anexa B a EN1991-1-2, pentru determinarea temperaturii maxime n compartiment,
mrimea i temperatura flcrilor dinspre deschideri i parametrii de radiaie i convecie, respectiv
n Anexa B a EN1993-1-2, pentru ecuaiile de echilibru termic. n mod surprinztor, Anexa B a
EN1991-1-2 este informativa, n timp ce Anexa B din EN1993-1-2 este normativa.
________________________________________________________________________________
I-25
CAPITOLUL 5 ANALIZA MECANICA A STRUCTURILOR DIN
OTEL
Prezentul capitol prezinta analiza mecanica a structurilor (elementelor) din otel in situatia de
incendiu, dar contine si principiile si elementele generale de calcul (sectiunile 5.1-3).
5.1 Alegerea structurii pentru analiza
5.1.1 Principii
Analiza structurala n situaia de incendiu se poate realiza pentru elemente structurale, pentru pari
din structura sau pentru ntreaga structura. Alegerea ii revine n ntregime proiectantului.
Analiza structurala globala
Daca structura este simpla, sau n cazul n care structura este complexa dar exista un program de
calcul adecvat pentru analiza la temperaturi nalte, se poate considera ntreaga structura n analiza.
n acest caz se va tine seama de modurile de cedare corespunztoare, de variaia proprietatilor de
rezistenta i rigiditate ale materialelor n funcie de temperatura i de efectul deformaiilor i
dilatrilor termice (aciuni indirecte ale focului).
Analiza elementelor structurale
Structura poate fi vzuta ca un ansamblu de elemente, solicitate la incarcari exterioare, cu
dimensiunile limitate de rezemri sau de punctele de legtura cu alte elemente. Cuvntul element
poate desemna o grinda, un stlp, un planeu, etc.
Analiza unor pari din structura (substructuri)
Aceasta este o soluie intermediara intre cazurile menionate mai sus. Orice parte din structura care
conine mai mult dect un element este o substructura.
Este de menionat ca aceleai variante exista i n cazul analizei structurilor sub incarcari exteriore,
la temperaturi normale:
- O structura poate fi reprezentata (discretizata) ca un singur obiect i efectele aciunilor
exterioare pentru acest obiect (eforturi, deplasri) se determina n mod obinuit cu un program
de calcul.
- Pentru o hala industriala realizata din cadre transversale, cu rigle/ pane longitudinale pentru
perei i acoperi, o procedura obinuita de calcul ar putea fi urmtoarea:
o se calculeaz panele ca elemente individuale, n varianta n care acestea sunt simplu-
rezemate de cadrele transversale, sau ca substructura grinda continua, daca se iau
masurile necesare ca acestea sa lucreze mpreuna;
o se calculeaz cadrele transversale ca substructuri separate, adic fiecare cadru este
reprezentat individual, fara interaciune 3D cu alte cadre transversale;
o se calculeaz elementele de contravntuire ca o substructura, spre exemplu ca o grinda cu
zbrele.
________________________________________________________________________________
I-26
Problema este mai complexa n situaia de incendiu, datorita aciunilor indirecte, adic a variaiei
forelor axiale i a momentelor ncovoietoare ca urmare a mpiedicrii deplasrilor din dilatarea
elementelor.
Intr-o analiza structurala globala, toate aciunile indirecte care apar intr-o structura n timpul
incendiului trebuie luate n considerare.
In cazul analizei unor pari din structura, condiiile de margine la frontiera substructurilor
(forte, rezemri) sunt evaluate la timpul t = 0, adic la nceputul incendiului i se considera ca
raman constante pe toata durata incendiului. Pe de alta parte, n cadrul substructurii pot aprea i
aciuni indirecte.
In cazul analizei elementelor structurale, condiiile de rezemare sunt deasemenea stabilite la
nceputul incendiului, dar nu se considera aciuni indirecte, cu excepia celor care rezulta din
diferenele de temperatura dintre fetele seciunilor transversale. O situatie n care efectele
diferenelor de temperatura intre fetele seciunii au un efect semnificativ n rezistenta la foc, atunci
cnd se face o analiza a elementelor structurale, apare pentru stlpii sau pereii n consola sau
simplu rezemai, expui la foc pe o singura parte. n aceste cazuri, deplasrile laterale importante
introduse de diferena de temperatura, pot sa genereze momente ncovoietoare importante, care pot
conduce la o ruina prematura, prin atingerea limitei de rezistenta a materialului, sau prin pierderea
de stabilitate a elementului.
Proiectantul trebuie sa aib n vedere ca dilatrile termice vor fi prezente n structura i ca are
responsabilitatea sa aleag o discretizare a structurii n elemente si/ sau substructuri, astfel nct
ipotezele fcute pentru condiiile de margine sa fie rezonabile i sa corespunda unei bune
aproximri a situaiei reale.
5.1.2 Cum se determina E
fi,d,0
?
Pentru a efectua o analiza pe elemente sau substructuri, este necesar sa se determine eforturile n
situaia de incendiu la timpul t = 0, notate E
fi,d,0 .
Eurocodurile nu ofer nici o indicaie cu privire la
metoda de analiza care trebuie utilizata pentru a determina aceste eforturi.
In practica curenta, aceasta se realizeaz printr-o analiza elastica, deoarece este normal sa se
considere ca structura, proiectata corespunztor n combinaiile fundamentale, sa nu sufere
plasticizri sub aciunea incarcarilor de calcul din combinaia de incendiu, care au valori reduse
fata de incarcarile de calcul din combinaiile fundamentale. O structura proiectata sa reziste n
condiii normale la o ncrcare de calcul egala cu 1.35 G + 1.50 Q, va prezenta zone reduse de
plasticizare, sau deloc, n condiiile unei incarcari de calcul n situaia de incendiu de doar 1.00 G +
0.50 Q, spre exemplu.
Deoarece eforturile sunt determinate la timpul t = 0, rigiditatile materialelor se vor considera n
analiza cu valorile obinuite.
________________________________________________________________________________
I-27
5.2 Modele de calcul
5.2.1 Principii
Pentru determinarea rezistentei la foc a unei structuri se pot considera trei metode (modele) de
calcul. Acestea difer mult prin complexitate, dar i prin domeniul de aplicare, respectiv rezultatele
pe care le pot oferi.
Metoda tabelara
Metoda tabelara ofer direct rezistenta la foc funcie de un set de parametrii simpli, spre exemplu
acoperirea cu beton a armaturilor intr-o seciune din beton, nivelul de ncrcare, sau dimensiunile
seciunii. Un astfel de model este uor de utilizat.
Aceasta metoda nu se bazeaz pe formulri teoretice, fiind bazata pe rezultatele unor ncercri
experimentale sau pe rezultatele unor analize efectuate cu modele avansate de calcul. Denumirea
acestui model de calcul provine din faptul ca rezultatele sunt n mod obinuit prezentate sub forma
tabelara. Trebuie subliniat ca anumite formule prezente n standard, chiar daca au un aspect de
ecuaii analitice, nu reprezint de fapt formulri teoretice ale vreunui fenomen i aparin tot
metodei tabelare, fiind de fapt formule empirice determinate pe baza de rezultate experimentale.
Principalele limitri ale acestui model sunt:
- In momentul de fata, date tabelare exista doar pentru elemente simple.
Nu exista constrngeri de ordin teoretic pentru a stabili valori tabelare pentru structuri mai
complexe, spre exemplu cadre parter. Pe de alta parte, insa, efortul pe care l necesita
determinarea acestor valori ar fi deosebit de important i numrul de parametri necesari ar fi
att de mare nct s-ar pierde tocmai simplicitatea acestei metode.
- Pana n momentul actual, aceste valori au fost stabilite doar pentru curba de foc standard ISO.
De fapt ar fi imposibil, chiar pentru elemente simple, sa se determine valori tabelare care sa
cuprind toate curbele posibile de foc natural, pentru simplul motiv ca numrul acestor curbe
de foc este infinit. Trebuie totui menionat faptul ca s-au fcut deja studii pentru stabilirea de
valori tabelare pentru cazul particular al unor modele de foc parametric, n conformitate cu
recomandrile Anexei A din EN1991-1-2. n acest caz este posibila stabilirea unor valori
tabelare, n care durata focului ISO care este de obicei prezenta n acest model de calcul sa fie
nlocuita de ali factori, cum ar fi densitatea sarcinii termice i factorul de deschidere care tine
seama de golurile compartimentului. Acest tip de tabele ar putea, spre exemplu, sa permit
verificarea rezistentei la foc pentru un anumit timp a unui element structurall, cu un factor de
seciune i un nivel de ncrcare definit, cu condiia ca densitatea de sarcina termica sa nu
depaseasca o anumita valoare.
Metoda tabelara este aplicata n mod curent n analiza elementelor din beton i mixte otel-beton,
dar nu exista pentru elementele din otel, cel mai probabil fiindc modelele simple de calcul, care
utilizeaz formule teoretice pot fi utilizate mai uor n cazul structurilor din otel dect n celelalte
cazuri. n trecut a existat totui o nomograma de proiectare, publicata de ctre ECCS (1983) pentru
elemente din otel protejate i neprotejate, n care rezistenta la foc standard era oferita funcie de
factorul de seciune, nivelul de ncrcare i parametrii proteciei la foc.
Modele simplificate de calcul
Modelele simplificate de calcul, aa cum sugereaz i denumirea, trebuie sa fie destul de simple
pentru a putea fi aplicate n practica curenta de proiectare, fara sa fie necesara utilizarea
programelor de calcul. Aceste modele trebuie sa se bazeze pe ecuaii de echilibru.
________________________________________________________________________________
I-28
Abilitatea elementului sau a structurii de a rezista incarcarilor aplicate se verifica considernd
creterea temperaturii n material. n mod obinuit, modelele simplificate sunt o extrapolare a
modelelor utilizate pentru proiectarea n condiii normale de temperatura, cu adaptarea n mod
corespunztor a caracteristicilor de material (rezistenta si deformatie), pentru a reflecta degradarea
acestora cu creterea temperaturii. Anumite modificri sunt insa necesare, pentru a lua n
considerare fenomene specifice care apar n situaia de incendiu.
Contrar modelului de calcul prezentat anterior, modelele simplificate de calcul sunt aplicabile
pentru orice model de foc, cu condiia ca proprietatile specifice ale materialelor la temperaturi
nalte sa fie cunoscute. Este spre exemplu esenial sa se cunoasc daca vreuna dintre proprietatile
determinate n timpul nclzirii elementului sunt reversibile n timpul fazei de rcire. Este de
subliniat aici ca Eurocodurile nu ofer nici o informaie cu privire la proprietatile materialelor (otel,
beton) n timpul sau dup faza de rcire. Informaiile cu privire la acest aspect trebuie luate din
literatura de specialitate, spre exemplu Kirby et al., 1986.
Modele de calcul avansat (modele generale de calcul)
Modelele de calcul avansat sunt reprezentate de programele de calcul sofisticate i trebuie sa se
bazeze pe principiile recunoscute ale mecanicii structurale i ale fizicii, pentru a oferi o aproximare
fiabila a comportrii structurilor n situaia de incendiu.
Trebuie subliniat faptul ca realizarea unui program de calcul bazat pe metodele simplificate de
calcul, pentru a facilita utilizarea acestui model de calcul, nu fac din acesta un model de calcul
avansat. Modelele de calcul avansat sunt aplicabile pentru orice model de foc i se pot utiliza
pentru analiza ntregii structuri, deoarece iau n considerare i efectele aciunilor indirecte.
5.2.2 Relaii intre modelul de calcul i partea din structura care este analizata
In mod frecvent se face o confuzie intre cele trei modele de calcul i cele trei nivele de alegere a
structurii pentru analiza. Cu toate ca acestea reprezint doua aspecte distincte ale analizei
structurale n situaia de incendiu, exista totui o legtura intre acestea, cum se arata n tabelul 5-1.
Tabel 5-1 : Legtura intre modelele de calcul i alegerea structurii pentru analiza
Element Substructura Structura
Metoda tabelara ++ - -
Modele simplificate ++ + -
Modele avansate + ++ ++
Acest tabel evidentiaza urmtoarele aspecte:
- Metoda tabelara se utilizeaz pentru analiza elementelor. Cu toate ca se poate imagina ca acest
model de calcul poate fi dezvoltat i pentru substructuri simple, astfel de studii nu au fost inca
realizate.
- Modelele simplificate se utilizeaz n principal pentru analiza elementelor si, intr-o oarecare
msura, pot fi considerate si pentru anumite substructuri.
- Modelele avansate de calcul se utilizeaz n principal pentru analiza globala a structurilor, sau,
daca timpul pentru analiza poate fi redus, pentru analiza substructurilor. Pot fi deasemenea
utilizate pentru analiza elementelor, dar, n cele mai multe cazuri, acestea vor fi analizate cu
ajutorul celorlalte modele de calcul.
________________________________________________________________________________
I-29
5.3 Analiza n domeniul incarcarii, a timpului sau a temperaturii
Verificarea rezistentei la foc poate fi efectuata n diverse variante, menionate n standard: n
domeniul incarcarii, a timpului, sau, n anumite situaii, n domeniul temperaturii. Aceste
posibilitati sunt ilustrate n Fig. 5-1, 5-2 pentru un caz simplu n care efortul de calcul n situaia de
incendiu E
d,fi
, este constant pe toata durata incendiului i elementul este caracterizat de o singura
temperatura, u
str
.
Figura 5-1 se refera la cazul unui foc nominal, pentru care temperatura u
foc
, creste continuu.
Temperatura n element (u
str
) va creste astfel continuu funcie de timp si n consecina se considera
ca efortul capabil al elementului R
d,fi
scade.
Situaia este diferita n cazul unui model de foc natural cu faza de rcire, aa cum se arata n Figura
5-2. Temperaturile n structura vor avea aceeai evoluie, cu un decalaj de timp. Pentru elementele
din otel, efortul capabil care poate fi calculat la diferite momente n timp, are o evoluie aa cum se
arata n figura 5-2, cu o prima faza n care acesta descrete funcie de timp, urmat de o a doua faza
n care rezistenta structurii creste, n principal deoarece otelul isi redobandeste parial sau chiar
total rezistenta, atunci cnd se raceste.
In ambele figuri, t
req
este timpul cerut de rezistenta la foc a structurii.
Situaia la nceputul incendiului este reprezentata de punctul A. Daca analiza se realizeaz cu un
model de calcul avansat, adic cu ajutorul unui program de calcul dedicat analizei structurilor la
aciunea temperaturilor nalte, rezistenta structurii poate fi determinata pas cu pas, funcie de
evoluia temperaturii, lund n considerare i aciunile indirecte, pana n momentul n care se
produce ruina (punctul B).
Daca analiza este efectuata cu ajutorul modelelor simplificate de calcul, exista trei posibilitati de
verificare:
1. In domeniul timpului.
Se face verificarea ca timpul corespunztor ruinei elementului t
f
este superior timpului cerut de
rezistenta la foc t
req.
Timpul corespunztor ruinei elementului este timpul pentru care efortul
capabil al elementului supus aciunii temperaturilor nalte atinge efortul de calcul
corespunztor produs de incarcari n situaia de incendiu.
Aceasta se exprima prin relaia 5.1 i corespunde verificrii notate cu 1, satisfcute n figura 5-
1, dar nu i n figura 5-2.
f req
t t > (5.1)
2. In domeniul incarcarii.
Se face verificarea ca la timpul cerut de rezistenta la foc t
req
efortul capabil al elementului R
d,fi
este superior efortului de calcul produs de incarcari n situaia de incendiu, E
d,fi
. Aceasta se
exprima prin relaia 5.2 i corespunde verificrii 2 n figurile 5-1, 5-2.
, , d fi d fi req
R E t t > = (5.2)
Aceasta verificare este verificarea standard.
Se face observaia ca n cazul unui model de foc fara faza de rcire, faptul ca relaia 5.2 este
satisfcuta, garanteaz ca relaia 4.1 este deasemenea satisfcuta (Fig. 5-1). Pe de alta parte, n
cazul unui model de foc care prezint faza de rcire, se poate ntmpla ca relaia 5.2 sa fie
satisfcuta, iar relaia 5.1 nu (Fig. 5-2).
________________________________________________________________________________
I-30
E
d,fi
0
cr
0
str
timp
t
req
t
req
timp
1
2
3
t
f
t
f
0
foc
A
A
B
B
Fig. 5-1 Verificarea n domeniul incarcarii, a timpului i a temperaturii pentru un model de foc
nominal
E
d,fi
0
cr
0
str
timp
t
req
t
req
timp
1
2
3
t
f
t
f
0
foc
A
B
B
A
Fig. 5-2 Verificarea n domeniul incarcarii, a timpului i a temperaturii pentru un model de foc cu
faza de rcire
________________________________________________________________________________
I-31
3. In domeniul temperaturii.
Aceasta verificare este un caz particular al verificrii n domeniul incarcarii, posibila doar daca
stabilitatea elementului depinde de o singura temperatura - cazul elementelor din otel cu o
distribuie uniforma a temperaturii pe seciunea transversala. Se face verificarea ca la timpul
cerut de rezistenta la foc t
req
temperatura pe seciunea elementului
str
este mai mica dect
temperatura critica 0
cr
. Temperatura critica pentru un element structural din otel este
temperatura atinsa n seciunea transversala pentru care efortul capabil diminuat corespunztor
pentru aceasta temperatura egaleaz efortul unitar de solicitare, rezultat din combinaia de
incendiu. Aceasta se exprima prin relaia 5.3 i corespunde verificrii 3 n figurile 5-1,2.
cr req
t t 0 0 s = (5.3)
Aceasta verificare poate fi efectuata in mod direct doar pentru elemente din otel pentru care nu
trebuie luate n considerare criterii de deformaie sau fenomene de pierdere a stabilitatii (a se
vedea 5.7). La fel ca pentru verificrile precedente, se poate intimpla ca pentru modelele de foc
cu faza de rcire, relaia 5.3 sa fie satisfcuta i relaia 5.1 nu.
In concluzie, n cazul unui model de foc cu faza de rcire, o verificare n domeniul incarcarii sau
temperaturii nu este suficienta, daca timpul cerut de rezistenta la foc este superior timpului
corespunztor efortului capabil minim atins de element n timpul incendiului, adic la momentul
atingerii temperaturilor maxime n element. Alternativ, este posibil sa se efectueze, n acest caz,
verificri succesive n domeniul incarcarii, pentru a determina timpul pentru care rezistenta
elementului egaleaz eforturile de calcul n situaia de incendiu. Acest timp va fi, prin definiie,
timpul corespunztor cedrii elementului i poate fi comparat cu timpul cerut de rezistenta la foc.
Pe de alta parte, pentru elementele din otel, este mai simplu sa se efectueze o singura verificare,
daca R
d,fi
n relaia 5.2 sau u
str
n relaia 5.3 sunt considerate la timpul corespunztor temperaturii
maxime n seciune i nu la timpul t = t
req
.
Verificarea n domeniul incarcarii prezint urmtoarele avantaje:
1. Este simplu de utilizat. Pentru un element din otel, deoarece verificarea este efectuata la un
timp dat, temperatura seciunii i n consecina proprietatile de material sunt cunoscute i deci
pot fi utilizate pentru determinarea eforturilor capabile.
2. Este aplicabila pentru orice tip de verificare, inclusiv de stabilitate, n timp ce verificarea n
domeniul temperaturii, specifica elementelor din otel, este limitata din acest punct de vedere.
3. Produce un factor de sigurana similar cu cel din verificrile la temperaturi obinuite, cu care
inginerii sunt obisnuiti, adic raportul intre ncrcarea aplicata i ncrcarea de ruina. Pe de alta
parte, verificarea n domeniul temperaturii produce un factor n termeni de grade Celsius, ceea
ce nu spune prea multe despre consecinele practice. O verificare n domeniul timpului poate fi
i mai confuza, deoarece pot crea falsa impresie a unui nalt nivel de sigurana, deoarece timpul
de ruina poate fi semnificativ mai mare dect timpul de rezistenta la foc cerut. Aceasta se
ntmpla mai ales n cazul modelelor de foc nominale, pentru care, dup un anumit timp,
creterea temperaturii este nesemnificativa. n aceste condiii, temperatura n structura creste
lent, n timp ce o mica variaie a forei aplicate poate descrete timpul de rezistenta la foc n
mod dramatic.
5.4 Proprietatile mecanice ale otelurilor obinuite
Pentru proiectarea la stri limita ultime a elementelor structurale la temperatura normala,
comportarea otelului carbon obinuit este de obicei idealizata ca fiind elastic perfect plastica. La
________________________________________________________________________________
I-32
temperaturi nalte, alura diagramei se modifica. Comportarea este idealizata ca fiind elastic eliptic
perfect plastic i include o poriune descendenta pentru zona deformaiilor mari, utila pentru cazul
n care se considera modelele avansate de calcul. Prima parte din curba tensiune-deformaie este
prezentata schematic prin curba O-A-B din figura 5-3.
Relaia tensiune deformaie este deci caracterizata de 3 parametri:
- Limita de proporionalitate f
p,u
,
- Limita de curgere efectiva f
y,u
,
- Modulul de elasticitate n domeniul elastic liniar E
a,u
.
Nota: deformaia pentru atingerea limitei de curgere efective, punctul B n figura, este fixata la
2%.
EN1993-1-2 ofer un tabel n care este data evoluia acestor proprietati, normalizate funcie
de proprietatile corespunztoare la temperatura normala:
- k
p,u
= f
p,u
/ f
y
- k
y,u
= f
y,u
/ f
y
- k
E,u
= E
a,u
/ E
Acest tabel este reprodus n Anexa II.
fp,u
fy,u
A
B
O
C D
Ea,u
Deformatie
Tensiune
Fig 5-3 : Curba tensiune-deformaie a otelului obinuit la temperaturi nalte (prima poriune)
5.5 Clasificarea seciunilor transversale
Elementele din otel cu seciuni masive sunt capabile sa ating capacitatea plastica a seciunii, n
condiiile unor rotiri importante, fara voalri ale pereilor seciunii. Elementele din otel realizate din
seciuni cu perei subiri, pe de alta parte, pot suferi deformri locale importante, la nivele ale
tensiunilor sub limita de curgere.
In cadrul Eurocodurilor, seciunile din otel sunt clasificate n 4 clase diferite, funcie de
sensibilitatea la voalare a elementelor care alctuiesc seciunea.
1. Seciunile de Clasa 1 sunt cele mai masive, putnd atinge capacitatea plastica, iar aceasta
capacitate este mentinuta pentru deformaii mari. Ductilitatea este n acest caz suficienta pentru
a permite o redistributie a momentelor ncovoietoare pe elemente, prin formarea de articulaii
plastice.
2. Seciunile de Clasa 2 pot sa ating capacitatea plastica, dar aceasta nu poate fi pstrata dect
pentru deformaii limitate. Pentru aceasta clasa de seciuni, nu este posibila redistribuirea
momentelor ncovoietoare pe elemente.
________________________________________________________________________________
I-33
3. Seciunile de Clasa 3 ating limita de curgere, dar nu pot atinge capacitatea plastica.
4. In cazul seciunilor de Clasa 4, se produce voalarea pereilor seciunii, la nivele ale tensiunilor
inferioare limitei de curgere.
La temperaturi normale, clasificarea seciunilor depinde de cativa parametri:
- Proprietatile geometrice ale seciunilor, prin zvelteea elementelor care formeaz seciunea.
- Solicitarea: daca, spre exemplu, ntreaga inima a unui profil I este n compresiune sub fora
axiala pura, n cazul ncovoierii pure doar jumtate din seciune este comprimata i n
consecina sensibilitatea la voalare este redusa.
- Proprietatile materialelor:
o Pentru un material cu un comportament idealizat elastic-perfect plastic, pentru acelai
modul de elasticitate, o limita de curgere ridicata implica deformaii mai mari nainte ca
seciunea sa isi ating capacitatea plastica. Astfel, seciunile cu o limita de curgere ridicata
sunt mai predispuse la voalare.
o In mod similar, pentru aceeai limita de curgere, un modul de elasticitate redus implica
deformaii mai mari nainte ca seciunea sa isi ating capacitatea plastica. Seciunile cu un
modul de elasticitate redus sunt mai predispuse la voalare.
Practic, parametrul care guverneaz clasificarea seciunii n raport cu proprietatile de material
este dat de urmtoarea formula:
y
f E (5.4)
Deoarece la temperaturi normale modulul de elasticitate al otelului este constant, parametrul
care apare n standard este c, dat de ecuaia 5.5. Voalarea este susceptibila sa se produc pentru
valori sczute ale acestui parametru.
y
f 235 = c (5.5)
in care f
y
se exprima n N/mm.
Clasificarea unei seciuni transversale se face funcie de clasa cea mai ridicata a elementelor
care compun seciunea respectiva. Tabelul 5-2 prezint limitele zvelteilor (exprimate ca raport
latime/ grosime pentru elementele care compun seciunea transversala) pentru Clasele 1-3,
pentru inimi i tlpi. Informaii complete despre clasificarea seciunilor sunt date n EN 1993-1-
1. Pentru zveltei mai mari dect limitele clasei 3, seciunile sunt considerate de clasa 4.
Tabel 5.2 Limite de zveltee pentru zonele comprimate ale seciunii transversale
Inima Talpa
Clasa compresiune ncovoiere compresiune
1 33c 72c 9c
2 38c 83c 10c
3 42c 124c 14c
La temperaturi ridicate, atat modulul de elasticitate cat i limita de curgere sufera modificari.
Valorile la temperaturi normale sunt multiplicate cu k
E,u
, respectiv cu k
y,u
, pentru a obtine
valorile corespunzatoare la temperaturi ridicate. Presupunand ca materialul are un
comportament elastic-perfect plastic la temperaturi inalte, parametrul din relatia 5.4 se
corecteaza ca n relatia 5.6.
________________________________________________________________________________
I-34
y y
E
y y
E
y
f
E
k
k
f k
E k
f E
u
u
u
u
u u
,
,
,
,
,
= = (5.6)
Coeficientii k
E,u
i k
y,u
, care descriu evolutia modulului de elasticitate i a limitei de curgere,
evolueaza diferit functie de temperatura. Relatia
u u , , y E
k k depinde deasemenea de
temperatura asa cum se arata n figura 5-4.
0.0
0.2
0.4
0.6
0.8
1.0
1.2
0 200 400 600 800 1000 1200
Temperatura [C]
S
Q
R
T
(
k
E
/
k
y
)
[
-
]
Fig. 5-4 Influenta proprietatilor de material asupra voalrii
In EN1993-1.2 s-a considerat n mod simplificat pentru expresia
, , E y
k k
u u
valoarea
constanta de 0.85. Figura 5-4 arata ca pentru domeniul de temperaturi uzuale care apar n
calcule, de la 500 la 800C, aceasta valoare constanta aproximeaz media intre valorile
posibile.
Este de reinut insa ca otelul supus la temperaturi nalte nu mai este un material elastic-perfect
plastic i ca expresiile de calcul bazate n mod exclusiv pe evoluia modulului de elasticitate i
a limitei de curgere sunt doar o aproximare.
Avantajul considerrii unei valori constante n clasificarea seciunilor transversale la
temperaturi ridicate este ca previne apariia unor situaii nerealiste. Spre exemplu, pentru o
cretere minora a temperaturii intre 400 i 500C sau intre 700 i 900C, se poate ntmpla ca o
seciune sa treac din Clasa 3 n Clasa 2 i n consecina sa aib efortul capabil sporit, pentru o
temperatura mai mare.
Pe de alta parte, utiliznd o valoare constanta, clasificarea seciunilor la temperaturi ridicate se
face la fel ca pentru temperatura normala, utiliznd parametrul definit de relatia 5.7, n loc de
5.5.
0.85 235
y
f c = (5.7)
Aceasta nseamn ca procesul de clasificare trebuie reluat n situaia de incendiu, n mod
teoretic pentru fiecare combinaie de incarcari, deoarece clasificarea depinde de efectul
aciunilor. Situaia este destul de complexa deja pentru modelele de calcul simplificat, n care
efectele aciunilor sunt evaluate la timpul t=0, dar pentru modele de calcul avansat, ncadrarea
n clase de seciuni trebuie n mod teoretic sa fie determinata la fiecare moment n timpul
incendiului, datorita efectelor indirecte.
In practica trebuie tolerat un anumit nivel de aproximare i de aceea, n general, fiecare
seciune va fi clasificata o singura data n situaia de incendiu. O grinda va fi clasificata ca
________________________________________________________________________________
I-35
lucrnd la ncovoiere pura, iar un element ncrcat preponderent cu forte axiale va fi clasificat
ca lucrnd la compresiune.
5.6 Cum se calculeaz R
fi,d,t
?
5.6.1 Principii generale
In general, procedurile utilizate n calculul efortului capabil, corespunztor solicitrii considerate n
situaia de incendiu, sunt bazate pe metode i formule de calcul similare celor utilizate n
dimensionarea la temperatura normala, cu modificarea proprietatilor de material, pentru a lua n
considerare evoluia temperaturii. Aceasta modificare poate fi realizata n mod direct, pentru
ipoteza uzuala a unei temperaturi uniforme pe seciune, dar poate fi mai complexa n cazul unei
distribuii neuniforme a temperaturii.
Aceasta procedura este aplicabila deoarece modelul de material introdus n EN1993-1.2 la
temperaturi ridicate nu conine influenta curgerii lente, acest fenomen fiind inclus n mod implicit
n relaia tensiune-deformaie. Ca o consecina, temperatura corespunztoare cedrii elementului nu
depinde de timpul necesar atingerii acestei temperaturi i astfel analiza termica i analiza mecanica
pot fi realizate n mod separat. Spre exemplu, este posibil sa se determine mai nti temperatura
critica a unei structuri i apoi sa se aleag protecia termica necesara pentru ca aceasta temperatura
sa nu fie atinsa intr-un anumit interval de timp. Aceasta este posibil, deoarece temperatura critica
este aceeai, chiar daca este atinsa n 20 minute sau n 2 ore. Ca o limitare, EN1993-1.2 precizeaz
ca procedura de calcul este valabila n cazul unor viteze de nclzire cuprinse intre 2 i 50C/minut,
normale n cazul structurilor pentru construcii n situaia de incendiu.
De fapt, procedurile de calcul ale R
fi,d,t
sunt diferite n anumite aspecte de procedurile utilizate la
temperatura normala, cu precdere pentru:
a) evaluarea lungimilor de flambaj a stlpilor n cadrele contravantuite,
b) curbele de flambaj,
c) formulele de interaciune M-N,
d) clasificarea seciunilor transversale,
e) elementele ncovoiate cu distribuie neuniforma a temperaturii.
Diferenele fata de procedura de calcul la temperatura normala vor fi menionate i
discutate n continuare n text, acolo unde acestea apar. De fapt, diferenele de la b) la d) sunt
datorate diferenelor intre diagrama de comportare tensiune-deformaie la temperaturi ridicate,
respectiv la temperatura normala. Cu referire la figura 5-3, daca pentru temperaturi ridicate se
utilizeaz aceleai expresii ca pentru temperatura normala i se nlocuiesc limita de curgere i
modulul de elasticitate cu valorile corespunztoare la temperaturi ridicate, aceasta ar insemna ca
materialul ar urma curba O-C-B (intr-o formula bazata doar pe f
y
) sau curba O-D-B (intr-o formula
bazata pe f
y
i E) n loc de curba reala O-A-B. Astfel sunt necesare cteva adaptri ale formulelor
de calcul stabilite pentru temperatura normala, pentru a putea fi utilizate n situaia de incendiu, la
temperaturi ridicate.
EN1993-1-2 dedica o seciune separata (4.2.4) analizei n domeniul temperaturii. Ideea de baza este
obinerea n mod direct a temperaturii critice funcie de gradul de utilizare.
Pentru toate elementele ntinse i pentru elementele de clasa 1, 2 sau 3, gradul de utilizare se
determina cu expresia:
0 , , ,0 fi d fi d
E R =
in care:
E
fi,d
este efortul de calcul produs de incarcari n situaia de incendiu,
________________________________________________________________________________
I-36
R
fi,d,0
este efortul capabil al elementului n situaia de incendiu, dar la timpul t = 0, adic la
temperatura de 20C (temperatura normala).
Temperatura critica funcie de gradul de utilizare este data de:
, 3.833
0
1
482 39.19ln 1
0.9674
a cr
u
(
= +
(

De fapt, o analiza n domeniul temperaturii cu relaiile de mai sus este valida doar daca efortul
capabil n situaia de incendiu R
fi,d,t
este direct proporional cu limita de curgere funcie de
temperatura f
y
(u) :
( )
, , d fi t y
R m f u =
cu m constant.
Intr-adevr, n acest caz, relaia de calcul poate fi transformata dup cum urmeaz:
( )
, , ,
,
, ,0 ,
d fi d fi t y
y y
d fi y
E R m f
m k f
R k
u
u
u s =
=
=
, , , ,0 0 y fi d d fi
k E R
u
> =
Calculul efectuat n domeniul incarcarii sau al temperaturii va conduce la rezultate foarte apropiate.
Se poate ca n locul relaiei temperaturii critice sa se utilizeze inversul funciei k
y,u
atunci cnd se
lucreaz n domeniul temperaturii, adic sa se interpoleze n tabelul 3.1/EN1993-1-2 (Tabel II-2/
Anexa II/ Curs) pentru a determina u
cr
ca funcie de
0
, chiar daca acest tabel ofer temperatura u
funcie de k
y,u
.
Rezultate foarte apropiate sau egale vor fi obinute doar daca efortul capabil n situaia de incendiu
este strict proporional cu limita de curgere. Daca evoluia modulului de elasticitate joaca
deasemenea un rol n evoluia efortului capabil n situaia de incendiu, atunci relaia temperaturii
critice nu mai poate fi aplicata n mod direct i n acest caz temperatura critica poate fi determinata
doar prin verificri succesive n domeniul incarcarii. Acesta este cazul elementelor comprimate, a
elementelor solicitate la ncovoiere i compresiune, a grinzilor ncovoiate pentru care exista
posibilitatea pierderii stabilitatii prin ncovoiere rsucire, respectiv a elementelor cu seciune
transversala de clasa 4 (cu excepia solicitrii de ntindere). Acesta este de fapt sensul
comentariului din 4.2.4 (2) din EN1993-1-2 cu excepia cazurilor n care trebuiesc considerate
criterii de deformaie sau fenomene de stabilitate ceea ce trebuie inteles cu excepia cazurilor n
care modulul de elasticitate joaca un rol n calculul rezistentei la foc. n varianta romana a
EN1993-1-2 (SR EN 1993-1-2, 2006) deoarece expresia fenomene de stabilitate este ambigua,
s-a preferat traducerea sub forma fenomene de pierdere a stabilitatii. n acelasi context, n cadrul
Anexei Naionale (SR EN 1993-1-2/NA, 2006) s-a adugat urmtorul comentariu: Formula (4.22)
nu poate fi aplicat n mod direct atunci cnd trebuie luate n considerare fenomene de pierdere a
stabilitatii, deoarece evoluia modulului de elasticitate longitudinal la temperaturi nalte
influenteaza evoluia efortului capabil corespunztor elementului de otel. Temperatura critic
pentru elementele pentru care se consider fenomene de pierdere a stabilitii poate fi determinat
doar printr-un calcul iterativ.
5.6.2 Elemente ntinse
Efortul capabil al unui element solicitat la ntindere, n ipoteza unei temperaturi uniforme pe
seciunea transversala, este
________________________________________________________________________________
I-37
| |
fi M M d R y Rd fi
N k N
, 1 , , , , ,

u u
= (5.8)
in care:
k
y,u
este factorul de reducere al limitei de curgere a otelului pentru o temperatura u
a
, atinsa la
timpul t,
N
Rd
este fora capabila plastica a seciunii, pentru calculul la temperatura normala, conform
EN1993-1-1,
M,0
este coeficientul parial de sigurana pentru efortul capabil al seciunii transversale pentru
calculul la temperatura normala,
M,fi
este coeficientul parial de sigurana pentru material, n situaia de incendiu.
Nota: Valoarea recomandata pentru
M,0
i
M,fi
este 1.00, dar se pot defini valori diferite n Anexa
Nationala. Pentru Romnia, n cadrul Anexei Nationale SR EN 1993-1-2 NA, s-au pstrat aceste
valori.
Pentru o mai bune intelegere, relatia 5.9 are o semnificaie fizica mai evidenta.
fi M y y Rd fi
f k A N
, , , ,
) (
u u
= (5.9)
in care A este seciunea transversala a elementului.
Trebuie reinut faptul ca utilizarea relatiilor 5.8 sau 5.9 presupun ca elementul are o deformaie de 2
% pentru a-si atinge efortul capabil plastic. La aceasta se adaug o alungire termica relativa n jur
de 1 %, ceea ce nseamn ca alungirea totala a elementului este de aproximativ 3 % n momentul
cedrii.
EN1993-1-2 precizeaz ca slbirea seciunii datorita gurilor pentru nituri sau uruburi nu este
necesar a fi considerat n calculul la aciunea focului, n condiiile n care exist cte un nit sau
urub n fiecare gaur, deoarece temperatura oelului este mai sczut n zona mbinrilor, datorit
prezenei materialului adiional. S-a artat ca aceasta ipoteza nu este n general conservativa
(Franssen, 2002), n special n cazul elementelor protejate pentru care o distribuie aproape
uniforma de temperatura este mai realista, sau dup o durata importanta de aciune a focului
standard, pentru care temperatura gazelor fierbini atinge un nivel relativ constant, ceea ce conduce
deasemenea la apariia unei situaii de temperatura uniforma n structura. Pentru o distribuie
uniforma de temperatura, nu mai exista efectul benefic al masivitatii termice sporite n zona
mbinrilor, care ar putea compensa reducerea seciunii.
Fora capabila a unui element solicitat la ntindere, la timpul t, cu o distribuie de temperatura
neuniforma pe seciunea transversala se determina cu relatia 5.10 sau 5.11 (care conduce la
rezultate conservative).
| |
=
i
fi M y i y i Rd t fi
f k A N
, , , , ,

u
(5.10)
in care indicele i se refera la o arie elementara a seciunii, pentru care temperatura se considera
uniforma.
| |
fi M y y Rd t fi
f k A N
,
max
, , ,

u
= (5.11)
in care u
max
este temperatura maxima pe seciune la timpul t.
Utilizarea expresiei 5.10 are sens doar daca distribuia temperaturii este simetrica pe seciunea
transversala. n caz contrar, axa neutra a seciunii este deplasata prin variaia nesimetrica a limitei
de curgere i seciunea este solicitata la ntindere cu ncovoiere. n cazul unei distribuii nesimetrice
de temperatura, este preferabila acceptarea unei aproximri, prin utilizarea expresiei 5.9
(temperatura uniforma) sau 5.11 (temperatura maxima pe seciune).
________________________________________________________________________________
I-38
5.6.3 Elemente comprimate cu seciune transversala de clasa 1, 2 sau 3
Acesta este unul dintre cazurile n care un calcul n situaia de incendiu difer oarecum de cel la
temperatura normala (atunci cand se adopta metoda simplificata de calcul, cu formulele prezentate
in EN1993-1-2). Diferenele privesc evaluarea lungimilor de flambaj i curbele de flambaj utilizate.
Daca stlpul comprimat este un element continuu pe mai multe etaje ale unei cldiri contravantuite
i daca fiecare etaj reprezint un compartiment de incendiu, lungimea de flambaj a unui stlp expus
la aciunea focului pentru un etaj intermediar poate fi considerata l
fl
= 0.5 L, iar n cazul ultimului
etaj l
fl
= 0.7 L, n care L este lungimea stlpului pe etajul respectiv.
Lungimi de flambaj l
fi
- stlpi pentru structuri n cadre cu noduri fixe
Motivul pentru care pot fi considerate aceste valori reduse este ca rigiditatea stlpului expus la foc
scade cu creterea temperaturii, n timp ce partile adiacente ale acestuia din compartimentele de
incendiu superioare i inferioare, raman la temperatura normala i isi pstreaz rigiditatea. n
consecina, partile adiacente devin relativ rigide la ncovoiere n relaie cu stlpul considerat i
ofer un grad de ncastrare sporit. Astfel, condiiile de rezemare ale poriunii de stlp expuse
focului, pe inaltimea unui etaj, devin similare cazurilor elementare: 0.5L (element dublu-ncastrat)
sau 0.7L (element ncastrat-articulat). Chiar daca nu este menionat n mod explicit n EN1993-1-2,
se poate deduce de aici ca lungimea de flambaj a stlpului de la nivelul parterului poate fi 0.5L sau
0.7L, funcie de condiiile de rezemare n fundaie.
Curbele de flambaj ale seciunilor laminate solicitate la aciunea focului au fost studiate intr-un
proiect de cercetare al ECCS (Schleich et al. 1998), iar rezultatele au fost introduse n EN1993-1-2.
Rezultatele principale ale acestei cercetri pot fi gsite n Talamona et al. 1997 i n Franssen et al.
1998. Formulele propuse au o forma similara celor la temperatura normala, cu diferena ca nu mai
exista curbe de flambaj diferite (funcie de forma i dimensiunile seciunii transversale sau de axa
de flambaj).
Etapele de calcul pentru determinarea forei axiale capabile la flambaj N
b,fi,t,Rd
pentru un element
solicitat la compresiune cu o temperatura uniforma u
a
sunt:
1. Se determina zvelteea adimensionala, bazata pe proprietatile materialului la temperatura
normala, dar utiliznd lungimea de flambaj n situaia de incendiu.
________________________________________________________________________________
I-39
y
fl
f E
A I l
t
= (5.12)
in care I este momentul de inerie al seciunii transversale
A este aria seciunii transversale.
2. Se determina zvelteea adimensionala pentru temperatura u
a
u u
u
, , E y
k k = (5.13)
Termenul suplimentar care apare n 5.13 este inversul termenului prezent n expresia 5.6 i
prezentat n figura 5-4. Prin acest termen se tine cont de faptul ca zvelteea adimensionala este
mai mare la temperaturi ridicate (pana la pragul de 870C, peste care, din punct de vedere al
calculului practic, temperaturile nu sunt relevante), deoarece modulul de elasticitate descrete
cu temperatura mai repede dect limita de curgere.
3. Se determina factorul de imperfeciune
y
f 235 65 . 0 = o (5.14)
in care limita de curgere trebuie exprimata n N/mm.
4. Se determina coeficientul
u
( ) 1 5 . 0 u u
u
o + + = (5.15)
5. Se determina coeficientul de flambaj prin ncovoiere
2
1
u
u u

_
+
=
fi
(5.16)
6. Se determina fora axiala capabila la flambaj
fi M y y fi Rd fi b
f k A N
, , , , ,
_
u u
= (5.17)
In mod obinuit, acest proces trebuie efectuat de doua ori, pentru fiecare axa a sectiunii
transversale. De fapt, este suficient sa se efectueze prima etapa pentru ambele axe de flambaj i
apoi sa se continue cu etapele 2-6 pentru zvelteea adimensionala maxima.
Pentru o distribuie neuniforma de temperatura, rezistenta la foc poate fi calculata n baza aceleiai
proceduri, dar considernd temperatura maxima de pe seciunea transversala. Aceasta se permite
doar daca se utilizeaz o curba de foc nominal. S-a artat (Anderberg, 2002) ca deplasrile laterale
care pot sa apar ca urmare a distribuiei neuniforme a temperaturii pot avea un efect negativ cu
pondere mai importanta dect efectul benefic creat de anumite pari ale seciunii care sunt mai reci,
n special n cazul elementelor cu zveltee mare. O atenie deosebita trebuie acordata stlpilor n
consola, fara rezemare laterala la vrf. Astfel, daca se considera o curba de foc natural, atunci i
pentru analiza mecanica va trebui considerat un grad asemntor de sofisticare, prin utilizarea unui
model de calcul avansat. Necesitatea unui calcul avansat n aceste condiii rezulta i din articolul
2.4.2(4) din EN1993-1-2: in analiza elementelor structurale se considera efectul deformaiilor
termice care rezulta ca urmare a gradientelor termice pe seciunea transversala. Pe de alta parte,
daca se considera o curba de foc nominal, care are un caracter arbitrar, atunci se poate admite o
aproximare n cadrul analizei mecanice, prin utilizarea modelelor simplificate de calcul,
considernd temperatura maxima.
Chiar daca nu este menionat n mod explicit n EN1993-1-2, trebuie recunoscut faptul ca o
distribuie neuniforma de temperatura, dar simetrica pe seciune (spre exemplu inima mai calda fata
________________________________________________________________________________
I-40
de tlpile unui profil I) nu produce nici o deplasare laterala i se poate admite n acest caz utilizarea
modelelor simplificate de calcul, chiar daca focul nu este reprezentat printr-o curba nominala.
Restricia trebuie impusa acelor distribuii nesimetrice de temperatura care produc intr-adevr
deplasri laterale, spre exemplu cazul unui profil I la care tlpile au temperaturi diferite.
Deoarece zvelteea adimensionala n situaia de incendiu u depinde de temperatura, n cazul n
care se dorete determinarea temperaturii critice corespunztoare unei anumite incarcari
(verificarea n domeniul temperaturii sau al timpului, vezi capitolul 5.3) este necesar un proces
iterativ. Convergenta este de obicei rapida i este suficienta de cele mai multe ori chiar o singura
iteraie, daca n etapa a doua, expresia 5.13 este aproximata prin
1.2 = (5.18)
Aplicarea acestei formule conduce la o prima aproximare a temperaturii critice. Cu aceasta valoare
a temperaturii, ntregul proces poate fi repetat o singura data, utiliznd formula 5.13 n loc de 5.18.
n mod obinuit, a doua valoare rezultata pentru temperatura critica difer foarte puin de prima
aproximare i n consecina procesul iterativ nu trebuie continuat.
Cercetarea care a stat la baza procedurii de calcul simplificat s-a bazat n principal pe rezultate
obinute pe profile I laminate. S-a considerat logic sa se extind aceste rezultate i pe profile I
sudate, avnd n vedere probabil faptul ca influenta tensiunilor reziduale care conduc la o
comportare diferita la temperatura normala este mai puin pronunata la temperaturi ridicate.
Pentru seciuni cu o seciune complet diferita, cum sunt spre exemplu cornierele sau profilele
circulare sau rectangulare, procedura reprezint intr-adevr o extrapolare a rezultatelor obinute,
pentru seciuni care nu au fost acoperite de programul de cercetare. Aceasta este insa singura
modalitate de calcul, cel puin pana n momentul n care vor fi efectuate cercetri pentru aceste
tipuri de profile.
5.6.4 Grinzi cu seciune transversala de clasa 1, 2 sau 3
5.6.4.1 Rezistenta la forfecare
Fora tietoare capabila la timpul t se determina cu urmtoarea expresie
| |
fi M M RD web y Rd t fi
V k V
, 1 , , , , ,

u
= (5.19)
in care:
web
u este temperatura medie pe inima seciunii transversale
web y
k
, ,u
este factorul de reducere a limitei de curgere a otelului pentru temperatura
web
u
V
RD
este fora tietoare capabila a seciunii transversale pentru calculul la temperatura
normala, n conformitate cu EN1993-1-1.
Faptul ca n aceasta expresie se mentioneaza temperatura medie n inima seciunii, nu nseamn ca
ipoteza unei temperaturi uniforme pe sectiune nu este admisa. n cazul considerrii unei distribuii
neuniforme a temperaturii, se va lua n calcul n mod natural temperatura medie n inima seciunii,
iar daca se considera o distribuie uniforma a temperaturii, atunci temperatura luata n calcul este
chiar temperatura seciunii.
Pentru verificarea unei grinzi solicitate la taiere, se utilizeaz expresia 5.20.
Rd t fi Ed fi
V V
, , ,
s (5.20)
V
fi,Ed
- fora tietoare n seciunea verificata obinuta din analiza mecanica n situaia de incendiu.
________________________________________________________________________________
I-41
Fora tietoare trebuie determinata deasemenea pentru a tine cont de influenta acesteia asupra
momentului capabil, aa cum se arata n continuare.
5.6.4.2 Rezistenta la ncovoiere
5.6.4.2.1 Distribuie uniforma de temperatura
Momentul capabil la timpul t, pentru o seciune cu temperatura uniforma este dat de expresia 5.21,
propusa n EN1993-1-2, sau, echivalent, de expresia 5.22.
, , , ,0 , fi Rd y M M fi Rd
M k M
u u
( =

(5.21)
| |W f k M
fi M y y Rd fi , , , ,

u u
= (5.22)
in care:
M
Rd
este momentul capabil plastic sau elastic al seciunii (funcie de clasificarea seciunii
transversale) pentru calculul la temperatura normala, tinand seama de efectele
forfecarii, daca este cazul, n conformitate cu EN 1993-1-1.
W este modulul de rezistenta plastic al seciunii W
pl
pentru seciuni de clasa 1 sau 2, sau
modulul de rezistenta elastic al seciunii W
el
pentru seciuni de clasa 3.
Nota: Expresia 5.21 i comentariul ca M
Rd
trebuie redus pentru a tine cont de efectele forfecarii n
conformitate cu EN1993-1-1 poate sa conduc la concluzia ca raportul V
Ed
/V
pl,Rd
trebuie
considerat la temperatura normala. Expresia 5.22 arata ca este mai potrivit ca acest raport sa se
calculeze la temperaturi ridicate V
fi,d
/V
fi,t,Rd
.
5.6.4.2.2 Distribuie neuniforma de temperatura
Pentru un element cu o distribuie neuniforma de temperatura pe lungime, momentul capabil al
seciunii cu o distribuie neuniforma de temperatura se poate determina cu relaia 5.27 pentru clasa
1 sau 2 sau din relaia 5.28 pentru clasa 3.
| |
2 1
pl
fi M y y Rd t fi

W
f k M
, , , ,

u
= (5.27)
| |
2 1
el
fi M y y Rd t fi

W
f k M
, max , , , ,

u
= (5.28)
in care:
u pentru relaia 5.27, referitoare la seciuni de clasa 1 sau 2, este temperatura uniforma la
timpul t, n seciunile care nu sunt influenate termic prin prezenta reazemelor,
u,
max
pentru expresia 5.28, referitoare la seciuni de clasa 3, este temperatura maxima pe
seciune, atinsa la timpul t;
k
1
este un factor de adaptare pentru temperatura neuniforma a otelului pe seciunea
transversala,
k
2
este un factor de adaptare pentru temperatura neuniforma a otelului pe lungimea grinzii.
- Aceste relatii au fost determinate pentru cazurile simple n care nu exista o reducere a
momentului capabil datorita forfecarii, efect care trebuie luat n considerare, daca este cazul.
________________________________________________________________________________
I-42
- Aceste relatii iau n considerare faptul ca temperatura n elementul de otel poate fi mai sczuta
(cel puin n faza de cretere a temperaturii, n cazul considerrii unui foc natural) n zonele de
lng reazeme, fata de zonele ndeprtate de reazeme (spre exemplu, la mijlocul unei grinzi
simplu rezemate). Acest fenomen apare datorita faptului ca materialul care constituie suportul
grinzii poate proteja local grinda de efectul incendiului i poate deasemenea absorbi cldura
(spre exemplu, n cazul n care grinda reazem pe un perete din zidrie sau beton). S-a
observat, intr-adevr, ca dup un incendiu real sau dup un test, articulaia plastica care a
condus la cedarea elementului s-a situat la distante semnificative fata de reazem.
Pe de alta parte, distribuia reala de temperatura n zona rezemrilor nu poate fi determinata n
mod precis i o metoda simplificata de calcul permite doar determinarea temperaturii n zonele
centrale ale grinzii. Deoarece analiza structurala este bazata pe aceasta distribuie de
temperatura, s-a introdus factorul de adaptare k
2
. EN1993-1-2 precizeaz ca acest factor trebuie
considerat cu valoarea 0.85 n reazemele unei grinzi static nedeterminate, respectiv 1.00 n
celelalte cazuri. Raiunea n baza creia s-au considerat aceste valori este probabil ca, prin
grinda static determinata s-a presupus o grinda rezemata pe doua reazeme articulate, pentru
care, chiar daca temperatura este mai sczuta n dreptul reazemelor, aceasta nu are efect asupra
rezistentei elementului, deoarece oricum n dreptul reazemelor momentul este nul. Intr-o grinda
continua, pe de alta parte, efectul unei temperaturi mai sczute poate influenta rezistenta
elementului pe reazemele intermediare, unde momentul are valori semnificative. n mod
teoretic, insa, acelai efect exista n reazemul unei console, care este deasemenea static
determinata. Standardul insa nu admite considerarea efectului temperaturii mai sczute n acest
caz, deoarece formarea unei articulaii plastice conduce la cedare n cazul unei structuri static
determinate. Prin analogie, se recomanda ca efectul temperaturii mai sczute n dreptul
reazemelor sa nu se considere n cazul consolelor unei grinzi continue, deoarece o articulaie
plastica n aceasta zona ar conduce la cedarea consolei.
- Relaiile 5.27 i 5.28 iau n considerare faptul ca temperaturile n seciunile grinzilor care
sprijin un planeu de beton sunt mai mici dect temperaturile determinate prin modelele
simplificate de calcul. Intr-adevr, modelul simplificat permite luarea n considerare a faptului
ca partea superioara a grinzii nu este expusa la foc, printr-o modificare a masivitatii termice.
Ceea ce se neglijeaz n modelul simplificat este efectul de absorbie a cldurii, adic faptul ca
o parte din cldura este transferata de la talpa superioara a seciunii din otel la planeul din
beton, ceea ce ntrzie creterea temperaturii pe seciunea din otel. Pentru a considera n calcul
acest efect benefic, se propune o valoare a factorului de adaptare k
1
de 0.70 pentru grinzi
neprotejate, respectiv de 0.85 pentru grinzi protejate expuse la foc pe trei fete, cu un planeu pe
fata a patra.
Chiar daca EN1993-1-2 nu mentioneaza, pentru a fi n concordanta cu EN1994-1-2, o grinda
din otel pe care sprijin un planeu trebuie considerata ca fiind nclzita pe trei fete doar daca
aria tlpii superioare care este acoperita de cofrajul din tabla al planeului este de cel puin 90%
din aria tlpii superioare. n caz contrar, seciunea din otel trebuie considerata ca nclzita pe
patru fete i valoarea factorului de adaptare k
1
pstrata la 1.00.
Se atrage atenia asupra unei anomalii care poate sa apar n calcule, atunci cnd se utilizeaz
coeficienii k
1
i k
2
. Cat timp temperatura la mijlocul deschiderii nu depaseste 560C, factorul
de reducere al limitei de curgere k
y,u
este superior valorii de 0.595. O aplicare a expresiei 5.27
sau 5.28, n care k
1
k
2
= 0.700.85 = 0.595, ar conduce la o rezistenta la ncovoiere a seciunii
pe reazem mai mare dect la temperatura normala! De aceea, M
fi,t,Rd
ar trebui limitat la M
Rd
. In
ultima erata a EN1993-1-2 s-a facut aceasta precizare.
- Temperatura considerata pentru evaluarea efortului capabil plastic al seciunii nu este aceeai
n 5.27 i 5.28:
- pentru seciuni de clasa 1 i 2 (expresia 5.27) temperatura considerata este temperatura
uniforma calculata n partea centrala a grinzii, departe de efectul reazemelor;
________________________________________________________________________________
I-43
- pentru seciuni de clasa 3, (expresia 5.28), temperatura considerata este "temperatura
maxima obinuta la timpul t" i nu este de fapt foarte evident care este aceasta temperatura.
Deci unde este temperatura maxima pe seciune? Se recomanda sa se considere temperatura pe
seciune ca fiind uniforma, daca seciunea este expusa pe patru fete, caz n care doar factorul k
2
va
fi introdus n calcul (k
1
= 1.0).
In cazul n care grinda sprijin un planeu din beton, nu este uor sa se determine a priori unde este
temperatura maxima, dar pare evident ca nu este n talpa superioara. Se poate considera ca
temperatura maxima este n inima profilului, deoarece este n mod normal componenta cu grosimea
cea mai mica din seciunea transversala, dar, pe de alta parte, se poate argumenta ca, din contra,
inima poate simi influenta absorbiei de cldura de la talpa superioara.
De fapt, modul practic de a rezolva aceasta problema este sa se calculeze temperatura la fel ca
pentru o seciune expusa la foc pe patru fete. Aceasta este de fapt temperatura care ar rezulta daca
influenta planeului de beton ar fi complet neglijata i ar corespunde, mai mult sau mai puin, cu
temperatura medie n jumtatea de jos a seciunii, daca s-ar efectua un calcul precis al distribuiei
temperaturii pe seciune.
Tabelul 5-3 rezuma consideraiile de mai sus i prezint parametrii care trebuiesc luai n
considerare pentru verificarea grinzii, funcie de clasa seciunii transversale i de expunerea la
foc.
Tabel 5-3 Parametri pentru verificarea grinzii
Clasa Expunere pe patru fete Expunere pe trei fete cu
planeu pe fata a patra
1, 2
k
1
= 1.0
u
a
calculat considernd
A/V pentru 4 fete
k
1
= 0.7
u
a
calculat considernd
A/V pentru 3 fete
3
k
1
= 1.0
u
a,max
calculat considernd
A/V pentru 4 fete
k
1
= 0.7
u
a,max
calculat considernd
A/V pentru 4 fete
5.6.4.3 Pierderea de stabilitate prin ncovoiere-rsucire
Momentul capabil la pierderea de stabilitate prin ncovoiere-rsucire la timpul t, pentru un element
solicitat la ncovoiere este
, , , , , , , b fi t Rd LT fi y y com y M fi
M W k f
u
_ = (5.29)
in care
W
y
este modulul plastic de rezistenta al seciunii W
pl,y
pentru seciuni de clasa 1 sau 2,
respectiv modulul elastic de rezistenta al seciunii W
el,y
pentru seciuni de clasa 3,
k
y,u,com
este factorul de reducere al limitei de curgere a otelului pentru temperatura maxima atinsa
la timpul t n talpa comprimata a seciunii transversale.
_
LT,fi
este coeficientul de flambaj prin ncovoiere rsucire, pentru calculul la aciunea focului

1
,
, ,
,
u
u u

_
LT
LT LT
fi LT
+
=
(5.30)
in care
|
.
|
\
|
+ + =
2
,
, ,
1 5 . 0
u
o u
u LT
LT
LT
(5.31)
0.65 235
y
f o = (5.32)
________________________________________________________________________________
I-44
,
, ,
LT LT
y E
k k u
u u
= (5.33)
Temperatura considerata n evaluarea k
y,u
i u , LT poate fi considerata n mod conservativ ca fiind
temperatura uniforma a seciunii pentru seciuni de clasa 1 i 2, respectiv temperatura maxima a
seciunii pentru seciuni de clasa 3. Se recomanda ca aceasta temperatura sa se calculeze n
conformitate cu Tabelul 5.3.
Pentru verificarea unei grinzi, tinand cont de fenomenul de pierdere a stabilitatii prin ncovoiere-
rsucire, se considera relatia:
M
fi,Ed,max
s M
b,fi,t,Rd
in care M
fi,Ed,max
este momentul ncovoietor maxim a grinzii intre doua legaturi transversale, n
situaia de incendiu.
Nota: EN 1993-1-2 nu ia n considerare distribuia momentelor intre legaturile transversale ale
grinzii n calculul M
b,fi,t,Rd
. Aceasta nseamn ca se considera o distribuie uniforma a momentului
maxim n lungul grinzii, ceea ce conduce la rezultate conservative. Pe de alta parte, acest aspect
este luat n considerare n EN1993-1-1, printr-un factor care creste momentul capabil, calculat
funcie de alura diagramei de momente.
5.6.5 Elemente de clasa 1, 2 sau 3, solicitate la ncovoiere cu compresiune
Efortul capabil la timpul t al unui element solicitat la ncovoiere cu compresiune, considernd
seciunea cu o distribuie uniforma de temperatura, se verifica cu urmtoarele formule:
1
,
,
, ,
,
,
, ,
,
, min,
,
s + +
fi M
y
y z
Ed fi z z
fi M
y
y y
Ed fi y y
fi M
y
y fi
Ed fi
f
k W
M k
f
k W
M k
f
k A
N

_
u u u
(5.34)
1
,
,
, ,
,
, ,
, ,
,
, ,
,
s + +
fi M
y
y z
Ed fi z z
fi M
y
y y fi LT
Ed fi y LT
fi M
y
y fi z
Ed fi
f
k W
M k
f
k W
M k
f
k A
N

_
_
u u u
(5.35)
in care
W
y
, W
z
sunt modulele plastice de rezistenta W
pl,y
, W
pl,z
pentru seciuni de clasa 1 i 2, respectiv
modulele elastice de rezistenta W
el,y
, W
el,z
pentru seciuni de clasa 3,
_
min,fi
este valoarea minima intre _
y,fi
i _
z,fi
, calculate cu expresia 5.16,
_
LT,fi
se calculeaz din expresia 5.31,
1 1
,
, ,
,
s =
fi M
y
y fi z
Ed fi LT
LT
f
k A
N
k
u
(5.36)
in care ,
.
0,15 0,15 0, 9 z
LT M LT
u | = s (5.37)
3 1
,
, ,
,
s =
fi M
y
y fi y
Ed fi y
y
f
k A
N
k
u
(5.38)
in care
( ) ,
. ,
1, 2 3 0, 44 0, 29 0, 8 y
y M y M y
u | | = + s (5.39)
________________________________________________________________________________
I-45
3 1
,
, ,
,
s =
fi M
y
y fi z
Ed fi z
z
f
k A
N
k
u
(5.40)
in care: ( ) ,
. ,
2 5 0, 44 0, 29 0,8 z
z M z M z
u | | = + s si 1 , 1 , s u z (5.41)
|
M
, coeficientul de corecie al momentului ncovoietor este definit n figura 5-5.
Forma relaiilor propuse este similara formei relaiilor de calcul pentru temperatura normala
din prENV1993-1-1 i de aceea este diferita de forma relaiilor din ultima versiune EN1993-1-
1. De fapt, cercetrile efectuate n anii 90 pentru determinarea curbelor de flambaj i a
relaiilor de interaciune M-N pentru seciunile din otel la aciunea focului, au avut ca punct de
pornire standardul existent la acea data pentru calculul la temperatura normala, ENV1993-1-1
(1995) i de aceea sunt similare cu acestea. Chiar daca membrii echipei care au realizat
EN1993-1-2 au tiut ca n paralel, n cadrul EN1993-1-1, se lucreaz la imbunatatirea relaiilor
de calcul la temperatura normala, s-a decis pstrarea vechilor relaii cu cteva modificri
privitoare la flambajul prin incovoiete rsucire. Motivele principale au fost:
- relaia din ENV1993-1-2 a fost calibrata i validata la foc, n timp ce pentru noile relaii
existente n EN1993-1-1 nu au fost fcute inca cercetri n acest sens;
- n cadrul EN1993-1-1 s-au pstrat doua propuneri diferite pentru relaiile de interaciune
i a fost imposibil pentru echipa EN1993-1-2 sa decid care dintre acestea ar trebui aleasa
n final.
Aa cum s-a menionat n 5.6.3, cercetrile care au stat la baza determinrii relaiilor de calcul
s-au bazat n principal pe profile I laminate. n cazul n care seciunea nu are o axa minima de
inerie, flambajul prin ncovoiere rsucire nu este posibil i se aplica doar ecuaia 5.34.
________________________________________________________________________________
I-46
Forma diagramei de moment
Coeficient de corecie
|
M
Momente de capt
M
1

M
1
-1 s s 1
|
M,
= 1,8 - 0,7
Momente din incarcari pe grinda
M
Q
M
Q

|
M,Q
= 1,3
|
M,Q
= 1,4
Momente de capt i din
incarcari pe grinda
M
1
AM
M
Q
M
Q
AM
AM
M
Q
AM
M
Q
) (
M
M

M, Q M,
Q
M, M
+ =
MQ = | max M | numai din incarcari pe grinda
pentru diagrama de
|maxM| moment fara schimbare
de semn
M
pentru diagrama de
moment cu schimbare
|maxM|+|minM|
de semn
Fig. 5-5 Coeficientul de corecie al momentului ncovoietor
5.6.6 Elemente cu seciune transversala de clasa 4
Elementele ntinse cu seciune de clasa 4 pot sa dezvolte efortul capabil plastic, deoarece n acest
caz nu exista posibilitatea voalrii i se dimensioneaz n conformitate cu 5.6.2.
Pentru elementele cu seciune de clasa 4, solicitate la orice alt tip de aciune, se poate considera ca
rezistenta elementului este asigurata la foc cat timp temperatura otelului n seciune nu depaseste o
temperatura critica recomandata de 350C. Valoarea acestei temperaturi poate fi modificata n
Anexa Naionala (in Romnia, ca dealtfel n majoritatea tarilor din Europa, n Anexa Naionala, a
rmas aceasta valoare).
________________________________________________________________________________
I-47
Cu toate ca aceasta metoda de calcul este foarte simpla, este n acelai timp i foarte restrictiva. De
fapt, seciunile de clasa 4 se nclzesc rapid, avnd n vedere zvelteea pereilor care compun
aceasta clasa de seciune. Exceptnd situaiile n care se utilizeaz o protecie termica, temperatura
critica se obine intr-un timp foarte scurt, care nu satisface timpii de rezistenta la foc impui n mod
uzual.
O prima posibilitate de a depasi aceasta problema ar fi sa se accepte o analiza elastica, n condiiile
n care seciunea este n ntregime ntinsa. Aceasta stare de tensiune ar putea fi obinuta pentru
elemente solicitate la ntindere excentrica, cu excentricitate mica (moment incovoietor redus).
Pentru toate celelalte situaii, EN1993-1-2 permite o determinare mai precisa a rezistentei la foc,
data n Anexa E. De fapt, EN1993-1-2 precizeaz pentru informaii suplimentare a se vedea
Anexa E, dar aceasta anexa ofer mai mult dect simple informaii. Anexa E ofer un model
simplificat de calcul, bazat pe trei concepte (Ranby 1998):
1. Se utilizeaz relaiile prezentate n 5.6.3 pentru elemente comprimate, n 5.6.4 pentru grinzi,
respectiv n 5.6.5 pentru elemente solicitate la ncovoiere cu compresiune.
2. In toate aceste relaii, aria seciunii se inlocuieste cu aria eficace, iar modulul de rezistenta al
seciunii se inlocuieste cu modulul de rezistenta eficace, pentru a lua n considerare efectul
voalrii. Aceste caracteristici geometrice se calculeaz considernd proprietatile materialului la
20C (temperatura normala), in conformitate cu EN1993-1-3.
Aceasta poate conduce la situaii ciudate. Avnd n vedere ca clasificarea seciunilor este mai
severa la foc dect la temperatura normala (a se vedea expresiile 5.6-7) poate rezulta ca o
seciune este clasificata ca fiind de clasa 4 la foc, n timp ce la temperatura normala este
clasificata ca avnd clasa 3. n acest caz, seciunea eficace va fi egala cu seciunea bruta a
seciunii, deoarece caracteristicile geometrice eficace se bazeaz pe proprietatile materialului la
temperatura normala.
3. In aceste relaii, rezistenta de calcul a otelului trebuie considerata ca fiind limita de curgere
tehnica ce corespunde unei deformaii de 0.2% (coloana 3/ Tabel II-2). Evoluia acestei limite
de curgere este data funcie de temperatura n Anexa E a EN1993-1-2 i se poate observa ca
evoluia acesteia cu temperatura este aproape aceeai cu evoluia modulului de
elasticitate(Figura II-2).
________________________________________________________________________________
I-48
CAPITOLUL 6 IMBINARI PENTRU ELEMENTE DIN OTEL
6.1 Procedura simplificata
EN1993-1-2 precizeaz ca rezistenta la foc a unei mbinri cu uruburi sau a unei mbinri sudate
este satisfcuta daca urmtoarele trei condiii sunt ndeplinite:
- Nivelul de solicitare al mbinrii este mai mic sau egal cu valoarea maxima a nivelului de
solicitare pentru oricare dintre elementele mbinate.
- Rezistenta mbinrii la temperatura normala satisface recomandrile date n EN 1993-1.8.
Aceasta condiie, care spune de fapt ca proiectarea trebuie sa fie efectuata n conformitate cu
recomandrile la temperatura normala, trebuie practic ndeplinita oricum pentru orice parte din
structura i aceasta precizare nu era de fapt necesara.
- Rezistenta termica a proteciei la foc a mbinrii este cel puin egala cu rezistenta termica a
proteciei minime aplicata pe oricare dintre elementele mbinate. n particular, aceasta
inseamna ca nu este necesara verificarea mbinrilor n structurile neprotejate, daca celelalte
condiii, n special cea legata de gradul de utilizare, sunt ndeplinite.
Justificarea oferita n mod obinuit pentru aceasta abordare este ca datorita materialului adiional
din mbinri i datorita efectului de umbra creat de elementele mbinate, temperatura n mbinare
este inferioara temperaturilor din elementele adiacente. O alta explicaie este legata de geometria
compartimentului, care conduce la temperaturi inferioare n colturi, acolo unde sunt mbinrile n
mod obinuit. Aceasta idee a temperaturilor inferioare n mbinri este similara conceptului care
conduce la utilizarea factorului de adaptare k
2
utilizat n zona reazemelor grinzilor static
nedeterminate (a se vedea 5.6.4.2.2). Dar daca aceasta abordare poate fi valabila n cazul
mbinrilor rigla-stlp pentru structurile n cadre, nu la fel stau lucrurile cu o mbinare de
continuitate la talpa inferioara a unei grinzi cu zbrele, spre exemplu.
Din acelai motiv, EN1993-1-2 precizeaz ca atunci cnd se verifica rezistenta unei mbinri,
slbirea seciunii datorata gurilor pentru nituri sau uruburi nu trebuie considerata n calcul, n
condiiile n care exista cate un nit sau urub n fiecare gaura. Simulri numerice simple au artat ca
aceasta justificare nu este n general adevrata (Franssen & Brauwers 2002). De fapt, daca se
utilizeaz curba de temperatura standard, aa cum se arata i n figura I.4, peste un anumit nivel,
pentru a produce o diferena notabila de temperatura, este necesara o variaie importanta la nivelul
factorului de seciune. n special pentru durate lungi ale incendiului i pentru elementele protejate
la foc, beneficiul adus de temperaturile oarecum mai sczute n seciunea din mbinare, poate fi
anulat i depasit de reducerea seciunii. Se recomanda deci verificarea n seciunea neta.
Nivelul de solicitare al mbinrii, menionat n prima condiie, nu este definit n EN1993-1-2 n
seciunea referitoare la rezistenta mbinrilor. Trebuie presupus ca se utilizeaz aceeai definiie ca
cea menionata n seciunea despre verificarea n domeniul temperaturii (vezi 5.6.1).
Aceasta relaie implica faptul ca, pentru a fi permisa evitarea unui calcul de rezistenta la foc a
mbinrii, trebuie calculata rezistenta la foc a mbinrii la timpul t=0 ! In consecinta, nu trebuie sa
surprind ca, n mod simplificat, EN1993-1-2 specifica n nota 4.2.1 (7) ca pentru comparaia dintre
nivelurile de solicitare ale mbinrii n relaie cu elementele adiacente, se poate considera
temperatura normala. Aceasta inseamna ca pentru gradul de utilizare a mbinri i a elementelor
adiacente se va folosi relaia urmtoare:
d d
E R = (6.1)
Aceasta metoda trebuie aplicata cu atenie, mai ales n anumite situaii particulare. Sa consideram,
spre exemplu, ca se pornete de la o proiectare la temperatura normala, n care mbinrile i
elementele adiacente sunt dimensionate corespunztor. Daca toate elementele satisfac cerinele de
________________________________________________________________________________
I-49
rezistenta la foc, inseamna, n conformitate cu cele de mai sus, ca i mbinrile vor satisface
rezistenta la foc. Daca, din contra, timpul de rezistenta la foc a unui element, spre exemplu o
grinda, nu este suficient i n loc de a aplica o protecie la foc corespunztoare, se prefera alegerea
unei seciuni mai puternice, nu este de ateptat ca rezistenta mbinrii sa creasc n aceeai
proporie. n consecina, daca elementele sunt supradimensionate din condiii de rezistenta la foc,
atunci i mbinrile trebuie supradimensionate n mod corespunztor. Noua valoare a gradului de
utilizare pentru elementele supradimensionate trebuie sa fie un parametru de referina, atunci cnd
se verifica rezistenta mbinrii.
Ca o alternativa la metoda prezentata, distribuia de temperatura n componentele unei mbinri
poate fi evaluata utiliznd anexa D a EN1993-1-2, prezentata n continuare.
6.2 Analiza detaliata
6.2.1 Temperatura mbinrilor n situaia de incendiu
Ca o alternativa la metoda simplificata prezentata anterior, Anexa D (informativa) precizeaz ca
pentru a calcula rezistenta la foc a componentelor unei mbinri, se poate considera masivitatea
termica a parilor care formeaz mbinarea. n mod simplificat, se poate considera o distribuie
uniforma a temperaturii n mbinare, calculata utiliznd valoarea cea mai scazuta a masivitatii
termice ale elementelor componente ale mbinrii.
Anexa D ofer i o procedura mai detaliata pentru mbinrile rigla-stlp, sau rigla-rigla, n care
riglele susin planee din beton. n acest caz, distribuia temperaturii n mbinare se poate obine
funcie de temperatura tlpii inferioare a grinzii la mijlocul deschiderii. Se recomanda urmtoarele
relaii pentru calculul temperaturilor n componentele mbinrii:
D
h
Fig. 6.1 Imbinare pentru o grinda compozita
| |
0
0.88 1 0.3
h
h D u u = daca D s 400 mm (6.2)
( )
0
0
0.88 2
0.88 1 0.2 1 2 2
h
h
pentru h D
h D pentru h D
u u
u u
= s
( = + >

daca D > 400 mm (6.3)
in care:
u
h
este temperatura la nivelul h (in mm) de pe seciunea grinzii,
u
o
este temperatura tlpii inferioare a riglei, departe de mbinare, calculata n baza factorului
de seciune considernd seciunea expusa la foc pe trei sau patru fete (a se vedea tabelul
5.3),
h este nivelul (in mm) componentei respective deasupra fibrei inferioare a grinzii,
D este inaltimea seciunii grinzii.
________________________________________________________________________________
I-50
6.2.2 Rezistenta de calcul a uruburilor i sudurilor n situaia de incendiu
Verificarea uruburilor i sudurilor se bazeaz pe rezistenta determinata la temperatura normala,
corectata cu factori de reducere, dai n tabelul 6.1. Aceti factori au fost determinai experimental
de ctre Kirby, 1995 i Latham i Kirby, 1990.
6.2.2.1. Rezistenta de calcul la forfecare a uruburilor
Rezistenta de calcul la forfecare a unui urub n situaia de incendiu se determina cu relaia:
, , , ,
,
M 2
v t Rd v Rd b
M fi
F F k
u

= (6.4)
F
v,Rd
este rezistenta la forfecare a urubului la temperatura normala, pentru un singur plan de
forfecare, presupunnd ca acest plan de forfecare trece prin zona filetata a urubului
(tabelul 3.4 din EN 1993-1-8),
k
b,u
este factorul de reducere funcie de temperatura urubului, din tabelul 6.1,
M2
este coeficientul parial de sigurana la temperatura normala,
M,fi
este coeficientul parial de sigurana n situaia de incendiu.
Trebuie remarcat faptul ca, indiferent daca planul de forfecare trece prin zona filetata sau plina a
urubului, n calculul F
v,Rd
, trebuie considerata aria A
s
la zona filetata a urubului.
Tabel 6.1 Factori de reducere a rezistentei pentru uruburi i suduri
u
a
[
0
C] k
b,u
k
w,u
20 1,000 1,000
100 0,968 1,000
150 0,952 1,000
200 0,935 1,000
300 0,903 1,000
400 0,775 0,876
500 0,550 0,627
600 0,220 0,378
700 0,100 0,130
800 0,067 0,074
900 0,033 0,018
1000 0,000 0,000
Rezistenta la presiune pe gaura a unui urub n situaia de incendiu se determina cu relaia:
F F k
b t Rd b Rd b
M
M fi
, , , ,
,
=
u

2
(6.5)
F
b,Rd
este rezistenta la presiune pe gaura a urubului la temperatura normala, (tabelul 3.4 din EN
1993-1-8),
k
b,u
este factorul de reducere funcie de temperatura urubului, din tabelul 6.1.
mbinrile cu uruburi de nalta rezistenta pretensionate nu sunt eficiente n situaia de incendiu i
de aceea trebuie sa se considere ca lunecarea s-a consumat sub aciunea focului. n consecina, in
aceasta stuatie, trebuie verificata rezistenta uruburilor la forfecare n tija i la presiune pe gaura, cu
relaiile de mai sus, la fel ca pentru uruburi obinuite.
________________________________________________________________________________
I-51
6.2.2.2 Rezistenta de calcul a uruburilor la ntindere
Rezistenta de calcul la ntindere a unui urub n situaia de incendiu se determina cu relaia:
, , , ,
,
M 2
ten t Rd t Rd b
M fi
F F k
u

= (6.6)
F
t,Rd
este rezistenta de calcul a urubului l temperatura normala (tabel 3.4 din EN 1993-1-8),
k
b,u
este factorul de reducere funcie de temperatura urubului, din tabelul 6.1.
6.2.2.3 Suduri de colt
Rezistenta de calcul pe unitatea de lungime a unei suduri de colt n situaia de incendiu se
determina cu relaia:
F F k w t Rd
w Rd w
M
M fi
, ,
, ,
,
=
u

2
(6.7)
in care:
k
w,u
este factorul de reducere funcie de temperatura sudurii, din tabelul 6.1,
F
w,Rd
este rezistenta de calcul a sudurii de colt la temperatura normala ( articolul 4.5.3 din EN
1993-1-8).
6.2.2.4 Suduri cap la cap
Rezistenta de calcul a unei suduri cap la cap cu ptrundere completa la temperatura normala,
trebuie considerata egala cu rezistenta componentei celei mai slabe a mbinrii, cu respectarea
condiiilor prevzute n 4.7.1.(1) din EN1993-1-8.
In situaia de incendiu, rezistenta de calcul a unei suduri cap la cap cu ptrundere completa se
calculeaz utiliznd rezistenta de calcul la temperatura normala, corectata cu urmtorii factori de
reducere:
- pentru temperaturi pana la 700
o
C, se folosesc factorii de reducere pentru limita de curgere a
otelului n situaia de incendiu;
- pentru temperaturi peste 700
o
C, se folosesc factorii de reducere k
w,u
din tabelul 6.1.
________________________________________________________________________________
I-52
Bibliografie
Anderberg, Y (2002), Structural behaviour and design of partially fire-exposed slender steel
columns, Prc. 2
nd
Int. Workshop Structures in Fire, University of Canterbury, Cristchurch, P.
J. Moss ed., 319-336
Della Corte, G, Landolfo, R, Mammana, O (2003) Fire resistance of MR steel frames damaged by
earthquakes, Proceedings of the Fourth International Conference on the Behaviour of Steel
Structures in Seismic Areas, STESSA 2003, Naples, Italy
ECCS (1983), European Recommendations for the Fire Safety of Steel Structures, ECCS
Technical Committee 3 Fire Safey of Steel Structures, Elsevier, Amsterdam, pp 106.
EN 1993-1-2, Eurocode 3 : Design of steel structures - Part 1.2 : General rules -
Structural fire design, European Committee for Standardization, Brussels
EN 1991-1-2, Eurocode 1 Actions on Structures. Part 1-2 : General Actions Actions on
structures exposed to fire, European Committee for Standardization, Brussels
PrEN 1991-1-2 (1992), Eurocode 1 Actions on Structures. Part 1-2 : General Actions
Actions on structures exposed to fire, Final Draft Stage 49, European Committee for
Standardization, Brussels, 10 January 2002.
PrEN 1993-1-2 (1993), Eurocode 3 : Design of steel structures - Part 1.2 : General rules -
Structural fire design, European Committee for Standardization, Brussels, December 2003.
ENV 13381-1 (2002), Test methods for determining the contribution to the fire resistance of
structural members - Part 1: Horizontal protective membranes, European Committee for
Standardization, Brussels
structural members - Part 2: Vertical protective membranes, European Committee for
Standardization, Brussels
structural members - Part 4: Applied protection to steel structural elements, European Committee
for Standardization, Brussels
Franssen, J-M, Brauwers, L (2002) Numerical determination of 3D temperature fields in steel
joints, Proc. 2
nd
Int. Workshop Structures in Fire, University of Canterbury, Cristchurch, P.J.
Moss ed., 1-20
Faggiano, B, Esposto, M., Mazzolani, F M, Landolfo, R (2007) Fire analysis on steel portal frames
damaged after earthquake according to performance based design, Proceedings of COST C26
Workshop in Prague, Czech Republic
Franssen, J-M, Zaharia R, Kodur V, (2009) Designing steel structures for fire safety, A.A. Balkema
Publishers Taylor & Francis, London, ISBN 978-0-415-54828-I
________________________________________________________________________________
I-53
Franssen, J-M, Zaharia R (2006) Design of steel structures subjected to fire Background and
design guide to Eurocode 3, Les Editions de lUniveriste de Liege, Liege, Belgium, ISBN 2-
930322-99-3, pp. 184
Franssen, J-M, Zaharia R, (2008) Calculul constructiilor metalice la actiunea focului, Editura
Orizonturi Universitare, Timisoara, ISBN 978-973-638-360-1
Franssen, J-M, Talamona, D, Kruppa, J, Cajot, L- b G (1998) Stability of steel columns in case of
fire: experimental evaluation, Journal of Constructional Engineering, ASCE, vol. 124, No. 2, 158-
163
Gulvanessian, H, Calgaro, J-A & Holicky, M (2002), Designer's Guide to EN 1990. Eurocode:
Basis of structural design, Thomas Telford Publishing, London
Schleich, J-B, Cajot, L-G, Kruppa, J, Talamona, D, Azpiazu, W, Unanua, J, Twilt, L, Fellinger, J,
Van Foeken, R-J, Franssen, J-M (1998) Buckling curves of hot rolled H sections submitted to
fire, CEC, EUR 18380 EN, pp. 333
Talamona, D, Kruppa, J, Franssen, J-M, Recho, N (1996) Factors influencing the behaviour of
steel columns exposed to fire, J Fire Protection Engng, 8(1), 31-43
Talamona, D, Franssen, J-M, Schleich, J-B, Kruppa, J (1997) Stability of steel columns in case of
fire : Numerical modelling, J. Struct. Engng, ASCE, Vol. 123, No. 6, 713-720
Wang, Z. (2004), Heat Transfer Analysis of Insulated Steel Members Exposed to Fire, Masters
thesis, School of Civil and Env. Engng, NTU, Singapore.
Wickstrm, U. (1985), Temperature analysis of heavily-insulated steel structures exposed
to fire, Fire Safety Journal, Vol. 5, 281-285.
Wickstrm, U. (2001), Calculation of heat transfer to structures exposed to fire Shadow
effects, Ninth Interflam conf., Interscience Ltd, 451-460.
Zaharia, R, Pintea, D, Dubina, D (2008) Fire after earthquake, a natural fire approach, 5th
European Conference on Steel and Composite Structures, Eurosteel 2008, Graz, Austria
Zaharia R., Pintea D., (2009) Fire after earthquake analysis of steel moment resisting frames,
International Journal of Steel Structures, Vol. 9, No. 4, 275-284
________________________________________________________________________________
I-54
ANEXA I TEMPERATURA IN SECTIUNILE DIN OTEL
I.1 Proprietatile termice ale otelului obinuit
In aceasta seciune sunt descrise proprietatile termice ale otelului obinuit. Proprietatile termice ale
otelului inoxidabil sunt date in Anexa C a Eurocode 3.
I.1.1 Conductivitatea termica
Conductivitatea termica a otelului obinuit descrete odat cu creterea temperaturii in conformitate
cu ecuaia I.1 (figura I-1):
54 30 27.333
a a
u = > (I.1)
in care
a
este temperatura din otel in C.
0
10
20
30
40
50
60
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
Steel temperature [C]
T
h
e
r
m
a
l
c
o
n
d
u
c
t
i
v
i
t
y
[
W
/
m
K
]
Fig. I-1 Conductivitatea termica a otelului obinuit
Chiar daca nu este menionat explicit in Eurocode 3, conductivitatea termica a otelului este in
general presupusa reversibila in timpul fazei de rcire. Aceasta nseamn ca, practic,
conductivitatea termica variaz in conformitate cu ecuaia I.1 att in timpul nclzirii de la 20
o
C la
temperatura
a,max
cat si in timpul rcirii pana 20C.
________________________________________________________________________________
I-55
I.1.2 Cldura specifica
Cldura specifica a otelului obinuit in J/kgK variaz cu temperatura in conformitate cu ecuaia I.2
(figura I-2).
3 2 6 3
425 0.773 1.69 10 2.22 10 600
13002
666 600 735
738
17820
545 735 900
731
650 900
a a a a a
a a
a
a a
a
a a
c pentru C
c pentru C C
c pentru C C
c pentru C
0 0 0 0
0
0
0
0
0

= + + <
= + s <
= + s <
= s
(I.2)
0
1
2
3
4
5
6
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
Temperature [C]
S
p
e
c
i
f
i
c
h
e
a
t
[
k
J
/
k
g
K
]
Fig. I-2 Cldura specifica a otelului obinuit
Valoarea maxima a cldurii specifice in jurul valorii de 735C se datoreaz transformrilor
cristalografice din material. Acest salt va introduce o perturbare in curbele de evoluie a
temperaturii seciunilor metalice in timp; creterea temperaturii este ncetinita in jurul valorii de
735C, pentru a fi accelerata din nou pentru temperaturi superioare.
________________________________________________________________________________
I-56
I.2 Temperatura in seciuni din otel neprotejate
Tabel I-1 : Temperatura in seciuni din otel neprotejate expuse la foc ISO
A
*
m
/V [m
-1
] 400 200 100 60 40 25
V/A
*
m
[mm] 2.5 5.0 10.0 16.7 25.0 40.0
Timp[min.]
Temperatura seciunii din otel [C]
0 20 20 20 20 20 20
5 430 291 177 121 90 65
10 640 552 392 276 204 142
11 661 587 432 308 228 159
12 678 616 469 340 253 177
13 693 642 503 371 278 194
14 705 663 535 402 303 212
15 716 682 565 432 328 230
16 725 698 591 460 353 249
17 732 711 616 487 377 267
18 736 721 638 513 401 286
19 743 729 658 538 425 304
20 754 734 676 561 447 323
21 767 738 692 583 470 341
22 780 744 706 604 491 360
23 790 754 717 623 512 378
24 799 767 726 641 532 396
25 807 780 732 658 551 414
26 813 792 735 674 570 431
27 820 803 740 688 588 449
28 826 813 746 701 604 466
29 831 821 756 712 621 482
30 837 828 767 721 636 498
31 842 835 780 728 651 514
32 847 841 793 733 665 530
33 852 846 805 736 678 545
34 856 851 816 740 690 559
35 861 856 827 745 701 573
36 865 861 836 753 711 587
37 870 866 844 763 719 601
38 874 870 852 774 726 614
39 878 874 859 786 731 626
40 882 878 865 798 734 638
41 885 882 871 810 737 650
42 889 886 876 822 740 661
43 893 890 881 832 745 672
44 896 893 885 842 752 683
45 900 897 890 852 761 692
________________________________________________________________________________
I-57
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
0 10 20 30 40 50 60
Timp [min.]
T
e
m
p
e
r
a
t
u
r
a
o
t
e
l
[
o
C
]
400 m-1 sau 2.5 mm
200 m-1 sau 5.0 mm
100 m-1 sau 10.0 mm
60 m-1 sau 16.7 mm
40 m-1 sau 25.0 mm
25 m-1 sau 40.0 mm
Fig. I-3 Temperatura in seciunea din otel funcie de timp, pentru diveri factori de seciune
________________________________________________________________________________
I-58
Fig. I-4 Temperatura funcie de factorul de seciune, pentru timpi diferii
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
0 50 100 150 200 250 300 350 400
Factor de sectiune A
m
*
/ V [m
-1
]
T
e
m
p
e
r
a
t
u
r
a
o
t
e
l
[
C
]
30 min.
25 min.
20 min.
15 min.
10 min.
5 min.
________________________________________________________________________________
I-59
I.3 Temperaturile in seciunile din otel protejate
Tabel I-2 : Temperatura in seciuni din otel protejate expuse la foc ISO
k
p
[W/m
3
K] 200 400 600 800 1200 2000
Timp [min.] Temperatura seciunii din otel [C]
0 20 20 20 20 20 20
10 37 54 70 85 113 163
20 60 97 130 160 215 304
30 84 139 188 232 306 421
40 108 181 244 298 388 514
50 132 222 296 359 459 589
60 156 260 345 414 520 650
70 179 298 391 465 573 699
80 202 333 433 510 620 730
90 225 367 472 552 661 743
100 247 399 509 589 695 773
110 268 430 542 623 721 816
120 289 459 573 654 734 859
130 310 486 602 681 744 900
140 330 512 629 705 765 935
150 349 537 654 723 795 965
160 368 560 677 733 828 990
170 386 582 697 739 861 1013
180 404 603 714 751 892 1032
190 422 623 727 769 921 1049
200 439 642 734 792 948 1065
210 455 660 738 817 972 1078
220 471 677 747 843 993 1090
230 487 692 760 869 1013 1101
240 502 706 777 893 1031 1112
________________________________________________________________________________
I-60
Fig I-5 : Temperatura funcie de timp pentru diverse valori ale factorului k
p
0
100
200
300
400
500
600
700
800
0 30 60 90 120 150 180 210 240
Timp [min.]
T
e
m
p
e
r
a
t
u
r
a
[
C
]
2000
1200
800
600
400
200
________________________________________________________________________________
I-61
ANEXA II PROPRIETATILE MECANICE ALE OTELULUI
CARBON
Aceasta anexa descrie proprietatile mecanice ale otelurilor carbon obinuite. Proprietatile mecanice
ale otelurilor inoxidabile sunt date in Anexa C a EN1993-1-2.
II.1. Proprietati de rezistenta si deformaie
Relaia tensiune deformaie pentru otelul carbon la temperaturi nalte este artata in figura II.1.
Urmtorii parametrii definesc alura acestei caracteristici:
f
y,u
limita de curgere efectiva;
f
p,u
limita de proporionalitate;
E
a,u
panta poriunii elastice (modulul de elasticitate);
c
p,u
deformaia corespunztoare limitei de proporionalitate;
c
y,u
deformaia corespunztoare limitei de curgere;
c
t,u
deformaia limita pentru palierul de curgere;
c
u,u
deformaia ultima.
Formulele pentru determinarea tensiunii si a modulului de elasticitate tangent sunt date in Tabelul
II.1.
c
o
o
E = tan o
a,u
c
y,u
c
p,u
c
u,u
f
y,u
f
p,u
c
t,u
Fig. II-1 Curba tensiune-deformaie pentru otelul carbon la temperaturi ridicate
Tabelul II.2 ofer factorii de reducere pentru caracteristica tensiune-deformaie pentru otelul
obinuit la temperaturi nalte. Pentru valori intermediare ale temperaturii se poate utiliza
interpolarea liniara. Se definesc urmtorii factori de reducere:
- limita de curgere efectiva, raportata la limita de curgere la 20 C: k
y,u
= f
y,u
/ f
y
- limita de proporionalitate, raportata la limita de curgere la 20 C: k
p,u
= f
p,u
/ f
y
- limita de curgere de calcul, raportata la limita de curgere la 20 C:
k
p0,2,u
= f
p0,2,u
/ f
y
- modulul de elasticitate, raportat la modulul de elasticitate la 20 C:
k
E,u
= E
a,u
/ E
a
Variaia acestor factori cu temperatura este artata in figura II.3.
________________________________________________________________________________
I-62
Tabel II-1 Formule pentru determinarea tensiunii si a modulului tangent
Intervalul
deformaiei
Tensiune o Modul tangent
c s c
p,u
c E
a,u
E
a,u
c
p,u
< c < c
y,u
( ) | |
5 , 0
y, p,
c
c u u
- - a
(b/a) + c - f
2 2
( )
( ) | | c
c
c
c
u
u
- a
a
- b
2
0,5
y,
2
y,
c
y,u
s c s c
t,u
f
y,u
0
c
t,u
< c < c
u,u
( ) ( ) | |
c c
c c
u u u u
t, u, t, y,
- / - - 1 f -
c = c
u,u
0,00 -
Parametri c
p,u
= f
p,u
/ E
a,u
c
y,u
= 0,02 c
t,u
= 0,15 c
u,u
= 0,20
Funcii
( ) ( )
E
c/ + - - =
a
2
u u u u u c c c c a, p, y, p, y,
( )
c
+
E
- c =
b
2 2
u u u c c a, p, y,
( )
( ) ( ) f - f 2 -
E
-
f - f
= c
2
u u
u u u
u u
c c
p, y,
a, p, y,
p, y,
Tabel II-2 : Factori de reducere pentru curba tensiune-deformaie a otelurilor carbon la temperaturi
nalte
Temperatura
otel
u
a
Factor
reducere
(funcie de f
y
)
pentru limita
de curgere
efectiva
k
y,u
=
f
y,u
/ f
y
Factor reducere
(funcie de f
y
)
pentru limita de
proporionalitate
k
p,u
=
f
p,u
/ f
y
Factor
reducere
(funcie de f
y
)
pentru limita
de curgere de
calcul
k
p0,2,u
= f
p0,2,u
/ f
y
Factor
reducere
(funcie de
E
a
)
pentru panta
domeniului
elastic liniar
k
E,u
=
E
a,u
/ E
a
20 C 1,000 1,000 1,000 1,000
100 C 1,000 1,000 1.000 1,000
200 C 1,000 0,807 0.890 0,900
300 C 1,000 0,613 0.780 0,800
400 C 1,000 0,420 0.650 0,700
500 C 0,780 0,360 0.530 0,600
600 C 0,470 0,180 0.300 0,310
700 C 0,230 0,075 0.130 0,130
800 C 0,110 0,050 0.070 0,090
900 C 0,060 0,0375 0.050 0,0675
1000 C 0,040 0,0250 0.030 0,0450
1100 C 0,020 0,0125 0.020 0,0225
1200 C 0,000 0,0000 0.000 0,0000
________________________________________________________________________________
I-63
0
0.2
0.4
0.6
0.8
1
0 200 400 600 800 1000 1200
Temperatura [C]
Factor de reducere
Limita de curgere efectiva
ky,u = fy,u / fy
Modul de elasticitate
k
E,u
= E
a,u
/ E
a
Limita de proportionalitate
k
p,u
= f
p,u
/ f
y
k
u
0.000
0.200
0.400
0.600
0.800
1.000
0 200 400 600 800 1000 1200
Temperatura [C]
Factor de reducere
Modul de elasticitate
k
E,u
= E
a,u
/ E
a
Limita de curgere de calcul
k
p0.2, u
= f
p0.2, u
/ f
y
k
u
Fig. II-2 Variaia factorilor de reducere pentru curba tensiune deformaie a otelului carbon la
temperaturi nalte
II.2. Alungirea relativa termica
Alungirea relativa termica a otelului se determina dup cum urmeaz:
- pentru 20 C s u
a
< 750 C:
Al / l = 1,2 10
-5
u
a
+ 0,4 10
-8
u
a
2
- 2,416 10
-4
________________________________________________________________________________
I-64
- pentru 750 C s u
a
s 860 C:
Al / l = 1,1 10
-2
- pentru 860 C < u
a
s 1200 C:
Al / l = 2 10
-5
u
a
- 6,2 10
-3
unde:
l este lungimea elementului la 20 C;
Al este alungirea datorata temperaturii;
u
a
este temperatura otelului [C].
Variaia alungirii relative termice cu temperatura este ilustrata in figura II.4.
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
0 200 400 600 800 1000 1200
Temperatura [C]
Alungire relativa Al/l [x10
-3
]
Fig. II-3 Alungirea relativa termica a otelului carbon funcie de temperatura

Curs Foc

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Curs Foc

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Conf. dr. ing. Raul Zaharia Calculul structurilor la actiunea focului.

Partea a I-a: Eurocoduri

You might also like