You are on page 1of 11

Relatia scoala - familie, o necesitate?

Traditie si inovatie
"Parintii care au primit ei nsisi o educatie sunt deja niste modele dupa care se ndreapta copiii. Dar pentru a-i face pe acestia mai buni, este necesar sa facem din pedagogie un studiu; altfel nu este nimic de sperat de la dnsa, iar educatia este ncredintata unor oameni cu pregatire rea" (Kant, Im. 1992, p.15). "Astazi, ca totdeauna, ei (n.n. - adica "speculantii frumoaselor principii", care n locul unei legi pentru ntemeierea instructiei generale "au urzit o cabala") striga: "raspndirea luminii si culturii n masa poporului"; n vremea aceasta nsa poporul daca ar fi ntrebat, le-ar raspunde: "boieri dumneavoastra, lumina ca lumina, nu zicem ca nu-i buna; dar, pna una alta, dati-ne mijloace de hrana, scapati-ne de briciul administratiei" "(Eminescu, M. 1991, p.156).

Perspectiva istorica
Educatia parintilor- ca si educatia adultilor- apare necesara atat pentru educarea copiilor , cat si pentru o cale de emancipare spirituala si sociala. Au existat ntotdeauna educatori excelenti si parinti iubitori, care nu si-au pus probabil attea probleme si totusi au reusit foarte bine; dar poate ca acest lucru era mai usor ntr-o lume statornica, n care TRADITIA avea ultimul cuvnt. Accelerarea transformarilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la preocuparile materne si gospodaresti adaugndu-se preocuparile profesionale si de studiu), modificarea statutului copilului, dispersia familiei, ncercarea de a restitui prestigiul educatiei familiale (pe care l-a avut pna la introducerea nvatamntului obligatoriu), au dus la ntelegerea faptului ca sistemul de educatie ramne neputincios daca se izbeste de indiferenta sau de opozitia parintilor.

Relatia parinte-copil
Consideratia pentru copil "are semnificatia de recunoastere intima si profunda a valorii persoanei copilului si de ncredere n potentialul lui de dezvoltare" (Osterrieth, P., 1973). Sentimentul de siguranta - singurul care permite copilului sa se emancipeze si sa-si dobndeasca personalitatea - depinde de urmatoarele conditii (Osterrieth, P., 1973, p.71-72): 1. Protectia mpotriva loviturilor din afara; 2. Satisfacerea trebuintelor elementare; 3. Coerenta si stabilitatea cadrului de dezvoltare; 4. Sentimetul de a fi acceptat de ai sai: a) ca membru al familiei; b) ca fiinta umana.

Finalitatea educatiei parintilor


Pentru ndeplinirea functiei fundamentale a familiei - de securizare a copilului - si a rolului sau socializator, aculturant si individualizator, finalitatea definitorie a educatiei parintilor devine formarea constiintei educative a parintilor, a necesitatii unui efort constient pe masura evolutiei nevoilor (inclusiv de educatie) ale copilului.

Motive pentru care scoala si familia stabilesc legaturi intre ele


Parintii sunt juridic responsabili de educatia copiilor lor nvatamntul nu este dect o parte din educatia copilului; o buna parte a educatiei se petrece n afara scolii; Influenta atitudinii parentale asupra rezultatelor scolare ale elevilor, n special asupra motivatiilor nvatarii, Unele comportamente ale parintilor pot fi favorizate datorita dialogului cu scoala; Grupurile sociale implicate n institutia scolara (n special parintii si profesorii) au dreptul sa influenteze gestiunea scolara.

Obstacole in calea relatiei scoala-familie


Reprosurile care li se fac parintilor:
apatia (nu vin la reuniuni anuntate); lipsa de responsabilitate (asteapta initiativa profesorilor); timiditate (lipsa de ncredere n sine); participare cu ingerinte (critica cu impertinenta scoala); preocupari excesive (exclusive) pentru randamentul scolar (notele copilului); rolul parental rau definit (nu nteleg corect functiile si rolurile n educatia copilului); contacte limitate cu scoala (numai n situatii exceptionale, de criza n comportarea copilului); conservatorism (reactii negative la idei noi).

Obstacole in calea relatiei scoala-familie


Reprosurile care li se fac profesorilor sunt:
dificultati de a stabili relatia cu adultii (trateaza parintii ca pe copii si nu ca parteneri n educatia copilului, deciznd autoritar la reuniunile cu parintii); definirea imprecisa a rolului de profesor (oscileaza ntre autonomia traditionala si perspectivele noi ale parteneriatului); lipsa pregatirii acestora privind relatia scoala-familie.

Evolutia relatiei familie-scoala


Etapa scolii autosuficiente:
scoala este considerata o institutie nchisa, care nu influenteaza mediul familial si nu se lasa influentata de el; profesorii ncep sa recunoasca influenta factorilor familiali asupra rezultatelor scolare dar parintii continua sa creada ca scoala este autosuficienta, acuzarea familiei pentru proastele rezultate scolare;

Etapa de incertitudine profesionala:

Etapa de dezvoltare a ncrederii mutuale: parintii si


profesorii descopera mpreuna ncrederea unora fata de altii; relatia cu familiile este din ce n ce mai ncurajata de scoala; consiliul scolar include reprezentanti ai (asociatiilor) parintilor, cu rol decizional n toate problemele educationale; organizatiile de parinti sunt acceptate si ncurajate n activitatea scolara.

Recomandari adresate cadrelor didactice


Cadrele didactice trebuie s formuleze ateptri realiste n raport cu nivelul de participare al prinilor i cu energia necesar favorizrii acestei participri. ntlnirile cu grupurile de prini trebuie s-i implice activ n procesul de nvmnt. Prinii prefer ntr-adevr s fie participani activi, mai degrab dect simpli auditori. Proiectele gestionate la nivel de clas sunt mai eficiente dect cele realizate exclusiv la nivel de coal Cadrele didactice trebuie stimulate s-i reevalueze ideile preconcepute fa de prini. Anumite iniiative de colaborare sunt, de altfel, ineficiente ntruct i reduc pe prini la un rol de subordonai fa de cadrele didactice. Parintii sunt parteneri autentici care pot concepe si pune in practica obiectul colaborarii.

You might also like