• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Părintele Cleopa Ilie – Sihăstria
•
Acasă
•
PrediciDESPRE CALENDAR DESPRE VORBIREA ÎN LIMBI
DESPRE VORBIREA CU CEI MORŢI
 Din “Călăuză în credinţa ortodoxă” Editura Episcopiei Romanului 2003
Capitolul 34
DESPRE VORBIREA CU CEI MORŢI(NECROMANŢIA sau SPIRITISMUL)
Atât în dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, precum şi în învăţăturile Sfinţilor Părinţi, noi avem o mulţime de mărturii temeinice prin care se dovedeşte că Dumnezeu pedepseşte cumare urgie pe cei ce se ocupă cu «necromanţia» (vorbirea cu morţii). Mântuitorul ne învaţă că suntfericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut (Luca 1, 45; Ioan 20, 29). Iar marele Apostol Pavel arată că nouă,celor ce am crezut în Hristos, în veacul de acum ni se cade a umbla în puterea credinţei şi nu în avederii, căci zice: umblăm prin credinţă, iar nu prin vedere (II Cor. 5, 7).Dar demonii cei iscoditori îi învaţă pe oamenii cei asemenea lor să nu fie mulţumiţi cu învăţăturaMântuitorului şi a apostolilor Săi – de a umbla în puterea şi adeverirea credinţei celei în Hristos –, ci săvoiască cu orice preţ să vadă cu ochii lor, în chip simţit, cele ce trebuie a fi lăsate pe seama credinţei,deoarece credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrărilor celor nevăzute (Evrei 11, 1).Omul care recurge la practicarea necromanţiei este un mare vrăjmaş al lui Dumnezeu, care nu ascultăde poruncile Lui, nu se mulţumeşte cu cele descoperite pe calea credinţei şi cu cele descoperite nouă deDumnezeu prin Sfintele Scripturi, ci caută să iscodească, asemenea demonilor, care îl îndeamnă lalucruri neîngăduite de Dumnezeu. Şi astfel, crezând acelor năluciri drăceşti, el ajunge să se depărtezede Dumnezeu şi de învăţătura Bisericii lui Hristos.Unii dintre cei ce practică aceste urgii – de a chema spiritele morţilor sau mai bine zis ale dracilor – aduc ca mărturie exemplul lui Saul, care ar fi practicat acest lucru prin chemarea sufletului lui Samuel,la vrăjitoarea din Endor (I Regi 28). Dar să ia seama unii ca aceştia, care urmează în răutate pe Saul, căse fac vinovaţi de pedeapsa lui Saul înaintea lui Dumnezeu. Căci tocmai pentru această fărădelege a pierdut Saul şi împărăţia şi viaţa şi a fost osândit de Dumnezeu căzând în uciderea sabiei sale (I Regi31; I Paral. 10).Pedeapsa lui Saul pentru nelegiuirea vorbirii cu morţii o arată Sfânta Scriptură, zicând: Aşa a muritSaul pentru nelegiuirea sa pe care o făcuse el înaintea Domnului, pentru că n-a păzit cuvântulDomnului şi pentru că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare şi nu a cercetat pe Domnul. De aceea a şi fostel omorât şi domnia a fost dată lui David, fiul lui Iesei (I Paral. 10, 13–14). Aşadar, cine vrea să-iurmeze lui Saul în nelegiuirea chemării spiritelor morţilor, să aştepte de la Dumnezeu urgie şi pedeapsă, asemenea cu a lui Saul.Dumnezeu a poruncit în Vechiul Testament: Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu
 
umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei (Lev. 19, 31). Şi iarăşi: Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi saude vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că sângele lor este asupra lor (Lev. 20, 27).Chemarea spiritelor morţilor este urâciune înaintea lui Dumnezeu şi El nu o permite în poporul Său(Deut. 18, 9–14; IV Regi 21, 6), socotind-o ca pe una dintre cele mai mari răzvrătiri ale omuluiîmpotriva voii Sale (I Regi 15, 22-23). Noi nu avem nevoie să comunicăm cu morţii, deoarece Dumnezeu ne-a descoperit tot ce a ştiut El că neeste de folos şi de nevoie mântuirii noastre. De pildă, vorbirea cu morţii ne poate da dovadă că sufletelemorţilor trăiesc. Dar acest lucru nu este o noutate, de vreme ce îl ştim din dumnezeiasca descoperire – şi este o chestiune de credinţă, nefiind nevoie de verificare prin vedere. Descoperirea dumnezeiască neoferă toată garanţia adevărului, iar a o verifica prin experienţe simţuale înseamnă a pune la îndoialăadevărurile descoperirii lui Dumnezeu.Apoi, niciodată nu poate exista o deplină siguranţă că în şedinţele spiritiste ar fi de faţă spiritul presupus – adică cel care a fost chemat –, deoarece şi spiritele rele ale dracilor se pot închipui în spirite bune, după cum ne învaţă marele Apostol Pavel, zicând: Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii (II Cor. 11, 14). Şi Sfântul Ioan Evanghelistul ne atrage atenţia să fim cumare grijă şi să nu credem uşor oricărui duh, zicând: Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci ispitiţiduhurile dacă sunt de la Dumnezeu (I Ioan 4, 1–3).Încă şi Sfinţii Părinţi arată că, chiar în cazul lui Saul cu vrăjitoarea din Endor, nu a fost spiritul luiSamuel cel ce se arătase, ci un spirit diavolesc, care s-a dat drept spiritul lui Samuel. Aşa de pildă,Sfântul Grigorie de Nyssa zice: „Spiritul era atât de urât, încât vrăjitoarea s-a îngrozit de el”. Negreşit,ar fi fost cu neputinţă să fi fost cel al lui Samuel, căci – spune acelaşi sfânt părinte – la chemareavrăjitoarei din Endor a venit «cel părut Samuel» (Cuvânt pentru pitonistă), iar nu cu adevărat prooroculSamuel, aşa cum arată (cu acoperire) Scriptura (I Regi 28, 12), deoarece acest fel de vorbire (acoperit)este folosit şi cu alte prilejuri în Sfânta Scriptură.Scriptura oferă multe exemple, când cel ce iubeşte minciuna e predat ei spre pierzare, ca să cunoască prin pătimire spre cele ce s-a plecat de bună voie şi să afle din experienţă că din neascultarea şi răutateasa a îmbrăţişat moartea în loc de viaţă, minciuna în locul adevărului, răul în locul binelui. De pildăAdam, în loc să se facă dumnezeu, cum îşi închipuise el, a căzut din darul lui Dumnezeu (Fac. 3).Tot astfel Saul, în loc să vorbească cu Samuel, cum îşi închipuia el, a vorbit cu «cel părut Samuel»,adică cu diavolul, care l-a înşelat luând chipul lui Samuel. Acest părut Samuel i-a spus lui Saul: Mâinetu şi fiii tăi veţi fi cu mine (I Regi 28, 19). Cum i-ar fi spus aceste cuvinte lui Saul, dreptul şi SfântulProoroc Samuel, care a auzit cuvintele lui Dumnezeu împotriva lui Saul: …l-am lepădat, ca să nu maifie rege peste Israel? (I Regi 16, 1), şi când însuşi Samuel îi spusese lui Saul: Nu mă voi întoarce cutine, pentru că ai lepădat cuvântul Domnului şi Domnul te-a lepădat pe tine, ca să nu mai fii rege pesteIsrael (I Regi 15, 26)? Cuvintele aspre cu care Scriptura mustră fărădelegea lui Saul: Aşa a murit Saul pentru nelegiuirea sa… pentru că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare şi nu a cercetat pe Domnul (I Paral.10, 13–14) îndreptăţesc întru totul tâlcuirea acestui sfânt şi dumnezeiesc părinte al Bisericii lui Hristos.Tocmai datorită primejdiei înşelării prin vedenii şi vise, unii din sfinţii părinţi nu primeau nici un fel dearătare, decât după o mare verificare. Iar Sfântul Ioan Scărarul spune că «cel ce tuturor vedeniilor şiviselor nu crede, este filosof duhovnicesc», în timp ce «dracii slavei deşarte şi ai mândriei, pe cei slabide minte în vedenii şi visuri îi fac prooroci» (Scara, Cuv. III).
Sectarul:
Sfânta Scriptură aminteşte câteva apariţii ale unor oameni morţi sau ale unor îngeri. Eaconfirmă astfel putinţa noastră de a comunica direct cu morţii, de unde rezultă că necromanţia nu estestrăină creştinismului şi, mai ales, nu este ceva anticreştin.
Preotul:
Într-adevăr, în Sfânta Scriptură ni se spune că la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului s-auarătat Moise şi Ilie (Matei 17, 3), iar după Învierea Mântuitorului s-au arătat mai mulţi morţi dinmorminte (Matei 27, 52–53). Ea confirmă, de asemenea, apariţia unor îngeri, ca, de pildă, la vestireanaşterii Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 11–20) şi a Naşterii Mântuitorului (Luca 2, 9–15), lasuferinţele din Grădina Ghetsimani (Luca 22, 43), la Învierea Domnului (Matei 28, 2–7; Luca 24, 4
 
ş.a.), precum şi spre folosul şi slujba altor drepţi şi sfinţi ai Vechiului şi ai Noului Testament (vezi şi laFac. 19; Tob. 5 şi 12; Fapte 1, 10; 5, 19–20; 12, 7–9 ş.a.); ei au comunicat cu oamenii faţă către faţă, iar alteori în vis (Matei 1, 20; 2, 13 ş.a.). Dar aceste apariţii nu s-au făcut la voia şi la chemarea oamenilor,ci la porunca lui Dumnezeu. Ele confirmă nemurirea sufletelor şi posibilitatea de a li se arăta oamenilor în mod excepţional – printr-o îngăduinţă sau printr-o misiune primită de la Dumnezeu –, însă nuconfirmă dreptul omului de a căuta comunicarea cu morţii.
Sectarul:
În Vechiul Testament s-a practicat necromanţia, ca dovadă fiind cazul lui Saul cunecromanta din Endor ş.a. În Biserica creştină, de asemenea, se practică în ceea ce se numeşteinvocarea sfinţilor şi a îngerilor, care în fond nu este altceva decât o invocare a spiritelor bune sau ovorbire cu morţii în scopul chemării lor în ajutorul celor vii într-un fel oarecare. Deci iată că spiritismulreprezintă o doctrină biblică, recunoscută chiar în practica Bisericii.
Preotul:
Nu este deloc aşa cum credeţi voi, sectarilor spiritişti, căci invocarea sfinţilor şi a îngerilor, nueste nicidecum acelaşi lucru cu necromanţia, aşa cum rătăcit înţelegeţi voi. Noi, invocându-i pe sfinţiişi îngerii lui Dumnezeu, nu avem nici intenţia, nici pretenţia şi nici curiozitatea de a vorbi cu ei în chipsimţit, de a-i vedea aievea sau de a le auzi vocea lor şi de a le cere prezenţa lor la arătare spre a nedescoperi anumite taine care sunt menite de la Dumnezeu să rămână ascunse omului. Noi vorbim cusfinţii şi cu îngerii în sfânta rugăciune numai prin privirea cea nevăzută a minţii şi prin credinţă, fără săavem pretenţia de a-i vedea sau de a-i auzi în chip simţit pe sfinţii sau îngerii cărora ne rugăm. Decilucrarea noastră în invocarea sfinţilor sau a îngerilor este nevăzută şi numai prin credinţă, căci, dupăînvăţătura marelui Apostol Pavel, umblăm prin credinţă, nu prin vedere (II Cor. 5, 7).Voi sectarilor spiritişti prin necromanţie aveţi scopul şi intenţia de a chema spiritele morţilor (sau mai bine-zis ale dracilor, care se arată vouă în chipul celor morţi), spre a vi se descoperi prin ei anumitetaine în legătură cu viitorul celor vii sau morţi şi alte curiozităţi nepermise în legea lui Dumnezeu. Auzice spune Sfânta Scriptură: Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său? Să întrebe oare pemorţi pentru soarta celor vii? Întrebaţi legea şi descoperirea (Isaia 8, 19–20).Aşadar, spiritismul este o vrăjitorie care are ca scop şi intenţia de a ghici şi a vrăji prin chemareamorţilor, neavând nici o legătură cu descoperirea cea dumnezeiască. Când bogatul nemilostiv ruga peAvraam să trimită pe Lazăr în casa tatălui său ca să comunice starea în care se afla el şi să-i apleceastfel spre pocăinţă pe fraţii săi, Avraam i-a răspuns că celor vii le este de ajuns descoperirea Legii,«Moise şi Proorocii», şi deci nu au trebuinţă de mai mult (Luca 16, 30–31). Şi cu adevărat, prindescoperirea dumnezeiască ce ni s-a făcut de la Dumnezeu prin Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, noiavem tot ce ne trebuie de ştiut spre mântuire şi nu avem nevoie de a întreba pe morţi – mai bine-zis pedraci – cele spre folosul mântuirii noastre.Când Dumnezeu nu trimite prooroci şi nu ne descoperă direct, înseamnă că El nu voieşte a ne face altedescoperiri, ştiind că nu ne este de folos. Iar când un «descoperitor» nu este de la Dumnezeu, negreşitcă este de la diavol, întocmai ca proorocii mincinoşi amintiţi în Sfânta Scriptură, care nu sunt trimişi dela Dumnezeu (Ier. 14, 14–15; 23, 16, 21, 32; 27, 15; 28, 15; 29, 8–9; Iez. 13, 6–7; 14, 9 ş.a.); aceştia văvestesc vedenii mincinoase, proorocii deşarte şi închipuiri ale inimii lor (Ier. 14, 14). Şi, chiar de ar spune şi adevărul, unii ca aceştia nu trebuie crezuţi, căci nu-l spun cu scopul de a ne folosi, ci cuviclenie, voind a ne duce la înşelare. Vezi, de pildă, pe roaba cea cu duh pitonicesc din Filipi; cu toatecă cele spuse de ea erau adevărate, marele Apostol Pavel a adus-o la tăcere, scoţând duhul cel pitonicesc din ea (Fapte 16, 16–18).După cum s-a arătat mai sus, noi prin invocarea sfinţilor şi a îngerilor, în rugăciunile noastre către ei,nu avem intenţia şi nici curiozitatea de a-i vedea sau de a-i auzi în chip simţit, aşa cum fac vrăjitoriispiritişti la chemarea spiritelor drăceşti, care li se arată şi vorbesc cu ei şi pe care unii i-au şi fotografiat. Noi, la invocarea sfinţilor sau a îngerilor, cerem prin ei de la Dumnezeu cele ce va voi El să ne dea sprefolosul nostru, pe când vrăjitorii spiritişti cer de la demonii care li se arată în chipul spiritelor morţilor,cele ce voiesc ei, din curiozitate nebună. Noi nu trebuie niciodată să ne rugăm sfinţilor sau îngerilor, sau chiar lui Dumnezeu Însuşi, cu scopul
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...