Dacia literara

Revista Dacia Literara aparuta la 30 ianuarie 1840, la Iasi reprezinta , in literatura romana, un ecou mult asteptat al romantismului, un manifest intarziat al acestuia, fiind comparabila cu publicatii similare din celelalte literatura europene, cu Il Conciliatore al lui Silvio Pellico, in Italia sau cu revista Athaneum, a fratilor Schegel in Germania. Romantismul este curentul literar european aflat intr-o expansiune permanenta, cuprinzatoare, cu apogeul in primele decenii ale secolului 19, dar cu productii literare aparute si mai tarziu, dupa ce ecourile miscarii se stinsesera. Romantismul devine, cu timpul, mai mult decat un curent literar si o miscare culturala, devine o stare de spirit. Dacia literara este legata nemijlocit de numele lui Mihail Kogalniceanu, care stabileste in Introductie cateva dintre perceptele care stau la baza miscarii romantic de la noi, pornind de la o conditie esentiala si stabilind inca din fasa, autonomia factorului estetic : politica trebuie exclusa din preocuparile revistei, ca un fapt neviabil, nesanatos, care micsoreaza vigoarea creatoare a unui popor. Principiul cel mai important este, in perioada de proiectare a conceptului de natiune, afirmarea duhului national: O foaie care parasind politica, s-ar indeletnici cu literatura nationala. Literatura trebuie sa fie originala si specific nationala. Critica literara trebuie sa fie obiectiva, nepartinitoare. Critica noastra va fi nepartinitoare, vom critica cartea, iar nu persoana. Principiul acesta va fi aplicat si mai tarziu de revistele care continua pana in secolul douazeci curentul nationalpopular al Daciei Literare, respectiv Convorbiri literare si Viata romaneasca. Programul Daciei literare a avut un mare impact asupra creatiei literare din epoca declansand un proces de imbinare echilibrata a traditiei cu inovatia. Remarcabile sunt coerenta ideilor programatice ale Daciei Literare si comunicarea semantica perfecta tuturor acestor principii de intemeiere a unor literaturi nationale in concordanta cu dezideratele istorice ale vremii. Dintre speciile literare cultivate in aceasta perioda mentionam: elegia( Miezul noptei), Grigore Alexandrescu, epopeea istorica( Mihaiada, I.H. Radulescu), fabula (Cainele si catelul, Grigore Alexandrescu), oda (Oda lui Schiller, I.H.Radulescu). Prin urmare, speciile si temele literare se diversifica: sunt abordate momente din istoria poporului roman, sunt satirizate aspecte din viata sociala, apar romane cu teme romantice. Dramaturgia este reprezentata de Vasile Alecsandri, prin Iorgu de la Sadagura, scriitorul ironizand tendinta de a imita Occidentul in ciclul Chiritelor, in care micul provincial este satirizat intro maniera ce-l precede pe Caragiale. In concluzie, epoca literara generata de aparitia Daciei literare, perioada pasoptista, e caracterizata printr-un proces de efervescenta creatoare, prin receptarea aproape simultana a influentelor clasice si romantice din literatura europeana a vremii.