Anul I, nr.
13
februarie 2008
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul
Din cuprins
Principiile educãrii creºtine
Invitaþie la
cunoaºterea Triodului
O invitaþie de a pãtrunde îm-
preunã în tainele timpului litur-
gic, pentru a ne hotãrî sã trãim
perioada Triodului altfel decât
am fãcut-o pânã acum...(pag. 2)
Catehism ortodox
pe înþelesul tuturor
Necesitatea unui catehism
este justificatã de necesitatea
cunoaºterii ºi înþelegerii pro-
priei spiritualitãþi.
(pag.6)
Pãrinþi cu orice preþ...
În timp ce milioane de copii
sunt avortaþi în fiecare an, mili-
oane de dolari sunt cheltuiþi pen-
tru dezvoltarea tehnicilor moder-
ne de procreare asistatã. Repre-
zintã ele un rãu sau sunt accep-
tate în unele cazuri? (pag.14)
Editorial de Pr. Alexandru Stanciu
Mãreþia celor mici întru
Hristos
În prima lunã a anului care
a început l-am sãrbãtorit pe
Sf. Ioan Botezãtorul, cel des-
pre care însuºi Mântuitorul
mãrturiseºte cã "între cei nãscuþi din feme-
ie nu s-a ridicat unul mai mare decât Ioan
Botezãtorul." Domnul face însã o remarcã
care ºocheazã: "totuºi cel mai mic întru
Împãrãþia Cerurilor este mai mare decât
el". Cum trebuie înþeles acest cuvânt?
Sf. Ioan Botezãtorul aparþine Legii celei
vechi ºi încheie ºirul profeþilor ºi oamenilor
drepþi ai Vechiului Testament. O datã cu veni-
rea Domnului ia chip Împãrãþia lui Dumne-
zeu, adicã Biserica, întemeiatã în chip nevã-
zut pe Cruce, în Vinerea Mare, iar în chip vã-
zut la Rusalii, în ziua Pogorârii Sfântului Duh.
Cântãrile liturgice de la Botezul
Domnului glãsuiesc aceastã uimire ce a
cuprins cerul ºi pãmântul: "Cum, Ioane,
a copiilor
tins-ai dreapta ta pe Capul Creatorului de
care se cutremurã toate?" Ele pun în evi-
denþã marele privilegiu de care s-a bucurat
Sf. Ioan care, deºi creaturã fiind, se atinge
de "creºtetul Celui ce stãpâneºte toate",
adicã de Dumnezeu.
Pentru cei din Legea Harului însã "Dumne-
zeu rânduise ceva mai bun", spune Sf. Ap.
Pavel (Evr. 11,39). Noi, cei botezaþi în
numele Sfintei Treimi, nu avem doar ºansa
de a ne atinge de Domnul, cum a fãcut-o
Sf. Ioan Botezãtorul. Noi însuºi Trupul,
însuºi Sângele Sãu îndrãznim sã-l atingem
cu buzele noastre, dar nu numai sã-L
atingem, ci sã-L avem în noi, prin Taina
Sfintei Euharistii, ºi avându-L în noi El
"intrã în alcãtuirea mãdularelor noastre ºi
întru toate încheieturile, în rãrunchi ºi în
inimã" cum spunem în rugãciunea de dupã
Împãrtãºanie.
Vã daþi seama ce ºansã, ce privilegiu a
dat Dumnezeu fiilor oamenilor? Aceºtia
sã-L aibã în ei ºi sã se hrãneascã cu Trupul
ºi Sângele Fiului Sãu, într-o unire tainicã,
Preþ: 50 de bani
Psihologii avertizeazã cã
pãrinþii nu se implicã suficient
în educarea copiilor.
ªcoala dã vina pe familie,
iar pãrinþii pe profesori.
Biserica atrage atenþia cã
pãrinþii sunt responsabili de
mântuirea pruncilor.
Între timp, sondaje de
opinie ºi statistici rezumã
dramele ultimei generaþii: vio-
lenþã, alcool, droguri...
Cum trebuie sã ne educam
copiii, care sunt recoman-
dãrile? Iatã mãrturii ºi expe-
rienþe consemnate, începând
din acest numãr, într-o paginã
dedicatã educaþiei creºtine.
pag. 7
ce priveºte sufletul ºi trupul nostru
deopotrivã. De aceea spune Mântuitorul cã
"cel mai mic întru Împãrãþia Cerurilor este
mai mare" decât Ioan Botezãtorul, pentru
cã noi nu doar ne atingem de Mântuitorul,
ci Îl luãm întreg în noi, în Sf. Împãrtãºanie.
Acest dar al unirii cu Hristos este ºi o
responsabilitate. Iar aceastã responsabili-
tate este foarte mare: "Oricine va mânca
pâinea aceasta sau va bea paharul Domnu-
lui cu nevrednicie, va fi vinovat faþã de
Trupul ºi de Sângele Domnului (I Cor.
11,27). "Cel ce mãnâncã ºi bea cu nevred-
nicie, osândã îºi mãnâncã ºi bea, neso-
cotind Trupul Domnului. (I Cor 11, 29).
Aºadar sã luãm aminte la aceastã mãre-
þie la care am fost chemaþi, dar sã luãm a-
minte ºi la felul cum onorãm aceastã che-
mare. Dacã neascultãrile Legii vechi erau
grabnic pedepsite "cu cât mai asprã fi-va
pedeapsa cuvenitã celui ce a cãlcat în pi-
cioare pe Fiul lui Dumnezeu, ºi a nesocotit
sângele testamentului cu care s-a sfinþit, ºi
a batjocorit duhul harului." (Evrei 10,29).
CMYK
 2 Viaþa în Hristos
Ce este Triodul?
Invitaþie la cunoaºterea Triodului trei Triodul este una dintre cele
mari perioade ale anului li-
Pentru foarte mulþi oameni ai societãþii contempo- turgic. Numitã ºi perioada prepas-
rane, timpul este un duºman feroce. De ce? Pentru cã calã, Triodul precede perioada
este ireversibil. Copilãria odatã trecutã nu o mai poþi Penticostarului (opt sãptãmâni
retrãi, adolescenþa ºi tinereþea nu se vor mai întoarce de la Paºti) ºi urmeazã perioadei
niciodatã în viaþa noastrã, iar bãtrâneþea care se iveºte la celei mai lungi, Octoihul. Tim-
orizont ne atrage atenþia asupra finalitãþii acestui timp pul Triodului þine de la Dumini-
ca Vameºului ºi a Fariseului ºi
fizic liniar. Cu alte cuvinte timpul meu se apropie de pânã în Sâmbãta Mare (înainte
sfârºit. ªi atunci este firesc sã-mi fie teamã de scurgerea de Paºti), în total 10 sãptãmâni
galopantã a timpului. care ne pregãtesc ºi ne provoacã
Timpul liturgic - gust de veºnicie chind în faþa la o sincerã cercetare de sine ºi la
un serios demers al întregii noas-
Dar iatã cã Biserica vine în întâmpinarea Sfântului Altar la
tre fiinþe pentru întâlnirea ºi
noastrã cu o alternativã realã a unui timp fel ca ºi vameºul. vieþuirea cu ºi în Hristos cel
fãrã sfârºit: timpul liturgic. Acesta, prin ciclici- A doua treaptã
mi se descoperã în Duminica Fiului risip- rãstignit ºi înviat.
tatea lui, prin repetiþia ritualã continuã, ne in- Enciclopedia OrthodoxWiki
troduce într-o altã lume, la fel de realã cu cea itor. Acum înþeleg marea iubire a lui
pe care o trãim. Spre deosebire de timpul Dumnezeu, Care cu braþele deschise mã sãvârºit noi sau pãrinþii noºtri; este un
fizic, timpul liturgic ne oferã posibilitatea primeºte atunci când mã întorc la El. Nu e îndemn spre spovedanie adevãratã.
de ajuns sã-mi recunosc greºelile, ci tre- Duminica a 3-a din Post (a Sfintei
infinitului, nesfârºitului. De aceea omul
buie sã mã întorc cu faþa cãtre Dumnezeu Cruci) este o chemare a lui Hristos spre
religios trãieºte în paralel cu timpul fizic
ºi sã-L rog sã mã primeascã din nou. a-L urma întru totul. Este vocea lui Hristos
realitatea Împãrãþiei lui Dumnezeu încã
Întoarcerea mea trebuie însã sã fie în care ne îndeamnã ºi acum sã nu ne
din lumea aceasta. Omul care se implicã în acelaºi timp ºi o întoarcere fizicã în casa
trãirea unui timp liturgic al Bisericii, nu se lui Dumnezeu, în Bisericã, acolo unde ruºinãm în faþa societãþii de a-L mãrturisi
mai teme de curgerea ireparabilã a timpu- Tatãl mã aºteaptã. cu voce tare, dar ºi cu fapte bune. Este
lui. Cãci pentru el scurgerea timpului fizic îndemnul Sãu de a cãuta mai mult spre
Duminica Înfricoºãtoarei Judecãþi mã suflet decât spre trup.
îl apropie de adevãrata viaþã. face sã conºtientizez marele dar pe care Dum-
Atât de frumos spunea Pãrintele Stãniloae nezeu mi-l oferã atunci când eu împlinesc Duminica a 4-a din Post (a Sf. Ioan
cã timpul este ''intervalul dintre chemarea faptele bune pe care El le cere de la mine, Scãrarul) ne învaþã cã lupta împotriva
lui Dumnezeu ºi rãspunsul nostru''. De acela de a-i ajuta pe semenii mei. Iar darul este patimilor noastre nu o putem duce decât
aceea vã fac ºi eu invitaþia de a pãtrunde dobândirea bucuriei ºederii lângã Hristos folosindu-ne de rugãciune, dar mai ales de
împreunã în tainele timpului liturgic al în ceruri. Dar îmi pune în faþã ºi reversul, post. Mântuitorul spune cã "acest fel de
Bisericii, pentru a ne hotãrî sã trãim dacã nu sãvârºesc faptele bune: pierderea demoni cu nimic nu iese decât cu rugã-
perioada Triodului care se apropie cu paºi comuniunii cu Hristos ºi cu sfinþii sãi. ciune ºi cu post". Sf. Ioan Scãrarul ne
repezi altfel decât am fãcut-o pânã acum. îndeamnã sã urcãm treaptã cu treaptã pe
În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, scara virtuþilor, încercând sã adãugãm la
Pregãtirea: cercetarea sufletului ni se cere sã iertãm pe cei care ne greºesc virtuþile pe care le avem altele noi.
dacã ºi noi vrem sã fim iertaþi, ni se aratã Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei
Anul acesta perioada Triodului începe felul în care trebuie sã postim ºi datoria de
pe data de 17 februarie ºi se va încheia pe a ne îndepãrta de averile materiale. Maria Egipteanca) este duminica iertãrii.
data de 26 aprilie. În aceastã perioadã a Toþi dorim sã fim iertaþi, dar ne e foarte
anului, Biserica ne cheamã la o cercetare Duminici spre Înviere greu sã iertãm pe cei care ne greºesc.
amãnunþitã a sufletului nostru, având ca În Postul Mare ni se pun în faþã alte Numai iubind pe cei din jur putem sã-i
idee centralã pocãinþa. Însãºi aºezarea trepte pe care trebuie sã le suim dacã vrem iertãm. Existã astfel o strânsã corelaþie
celor 10 duminici într-o ordine gradualã sã dobândim o adevãratã curãþire spiri- între iubire ºi iertare. Exemplul iubirii
ne aratã calea unui urcuº duhovnicesc de tualã. În prima duminicã, Duminica supreme ni l-a dat Hristos pe cruce. Cu alte
la starea de acceptare a pãcãtoºeniei noas- Ortodoxiei, ni se atrage atenþia asupra fap- cuvinte, urmeazã o sãptãmânã a iertãrii.
tre, prin pocãinþã, la starea de curãþie tru- tului cã nu putem dobândi mântuirea decât Ultima duminicã a Triodului, Dumi-
peascã, dar în special sufleteascã. fiind pãstrãtori ºi împlinitori ai învãþãturii nica a 6-a din Post (a Floriilor) ne atrage
Primele patru duminici premergãtoare celei adevãrate ale Bisericii. Nimeni nu atenþia asupra atitudinii instabile a sufletu-
Postului Mare ne pregãtesc pentru acest poate fi mântuit þinând doar o parte a lui nostru în raportarea noastrã la Dumne-
urcuº spiritual. Prima Duminicã, a Vameºu- învãþãturii Bisericii ºi gândind cã este de zeu. Cei care acum se bucurã strigând
lui ºi a fariseului, mã face sã înþeleg cã ajuns sã împlineascã doar ceea ce i se pare "Osana! Osana!" peste doar câteva zile vor
prima treaptã pe care trebuie sã o urc este lui cã este important. striga "Rãstigneºte-L! Rãstigneºte-L!".
smerenia în faþa lui Dumnezeu ºi a oame- Duminica a 2-a din Post (a Sf. Grigorie Este un îndemn la a ne cerceta sufletul în
nilor. Nu pot sã fiu smerit decât acceptând Palama) ne aratã rolul rugãciunii în ceea ce priveºte fidelitatea noastrã faþã de
cã Dumnezeu este "Stãpânul vieþii mele", descoperirea prezenþei lui Dumnezeu, dar Dumnezeu. ªi credeþi-mã cã avem nevoie
aºa cum spune Sfântul Efrem Sirul, ne ºi spune cã multe din bolile trupului de o astfel de cercetare.
alergând spre sfânta bisericã ºi îngenun- nostru se datoreazã pãcatelor pe care le-am Pr. Iosif Ciolan
 Eveniment 3
Vizitã arhiereascã la seminar
Biserica Sfinþii Martiri Brâncoveni, ºi sãrbãtori participã alãturi
"laboratorul spiritual" al elevilor semi- de elevii seminarului la sfin-
nariºti din Fãgãraº, a primit duminicã, 3 tele slujbe. Prezenþa ierarhu-
februarie, vizita Prea Sfinþitului Visarion lui a fãcut ca biserica sã fie
Rãºinãreanu, episcop-vicar al Arhiepisco- neîncãpãtoare.
piei Sibiului, care a oficiat aici Sf. Li- Programul liturgic a
turghie, la invitaþia pãrintelui Vasile Stan. început cu slujba Utreniei ºi
Prea Sfinþitul a fost prezent în mai a continuat cu Sfânta
multe rânduri în aceastã bisericã, în spe- Liturghie sãvârºitã de Prea
cial pentru a pune sub semnul binecuvân- Sfinþitul Visarion alãturi de
tãrii arhiereºti începutul ºi sfârºitul de an Pãrintele Protopop Ioan
ºcolar al seminariºtilor, dar ºi cu alte Ciocan ºi de un sobor de
ocazii. Cu toate cã elevii seminariºti s-au preoþi ºi diaconi. În cuvântul
aflat în aceastã perioadã în vacanþã, pãrin- sãu de învãþãturã, Prea
tele Vasile Stan a dorit sã împãrtãºeascã Sfinþia Sa a explicat credin-
bucuria prezenþei Prea Sfinþitului Visarion cioºilor pericopa evanghe-
ºi credincioºilor care în zilele de duminici licã a duminicii, prezentân-
du-l pe vame-
Popas duhovnicesc ºul Zaheu drept
model de sme-
renie ºi po-
În Duminica celor zece leproºi, numitã ºi Duminica cãinþã, dar a
Recunoºtinþei, la biserica "Sfinþii Împãraþi Constantin ºi evocat în cuvântul sãu ºi per- seminarului.
Elena" din parohia Victoria 2, pãstoritã de pãrintele sonalitatea celor doi sfinþi Au urmat cuvintele de mulþumire
Octavian Smãdu, s-a adus prinos de mulþumire lui prãznuiþi în aceastã zi, adresate Prea Sfinþitului Visarion de cãtre
Dumnezeu pentru toate binecuvântãrile pe care ni le-a Sfântul ºi Dreptul Simeon ºi pãrintele protopop ºi pãrintele Vasile Stan,
hãrãzit pânã acum. Ziua a fost marcatã prin împreunã Sfânta Proorociþã Ana. În pentru prezenþa sa în mijlocul
slujirea a slujbei Vecerniei, oficiate de un sobor de 15 final, Prea Sfinþitul l-a felici- fãgãrãºenilor. La finalul slujbei, credin-
preoþi din protopopiatele Avrig ºi Fãgãraº, având în tat pe pãrintele Stan pentru cioºii prezenþi au primit din partea epis-
mijloc pe pãrintele stareþ Matei de la Schitul "Naºterea activitatea deosebitã pe care copului un mic dar care sã le aminteascã
Maicii Domnului" de la ªinca Veche. a desfãºurat-o pe plan spiri- de aceastã zi binecuvântatã ºi sã-i prote-
tual ºi administrativ în cadrul jeze. Diac. Nicolae Lie

Spre slava lui Dumnezeu rãspunsurile la ectenii cât ºi
imnurile "Luminã linã" ºi "Acum slobozeºte" au fost
date de preoþii slujitori la care s-au adãugat ºi vocile
sutelor de credincioºi care au umplut biserica.
Ca o încununare a bucuriei a urmat cuvântul de
întãrire în credinþã ºi nãdejde pe care pãrintele stareþ
Matei l-a aºezat în sufletele tuturor. O searã a recunoº-
tinþei, a mulþumirii ºi a bucuriei, toate în armonie cu
aºezarea sufleteascã a celor prezenþi.
Gabriela Maria Smãdu
Un cetãþean de onoare…
Þara Fãgãraºului a avut încã o datã bucuria de a primi vizita pãrin-
teascã a Înalt Prea Sfinþiei Sale Dr. Laurenþiu Streza, Arhiepiscopul
Sibiului ºi Mitropolitul Ardealului , vizitã ocazionatã de invitaþia cãl-
duroasã a Pãrintelui Vasile Onciu, paroh al frumosului lãcaº de cult cu
hramul "Sfinþii Trei Ierarhi" din cartierul fãgãrãºean Combinat.
S-a slujit Liturghia arhiereascã în prezenþa unui bogat sobor de pre-
oþi în frunte cu Pãrintele Protopop Ioan Ciocan ºi a unui frumos numãr
de credincioºi care, ca de obicei, rãspund cu multã generozitate eveni-
mentelor de acest fel.
Alteþele Sale, Prinþul Paul ºi Prinþesa Lia, alãturi de autoritãþi locale
ºi nu numai, ºi-au dat concursul la sporirea fastului momentului, care a
adus ºi o surprizã: domnul Gheorghe Tabãrã, primarul comunei Viºtea,
a înmânat personal Pãrintelui Vasile Onciu un document prin care îl
declarã "cetãþean de onoare " al satului Rucãr din comuna Viºtea de Jos,
sat pe care cu abnegaþie ºi tact l-a pãstorit vreme de trei decenii. Iatã încã
un motiv de mulþumire ºi laudã adusã lui Dumnezeu pentru Pãrintele
Vasile Onciu, cãruia noi îi dorim realizãri frumoase în continuare, spre
slava lui Dumnezeu.
Pr. Ciprian Bîlbã
 4 Sãrbãtorile lunii
ºi, pentru cã încã erau vii, li s-au

Sfinþii 40 de Mucenici sfãrâmat fluierele picioarelor ºi aºa

ºi-au dat sufletele în mâinile lui
Dumnezeu. Numai cel mai tânãr
În data de 9 martie Biserica Ortodoxã prãznuieºte în fiecare an pe Sfinþii 40 dintre ei, cu numele Meliton, încã nu
de Mucenici din Sevastia. Anul acesta sãrbãtoarea cade într-o zi de duminicã, murise ºi pentru cã pãgânii au pus
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, chiar înainte de începutul Postului Mare. trupurile sfinþilor într-un car pentru a
le duce afarã din cetate, ca sã fie arse,
Soldaþi viteji Întemniþaþi mama Sfântului Meliton, vãzând cã fiul ei
Sfinþi Mucenici sau Mar- ºi ispitiþi rãmâne jos, l-a luat în spate ºi alerga dupã
tiri sunt numiþi de cãtre Bi- Din soldaþi au acel car pentru ca fiul ei sã nu fie despãrþit
serica Ortodoxã acei sfinþi devenit încarceraþi. Au de ceilalþi ostaºi ai lui Hristos. Pe cale
care într-un fel sau altul au fost lãsaþi în temniþã o Sfântul Meliton ºi-a dat duhul în spatele
fost uciºi pentru faptul cã sãptãmânã întreagã fã- mamei sale ºi astfel s-a adãugat celorlalþi.
sunt creºtini. Încã de la înce- cându-li-se promisiuni Trupurile sfinþilor au fost arse ºi aruncate
putul creºtinismului au exi- cã dacã se vor lepãda în apã. Însã, prin purtarea de grijã a lui
stat martiri, au existat oameni de credinþa creºtinã ºi Dumnezeu, sfintele moaºte nu s-au risipit
credincioºi care nu s-au dezis vor jertfi idolilor vor ºi au fost adunate de creºtini, iar astãzi ele
de credinþa creºtinã chiar în avea parte de dregãtorii sunt rãspândite la diverse biserici.
faþa condamnãrii la moarte. ºi averi, dar aceºtia nu Sãrbãtoarea Sfinþilor 40 de Mucenici
ªi chiar dacã primele trei se- au vrut sã primeascã este þinutã cu mare cinste de cãtre creºtinii
cole au fost de aprigã prigoa- nici una dintre fãgã- ortodocºi, în unele zone ale þãrii gospo-
nã din partea conducãtori- duinþe. Apoi dregãtorul dinele pregãtind pentru aceastã zi 40 de
lor politici din acea vreme, a început sã îi ameninþe colãcei dulci în formã de 8 care se numesc
martiri au existat ºi dupã cu bãtãi ºi chinuri dar ei "mucenici". Aceºti colãcei ne aduc aminte
declararea libertãþii creºtinilor ºi vor exista au fost de neclintit, încât dregãtorul a dat de cununile mucenicilor cu care au fost
atâta vreme cât va exista creºtinismul. poruncã sã fie bãtuþi cu pietre ºi sã fie încununaþi de Dumnezeu ºi sunt dulci pen-
Sfinþii 40 de Mucenici au fost toþi întemniþaþi din nou pânã când se va gândi tru a ne sugera dulceaþa vieþii veºnice.
ostaºi viteji în cetatea Sevastia, din la o sentinþã definitivã.
Armenia. Conducãtorul oastei din care „Iartã-mã, frate!“
Aºa cum atunci când erau în luptã se
fãceau parte se numea Agricola ºi acesta încurajau ºi se îmbãrbãtau unul pe celãlalt, În creºtinism, martirii au fost întot-
era pãgân ºi un om rãu din fire, care nu îi tot aºa ºi acum când erau în temniþã aceºti deauna un simbol al credinþei pânã la
suferea pe creºtini. Conflictul dintre ostaºii sfinþi ostaºi ai lui Hristos se îndemnau re- moarte, un model pentru creºtinii de rând.
creºtini ºi conducãtorul lor Agricola a ciproc la rãbdare în chinurile ce le stãteau Ei s-au jertfit pentru Dumnezeu, au avut
început atunci când acesta a aflat despre înainte rugându-se unul pentru altul ade- puterea si voinþa de a nu se lepãda de El,
cei 40 cã sunt creºtini ºi le-a cerut sã aducã vãratului Dumnezeu. de a-L iubi ºi asculta indiferent la ce chi-
jertfã idolilor. Credinþa conducãtorilor nuri erau supuºi. Astãzi însã noi nici mãcar
A doua zi Sfinþii 40 de Mucenici au
pãgâni de atunci era cã zeii sunt cei care le fost din nou scoºi la judecatã ºi au fost nu avem voinþa de a face unele gesturi
ajutã în lupte ºi de aceea, drept recunoº- condamnaþi la moarte prin îngheþ, dregã- simple, cum ar fi sã împlinim poruncile pe
tinþã, atunci când se întorceau victorioºi care ni le-a dat Dumnezeu. În chip mi-
torii cunoscând faptul cã frigul sporeºte nunat, anul acesta sãrbãtoarea Sfinþilor 40
dintr-o luptã grea aduceau jertfe ºi cinste
statuilor din templele zeilor, închinându-se durerea rãnilor, urmând sã fie aruncaþi în de mucenici coincide cu Duminica
lor. Închinarea la idoli în acea vreme era lacul Sevastiei din apropiere. La asfinþitul Izgonirii lui Adam din Rai, numitã ºi
socotitã oarecum ca o datorie civicã. Dar soarelui sfinþii au fost dezbrãcaþi de haine Duminica Iertãrii. În seara aceasta începe
pentru creºtini lucrurile stau altfel, cãci sta- ºi aruncaþi goi în apele îngheþate. Era ger ºi Postul Mare ºi în biserici se slujeºte
tuile idolilor sunt reprezentãri ºi perso- se chinuiau cumplit din pricina frigului, Vecernia Iertãrii, care cuprinde rânduiala
nificãri ale demonilor, iar ceea ce aduceau dar strigau cãtre Dumnezeu sã le dea pu- iertãrii de obºte, când fiecare credincios îºi
pãgânii ca jertfã idolilor era de fapt o jert- tere ºi rãbdare pânã la sfârºit. Pe malul la- cere iertare de la celãlalt spunând: "Iar-
fã adusã diavolilor ºi nu adevãratului cului se afla pregãtitã o baie cu apã caldã tã-mã, frate!" ºi primind rãspunsul:
Dumnezeu. Atunci când dregãtorul pentru cei care se vor rãzgândi ºi vor vrea "Dumnezeu sã te ierte!"
Agricola a dat poruncã sã fie aduºi în faþa sã scape cu viaþã. Unul dintre ei, fiind Uitându-ne la chipurile pline de
lui ostaºii creºtini, le-a zis: "Cum v-aþi arã- biruit de durere ºi de ger, a ieºit din lac luminã ale celor 40 de Mucenici ºi la
tat ascultãtori cãtre mai marii voºtri în ducându-se la acea baie dar pentru cã l-a suferinþele lor, sã facem ºi noi acest pas al
rãzboaie, aºa sã ascultaþi ºi acum porunca pãrãsit puterea dumnezeiascã a cãzut mort. iertãrii fãcute din inimã, al iertãrii ade-
împãratului aducând jertfã zeilor". Însã a Atunci unul dintre strãjeri, vãzând aceasta vãrate care nu este urmatã de acel "te iert
primit urmãtorul rãspuns: "Cum am luptat a strigat: "ªi eu sunt creºtin!", s-a dezbrã- dar nu te uit", pentru ca sã fim ºi noi iertaþi
ºi am biruit pe vrãjmaºi, pentru împãratul cat aruncându-se în lac ºi l-a înlocuit pe cel la rândul nostru, dupã cum spunem în
pãmântesc, tot aºa voim ºi vom lupta ºi plecat, vãzând în noapte pe sfinþi înconju- rugãciunea Tatãl nostru: ºi ne iartã nouã
pentru Împãratul ceresc, împotriva vrãj- raþi de luminã ºi cununi pogorându-se din greºelile noastre, precum ºi noi iertãm
maºilor Lui". Pentru acest rãspuns au fost cer asupra fiecãruia dintre ei. greºiþilor noºtri.
închiºi în temniþã. Dimineaþã cei 40 au fost scoºi din lac Pr. Ovidiu Bostan
CMYK

„Sã ne facem tuturor toate"
Astãzi mai mult ca niciodatã simþim nevoia dialogului, a apropierii unora de alþii.
ªi toate acestea în ciuda aglomerãrilor urbane ºi a "înghesuielii" generale. Omul
poate discuta foarte mult, dar poate asculta ºi înþelege foarte puþin. De aici ºi criza…
Pentru a vorbi despre acest subiect ne-am întâlnit cu o persoanã care interacþioneazã
mult cu oamenii, lucrând ºi în domeniul relaþiilor cu publicul: pãrintele Ioan Dincã,
secretarul Protopopiatului Fãgãraº.
Pãrinte, dacã deschizi tele-
vizorul, se vorbeºte; dacã des-
chizi radioul sau navighezi pe
internet, se vorbeºte; peste tot
plouã cu vorbe. Nu vi se pare
cã de atâta vorbã nu se mai gân-
deºte nimeni la comunicare ºi
la comuniunea ce rezultã din ea?
Este adevãrat. Peste tot se
vorbeºte ºi în toate activitãþile
pe care le fac oamenii, cuvântul
este nelipsit. Problema este cã
nu întotdeauna vorba se trans-
formã în faptã. Mai ales intelec-
tualii sunt meºteri în a se ascun-
de dupã cuvinte. Dar am convin-
gerea cã Biserica are suficiente
disponibilitãþi ºi mijloace, mai
ales prin cultul ei pãzit de har,
sã prezinte ºi sã explice ade-
vãrul divin care are legãturã ºi
cu relaþiile interumane.
Dar aceasta presupune
strategie. Dumneavoastrã aþi
fost o perioadã îndelungatã
preot la þarã, dupã care de ani
buni aþi fãcut pastoraþie ºi în
mediul urban. Existã vreo
diferenþã între strategia co-
municãrii-comuniune dintr-o
parte ºi din cealaltã?
Socotesc cã existã o dife-
renþã, deºi aceasta nu trebuie
supraapreciatã. Totuºi oamenii
de la þarã au alt fond de per-
cepþie, se conduc dupã regulile
unei ºcoli mai tradiþionale ºi, ca
atare, sunt receptivi la anumite
metode de activitate pastoralã,
dar nu foarte diferite de cele din
mediul urban. Oamenii de la
oraº sunt la o altã scarã de edu-
caþie, au o paletã mai largã de
posibilitãþi. De aceea rãspund
unor metode de comunicare
nuanþate, deºi pânã la urmã
oamenii sunt oameni peste tot.
Scaunul Tainei Spovedaniei îþi
oferã posibilitatea de a sta de
vorbã cu ei în adâncime, pentru
cã îºi deschid sufletul înaintea
lui Dumnezeu ºi astfel Spove-
dania rãmâne un mijloc de comu-
nicare comun satului ºi oraºului.
Dar e vorba de un procen-
taj redus de persoane, care
participã la sfintele slujbe…
Cu ceilalþi cum rãmâne?
Biserica dispune de sufi-
ciente mijloace de modelare a
oamenilor în interesul coeziu-
nii… Predica în primul rând
exprimã, dã formã adevãrurilor
de credinþã pe care credincioºii
le conºtientizeazã. Credincioºii
noºtri sunt foarte receptivi. De
exemplu, la biserica unde slu-
jesc împreunã cu colegul meu,
oamenii sunt deschiºi spre cre-
dinþã ºi în general spre tot ceea
ce este bun ºi frumos. Aceasta
cu privire la cei care participã la
slujbele Bisericii. În cea ce
priveºte segmentul mai larg de
persoane care nu pot frecventa
regulat locaºul sfânt cred cã
Biserica posedã multiple vari-
ante care se subsumeazã asis-
tenþei sociale. Chiar de la centru
ºi din alte direcþii este promo-
vatã activitatea de tip social.
Activitatea misionar-pas-
toralã a Bisericii se face prin
predicã, prin Taina Spovedaniei
ºi prin toate elementele cultului
nostru bogat, urmând ca dinco-
lo de zidurile ei sã se continue
prin diferite slujbe ºi ierurgii ºi
nu în ultimul rând prin abor-
darea la toate nivelurile a asis-
tenþei sociale. Sunt diferite cate-
gorii sociale de oameni care au
nevoie de acest lucru. Nu doar
la nivel de stat se pot soluþiona
astfel de probleme.
ªi probabil cã lucrul acesta
va spori ºi la nivelul asistenþei
sociale credibilitatea Bisericii
în rândul oamenilor. ªi în
aceste condiþii mesajul comu-
niunii va fi mai uºor înþeles…
Exact. Aþi surprins foarte
Dialoguri 5
bine atitudinea Bisericii care
nu doar vorbeºte, dar ºi face.
Existã ºi anumite lozinci,
ºabloane, ca de pildã "Cine
dã, lui îºi dã", dar dincolo de
aceasta trebuie sã ne facem
tuturor toate spre slava lui
Dumnezeu. "Aºa sã lumineze
lumina voastrã înaintea oa-
menilor, ca ei vãzând faptele
voastre cele bune sã laude pe Numele: Pr. Ioan Dincã
Tatãl vostru Cel din ceruri." Data ºi locul naºterii: 28.01.
Mi-aduc aminte acum 1948, comuna Schitu - jud. Olt
constatarea unui prieten Studii: 1962-1966 - Liceul
care îmi spunea cã atunci Teoretic „Octavian Goga“ Sibiu;
când merge la bisericã nu 1973-1977 - Facultatea de
înþelege mare lucru. Cum sã Teologie „Andrei ªaguna" Sibiu
treacã un astfel de om la Familia: cãsãtorit cu Marioara,
fapta creºtinã? De comu- au 2 fii: Mihai ºi Mircea
niune ce sã mai vorbim…? Parohia în care slujeºte:
Într-adevãr, cultul Bisericii Biserica „Sfântul Nicolae“
noastre presupune niºte ele- (Brâncoveanu) din Fãgãraº
mente mai greu descifrabile, vãrurile de credinþã?
niºte simboluri, pe care preotul Cu siguranþã aºa este. Pentru
are datoria sã le prezinte ºi sã le a ajunge sã intre în comuniune
explice credincioºilor. Este ade- cu adevãrurile de credinþã cre-
vãrat cã trebuie sã înþelegi un dinciosul trebuie în primul rând
lucru pentru ca sã te apropii de sã aibã o viaþã adecvatã, dar ºi
el ºi mai ales pentru a-l aplica în sã pãstreze legãtura cu cartea
viaþã. Noi, la biserica Brânco- religioasã pe înþelesul lui ca în
veanu, am explicat timp de un felul acesta, practic ºi teoretic,
an de zile Sfânta Liturghie cre- sã poatã ajunge la miezul
dincioºilor. Aceste explicãri au învãþãturii de credinþã.
nevoie de un suport. De exem- ªi pentru cã veni vorba de
plu, când le vorbeºti oamenilor practica vieþii creºtine, ce sfat
de Sfânta Proscomidie trebuie ne-aþi da pentru a ajunge la
sã le ºi arãþi obiectele ºi ele- aceastã þintã de dorit pentru
mentele care intrã în compo- toþi oamenii?
nenþa proscomidiarului. Pe Toþi sã ne facem tuturor
lângã aceasta, credincioºii au ºi toate. Cu timp ºi fãrã timp tre-
alternativa studierii în particular buie sã ne punem în slujba
a anumitor cãrþi religioase care aproapelui ºi sã-l punem pe el,
explicã texte liturgice, elemente adicã pe Hristos, pe primul
de cult… ªi aici comunicarea plan: <<Ceea ce aþi fãcut unuia
între preot ºi credincios îºi dintre aceºtia mai mici ai Mei,
poate spune cuvântul, pentru cã Mie mi-aþi fãcut>>. Dragostea
acesta din urmã poate cere indi- este rãspunsul la aceastã între-
caþii de lecturã. bare. ªi dragostea de Dumnezeu
Oare o viaþã mai curatã, trece prin dragostea de oameni.
cu tot ceea ce implicã ea, n-ar Interviu realizat de
putea înþelege mai uºor ade- Pr. Ciprian Bîlbã
CMYK
 6 Viaþa în Hristos
Catehism ortodox pe înþelesul tuturor
Începând cu acest numãr al revistei, dãm curs dorinþei celor care ne-au gãsi suficiente motive pentru a-þi trãi cre-
cerut sã aducem mai multã luminã în înþelegerea adevãrurilor noastre de dinþa în deplinã înþelegere ºi conºtienþã.
credinþã prin lansarea rubricii "Catehism ortodox". Nu ne propunem sã
urmãm, însã, planul clasic al catehismului, (care poate fi rãsfoit în for-
matul deja tipãrit ºi re-tipãrit), ci vom urmãri o abordare mai "liberã" a inþã sã-ºi defineascã relaþia cu Persoana
principalelor teme de credinþã.
Argument
Necesitatea unui catehism este justi-
ficatã de necesitatea cunoaºterii ºi
înþelegerii propriei spiritualitãþi.
Dictonul "crede ºi nu cerceta" care a
fãcut valuri în nenumãrate rânduri ºi
este prilej de smintealã de multe ori
(prin ironizarea credinþei) nu îºi are
locul în spiritualitatea ortodoxã.
Dumnezeu nu ne vrea o "bisericã de
mameluci" sau o mulþime care se con-
duce dupã "spiritul de turmã", ci doreºte
însuºirea ºi trãirea liberã de cãtre fiecare a
adevãrurilor de credinþã revelate fie pe
cale naturalã, fie pe cale supranaturalã. Ca
zidire a lui Dumnezeu (care este Fiinþã
Postul cel luminos
Peste puþin timp vom intra în Postul Ma-
re, una din cele mai frumoase perioade ale
anului. Postul Mare este între posturi pre-
cum Învierea între celelalte sãrbãtori: unic
ºi strãlucit. Nu numai cã este un post încãr-
cat de nevoinþe minunate ºi în care trãirea
duhovniceascã atinge intensitãþi deosebite,
dar Postul Mare este mai ales un post deja
pãtruns de razele luminoase ale Paºtilor.
Soarele Învierii începe sã rãsarã din chiar
prima zi a Postului, ºi lumina lui se va face
mereu mai mare pânã va strãluci desãvâr-
ºit, în chiar noaptea Învierii Domnului.
Fericiþi sunt cei care se nevoiesc cu
dragoste ºi cu credinþã în post, fãrã sã se
leneveascã. Fericiþi, pentru cã aleargã spre
viaþã ºi vor primi har ºi luminã. Bine ar fi
sã putem lepãda cugetele noastre ºi sã
dãruim Domnului trupurile ºi sufletele
noastre, mergând pe cale nemincinoasã...
O cântare din vremea Postului Mare
ne desluºeºte sensul duhovnicesc al postu-
lui, îndemnându-ne "sã postim post primit,
bineplãcut Domnului; postul cel adevãrat
este înstrãinarea de rãutãþi, înfrânarea
limbii, lepãdarea mâniei, depãrtarea de
pofte, de clevetire, de minciunã ºi de
jurãmântul mincinos. Lipsirea de acestea
Religie ºi religiozitate
În cãutãrile sale, omul a gãsit de cuvi-
Absolutã - "Fãcãtorul tuturor celor
Personalã), purtãm amprenta celor trei ca-
racteristici care definesc persoana: senti-
mentul, raþiunea ºi voinþa. Voi spune, deci,
"simte, cerceteazã ºi crezi" pentru cã vei
este postul cel adevãrat ºi bineprimit".
În vremea postului Biserica lui Hristos
se înveºmânteazã ca o mireasã: curãþitã
prin mãrturisire în Taina Spovedaniei ºi
luminatã prin Împãrtãºanie, se împo-
dobeºte cu har ºi luminã, strãlucind de fru-
museþe. Astfel, chipul adevãraþilor posti-
tori nu este unul trist sau deznãdãjduit, ci
unul plin de lumina credinþei, întru smere-
nie. Nimic nu poate sta în calea harului lui
Dumnezeu, dacã inima se smereºte ºi se
deschide: "Roade vrednice de pocãinþã sã
nu ceri de la mine, cã tãria mea a lipsit
întru mine. Dãruieºte-mi inimã pururea
zdrobitã ºi sãrãcie duhovniceascã, ca sã-þi
aduc acestea ca o jertfã primitã, Unule,
Mântuitorule", citim în Triod.
Pentru aceastã smerenie sufleteascã,
Dumnezeu umple inima omului cu darul
Sãu: bucuria. Se realizeazã astfel o stare cu
adevãrat duhovniceascã: smerenia ºi
bucuria, laolaltã. Când prima este sincerã,
a doua e adevãratã.
Învredniceºte-ne, Doamne, de lumina
credinþei - întru smerenie - ºi de podoaba
harului Tãu -întru bucurie - în postul ce
vine ºi în toatã vremea vieþii noastre!
Amalia Rãibuleþ
vãzute ºi nevãzute" - prin termenul de
origine latinã "religare" (a lega, a re-lega),
care desemneazã o legãturã conºtientã
ºi liberã a lui cu Dumnezeu. Ca "purtã-
tor de Dumnezeu" prin definiþie (= prin
creaþie), omul este atras fiinþial de cele
superioare, cereºti, proprii Creatorului
sãu, iar activarea ºi canalizarea puterilor
sale spirituale în aceastã relaþie se con-
tureazã ca un mod de a fi, ca religiozi-
tate. Raportat la aceastã stare, indife-
renþa religioasã este, în realitate,
inconºtienþã religioasã. Mã voi referi, în
acest sens, la o naraþiune cititã cândva,
intitulatã "Cel mai mare nebun". Pe scurt,
este vorba despre un clovn, unul din bieþii
"condamnaþi" la a-i face veseli pe cei din
jurul lor cu preþul propriei umiliri ºi adese-
ori al propriei prostii, care a primit din
partea stãpânului sãu un bãþ noduros, cio-
plit ca din topor, cu urmãtoarea menþiune:
"-Þine acest bãþ ºi sã nu-l laºi din mânã
decât atunci când vei întâlni un om mai
nebun decât tine. Aceluia poþi sã i-l dai".
Nebunul ºi-a trãit restul vieþii cu bãþul în
mânã, împlinind porunca stãpânului sãu.
Când acesta a fost doborât la pat de o
boalã incurabilã, nebunul a venit la el ºi
l-a întrebat de sãnãtate. "-Fac rãu de tot, în
curând va trebui sã plec de aici", i-a zis
stãpânul. Plângând, nebunul l-a întrebat:
"-Dar când te vei întoarce, stãpâne. Poate
peste o lunã?" "-Nuuu..." suspinã prinþul
plin de durere. "-Poate peste un an?!" "-
Vai! Nu!" "-Dar peste cât timp, stãpâne?"
"-Niciodatã" "-Niciodatã?! Dar te-ai
pregãtit de drum pentru o lipsã atât de
mare?" l-a întrebat nebunul. "-Pregãtit?
Nicidecum! Nici nu m-am gândit mãcar."
"-Cum, stãpâne, ºtii cã vei pleca ºi n-ai
fãcut nici o pregãtire de plecare?... Nu te-ai
spovedit la preot, nu te-ai împãcat cu cei
cu care eºti certat, nu-þi iei rãmas bun de la
ai tãi?!... ÞINE BÃÞUL! Eu n-am întâlnit
pânã acum om mai nebun decât mine, dar
tu mã depãºeºti total cu nebunia ta."
Chiar ºi pentru un biet nebun religiozi-
tatea era ceva firesc, natural. Oare au murit
nebunii? Pr. Adrian Magda
 Educaþie creºtinã 7
unei relaþii oneste ºi
Principiile educãrii creºtine a copiilor intime cu un fiu evla-
vios ºi bine-crescut, decât
Începem din acest numãr un serial nou: despre educaþia creºtinã a copiilor. Sfaturile pe dacã sunteþi dispus sã faceþi din
care le publicãm sunt preluate (cu acordul autoarei) din cartea Raising Godly Tomatoes. educaþia lui prioritatea numãrul
Elisabeth Krueger este o mamã creºtinã din Statele Unite care îºi creºte ºi ºcolarizeazã unu a vieþii dumneavoastrã.
acasã cei zece copii. Cartea recent publicatã în limba englezã ºi disponibilã de asemenea pe Educarea copiilor trebuie sã fie
internet adunã laolaltã experienþa de viaþã, încercãrile, problemele ºi soluþiile acestei privitã ca un angajament cu
familii. Sunt sfaturi utile care pot fi transformate în reguli sau pot fi adaptate, în funcþie de normã întreagã, fãrã pauze ºi fãrã
nevoile familiilor dumneavoastrã. vacanþe. Dacã asumaþi asta, veþi
Tentaþia majoritãþii pãrinþilor este de a realitate sã vã gândiþi cã dacã depuneþi primi "recompensa" mai curând ºi mai
cãuta reþete simple de educare a copiilor. eforturi susþinute ºi continue, punând edu- minunat decât aþi fi putut visa vreodatã.
Eu cred cã reuºita sau eºecul în creºterea caþia copiilor voºtri pe primul loc, în fiecare Primul "principiu" în educarea copi-
copiilor depinde de rãspunsul la urmã- moment, în fiecare zi, atunci situaþiile din ilor, este - aºadar - asumarea responsabi-
toarele întrebãri: care îþi sunt prioritãþile, ce fantezia de mai sus vor deveni realitate ºi se litãþii ºi stabilirea prioritãþilor. Despre ce-
cunoºti despre autoritatea pãrinteascã, cât vor întâmpla tot mai des, pe mãsurã ce lelalte fundamente, în numãrul urmãtor.
de determinat eºti sã îþi separi copiii de copiii vor creºte. ªi nu veþi gusta bucuria (a consemnat Oana Dobrin)
influenþele lumeºti ºi, în fine, cât de dispus
eºti sã renunþi la teoriile pur ºtiinþifice ºi sã
aplici principiile creºtine în schimb.
Rugãciunea în cãminul creºtin,
"Fericit este omul pe care îl vei certa, o cale spre desãvârºirea copiilor noºtri
Doamne, ºi din legea ta îl vei învãþa pe el" Modelul spiritual al pãrinþilor cerã, spusã la intervale regulate e
(Psalmi, 93:12)
Educaþia religioasã a copiilor se face prin mai beneficã decât una lungã ºi
plictisitoare. Copilul îºi poate pre-
Am citit de curând despre o femeie care, exemplul personal al pãrinþilor ºi al celor lungi timpul rugãciunii în funcþie
dupã ce ani la rând nu a rãmas însãrcinatã, din jur, prin întreþinerea în casã a unei
de dispoziþia lui sufleteascã.
s-a hotãrât sã înfieze câþiva copii mici. atmosfere de dragoste ºi de rugãciune. Odatã ce s-a obiºnuit sã se roage
Tânjise sã fie mamã ºi a pornit în lumea Inima copilului trebuie sensibilizatã. Fãrã
singur ºi a simþit nevoia de a cere
pãrinþilor cu vise despre ce îºi imagina cã multe explicaþii, el ajunge sã-ºi facã rugã- binecuvântare de la Domnul, nu mai e
avea sã o aºtepte. Ani buni mai târziu, mãr- ciunea ca pe un lucru firesc ºi, fãrã sã aibã
nevoie sã-i aducem aminte de rugãciune, ci
turisea unei persoane apropiate cã nu i-a nevoie de argumente logice, începe sã el o va face ca pe un lucru firesc.
plãcut cãlãtoria ei ca pãrinte. Ba chiar cunoascã prezenþa lui Dumnezeu. În vieþile
ajunsese sã urascã maternitatea ºi s-a simþit sfinþilor remarcãm adeseori cum destinul Alegerea momentului
cu adevãrat uºuratã abia când "povara" a acestora a fost puternic înrâurit de câte un Formarea ºi iniþierea copiilor în rugã-
luat sfârºit. Ce trist! M-am întrebat ce va fi om care le-a oferit pildã de sfinþenie ºi pe ciune reprezintã una dintre cele mai impor-
fost în imaginaþia acestei biete femei când care l-au vãzut pur ºi simplu. Sfântul tante sarcini ale pãrinþilor. Cei mici sunt
ºi-a adus pentru prima oarã copiii acasã. Nectarie îºi amintea mereu de dragostea foarte sensibili la atmosfera de pace, la fru-
Cel mai probabil avea în minte aceleaºi bunicii sale ºi de felul cum se ruga înaintea museþe ºi la ritualuri. De fiecare datã când
imagini despre copii pe care le au fetiþele icoanelor. Dragostea, rugãciunea ºi exem- va fi cu putinþã, amândoi pãrinþii e bine sã
mici care se joacã cu pãpuºile. Se gândea plul sunt mult mai convingãtoare decât ia parte la rugãciune, fiindcã aceasta
probabil la bebeluºul care adoarme în cuvintele - de fapt, tocmai aceste trei calitãþi reuneºte comunitatea familialã. Rugãciu-
braþele mamei, la copilaºul vesel care se dau valoare cuvintelor atunci când e vorba nea trebuie sã fie precedatã de un moment
joacã în liniºte, la elevul dornic mereu sã sã-i aducem pe copii la credinþa în de calm ºi de tãcere, iar familia sã se adune
Dumnezeu. Ceea ce facem ca pãrinþi este
înveþe ºi niciodatã refractar, la adolescentul
adeseori o lucrare ascunsã ºi ne dã prilejul într-un loc liniºtit ºi precis, la icoana din
care îºi împarte trãirile cu mama ºi tata, ºi de a coordona viaþa copiilor noºtri. camera copiilor. Se pot trage perdelele, se
apoi la tânãrul matur, pregãtit sã îºi înte- poate aprinde o lumânare sau o candelã, se
meieze o familie a lui. Rugãciunea de acasã poate tãmâia. Þinuta copiilor este foarte
E greu sã-i determinãm pe copii sã-ºi importantã, de aceea trebuie sã le explicãm
"Cuvintele acestea, pe care þi le spun
facã rugãciunile zilnice de dimineaþã ºi de acestora cã, deseori, curãþenia trupeascã o
eu astãzi sã le ai în inima ta ºi în sufletul
searã în familie. Copiii se deosebesc unii de oglindeºte pe cea sufleteascã. Pe mãsurã ce
tãu; ºi sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti
alþii prin vârstã, caracter ºi dispoziþie zil- creºte, copilului îi va plãcea sã participe
de ele când ºezi în casa ta, când mergi pe
nicã. Important e ca pãrinþii sã dea exemplu activ la rugãciune prin: atitudinea sa, prin
cale, când te culci ºi când te scoli"
în rostirea rugãciunii zilnice ºi nu sã o participarea la ritualul ce o precedã, prin
(Deuteronom, 6: 6-7)
impunã. Ea trebuie sã se integreze firesc în cântãri sau prin lecturi din Sfânta Scripturã.
Nu vreau sã spun cã imaginile de mai sus programul zilnic, iar copiii sã o simtã în Rezultatul acestor acþiuni este stabilirea
ar fi total nerealiste. Eu însãmi am trãit folosul lor. Ar trebui ca pãrinþii sã se sfãtu- unei comuniuni trainice între copil ºi pã-
toate aceste stãri alãturi de copiii mei. Dar iascã cu duhovnicul lor în legãturã cu rinte ºi mai departe între aceºtia ºi Dum-
subliniez cã este totuºi doar o parte a reali- fiecare copil, ºi de asemenea, sã poatã nezeu. Nimic nu poate înlocui atmosfera de
tãþii. Deci dacã vã imaginaþi cã viaþa va fi împãrtãºi cu alþi pãrinþi experienþele lor. De rugãciune, concretizatã în clipe unice,
aºa, în toate situaþiile ºi-n fiecare zi, e cum încep sã creascã, copii preferã uneori intense ºi îndrãgite de reunire a familiei în
momentul sã meditaþi ceva mai mult la sã-ºi facã rugãciunea singuri, în faþa icoanei jurul lui Hristos!
asta. Pentru cã nu e aºa! E mai aproape de din camera lor. O rugãciune scurtã ºi sin- Prof. Laura Ciolan
 8 Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

Mãnãstirea "Schimbarea la Faþã"

Încheiem serialul pelerinajelor dedicate mãnãstirilor
din Þara Fãgãraºului cu Mãnãstirea Bucium, ridicatã cu
trudã multã pe jertfa cãlugãrilor care au fost martirizaþi
aici prin foc pentru cã nu au vrut sã îºi pãrãseascã cre-
dinþa ortodoxã.
Martiri trecuþi prin foc
La poalele Munþilor Fãgãraº, în
apropierea satului Bucium din judeþul
Braºov, în inima þãrii se înalþã ºi
desãvârºeºte prin dragostea ºi eforturile
credincioºilor un bastion al credinþei nea-
mului ortodox român, o cetate pentru
pacea tuturor.
Mãnãstire a sfintelor ortodoxe ºi
româneºti tradiþii, lãcaºul de cult de la
Bucium este osândit flãcãrilor în 1761
când monahii, o parte ai locului, o parte
cãutând adãpost aici în faþa vitregiei vre-
murilor dupã distrugerea mãnãstirilor lor
de metanie, ard odatã cu vechea bisericã.
În 1928, Regina Maria purcede
împlinirii unui îndrãzneþ ºi amplu proiect,
menit sã edifice pe locul vechii Mãnãstiri regimului se rãs-
Bucium, biserica "Întregirea Neamului frânge nefast, în-
Ortodox Român", însã timpurile interbe- grãdind drumul
lice îi rãpesc sorþii de izbândã. spre zidire. Trebu-
ind cu orice preþ sã
Încercãri zadarnice aprindã candelã pe
Pronia cereascã se face auzitã în 1953, locul fostei mãnãs-
când rugãmintea credinciosului cunoscut tiri, familia Ioan ºi
oamenilor ca "Moº Ilie", însoþit de tânãra Elisabeta ªandru,
familie ªandru, aduce binecuvântarea ºi ajutori de nãdejde
aprobarea de construcþie a bisericii de la ai Moºului Ilie,
Bucium, iscãlitã cu dragostea ºi harul Înalt reuºeºte în 1976,
Prea Sfinþiei Sale, Mitropolitul Nicolae sub pretextul unei
Bãlan. De astã datã însã, opresiunea stupine, sã impro-

Programul slujbelor
Dimineaþa la ora 7 se începe cu acatistul zilei sau al sfân-
tului din ziua respectivã (în cazul în care sunt douã acatiste în vizeze o cabanã de neobservatã, este pãstratã astãzi la loc de
aceeaºi zi, se face cel cu prioritate, celãlalt fiind inclus în lemn din care neîn- cinste, în Altarul de varã.
Miezonopticã). Urmeazã ceasurile 3-6, dupã care Sfânta cetat rãsuna Psaltirea.
Liturghie. În Postul mare se începe cu ceasurile 1, 3, 6, 9 Abilitata Securi-
Strãdanie împlinitã
urmate de Obedniþã, apoi Vecernia cu Liturghia Darurilor mai tãþii se dovedeºte Angajaþi cu preþul vieþii în renaºterea
înainte sfinþite. însã eficientã, iar mãnãstirii, Elisabeta ºi Ioan ªandru îºi vãd
Odatã cu lãsarea întunericului (vara de obicei cu puþin dupã un an, alte flã- strãdania de jumãtate de veac împlinin-
înainte) se începe Vecernia, urmatã de Pavecerniþa Micã ºi cãri aveau sã înghitã du-se în 1990, când I.P.S. Dr. Antonie
Paraclisul Maicii Domnului (cu excepþia Postului Mare când jertfa acestor creºtini, Plãmãdealã, Mitropolit al Ardealului,
se face Pavecerniþa Mare ºi Paraclisul Maicii Domnului). iar crucile înãlþate apreciazã ºi aprobã iniþiativa de zidire a
Mizonoptica începe dupã orele 10:30 ºi este urmatã de spre slava lui Dum- Mãnãstirii Bucium, iar apoi, la 6 august
Utrenie, dupã caz ºi de Acatist. nezeu aveau sã fie 1995, sfinþeºte biserica mãnãstirii înãlþatã
Maslul ºi Parastasul sunt sãvârºite în fiecare miercuri, dezrãdãcinate; sin- între timp, încredinþând stãreþia ieromo-
vineri ºi duminicã. gurã una, rãmânând nahului Sava Lazea.
CMYK

de la Bucium
Harul ºi pacea duhovniceascã a
pãrintelui stareþ Sava, cu truda ºi rugã-
ciunea obºtii, sub binecuvântarea ie-
rarhilor Bisericii Ortodoxe Române,
încununatã de dragostea credincioºilor ºi
eforturile doamnei ªandru au fãcut
astãzi ca Mãnãstirea Bucium sã fie un
nesecat izvor de pace, de tãmãduire, de
dragoste ºi credinþã.
Truda vieþuitorilor
continuã
În continuã dezvoltare, locul nu
cruþã truda vieþuitorilor, aflându-se în
pragul construirii unei case de pelerinaj
mai mare, în paralel cu finisarea arhonda-
ric mai mic, existent deja, menite sã gãz-
duiascã cãutãtori de pretutindeni.
Pictura în mozaic a faþadei bisericii,
realizarea unui ansamblu de porþi sculptate
Cãlãuzã
pentru pelerini
Din Fãgãraº se pot urma douã trasee
pânã la Mãnãstirea Bucium: Fãgãraº -
Ileni - Sebeº - Mãrgineni - Bucium, de
unde se continuã cu un drum de þarã,
sau Fãgãraº - ªercaia - Vad - Ohaba -
ªercãiþa, de unde se urmeazã un drum
pietruit pânã la poalele munþilor.
Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului 9
blului mãnãstiresc.
ªi neclintiþi în imn de slavã, pãrintele
stareþ Sava, pãrintele Modest, întreaga
obºte îºi înalþã ruga, fãcând ca sfânta sluj-
bã sã rãsune neîncetat, dupã rânduiala
sfintei noastre biserici.
Daniel Moga
la intrarea în curtea mãnãstirii,
uºi masive din stejar sculptat la
intrarea în bisericã, monumentul
"Cruce a celor fãrã de cruce" în
cimitirul mãnãstirii, sunt doar
parte din proiectele în curs de
desfãºurare.
Nevoile permanente ale
acestui edificiu al pãcii trec parcã
mai uºor, iar nãdejdea izbândei
rãmâne vie în truda spre zidire,
în glasul rugãciunii obºtii, în
postul ºi liniºtea acestui colþ de
rai, iar "doamna de la mãnãs-
tire", Elisabeta ªandru, continuã,
cu ajutorul credincioºilor,
cãrãmidã dupã cãrãmidã, înãl- Altarul de varã
þarea ºi îngrijirea întreg ansam-
CMYK
 10 Fii tânãr cu Hristos

Parastasul vestimentaþiei clasice

De unde vine noul gust în materie de haine? Cine sau ce dã în cadrul învãþãmântului?
tonul? Nici tinerii nu cred cã ºtiu sã rãspundã… ªi nici nu cred "Da' ce, domnu’ profesor,
cã-i intereseazã astfel de întrebãri. Pur ºi simplu se îmbracã aºa au rãspuns, dumneavoastrã
în virtutea unei inerþii comode, stabilite de un iluzoriu consens nu vedeþi cum s-a îmbrãcat
comun. Dacã nimeni nu zice nu înseamnã cã toata lumea-i de azi profesoara de…?" ªi
acord. ªi dacã nu… n-are decât, pentru cã "eu sunt liber sã fac pânã la urmã acesta este
ce vreau!". Chiar e ºi un principiu care spune cã un lucru care adevãrul; dacã sarea se va
strica, cu ce se va mai sãra?
e acceptat de toþi devine regulã de urmat. Se face loc tot mai mult
ªi uite aºa ne trezim pe stradã cu tot al trezirii oamenilor din laxismului (de parcã n-ar avea
felul de extravaganþe cromatice care þipã la letargia manieristã ºi destul) ºi relativismul se sim-
ochii noºtri. Dacã mergi la o întâlnire snoabã în care se com- te în pielea omului post-mo-
importantã ºi vrei sã-þi faci un plan de plãceau vinovat. Dar de dern ca la el acasã. Fiecare
abordare mergând pe stradã, riºti o mare aici ºi pânã la a te înlãnþui spune ce vrea ºi ce poate ºi
ispitã pentru puterea de concentrare a în cercei ºi inele ºi pânã la are dreptate "în felul lui". O
atenþiei… ºi asta din cauzã cã-þi sare-n a da o groazã de bani pe îngãduinþã generalã ne face
ochi vreun mister Proper pe care dacã pantaloni tãiaþi sau pãtaþi e sã ne scãldãm /scufundãm în
încerci sã-l eviþi riºti sã ai o întâlnire un drum lung . ªi pentru apa tulbure a unui talk-show
vizualã cu miss Coccolino. Cãci pânã la ce ? Pentru cã e trendy. ªi comod. Numitor comun în
urmã logica publicitarã a contrastului cro- nu sunt cerceii ºi inelele ca niºte zale de privinþa adevãrului nici cã exista. Sã vã
matic funcþioneazã foarte bine ºi-n prefe- lanþ? Oare pretinsa libertate de exprimare spun o glumã. Se zice cã odatã un tânãr a
rinþele vestimentare ale tinerilor. Pierrotul vestimentarã ºi nu numai a tinerilor nu mers la o expoziþie de tablouri ºi a rãmas
ºi snobul apar surprinzãtor de fiecare datã poartã gustul amar al robiei ? Fruntea, ure- surprins în faþa unuia. O ramã destul de
pe scena tot mai largã (nu însã ºi adâncã) a chile, ochii, nasul, gura, pieptul, spatele, generoasã încadra un fond alb. Tânãrul a
culturii teatrului de bulevard unde mâinile, picioarele nu sunt mirunse în poposit un pic asupra tabloului ºi apoi a
improvizaþiile þin de minune. O nouã artã cadrul Tainei Botezului cu Sfântul ºi vizitat în continuare celelalte elemente ale
a persuasiunii hainei þipãtor colorate ºi cu Marele Mir? ªi ce spune preotul atunci ? " colecþiei. Întâlnindu-l pe autor, l-a chemat
un croi gotic al tãieturilor abrupte dar în Pecetea darului Duhului Sfânt"; adicã se la tabloul cu pricina ºi l-a întrebat despre
zone cheie ale corpului. ªi dacã la toate ridicã ºi se sfãrâmã lanþurile robiei pãcatu- simbolica lui. "Vedeþi dumneavoastrã, zise
acestea se adaugã o completare de farduri lui spre libertatea în Duhul lui Dumnezeu autorul, acest puncticel din mijlocul fondu-
ºi sulemeneli aprinse avem tot tacâmul. ºi spre întãrirea vieþii. ªi noi punem lui alb? Acesta este punctul meu de vedere
Sau aproape tot… Sã nu uitãm cã la acest lanþurile înapoi sub pretextul libertãþii… ". Cam la nivelul acesta de înþelegere se
complex al tinereþii concurã ºi metalo-chi- Dar asta e altã discuþie… desfãºoarã ºi programul de comportament
micele… cãci nu-s toate bune dacã nu Din pãcate, printr-un acord tacit mulþi al tinerilor ºi nu numai.
rãspândim ºi-un iz înþepat de-o chimie îºi dau consimþãmântul pentru aºa ceva, În felul acesta ne apropiem de tot felul
aparte ºi de-un nume rãsunãtor fabricat ºi chiar dacã existã ºi o negare de com- de adevãruri care în lipsa reperului univer-
dacã nu completãm "stilul gotic" al hai- plezenþã. E ca ºi treaba cu televizorul: toþi sal acceptat se dezechilibreazã într-un
nelor cu dimensiunea apolinicã a sferici- criticã programele deºuchiate, dar ele con- mozaic fãrã finalitate. De fapt pe cine
tãþii metalului…Toate în scopul unei tinuã sã fie consumate într-o abordare intereseazã finalitatea? Ea þine de viitor ºi
sinestezii dionisiace. Cercei peste inele ºi cvasi-moralã ºi-ntr-un consens subliminal pe noi ne intereseazã doar clipa.
invers. ªi unde sunt plasaþi cerceii? Peste acceptat. Oare rãspunderea este doar a Adevãrurile acestea sunt doar niºte fãrâmi-
tot! Într-o logicã aparte a îmbinãrii vãzutu- tinerilor? Mediul în care trãiesc cu tot ce turi de la masa ospãþului ºi sunt ca
lui cu nevãzutul cerceii sunt în urechi, nas, implicã el, programele ºi filmele pe care le cioburile unei oglinzi sparte de lupul robiei
buze, sprânceanã, barbã, limbã, buric, sân. urmãresc, oferta computerizatã, anturajul, înveºmântat în blana moale ºi relaxantã a
ªi toate sunt subsumate unicului mesaj ce prietenii, influenþe de tot felul, nu-i libertãþii. Sau, mai bine zis, a libertãþilor.
þinteºte acapararea atenþiei contemplatoru- deformeazã oare? Pânã la urmã omul e ºi ªi uite aºa ne aflãm cu toþii la cele-
lui de altfel ºi el sugestionabil. Aºadar, produsul mediului nu-i aºa? brarea funestã a parastasului vestimen-
chiar dacã haina nu face pe om totuºi, alã- Mi-aduc aminte de o discuþie pe care am taþiei clasice. Fiecare, mai mult sau mai
turi de comportament ea îl exprimã tocmai avut-o cu elevii unei clase la care predam puþin, participã la acest ritual muºcând sau
în ceea ce are el mai intim ºi mai valoros: religia pe vremea când eram în învãþãmânt. gustând doar dintr-o colivã comemorativã.
pofta ochilor, trupul ºi trufia vieþii. E-ade- Le mai strecuram ºi ceva elemente morali- ªi aceasta poate fi chiar indiferenþa… Dar
vãrat cã Baudelaire ºi-a vopsit pãrul verde zatoare… De ce, le-am întrebat pe fete, une- dacã nu haina face pe om, înseamnã cã
sau cã un filosof a ieºit ziua în amiaza le dintre voi vã îmbrãcaþi atât de frugal? omul croieºte haina. Aici este pãmântul
mare într-o piaþã publicã cu un felinar Nu credeþi cã trebuie sã vã prezentaþi altfel unde rãdãcinile ignoranþei ºi indiferenþei
aprins în mânã strigând : "Caut un om!", în faþa unui profesor care, de exemplu, a sã nu se împlânte niciodatã.
dar ei au fãcut aceasta pentru scopul nobil depãºit vârsta onorabilã de douãzeci de ani Pr. Ciprian Bîlbã

Filosofia „conflictelor
de familie"
Deseori certurile în familie provin din
reproºurile soþiei, acceptate cu greutate de
soþ, chiar dacã sunt juste (din orgoliu!).
Trebuie descoperitã cauza acestor reproºuri.
De multe ori ele vin din dorinþa soþiei de a-ºi
vedea soþul mai bun decât este de fapt, din
prea mare exigenþã faþã de el sau dintr-un fel
de idealizare. În aceste cazuri soþia devine
conºtiinþa soþului, iar reproºurile ei trebuie
acceptate. Bãrbaþii, în special dupã cãsãtorie,
înclinã sã se lase pe tânjalã, sã se complacã
într-o existenþã empiricã. Soþia cautã sã-ºi
smulgã soþul din aceastã stare, aºteptând de
la el ceva mai mult. În acest sens, apariþia
unei disensiuni în familie, oricât ar pãrea de
bizar, demonstreazã cã mariajul a devenit o
realitate (nu doar un proiect) ºi cã în noua
entitate umanã alcãtuitã din douã persoane, soþia joacã
rolul conºtiinþei. De aceea conflictele între doi oameni
atât de apropiaþi pot fi folositoare. În focul disputei
poate sã ardã tot gunoiul amãrãciunilor ºi neînþelege-
rilor acumulate uneori de multã vreme. Dupã explicaþi-
ile ºi mãrturisirile de rigoare, poate veni o stare de
deplinã înþelegere ºi liniºte, totul a fost clarificat, orice
apãsare ºi orice umbrã de neînþelegere s-au risipit.
Atunci se elibereazã ºi se dezvoltã cele mai alese cali-
tãþi sufleteºti ºi, prin deplinã comunicare reciprocã, se
realizeazã ºi deplina unitate de suflet ºi de gânduri.
În cãsãtorie, bucuria sãrbãtoreascã a primei zile de
existenþã comunã trebuie sã continue toatã viaþa,
fiecare zi sã fie o sãrbãtoare, în fiecare zi soþul ºi soþia
trebuie sã-ºi arate unul altuia o "faþã" nouã, liberã de
orice rutinã ºi stagnare. Existã o singurã cale pentru a
realiza aceasta: aprofundarea vieþii duhovniceºti a
fiecãruia, autoperfecþio-narea. Iubirea este cel mai
preþios bun într-o cãsnicie ºi pierderea ei un lucru
îngrozitor, mai ales atunci când se ajunge la despãrþire
din cauza unor lucruri absolut derizorii. De aceea toate
eforturile ºi toate intenþiile trebuie concentrate pentru a
o pãstra ºi atunci totul va veni de la sine.
Pr. Aleksandr Elceaninov,
„Credinþa vine din iubire“
Pentru soþie S f â n t u l I o a n G u r ã d e A u r Pentru soþ
Cinsteºte întâi de
toate pe Dumnezeu, apoi pe soþul tãu. Lasã de la
tine atunci când soþul tãu fierbe, ajutã-l când e chi-
nuit ºi suferã, cu vorbe dulci ºi îndemnurile cele
mai bune. Sã ai în comun cu el toate bucuriile ºi
durerile comune ºi grijile, fiindcã acest lucru
sporeºte casa. Dã sfatul tãu, dar hotãrârea sã fie a
bãrbatului. Suferã mãcar puþin împreunã cu el
când se necãjeºte, dupã care însã, având un chip
vesel, risipeºte îngrijorãrile inimii lui, cãci pentru
bãrbatul întristat limanul cel mai bun e soþia.
11 Pas în doi
Cu cât cârteºte cineva mai mult,
cu atât se distruge pe sine
plouat atât de mult", acela începe
iarãºi: "Da, ploaie a fost asta? O sã
se usuce pãmântul". ªi nu se poate
spune cã nu e sãnãtos la minte, ci
pur ºi simplu s-a obiºnuit sã
cârteascã. Sã fie om raþional ºi sã
gândeascã astfel de neghiobii.
Cârtirea atrage blestemul. Este
ca ºi cum omul s-ar blestema pe
sine însuºi, dupã care vine urgia lui
Dumnezeu. În Epir am cunoscut
doi þãrani. Unul era familist ºi avea
vreo douã ogoraºe, ºi întotdeauna
pe toate le încredinþa lui Dumne-
zeu. Lucra cât putea, fãrã stres.
"Voi face cât voi apuca" spunea.
Pãrinte, cui se datoreazã cârtirea Uneori o parte din snopii de grâu ce
ºi cum poþi scãpa de ea? îi rãmâneau pe câmp putrezeau din
- Ea se datoreazã ticãloºiei omu- pricina ploii pentru cã nu apuca sã
lui ºi este alungatã cu doxologie le strângã, iar pe altele le împrãºtia
(slãvirea lui Dumnezeu). Cârtirea vântul. Dar pentru tot ce se întâmpla
naºte cârtire, iar doxologia naºte spunea: "Slavã Þie, Doamne!" ºi
toate îi mergeau bine. Celãlalt avea
doxologie. Când cineva nu cârteºte
multe terenuri, vaci etc. ºi nu avea
pentru o greutate pe care o întâmpi-
nici copii. Dacã îl întrebai "Cum îþi
nã, ci slãveºte pe Dumnezeu, atunci merge?", rãspundea: "Lasã-mã, nu
diavolul plezneºte ºi se duce la altul mã întreba!". Niciodatã nu spunea:
care cârteºte, pentru a-i încurca "Slavã Þie, Doamne!", ci mereu
aceluia ºi mai mult lucrurile. Pentru cârtea. ªi sã vedeþi ce i se întâmpla,
cã, cu cât cârteºte cineva mai mult, uneori îi murea vaca, alteori
cu atât se distruge pe sine. pãtimea altceva. Le avea pe toate,
Uneori ne furã aghiuþã ºi ne face dar pricopsealã nu fãcea.
sã nu ne mulþumeascã nimic, în De aceea spun cã doxologia, slã-
timp ce te poþi bucura de toate duhov- virea lui Dumnezeu în toate, este
niceºte cu doxologie, primind astfel mare. Depinde de noi sã gustãm sau
binecuvântarea lui Dumnezeu. Iatã, nu binecuvântãrile pe care ni le dã
cunosc pe cineva în Sfântul Munte Dumnezeu. Dar cum sã le gustãm,
care, atunci când plouã ºi îi spui dacã atunci când Dumnezeu ne dã
"Iarãºi plouã", începe: "Da, plouã de pildã banane, noi ne gândim la ce
mereu. O sã putrezim de atâta mâncare bunã mãnâncã cutare
umezealã". Dacã dupã puþin timp se bogãtaº? Câþi oameni nu mãnâncã
opreºte ploaia ºi îi spui: "Ei, nu a numai posmagi, dar zi ºi noapte
slavoslovesc pe Dumnezeu ºi
se hrãnesc cu dulceaþã cereas-
Nu-þi striga ni- cã! Aceºti oameni dobândesc
ciodatã soþia doar pe nume, ci însoþeºte-l pe o sensibilitate duhovniceascã
acesta cu cuvinte de alint, de cinstire, de multã ºi cunosc mângâierile lui Dum-
dragoste… nezeu. Dar noi nu le înþele-
Mai aratã-i de asemenea cã pui mare preþ gem pe acestea, deoarece ini-
pe compania ei ºi cã eºti mai dornic sã vii acasã ma noastrã s-a învârtoºat ºi ni-
de dragul ei decât sã stai în oraº. ªi preþuieº- mic nu ne mai satisface. Nu
te-o mai mult decât pe toþi prietenii tãi ºi mai înþelegem cã fericirea o avem
presus decât pe copiii nãscuþi din ea ºi iubeº- în veºnicie ºi nu în deºertãciune.
te-i pe aceºtia anume de dragul ei. Dacã ea face Cuviosul Paisie Aghioritul,
vreo faptã bunã laud-o ºi admir-o. „Viaþa de familie“
 12 O poveste pentru tine
ntinºi pe
i a r b a
verde ºi
moale, în grã-
dina din spa-
tele casei, Matei
împreunã cu
Maria priveau
încântaþi jocul
nãstruºnicilor pisoi. Pãreau trei ghemo-
toace pufoase de blanã care se rostogoleau
zglobii unul pe lângã altul, încercând sã
prindã în lãbuþele lor mici un puf de pãpã-
die care se încãpãþâna sã pluteascã pe dea-
supra nãsucurilor umede. Copiii erau fer-
mecaþi de jocul micuþilor. Stãteau nemiº-
caþi, abia rãsuflând, de teamã sã nu-i de-
ranjeze din jocul lor. "Se înþeleg atât de bi-
ne!"- spuse Maria în ºoaptã, privind cu coa-
da ochiului cãtre Matei. "Uitã-te la cel mic.
S-a suit peste ceilalþi doi. Uite cum se
avântã în aer ca sã prindã puful de pãpã-
die! E fantastic!"- rãspunse Matei cu voce
înceatã, abia stãpânindu-ºi un hohot de râs.
Deodatã cei trei pisoi îºi ciulirã ure-
chiuºele. Se oprirã din joc ºi îºi îndreptarã
privirea înspre cãrarea ce duce spre curtea
casei lui Matei. Matei ºi Maria privirã
instantaneu spre acelaºi loc. Cu un mers
agale, cãlcând uºor, parcã de teamã sã nu
facã zgomot, se apropia mãmica celor trei
pisoi. Matei observã cã aducea cu ea câte-
va bucãþi de mâncare pe care cu siguranþã
bunica le pusese în farfuria din curte. Cei
trei pisoi o zbughirã în întâmpinarea ei.
Pisica aºezã jos bucãþile de mâncare, iar ei
se nãpustirã, încercând fiecare sã prindã
bucata cea mai mare. Jocul lor de acum
cîteva secunde se transformã într-o ade-
vãratã luptã. Maria ºi Matei priveau acum
uimiþi cum cei doi pisoiaºi mai mãriºori îl
respingeau pe cel mai mic, încercând sã
pãstreze toatã mâncarea doar pentru ei.
Pisoiul cel mic îºi plecã capul ºi se retrase
privind timid la ospãþul fraþilor sãi. Un val
de milã îi cuprinse pe cei doi copii. Maria
se îndreptã spre el. Îl ridicã cu mânuþele ei
mici ºi-l strânse la piept. "Nu fi supãrat,
micuþule. O sã avem noi grijã de tine" - îi
spuse ea, mângâindu-l pe cãpºorul lui mic.
Se îndreptarã deci spre casa bunicii, încer-
când sã-l ajute pe micuþ.
Îi cerurã bunicii o canã cu lapte ºi un
castron. Apoi, aºezându-se lângã micuþul
pisoi îl vegheau de aproape cum se ospãta,
abia respirând, din lãpticul cald. Deodatã
CMYK
se opri din mîncat. κi
ridicã cãpºorul din castron ºi o zbughi spre
grãdinã. În numai câteva clipe se întoarse
înapoi cu ceilalþi pisoi dupã el, îndreptân-
du-se toþi trei spre castronul cu lapte.
"Nu mai înþeleg nimic“ - spuse Matei -
ºi, revoltat, încercã sã-i îndepãrteze pe
ceilalþi doi pisoi de lîngã castronul cu
lapte. Interveni însã bunica: "Matei, - îi
spuse ea - sã ºtii cã existã fiinþe care nu se
pot bucura de ceea ce au dacã nu împart
bucuria lor cu ceilalþi. Acestor fiinþe,
Dumnezeu le poartã de grijã ºi întotdeau-
na le dã daruri ºi mai mari decât cele la
care au renunþat în favoarea celorlalþi. Iar
cel mai mare dar este bucuria de a fi
împreunã cu ceilalþi.
<<Se spune cã în timpul rãzboiului, via-
þa era tare grea ºi oamenii sufereau de foame.
Dar un om bogat s-a hotãrât sã-i ajute pe
cei sãrmani ºi a trimis vorbã în tot târgul
cã, din ziua urmãtoare, el va oferi pâine
oricãrui copil ºi asta fãrã nici un ban. A doua
zi, încã din zori, mulþi prichindei se strân-
seserã în faþa casei în care locuia omul atât
de bun la suflet. Când acesta a apãrut cu
niºte coºuri mari, pline cu pâine, copiii s-au
repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, cãu-
tând fiecare sã apuce o pâine cât mai mare.
Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine,
o lua la goanã, bucuros fiindcã prinsese o
bucatã mai mare. Era acolo o hãrmãlaie...
Dar omul a observat cã undeva, la
marginea curþii, aºtepta cuminte o fetiþã.
Dupã ce toþi ceilalþi copii ºi-au ales ce
pâini au vrut ºi au plecat cu ele, fetiþa s-a
apropiat ºi ea de primul coº ºi s-a uitat în
el. Dar acolo nu mai rãmãsese nimic. A
cãutat ºi în cel de-al doilea coº, dar ºi aces-
ta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui
de-al treilea coº a gãsit o pâinicã micã,
micã, pe care nici un copil nu o bãgase în
seamã. Fetiþa a luat-o, a mulþumit frumos
pentru pâine ºi a plecat spre casã.
Toatã ziua a stat omul ºi s-a gândit la
cum se purtase acea fatã ºi, ca urmare, a
dat poruncã la bucãtãrie sã fie coaptã o
pâine micã, dar în care sã fie puºi 10 gal-
beni. Apoi, dis de dimineaþã, a aºezat
pâinica deasupra celorlalte pâini ºi a ieºit
iarãºi cu toate coºurile în curte, unde co-
piii deja se strânseserã ºi aºteptau nerãbdã-
tori. Din nou s-au repezit ºi s-au luat la
harþã. La sfârºit, fetiþa noastrã, care aºtep-
tase cuminte, ca ºi în ziua precedentã, s-a
ales tot cu pâinea cea mai micã, singura
rãmasã. ªi de aceastã datã, i-a mulþumit
frumos omului ºi s-a grãbit spre casã,
unde mama ei o aºtepta. Când s-au
aºezat la masã ºi femeia a rupt
pâinea, ce sã vezi?! Galbenii s-au rãsturnat
pe masã din aluatul proaspãt.
- Vai, s-a speriat mama, ce sã fie cu
aceºti bani? Dacã banii au ajuns din
greºealã în pâinea adusã de tine? Poate
i-au cãzut brutarului, în timp ce frãmânta
aluatul. Ia-i ºi du-i imediat înapoi!
S-a întors fetiþa la casa omului ºi i-a
dat acestuia toþi banii, spunându-i cum
mama ei i-a gãsit în pâinica primitã.
Privind-o cu drag, omul i-a rãspuns:
- Banii aceia nu au ajuns întâmplãtor
acolo. Dupã ce am vãzut ieri cum ai avut
rãbdare ºi cum te-ai mulþumit chiar ºi cu
mai puþin, am hotãrât sã te rãsplãtesc.
Astãzi, am vãzut ºi cât eºti de cinstitã,
fiindcã ai fi putut pãstra totul, dar tu mi-ai
adus banii înapoi. Drept rãsplatã, în
fiecare dimineaþã când vei veni sã iei ºi tu
o pâinicã, vei primi ºi câte zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasã a fost fetiþa! Nu
ºtia cum sã-i mulþumeascã omului pentru
atâta bunãtate. S-a dus în fugã la mama ei
ºi i-a dat bãnuþii, dupã care i-a povestit
totul, iar mama a povãþuit-o ºi de aceastã
datã, iar fata i-a urmat sfatul. Aºa se face
cã, de atunci, în fiecare dimineaþã, când
primea galbenii, fata se ducea în mijlocul
celorlalþi copii ºi împãrþea cu ei toþi
bãnuþii. ªtia cã ºi ceilalþi au nevoie de
milostenie la fel de mult ca ºi ea.>>
Matei ºi Maria priveau cu entuziasm la
castronul gol ºi la jocul pisoilor. Cei trei se
nãpusteau din nou unul asupra altuia în-
tr-un joc frenetic. Uitaserã de incidentul de
mai înainte. ªi aceasta pentru cã unul din-
tre ei, cel mic, ºtia sã împartã.
Matei introduse aproape mecanic
mânuþa în buzunarul hainei ºi scoase de
acolo o acadea. Preferata lui, pe care altã-
datã nu ar fi împãrþit-o cu nimeni. Nici
chiar cu bunica. I-o oferi Mariei. Simþi
cum sufletul i se umple de bucurie. Fetiþa
îi spuse: "Îþi multumesc. O sã o împãrþim
împreunã mai tîrziu. Acum te invit la
mine, cãci mama a fãcut gogoºile acelea
gustoase care îþi plac þie." Bucuria iradia
acum din ochii celor doi copii care o
zbughiserã spre poartã, atraºi parcã de
mirosul nevãzut al gogoºilor. Bunica auzi
din ce în ce mai stins glasul lui Matei: "...
dar o sã-i aduc ºi bunicii din gogoaºa
mea..." ºi poarta se trânti cu zgomot.
Bunica zâmbi. Era fericitã. Matei dãruia
din nou. ªi în locul darului dobândea
dragostea ºi bucuria celorlalþi.
Pr. Iosif Ciolan
 Duminica
Fiului Risipitor
(Luca 15: 11-32)
Dragi copii, dacã v-aþi uitat vreodatã
cu atenþie în calendarul Bisericii, poate aþi
observat cã fiecare duminicã poartã o de-
numire dupã pericopa evanghelicã care se
citeºte la Sf. Liturghie în acea zi. Acest
lucru a fost rânduit astfel pentru a ne ajuta
sã ne pregãtim duhovniceºte în vederea
marilor praznice ale anului.
Fiindcã în curând vom intra în Sfântul
ºi Marele Post al Paºtilor, avem câteva
duminici pregãtitoare înaintea perioadei
de post. Una dintre ele este cea a Fiului
Risipitor, care în anul aceste cade în ziua
de 24 februarie.
Cred cã aþi auzit de aceastã întâmplare
care se gãseºte în Evanghelia dupã Luca,
capitolul 15, versetele 11- 32.
Trãia odatã un om care avea doi fii.
Cel mai tânãr i-a cerut tatãlui sã împartã
averea pe care o avea, ºi sã-i dea partea
care i se cuvine. Apoi, luând banii, a ple-
cat într-o þarã foarte îndepãrtatã, cheltuind
tot ce avea pe lucruri rele. A rãmas sãrac,
iar în þara aceea a venit o foamete mare,
aºa cã el nu mai avea ce sã mãnânce. Era
foarte flãmând ºi poftea la roºcovele mân-
cate de porci, dar nu avea voie sã ia din
ele. Cu multã întristare s-a gândit la servi-
torii tatãlui sãu, despre care îºi aducea
aminte cã mâncau mai bine ca el. Aºa cã
s-a hotãrât sã se întoarcã acasã, sã-i cearã iertare tatãlui ºi sã-l Rugãciune când am greºit faþã de
roage sã-l primeascã pentru a-i fi slujitor.
Astfel a plecat înapoi spre þara lui. Dar tatãl sãu, care îl iubea Dumnezeu sau faþã de oameni
foarte mult, îl aºtepta. ªi vãzându-l de departe, a alergat spre el, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu ºi
l-a sãrutat ºi l-a iertat imediat pentru tot ce a fãcut rãu. Apoi i-a Mântuitorul lumii, iatã vin acum înaintea Ta ºi te rog
dat haine frumoase ºi a fãcut un ospãþ mare în cinstea lui. sã fii milostiv faþã de mine. Doamne, Tu m-ai vãzut ºi
Poate cã ºi voi, dragi copii, faceþi din când în când lucruri atunci când am greºit, dar eu am uitat cu totul de Tine.
rele, supãrând pe Dumnezeu ºi pe pãrinþi. Dar dacã vã pare rãu Iartã-mi, Doamne, greºeala pe care am sãvârºit-o ºi Te
cu adevãrat ºi vã cereþi iertare, cu hotãrârea de a nu mai greºi din rog lumineazã-mi sufletul, ca sã nu se întunece în
nou, rãul va fi uitat. întristare. Dã-mi putere sã nu mai cad în greºeli ºi fapte
Întrebare: rele. Te rog sã îi mângâi pe toþi cei care au avut de
Ai fãcut de curând vreo faptã rea ºi nu þi-ai cerut iertare pen- suferit în urma faptei mele, iar mie dã-mi putere sã le
tru ea? Du-te imediat la mama ºi la tata, spunându-le cât de rãu cer iertare. Doamne, ajutã-mi sã ajung la Spovedanie ºi
îþi pare, fiindcã ei te aºteaptã cu multã dragoste, ca sã te ierte. sã-mi mãrturisesc greºelile ca sã mã învrednicesc de
Irina Constantinescu, psiholog iertarea pe care Tu o dãruieºti prin preoþii Tãi. Amin.

CMYK
 14 Trup ºi suflet
Pãrinþi cu orice preþ…
În timp ce milioane de copii sunt avortaþi în
fiecare an, milioane de dolari sunt cheltuiþi pentru
dezvoltarea tehnicilor moderne de procreare asistatã.
Reprezintã ele un rãu? Sunt de acceptat atunci când
concepþia nu se poate realiza prin relaþii intime
obiºnuite, cum ar fi cazul sterilitãþii?
La slujba Tainei Sf. Cununii, preotul
se roagã ca Dumnezeu sã dãruiascã celor
doi "bucuria naºterii de prunci" ºi "rodul
pântecelui, spre folos". Aceastã precizare
"spre folos" este foarte importantã întrucât
imposibilitatea unui cuplu de a zãmisli pe
cale obiºnuitã poate fi înþeleasã în douã
moduri: pe de-o parte un semn divin cã
"nu le este spre folos" sã aibã copii, aceas-
ta însemnând fie cã vor apela la adopþii, fie
cã vor duce o viaþã fãrã copii. Iar pe de altã
parte poate fi înþeleasã ca o boalã pe care
noile terapii medicale o pot vindeca.
Care sunt acestea ºi în ce constau ele?
;Inseminarea artificialã
Constã în colectarea celulelor germi-
nale masculine ºi inocularea lor în uterul
femeii. Dacã acestea aparþin soþului, din
punct de vedere al moralei creºtine n-ar fi
nici o problemã. Lucrurile se complicã
dacã este vorba de un alt donator. Potrivit
învãþãturii Bisericii nu este de acceptat o a
treia parte în procesul procreãrii. Pentru a
respecta sacralitatea vieþii, spune Pr. John
Breck, este necesar ca transmiterea aces-
teia sã se realizeze prin unirea a douã per-
soane într-un singur "trup", legate printr-o
"cãsãtorie monogamã, heterosexualã ºi
binecuvântatã" (adicã angajamentul a
douã persoane, bãrbat ºi femeie, în cadrul
binecuvântat al familiei, cu scopul pro-
creãrii).
;Fertilizarea in vitro
Aceastã metodã faciliteazã zãmislirea
în cazul femeilor cu disfuncþii ale trompelor
uterine, în cazul "infertilitãþii inexplicabile"
atât la femei cât ºi la soþii lor.
Tehnica este urmãtoarea: la începutul
menstruaþiei, ovarele femeii sunt "hiper-
stimulate" prin injectarea unei substanþe
(gonadotropinã) care în loc de unul va pro-
duce mai multe ovule. Spermatozoizii,
dupã colectare, sunt incubaþi ºi trataþi pen-
tru a le spori ºansele de fertilizare, apoi
sunt amestecaþi cu ovulele, într-un vas de
sticlã ºi pãstraþi la temperaturã de 37oC.
Dupã un anu-
mit timp o
parte din ei
sunt transfe-
raþi în uter iar
restul (numiþi
extra-embri-
oni) sunt
îngheþaþi.
De regulã
sunt transfe-
raþi trei embrioni, mãcar unul din ei ar tre-
bui sã se implanteze. Este posibil ca toþi
trei sã se prindã ºi astfel apare o sarcinã
multiplã. Pentru a oferi o ºansã mai mare
de supravieþuire se pãstreazã un singur
embrion iar restul sunt uciºi prin "reducþie
fetalã" (injectarea unor soluþii ce provoacã
moartea embrionilor nedoriþi). Mãsura este
imoralã din punct de vedere creºtin,
deoarece viaþa umanã începe din momen-
tul concepþiei iar distrugerea acestor
embrioni este omucidere.
În ceea ce priveºte embrionii îngheþaþi
("extra-embrionii"), distrugerea ca ºi
folosirea lor în experimente ºtiinþifice sau
pentru scopuri pur comerciale este cu totul
de neacceptat. Soluþia ar fi ca ei sã fie do-
naþi unui cuplu nefertil. Astfel aceºti embri-
oni ar avea acelaºi statut moral ca ºi un
copil adoptat, cu avantajul cã noii pãrinþi
vor experimenta perioada sarcinii ºi
naºterea copilului.
Pentru evitarea extra-embrionilor s-a
propus ºi o altã metodã, cea a injectãrii
unui singur spermatozoid într-un ovul. În
felul acesta se evitã surplusul de embrioni,
dar cea mai gravã problemã a acestei pro-
ceduri rãmâne imposibilitatea de a deter-
mina dacã spermatozoidul selectat în ve-
derea fertilizãrii conþine defecte cromo-
zomiale ce produc boli genetice grave.
Într-un act intim normal, sau chiar în cazul
însãmânþãrii artificiale, doar cel mai bun,
cel mai "potrivit" spermatozoid va fertiliza
ovulul. Aceastã selecþie nu este jocul întâm-
plãrii, ci este lucrarea lui Dumnezeu, ca un
exemplu de conlucrare divino-umanã.
;Mamã de
împrumut sau
maternitatea surogat
Maternitatea surogat
constã în faptul cã o
femeie gãzduieºte în uterul
ei embrionul conceput de un alt cuplu. În
SUA, anual aproximativ 300.000 de femei
îºi închiriazã uterul, primind 10.000$.
În urmã cu un deceniu o femeie
sud-africanã era mamã surogat pentru pro-
pria fiicã, care fusese nãscutã fãrã uter.
Ovulul fetei a fost fertilizat de soþul ei ºi
transferat apoi în uterul viitoarei bunici.
Deºi fiica ºi soþul acesteia au apãrut ca
pãrinþi pe certificatul de naºtere al copilului,
iar mama nu a fãcut altceva decât sã-ºi
punã la dispoziþie uterul, aceasta din urmã
este în acelaºi timp bunica ºi "mama"
copilului.
În spatele aparentului act de caritate,
se ascund adevãrate "crize de identitate"
din cauza lipsei descendenþei sau relaþiei
clare cu unul sau altul din membrii familiei.
Mai mult, psihologia modernã atrage
atenþia cã mama surogat poate influenþa
pe durata celor nouã luni de sarcinã sãnã-
tatea fizicã, sufleteascã ºi spiritualã a
copilului.
Înainte de a apela la aceste tehnici este
deosebit de important ca cei în cauzã sã
apeleze la duhovnicul lor ºi împreunã cu
acesta sã se adânceascã în rugãciune, pen-
tru a afla care este voia dumnezeiascã în
cazul lor, în actul tainic ºi miraculos al pro-
creãrii vieþii umane.
Medicina nu poate oferi o tratare a
sterilitãþii, ci doar o tehnicizare ºi o deper-
sonalizare a procreaþiei. Viaþa este un dar
al lui Dumnezeu ºi nu un produs fabricat.
Pr. Alexandru Stanciu,
cadru medical
 Viaþa în Hristos 15
Bâjbâiala depãrtãrii de Dumnezeu
„Neliniºtit este sufletul meu pânã ce se va odihni întru Tine, Doamne“ Fericitul Augustin
Viaþa celor mai mulþi dintre noi este o continuã succesiune prag... ºi ne tot rotim în
de perioade agitate ºi perioade liniºtite, cele dintâi fiind parcã întuneric pânã ne amintim
iar de Dumnezeu, chiar ºi
tot mai lungi ºi dese, iar cele din urmã mai scurte ºi rare. De cele printr-un citat din opera
mai multe ori ajungem sã tânjim, sã ne fie dor de acele scurte Fericitului Augustin.
perioade de liniºte, de pace. Intrãm tot mai des în tot felul de Poate vã gândiþi cã ºi
situaþii stresante, haotice, din care nu mai vedem calea de ieºire. atunci când ne tot agitãm
Mi s-a întâmplat sã aud la un post de de rezolvat? Ni se întâmplã sã obþinem ceva prin forþe
radio citatul de mai sus (din opera Fericitu- sã ne tot agitãm, sã ne proprii, nu neapãrat uitãm
lui Augustin) chiar când eram într-o perioa- zbatem încercând sã de Dumnezeu, ci doar Îl
dã din aceasta de neliniºte, de agitaþie. Mã rezolvãm câte ceva. Nu este lãsãm puþin deoparte... Nu
tot întrebam atunci de ce ni se complicã nimic rãu în a munci pentru Îl mai amestecãm pe Dum-
viaþa tot mai mult, de ce nu mai "merg" lucru- a obþine anumite lucruri, ba nezeu ºi în asta... În rest,
rile de la sine, aºa cum se întâmpla odatã. din contrã, doar prin muncã suntem credincioºi practi-
Rãspunsul a venit din mila lui primeºti ceea ce vrei, dar canþi. Salutãm cu "Doamne
Dumnezeu prin acest cuvânt al Fericitului atâta timp cât suntem încredinþaþi cã vom ajutã", mergem la slujbe. Dar, vã întreb,
Augustin: "Neliniºtit este sufletul meu reuºi cu ajutorul lui Dumnezeu, dacã este oare sufletul nostru se odihneºte în Dum-
pânã ce se va odihni întru Tine Doamne". un lucru plãcut înaintea lui Dumnezeu. nezeu? ªi dacã ne odihnim în Dumnezeu,
Paradoxal! Mã tot frãmântam ºi iatã cã, în Uitãm sã ne lãsãm în grija lui Dumne- atunci cum sã Îl mai lãsãm deoparte?
neliniºtea mea, Dumnezeu S-a milostivit zeu, uitãm cã oricum fãrã voia ºi ajutorul Iniþial gândeam cã aceastã agitaþie este
de mine ºi mi-a trimis încã o datã o mânã Lui nu putem face nimic, totul este posibil indispensabilã, deoarece face parte din
de ajutor. E clar! Cauza neliniºtii este lipsa doar prin bunãvoinþa lui Dumnezeu. Prac- zilele pe care le trãim, face parte din "tim-
odihnei în Dumnezeu, adicã depãrtarea de tic, uitãm de Dumnezeu. Suntem atât de purile" noastre. Nu degeaba s-a încetãþe-
Dumnezeu, uitarea - chiar ºi pentru scurt prinºi de dorinþele noastre, încât sãrim pes- nit expresia aceasta cum cã am fi în "se-
timp - de Dumnezeu. te ceea ce este mai important: nãdejdea în colul vitezei"... Dar sã ºtiþi cã nu este aºa.
Cum sã fii liniºtit atunci când nu mai sprijinul lui Dumnezeu. ªi-apoi începem Un om echilibrat duhovniceºte, "odihnit în
pui totul înaintea lui Dumnezeu, atunci sã bâjbâim... umblãm pe întuneric. Ne Dumnezeu", nu are de ce sã treacã prin
când nu Îl laºi pe El sã "rezolve" ceea ce ai lovim, ne împiedicãm, dãm cu capul de aceste angoase. Dacã ne rugãm, muncim
Ce înseamnã numele meu? mele acesta amintindu-ne cã Dumnezeu este
mereu alãturi de noi, ascultându-ne rugãciu-
ºi ne punem nãdejdea în Dumnezeu, sigur
vom avea reuºite mai uºor ºi cu mai multã
Antonia - vine din limba greacã ºi nile, pãzindu-ne ºi întãrindu-ne în fiecare liniºte. Este posibil ca ºi pe cealaltã cale
înseamnã "floare". Acest nume aminteºte de clipã a vieþii noastre. Avva Isaia spune: "Nu se (pe care o cãlcãm mai des) sã avem rezul-
frumuseþea ºi gingãºia florilor, ca ºi de sensi- poate ca Dumnezeu sã nu asculte rugãciunile tate, însã cu un consum mult mai mare,
bilitatea lor. Aºa cum florile necesitã o îngriji- omului, dacã omul ascultã poruncile Domnului!" astfel încât la sfârºit sã nu mai simþim prea
re atentã, zilnicã, pentru a ne putea bucura de Din limba greacã numele Simeon se tra- mult bucuria reuºitei noastre, iar pierderile
strãlucirea lor, tot astfel sufletul nostru trebuie duce "semn ceresc, mãrturie" ºi ne aminteºte
pãstrat curat, în lumina binecuvântatã a credin- sã fie mai mari decât câºtigul.
de mãrturia pe care creºtinul trebuie sã o dea Toate ispitele, îndatoririle, responsabili-
þei. Omul nu este numai trup, ci ºi suflet, materie tuturor despre Dumnezeu prin viaþa sa, aºa
din lumea vãzutã ºi suflare divinã din lumea ne- tãþile, greutãþile noastre trebuie întâmpina-
cum dreptul Simeon cel primitor de Dumne- te cu calmul ºi liniºtea date de credinþa cã
vãzutã. De aceea, precum pentru trup, aºa ºi pen- zeu a dat mãrturie despre Fiul lui Dumnezeu,
tru suflet, sã ne îngrijim zilnic, cãci nesocoti- prin ajutorul lui Dumnezeu se vor rezolva
când a fost adus la templu la 40 de zile, zi-
rea unei pãrþi se face în defavoarea celeilalte. când despre El cã este "Luminã spre desco- toate. Desigur cã e greu sã îþi menþii cal-
În onomastica româneascã acest nume are ur- perirea neamurilor". Pomenirea Sfântului ºi mul atunci când ai probleme, dar dacã am
mãtoarele derivate: Antoniu, Antonie, Ando- dreptului Simeon se face la 3 februarie. fi cu rugãciune ºi cu gândul la Dumnezeu
ne, Antoaneta, Antonela, Toni, Antonio etc. În 12 martie Biserica noastrã mai pomeneº- am trece peste ele, fãrã sã le mãrim prea
Pe 17 ianuarie sãrbãtorim pe Sf. Cuv. Antonie te un sfânt cu numele Simeon, Sfântul Sime- mult importanþa. Situaþii-problemã apar
cel Mare, considerat pãrintele vieþii mona- on Noul Teolog, trãitor în veacul al XI-lea, ca- mereu în viaþa noastrã. Uneori se þin lanþ ºi
hale, deoarece a fost primul care s-a retras în re ºi-a închinat viaþa slujirii ºi contemplãrii se transformã în acele perioade agitate de
pustie, dorind o viaþã simplã, închinatã lui lui Dumnezeu. În toatã viaþa sa a dat mãrturie care vorbeam. Important este sã le identi-
Dumnezeu, în liniºte ºi rugãciune. O parte despre Dumnezeu mai ales prin cuvântul scris ficãm ºi sã le abordãm cu calm, cu liniºte,
din învãþãturile sale se gãsesc în Patericul ºi propovãduit, caracterizat de o gândire pro- acea liniºte care vine de la Dumnezeu.
egiptean. "Un frate a zis lui Avva Antonie: fundã în acord cu experienþele sale mistice,
roagã-te pentru mine! Zis-a lui bãtrânul: nici La fiecare început de an sperãm ca va
fapt pentru care a fost supranumit Noul Teolog. fi un an mai bun în care ne vom apropia
eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, dacã tu Numele Simeon înregistreazã în onomas-
însuþi nu te vei sili ºi nu te vei ruga lui mai mult de Dumnezeu pe drumul mân-
tica româneascã urmãtoarele derivate: Simion,
Dumnezeu." Simon, Simona, Sima, Simina, Simi, ªimon tuirii noastre. Sã ne dea Dumnezeu un an
Simeon - vine din limba ebraicã ºi înseam- etc. cât mai liniºtit, cât mai aproape de El!
nã "Domnul a auzit, Domnul a ascultat", nu- A consemnat Pr. Ion Tãrcuþã Ramona Broscãþeanu
 16 Trecut ºi prezent

Biserica „Sf. Nicolae“ din Berivoii Mari

La poalele Carpaþilor, pe malul drept al râului cu acelaºi nume,
este aºezatã parohia Berivoii Mari, la o distanþã de 12 km de Fãgãraº.
Este unul dintre cele mai vechi sate din vatra Oltului, alãturi de
Voivodenii Mari, ªinca Veche ºi alte comune de la poalele munþilor.
Bisericã boiereascã ºi
bisericã iobãgeascã
Parohia Berivoii Mari deþine douã bi-
serici, cunoscute sub denumirea de "bise-
rica boiereascã" - o bisericã mai micã, cu
hramul Cuvioasa Parascheva, ºi "biserica
iobãgeascã" - o bisericã mai mare, cu hra-
mul Sfântul Ierarh Nicolae.
Biserica micã este primul locaº de cult
a parohiei, ridicatã din piatrã. Se pre-
supune cã este ctitoritã de cãtre membrii
familiei Brâncoveanu, care deþineau în
zonã vaste proprietãþi.
Parohia a cunoscut o situaþia înflori-
toare încã de la începuturile ei, fiind con-
semnatã ca având la mijlocul secolului s-a dat uniþilor ºi cealaltã neu-
XVII chiar sediu protopopesc, iar locuito- niþilor, deci nu se poate cere alta".
Credincioºii
rii ei erau compuºi din iobagi ºi foºti boieri. ortodocºi din
Dupã ce biserica micã a fost luatã cu Berivoiul Mare trebuiau sã
forþa de la credincioºii ortodocºi ºi datã meargã la biserica din Berivoiul
uniþilor, deºi aceºtia erau doar 8 familii, peMic, cãci a lor a fost datã uniþilor.
când ortodocºi 55 de familii. Astfel, în urma Oamenii însã nu se dau bãtuþi
decretului împãrãtesei Maria Tereza credin- ºi peste 13 ani îi gãsim încã în
cioºii ortodocºi din Berivoii Mari rãmân proces cu greco-catolicii pentru
fãrã lãcaº de închinare. În 1733 toatã paro- lãcaºul de cult rãpit de stãpânire.
hia era greco-catolicã, în frunte cu preoþii Dupã ce au trecut la revoltã de
Radu ºi David. Pe sfârºitul aceluiaºi an, o obºte, lucru ce a dus la persecuþii
mare parte a poporului s-a dezis de gre- din partea stãpânirii austriece,
co-catolicism întorcându-se la ortodoxie. cauzând plecarea multor familii peste proporþii mai mari, în formã de navã cu
munþi în Þara Româneascã, unde ple- absidã în trei laturi, cu ziduri groase.
Revoltã ºi persecuþii caserã cu ani în urmã ºi alþi localnici înte- Începând cu anul 1946, sub pãstorirea
În anul 1761, preotul Ioan Rãduleþ, meind satul Berivoieºti, strãdaniile preotului Grigore Chichernea, locaºul de
amintit de marele istoric Nicolae Iorga, ortodocºilor au învins pânã la urmã ºi au cult ortodox a suferit unele reînnoiri.
pãstorea pe creºtinii ortodocºi din Berivoii reuºit sã-ºi construiascã o bisericã. Astfel s-au ridicat zidurile, s-a înlocuit
Mari. În timpul acestui preot, pentru acoperiºul, iar între anii 1950-1952 a fost
creºtinii rãmaºi fãrã bisericã intervine un Actuala bisericã pictatã în frescã de cãtre pictorul Ioan
membru al familiei Brâncoveanu, care în 8 Biserica nouã construitã de credin-Cãzilã din Sibiu.
februarie 1766 cere voie episcopului de cioºii ortodocºi din Berivoii Mari a fost În timpul preotului Constantin Prescu-
atunci, Dionisie Novacovici, sã zideascã o ziditã între anii 1779-1784, pe terenul uneire s-a împrejmuit biserica cu un gard cu
bisericã pentru creºtinii ortodocºi din grãdini. Aceastã bisericã fiind probabil grilaj din fier, proiectat ºi executat de aces-
Berivoii Mari. Episcopul Dionisie îi mai micã, în 1877 credincioºii satului, în ta, s-a introdus curentul electric, tot pãrin-
rãspunde cã "Berivoiul Mare ºi cel Mic frunte cu preotul Nãftãnãilã Rãduleþ tele lucrând ºi frumoasele candelabre din
sunt lipite ca sate, fiind douã biserici, una junior, îºi construiesc actuala bisericã, de
bisericã. Pr. paroh Ioan Fusãrãu
Str. Ion Codru Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni)
Drãguºanu nr. 6 Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan Colaboratori: Amalia Rãibuleþ,
Tel. 211790 (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Ve- Irina Constantinescu, Laura Ciolan
neþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Tehnoredactor: Natalia Corlean
Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium),
Redactor ºef: Natalia Corlean Pr. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexan- Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. la
Responsabil de ediþie: Pr. Alexandru Stanciu dru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãr- adresa redacþiei sau pe e-mail la
Tiparul: SC GRAMM SRL cuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea apostolatfagaras@yahoo.com
CMYK