Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
I
.
INTRODUCERE ÎN CONSILIERE
I.1. Delimitări conceptualeI.2. Caracteristicile consilieriiI.3. Obiectivele consilieriiI.4. Rolul consilierii psihopedagogice în activitatea educativăI.1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
În demersul ei de atingere a idealului educaţional (
dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane
) şcoala românească modernă nu mai poate ignorastarea de bine şi de sănătate fizică, psihică, spirituală şi socială a elevilor săi în numelenevoii de performanţe şcolare.
 
Şcoala nu poate şi nu trebuie să devină o
 
instituţiesegregată de individ, societate şi viaţă, ci să reprezinte un mediu favorizant dezvoltării personalităţii autonome şi creative. Dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului,ameliorarea şi înlăturarea aspectelor atitudinale şi psihocomportamentale indezirabilesocial, ce pot apare în procesul educaţional, fac necesară o activitate sistematică de
consiliere psihopedagogică
.În sens larg,
consilierea
reprezintă o acţiune complexă prin care “se urmăreştesugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie să fie adoptatîntr-o situaţie dată sau, în general, în viaţă şi activitatea cotidiană” (Tomşa, 1996).Consilierea este o relaţie guvernată de principii, caracterizată de aplicarea uneia sau maimultor teorii psihologice şi a unui set recognoscibil de deprinderi de comunicare la preocupările intime ale subiectului (clientului), la problemele şi aspitraţiile sale.
 Asociaţia Britanică pentru Consiliere
(1985), subliniază că oamenii se angajează într-osituaţie de consiliere atunci când persoana ce ocupă, în mod obişnuit sau temporar rolulde consilier, oferă sau este dispus explicit să ofere timp, atenţie, respect unei alte persoane ce manifestă o nevoie de asistenţă de specialitate. Sarcina consilierului este dea oferi cleintului posibilitatea să exploreze, să descopere şi să clarifice modalităţi de atrăi, dispunând de mai multe resurse şi îndreptându-se spre o cât mai bună existenţă(Fetham şi Dryden, 1993).
Consilierea psihopedagogică
este un proces complex ce descrie relaţiainterumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, şi o altă persoană caresolicită asistenţă de specialitate, clientul (Egan, 1990). Relaţia dintre consilier şi persoanaconsiliată este una de alianţă, de participare şi colaborare reciprocă.Există mai multe forme de consiliere:
•
 Informaţională 
- oferirea de informaţii pe domenii/teme specifice;
•
 Educaţională 
- oferă repere psihoeducaţionale pentru sănătatea mentală, emoţională,fizică, socială şi spirituală a copiilor şi adolescenţilor;
•
 De dezvoltare personală 
- vizează formarea de abilităţi şi atitudini care permit ofuncţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă în scopul atingerii stării de bine;
•
Suportivă 
- oferirea de suport emoţional, apreciativ şi material;
•
Vocatională 
- dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei;
1
 
•
 De criză 
- asistarea psihologică a persoanelor aflate în dificultate;
•
 Pastorală 
-asistenţă din perspectivă religioasă.
•
 Psihopedgogică – 
asistarea şi/sau consilierea elevilor şi personalului didactic.
Consilierea psihopedagogică
 
în şcoală trebuie să fie “unitatea a trei secvenţeoperaţionale :
diagnostic-constatativă
,
formativ-profilactică
şi
terapeutică-recuperatorie
” (Golu, P.,1993). Consilierea reprezintă un proces de acordare a asistenţei psihopedagogice elevilor şi celorlalte persoane implicate în procesul educaţional. Ch.Patterson susţine că acest proces dezvoltă o relaţie interpersonală între consilier şi unulsau mai mulţi clienţi (elevi, părinţi, profesori), folosind metode psihologice, derivatedintr-o cunoaştere sistematică a personalităţii umane. Acelaşi autor menţionează căscopul consilierii psihopedagogice este de a îmbunătăţi sănătatea mintală a consiliaţilor şi astfel de a provoca o schimbare voluntară în atitudinile şi comportamentul clientului.Consilierea este şi un proces de învăţare menit să orienteze clientul spre acţiune(Egan, 1990). Comportamentul problematic (observabil, măsurabil şi evident) esterezultatul învăţării inadecvate. În timpul consilierii elevul, profesorul sau părintele sesimte investit cu puterea de a-şi accepta şi recunoaşte situaţiile de viaţă problematice, dea găsi soluţii alternative şi de a crea propriile strategii de rezolvare a problemelor.Din perspectivă constructivistă, consilierea se bazeză pe ipoteza conform căreia nuexistă o singură realitate atotcuprinzătoare. Fiecare persoană este expertă în propria viaţă,îşi construieşte existenţa în conexiune cu mediul înconjurător, decelând semnificaţiifundamentate din propriile experienţe de viaţă. Astfel, problemele consiliaţilor pot firezolvate prin descoperirea şi valorificarea resurselor interne şi satisfacerea nevoilor clientului.În literatura de specialitate se constată că unii autori identifică
consiliereapsihopedagogică
cu
psihoterapia
. C.H. Patterson a relizat o comparare sistematică acelor două domenii prin prisma a trei criterii:
•
Gradul de severitate al problemei clientului.
Consilierea psihopedagogică ajută persoanele normale să depăşească obstacolele apărute în calea dezvoltării lor, în timpce psihoterapia se ocupă de persoanele a căror dezvoltare emoţională a fost gravafectată şi distorsionată. Dificultatea apare în ceea ce priveşte separarea subiecţilor normali de cei nevrotici sau psihotici.
•
Natura problemelor cu care se confruntă clientul
. Consilierea psihopedagogică este centrată pe problemele cognitive (probleme ale realităţii, alemediului, de natură situaţională) în timp ce psihoterapia se axează pe problemeleafective ale persoanei (conflicte interne de personalitate).
•
Scopurile consilierii şi psihoterapiei
. L.E.Tyler considera că psihoterapia estedirecţionată spre o schimbare de personalitate în timp ce consilierea psihopedagogicăreprezintă “un proces al cărui scop nu este o schimbare a persoanei, ci de a-l face peindivid să utilizeze şansele pe care le are pentru a putea face faţă problemelor vieţii.”(Tyler, 1961).Asemănările dintre consilierea psihopedagogică şi psihoterapie vizează:
•
Metodele utilizate ;
•
Finalităţile ;
•
Sunt procese de influenţare interpersonală reciprocă ;
•
Se adresează nivelului conştient al organizării psihice.
2
 
Consilierea psihopedagogică nu se identifică cu cea educaţională
.
Prima dintreele este realizată de către psihologul şcolar în cabinetul de consiliere, iar cea de a doua sedesfăşoară de către profesorul abilitat pentru astfel de activităţi în cadrul orelor dedirigenţie. Diferenţele de tematică între cele două domenii sunt expuse în tabelul 1.
TEMATICA
Consiliere educaţionalăConsiliere psihologică
•
cunoaşterea şi imaginea de sine
•
dezvoltarea unor abilităţi decomunicare
•
dezvoltarea unor abilităţi sociale
•
dezvoltarea abilităţilor de prevenire aconsumului de alcool, droguri, tutun
•
dezvoltarea unei psihosexualităţisănătoase
•
 prevenirea HIV/SIDA
•
dezvoltarea abilităţilor de prevenire aafectivităţii negative: anxietate,depresie, agresivitate, suicid
•
consiliere vocaţională
•
controlul stresului
•
rezolvare de probleme
•
decizii responsabile
•
tehnici de învăţare eficientă
•
managementul timpului
•
dezvoltarea creativităţii
•
evaluare psihologică
•
consiliere în probleme emoţionale(anxietate, depresie), comportamentale(agresivitate, hiperactivitate), deînvăţare (eşec şcolar, abandor şcolar)
•
consiliere vocaţională
•
dezvoltă proiecte de prevenţie
•
terapie individuală şi de grup
•
realizează cursuri de formare şiinformare pentru profesori, părinţi peteme de psihologie educaţională şi promovarea sănătăţii
•
intervenţie în situaţie de criză
•
materiale informative pentru mass-media
•
cercetare în domeniul consilierii
•
elaborează metode de evaluare valide,standardizate şi etalonate
I.2. CARACTERISTICILE CONSILIERII
Consilierea îşi are originea în orientarea şi selecţia profesională, activitateconturată practic şi teoretic la începutul secolului XX, în SUA. Pentru a rezolva problemele social-umane cu care se confrunta, municipalitatea oraşului NewYork l-aangajat pe Fr. Parsons să cerceteze şi să rezolve problema integrării socio-profesionale acopiilor şi tinerilor străzii. Fr. Parsons a institiţionalizat un program de orientare profesională structurat în trei etape:
•
diagnoza aptitudinilor şi capacităţilor individului;
•
informarea asupra meseriilor disponibile şi a solicitărilor acestora;
•
 plasarea individului într-o meserie adecvată aptitudinilor şi intereselor sale.Organizarea sistematică a activităţii de consiliere a fost realizată iniţial deE.C.Williamson la Universitatea din Minnesota, care a folosit consilierea şi progreseledin psihometrie pentru a dezvolta un model de consiliere profesională sau vocaţională.Acest model afost fundamentat teoretic pe aşa numita concepţie “trait and factor” care adominat consilierea până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
3
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more