Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
122Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
motivatia

motivatia

Ratings: (0)|Views: 14,746|Likes:
Published by Alexa

More info:

Published by: Alexa on Oct 13, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/23/2013

pdf

text

original

 
MOTIVAŢIA
I.CARACTERIZAREA GENERALĂ A MOTIVAŢIEIMotivaţia este una dintre problemele centrale ale psihologiei. Ea încearcă săexplice de ce anume oamenii fac ceea ce fac, de ce preferă o activitate alteia şi ceanume îi face să treacă de la o activitate la alta. Conform lui Sillamy (1996) motivaţiareuneşte “ansamblul factorilor dinamici care determină conduita unui individ …sautotalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite,conştientizate sau neconştientizate, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte.Motivaţia transformă fiinţa umană într-un subiect activ şi selectiv, cu undeterminism intern propriu în alegerea şi declanşarea acţiunilor şi comportamentelor.Posedând o structură motivaţională proprie, omul se plasează într-o relaţie dublă faţăde mediul ambiant: una de independenţă –constând în capacitatea lui de a acţiona pecont propriu, în absenţa unor stimuli sau solicitări externe, cealaltă de depedendenţă – constând în satisfacerea stărilor de necesitate pe baza schimburilor substanţiale,energetice şi informaţionale cu mediul ambiant. Motivaţia apare ca o cauzalitateexternă transpusă în plan intern: astfel dacă obiectul corespunzător satisfacerii uneitrtebuinţe lipseşte şi nu are cum să se declanşeze comportamentul corespunzător, loculsău este luat de starea de necesitate în raport cu el, actualizată spontan, în urma unor modificări de ordin fiziologic sau psihologic.S-au elaborat mai multe teorii care încearcă să explice natura motivaţiei.Astfel,
la baza motivaţiei ar sta un principiu din biologie, cel al homeostaziei
, potrivitcăruia organismele tind să-şi menţină aceeaşi stare, un anume echilibru constant cutoate modifirile mediului. nd echilibrul este perturbat, atunci fiinţa viereacţionează în vederea restabilirii lui. Dezechilibrele se traduc pe plan psihic prinapariţia unei trebuinţe: nevoia de hrană, de apă etc. Trebuinţa este tocmai o trăire aunei stări de dezechilibru, provocată, de obicei, de o lipsă. Dar nu tot ceea ce reţinemca o necesitate are o cauză nativă. Sunt multe trebuinţe formate în cursul existenţei:nevoia de a avea telefon mobil, nevoia de a merge cu automobilul, nevoia de aconsuma alcool etc. Toate acestea se formea, fiind produsul experienţei, alcivilizaţiei care, satisfăcând unele nevoi, creeează şi altele noi. O altă direcţie decercetare a motivaţiei susţine că,
la baza acesteia s-ar afla un deficit.
Nici acestăipoteză nu se verifică în practică în toate cazurile: de exemplu, experimentele arată cădacă cimpanzeilor le punem în cuşcă un zăvor mai complicat, nu se lasă până nu-ldemontentează în bucăţi. Montându-l din nou şi repunându-l la îndemâna lor, sunt înstare să-l descompună de nenumărate ori. În acest caz, la baza comportamentuluimanifest al cimpanzeilor nu se află un deficit, ci impulsul curiorităţii, tendinţa demanipulare a obiectelor. Pe acestă direcţie se situează şi cercetările realizate deCharlotte Bühler: acesta, studiind copii foarte mici, a constatat la ei, pe lângă motiveleîn relaţie cu foamea, setea, nevoia de ocrotire, şi
un activism
fără rădăcinihomeostatice materializat prin: a)tendinţa de a cunoaşte, de a explora mediulînconjurător; b) impulsul spre manipularea obiectelor; c) tendinţa de influenţarecreatoare a mediului. Astfel, încă din copilărie, se vădeşte tendinţa de dominare amediului, atât de caracteristică speciei umane. Ea este efectul unui surplus de energie,nu al unui deficit. Astfel, motivaţia are o dublă natură: înnăscută, aşa cum semanifestă ea prin intermediul instinctelor (care la om sunt supuse socializării şiculturalizării) şi dobândită ca urmare a energiei psihice care se cere a fi satisfăcută (înmultitudinea formelor în care ea poate fi întălnită mai ales în cadrul speciei umane)
 
În cadrul SPU, motivaţia se evidenţiază prin dolaturi:
laturainformaţională, de conţinut şi latura dinamică. Latura de conţinut 
este dată de naturacalitativă a semnalelor pe care le antrenează starea internă de necesitate: de foame, desete, de mişcare, de cunoaştere etc. Aceste semnale exprimă existenţa unei legăturiselective a subiectului cu anumite obiecte şi activităţi asigurând desprinderea şiindividualizarea pe fondul motivaţional general a unui anumit motiv. În plansubiectiv, atunci când se diferenţiază şi se conştientizează aceste semnale, vorbim deexistenţa dorinţelor.
 Latura dinamică 
este dată de încărcătura energetică a semnalelor respective şi de raportul tensiune / destindere care se stabileşte la nivelul profiluluigeneral de stare al sistemului personalităţii. În plan subiectiv, ea se exprimă prinintermediul unor stări emoţionale specifice încordare, tensiune, disconfort,insatisfacţie.
 Elementul constitutiv –central al motivaţiei este reprezentat de motiv. Motivul este acel fenomen psihic ce are un rol eseial în declanşarea, orientarea şimodificarea conduitei; este cauza internă a conduitei noastre.
Acesta poate fianalizat după următoarele dimensiuni sau caracteristici:
Conţinutul: se identifică şi se apreciază pe baza stării de necesitate pe care oreflectă motivul şi a valenţelor obiectuale sau comportamentale pe care le reclamăsatisfacerea lui. Din acest punct de vedere putem diferenţia: motive fiziologice (defoame, sete, odihnă etc), motive psihologice ( de afiliere socială, de acceptaresocială, de autorealizare afectietc), motive cognitive (de cunoaştere, deexplicare –interpretare) etc.
Intensitatea: expriîncărcătura energetică a motivului şi se concretizează înforţa de presiune a lui asupra mecanismelor de decizie şi execuţie. Motivele pot fi: puternice, moderate şi slabe. Intensitatea unui motiv este condiţionată de:
apartenenţa modală 
sau locul ocupat de un motiv în sistemul general – motivaţional. Astfel, conform lui A. Maslow, primele motive ce se cer satisfăcutesunt cele bazale –motivele fiziologice –pentru ca ulterior să poată fi satisfăcutemotivele superioare –cognitive, de autorealizare
; intervalul de timp
(durata caretrece de la apariţia stării de necesitate şi satisfacerea propriu –zisă a motivului).Dacă are loc amânarea îndelungată a satisfacerii acestora, pot apărea manifestări psihologice negative momentane sau care se pot croniciza (frustrarea, stresul,depresia, patologia instinctelor etc)
Durata: exprimă timpul de menţinere în stare activă dominantă a motivului fără afi satisfăcut. Se constată că orice motiv se activează şi se menţine în prim plan unanumit interval de timp, atingând punctul său maxim de intensitate şi apoi, dacănu este satisfăcut, slăbeşte treptat nemaifiind resimţit ca atare. În cazul motivaţiei biologice, starea obiectivă de necesitate persisşi se accentuază pe suraamânării momentului satisfacerii ei, având efecte dăunătoare pentru starea deechilibru a personalităţii.(Rezultă de aici necesitatea educaţiei motivelor primare,fiziologice pentru a presevi tulburările care pot dezorganiza întreaga viaţă psihică.)
 Nivelul de integrare : se referă la posibilitatea de identificare şi exprimare verbalăa motivului. Există situaţii în care motivul este clar conştientizat şi se declanşeazăactivităţile semnificative pentru satisfacerea lui. Sunt şi situaţii în care motivele auo determinare inconştientă atât în activarea cât şi în satisfacerea lor, aşa cum seîntămplă în cazul comportamentelor aberante –lapsusuri, ticuri etc.Ca formă concretă de manifestare şi operare a motivaţiei, motivul are un efectgeneralizat, punând întregul sistem al personalităţii într-o ipostarelaţional – funcţionanouă, aceea de orientare, explorare şi identificare a modalităţilor de
 
satisfacere a stării de necesitate activate. De aici rezultă şi funcţiile îndeplinite demotiv:
 Funcţia de declanşare
constă în deblocarea şi activarea centrilor de comandăefectori care asigură pregătirea şi punerea în acţiune a verigilor motorii şisecretorii în vederea satisfacerii stării de necesitate, fie că este vorba de o trebuinţă biologică, fie de una de ordin spiritual. Pentru producerea acestei funcţii estenecesar ca intensitatea motivului să depăşească o anumită valoare –prag. Cu câtintensitatea va fi mai mare, cu atât şi forţa de declanşare a motivului va fi maimare. Dar, oricât de puternică ar fi forţa motivului, acesta poate fi blocat, fie prinmecanismele de apărare a eului (vezi Freud) fie prin amănare, conştientizare.
 Funcţia de orientare –direcţionare
constă în centrarea comportamentului şiactivităţii pe un obiectiv anume. Pentru a-şi atinge efectul său reglator –adaptativ,acţiunea specifică trebuie orientată spre un anumit scop specific; de asemenea, eatrebuie organizată în paşi specifici, împlicând activ procesele cognitive şi volitiv – afective.
 Funia de suinere şi energizare
consîn meinerea în actualitate acomportamentului declanşat până la satisfacerea stării de necesitate. În virtuteaacestei funcţii se asigură eliberarea de energie dincolo de momentul declanşăriiacţiunii. Funcţia de susţinere –energizare a motivului se leagă atât de latura luicantitativă (intensitatea motivului), cât şi de semnificaţia motivului pentru subiect.Astfel, la om, organizarea sferei motivaţionale se realizează nu numai după forţasau intensitatea energetică a motivelor, ci şi după o dimensiune valorică, socio – culturală, trebuinţele primare fiind subordonate celor secundare, dobândite.II.FORME ŞI STRUCTURI MOTIVAŢIONALE
 Din punct de vedere genetic:
se delimitează două tipuri de motivaţie:
Motivaţia înnăcută sau primară
are la bază zestrea instinctuală cu care se naşteorice reprezentant al unei specii. Instinctul reprezintă baza materială a unuicomportament. După H. Pieron, istinctul are următoarele caracteristici: a) actulinstictiv e îngust, specializat la una din cerinţele speciei respective (alimentară, dereproducere etc); b) modalităţile de comportament instinctive sunt înscrise în bagajul ereditar al individului, ceea ce atrage după sine o uniformitate deosebită ainstinctului în cadrul aceleiaşi specii; c) odată declanşat de un stimul specific,instinctul se derulează ca o activitate unitară, continuă. K. Lorenzo (1937)consideră că orice activitate instinctuală poate fi descompusă în două verigisuccesive şi anume: a) comportamentul de apetenţă –faza de căutare ce duce lagăsirea declanşatorului; actul consumator sau actul efector instinctiv în sens strict.Dacă comportamentul animalelor este determinat într-o mare măsură de zestreinstinctuală, în cazul omului comportamentul instinctual este supus controluluiinstanţelor superioare psihice, influenţelor sociale şi edurii. O parte dincomponentele motivaţiei primare sunt funcţionale încă de la naştere şi ele incităcomportamentele specifice de satisfacere ( ex. trebuinţele alimentare) iar altele seactivează în mod automat, o dacu înaintarea individului spre stadiilecorespunzătoare de dezvoltare şi maturizare biologică (ex. trebuinţele sexuale).Satisfacerea motivelor primare devine obligatorie pentru asigurarea supravieţuiriişi funcţionării normale a omului ca sistem viu.
Motivaţia dobândită sau secundară
este specifică omului şi se constituie, înfuncţie de specificul fiecărui îndivid, pe parcursul dezvoltării sale ontogenetice.

Activity (122)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Carina Andrea liked this
Covasneanu liked this
Irina Botnari liked this
totulsaunimic liked this
Iulian Agapie liked this
Peiu Danut liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->