“Dincolo de bine, dincoace de rau; despre iubire”, este o carte despre iubire apăruta in

colecţia Damen Tango a Editurii Nemira, un roman in care cuvintele şi ideile se aşază de
la sine pe tăramul niciodată explorat indeajuns, care se află dincolo de bine, dincoace de
rău. Este semnata de Alice Năstase si Aurora Liiceanu. Are subiectul perfect pentru
starea sufletului meu, (plutesc pe un norişor undeva, sper să nu se evapore), şi pentru că
tot mi-a plăcut aşa mult m-am gândit să postez câteva citate din carte...
"...O grindină de adio ne-a ciuruit inima şi, din prostie sau din mândrie, n-am deschis
umbrela la timp." (Alice Năstase)
"Decât să întrebi o femeie cu câţi bărbaţi s-a culcat până acum, mai bine îi dai două
palme" (Alice Năstase)
"Nu m-am măritat niciodată, fiindcă n-am simţit nevoia. Am trei animale de casă care-mi
ţin loc de soţ. Am un câine, care sforăie toată noaptea, un papagal care înjură măcar odată
pe zi şi un motan care vine foarte târziu acasa, seară de seară" (Marie Corelli)
"Intr-un univers în care toate femeile sunt frumoase, cele deştepte au câştigat din start
bătălia" (Alice Năstase)
"Obsesia hainelor şi hipergăteala sun semne de provicialism., de lipsă a unei anumite
ştiinţe sau a intuiţiei. Prostul-gust nu stă bine fără siguranţa de sine." (Aurora Liiceanu)
Alte cateva citate care mi-au placut foarte mult:
"Am căutat alte şi alte senzaţii. Am fugit de acasă pretinzand libertate. Am sărutat fără
noimă. Am imbrăţişat fără rost. Dar m-am intors, de fiecare dată, spăşită, la cel pe care il
iubeam."
"Am desprins o bucată de viaţă, dintr-o istorie pe care am traversat-o, cumva, impreună,
şi am aşezat-o intr-o carte. Am pus unul lingă altul texte ale noastre mai vechi, care au
văzut deja lumina tiparului, dar şi texte noi, care tinjesc după prima lectură. Am rescris
istorii de dragoste trăite sau inventate, aşezindu-le printre poveştile noastre despre iubire
şi despre dezamăgirea care desparte, atit de dureros, atit de des, bărbaţii de femei."
Ca om treci in revista realitatile sociale si interumane actuale. Ca barbat … ei bine … pe
barbati ii auzi deseori plangandu-se: “Femeile sunt de neinteles, nimeni nu stie ce este in
capul lor”. Iata cateva franturi din gandurile unor minti feminine:
“Uneori alegem prea repede despartirea. [...] Ar fi trebuit sa rabdam mai mult? Sa ne
sacrificam cu mai mult sarg pe altarul carierei suitoare sau pe cel al sandramalei
matrimoniale? Sau poate am suportat deja prea mult? Cu ce cantar destept sa masori
cantitatea de toleranta necesara [...] O grindina de adio ne-a ciuruit inima si, din prostie
sau mandrie, n-am deschis umbrela la timp.”
“Decat sa intrebi o femeie cu cati barbati s-a culcat pana acum, mai bine ii dai doua
palme. Raspunsul onest la o asemenea intrebare nu-i poate fi decat defavorabil, oricat de
dezgolit de prejudecati l-ai astepta. Cu unul singur e raspunsul care starneste ori ilaritate
dezlantuita (Ce toanta!), ori neincredere gata sa dea in clocot (A naibii ipocrita!). Cu trei
pare a fi raspunsul standard al celor care evita dintru inceput adevarul legat de un
asemenea subiect fara draperie. Iubitule, tu esti al doilea e ceea ce barbatii vor sa le fie
soptit la ureche de foarte aproape. [...] Cele mai multe dintre noi au vrut din toata inima
sa se marite cu cel dintai barbat din viata si asternutul lor. Dar pentru ca, in cazul unora,
alesul avea 17 ani, al altora avea nevasta acasa si al celor mai multe avea o lipsa grava de
caracter, acest vis nu li s-a realizat.”
“O lume in care oamenii si-ar spune unul celuilalt numai adevaruri ar fi o lume a
razboiului permanent, a dispretului si a razbunarilor nesfarsite. [...] Barbatii mint mai
mult, pentru ca inseala mai mult. Pentru ca disimuleaza adesea, incercand sa para altceva.
[...] Ei se prefac ca spun adevarul, noi ne prefacem ca-i credem.”
“de fiecare data cand incep sa simt nevoia de evadari fugare, povestea mea de dragoste
sta sa se duca de rapa. [...] Odata cu ispita libertatii incepe sfarsitul iubirii. Degeaba ne
prefacem ca, intr-o lume moderna, dragostea nu poate rezista fara independenta. Iubirile
mari si fericite n-au nevoie de martori, n-au nevoie de moarte. [...] Dar pentru ca nu
suntem pregatiti sa induram fericirea cumplita pe care o aduce cu ea, sub pretextul
dorului de libertate, fugim din Paradis. Si ne intoarcem unde?”
“Atasamentul este o nevoie primara pe care multi o numesc iubire. Desi legaturile de
atasament sunt atat de importante, pentru o iubire aproape perfecta mai sunt necesare si
grija – pasarea, deci inversul nepasarii – si atractia sexuala. Cine le are pe toate?”
“Exista, spun psihologii, prea multa constiinta de sine, prea mult calcul si gand ascuns,
prea mare preocupare pentru self-esteem. Nimeni nu ne ajunge. Am devenit prea
analitici, prea constienti si lucizi, pentru a fi deschisi la iubire.”
“Ce a fost mai intai: porcul sau curva?[...] Cine greseste mai mult, cine iubeste mai mult,
cine inseala mai iute si tradeaza mai fara de scrupule, cine minte mai zdravan, cine
raneste mai adanc, cine uita mai repede si mai nemilos? Stii de ce sunt barbatii porci?
Fiindca femeile sunt toate, dar toate, niste curve! mi-a spus cu convingere dramatica un
domn [...] Si l-am contrazis, recunoscand ca toata viata mi-am dorit sa fiu curva. Dar m-a
impiedicat mereu cate-un porc de barbat. De care m-am indragostit cu deznadejde fidela
sau care m-a dezamagit atat de tare, incat convalescenta lunga de dupa intalnire m-a tinut
departe de alte deznadejdi, cauzate de alti dragi parteneri de iubire. Si n-am apucat, desi
voiam…”

( Aurora Liiceanu este doctor in psihologie, scriitor si senior-editor al revistei Tango.

Lucrarile si articolele sale abordeaza diverse aspecte ale socialului sau ale psihicului
uman intr-un stil inconfundabil, foarte documentat, dar accesibil, plin de umor si de
profunzime, intotdeauna captivant. Am desprins o bucata de viata, dintr-o istorie pe care
am traversat-o, cumva, impreuna, si am asezat-o intr-o carte. Am pus unul langa altul
texte ale noastre mai vechi, care au vazut deja lumina tiparului, dar si texte noi, care
tanjesc dupa prima lectura. Am rescris istorii de dragoste traite sau inventate, asezandu-le
printre povestile noastre despre iubire si despre dezamagirea care desparte, atat de
dureros, atat de des, barbatii de femei. Am construit impreuna o carte in care cuvintele si
ideile se asaza de la sine pe taramul niciodata explorat indeajuns, care se afla dincolo de
bine, dincoace de rau. O carte despre iubire.
Alice Nastase a studiat filologia si psihologia. Este jurnalist, creator al conceptului
revistei Tango, pe care o conduce. S-a remarcat prin articolele scrise cu sensibilitate si
onestitate, prin curajul marturisirii profunde, prin felul indraznet si naiv in care vorbeste
despre cautarea iubirii. Cred ca Graalul lumii noastre este iubirea implinita, fericita,
completa. Uneori ni se pare ca am gasit ce cautam, dar intelegem curand ca nu e ceea ce
speram. Am dat doar peste un pocal din care am baut apa sau otrava. Dar am baut cu
nesat, pentru ca ne era sete nebuna de dragoste. Demersul e cumplit de anevoios. Sanse sa
reziste marilor incercari si marilor intrebari ale cautarii nu au decat cei curajosi, cei
puternici, cei valorosi.)
V-o recomand cu caldura!