...

Carlisle facea intodeauna ceea ce credea

ca este bine, prin urmare, am mers cu ei
acasa, pe tot parcursul drumului Jasper se
uita urat la mine , ma si speria si ma si
calma totodata , cea ce era cam ciudat.
El calma pe cei din jur , dar nu se putea
calma pe el insusi.
Acasa toti m-au privit scoati...mai ales
Esme.Nimeni nu a spus nici un cuvant si ne-
am indrepat catre bucatarie.
Cum era de asteptat, eu ma intorceam in
Forks, iar ei aveau sa se mute...din nou...mi
s-a interzis sa ii mai caut , dar mai ales sa
vin dupa ei
Am apucat sa schimb cateva vorbe cu
aproape toti , seara,dupa lungaaaa
conferinta, urmand ca a doua zi sa ma
pregasc de zbor.
Era al naibi de enervant...aproape ca am
uitat ca nu trebuie sa ma gandesc si
comentam toata discutia in gand , Edward
auzind tot ceea ce gandeam, din cand in
cand atindindu-ma si el cu cate o privire la
fel de urata (poate chiar mai urata) ca alui
Jasper.
 Capitolul XXII
Eram undeva...intr-un pustiu si alergam , mi
se parea ca raceala unei nopti reci de
septembrie se asterne peste mine. In
departare, in ceata se zareau ochii unui
strain, aceii ochii aurii care ma urmareau
peste tot,aparand de nicaieri o carte cu o
coperta veche de piele rosie.
Simteam cum acel cineva se apropia , apoi
cu puterea lui imi manicula gandurile si
corpul oprindu-ma din tot ceea ce faceam,
transformandu-ma piatra.
M-am trezit cu cele mai mari dureri posibile,
indurate de un om, tremurand si astupandu-
mi urechiile in timp ce tipam...nu ma
puteam oprii si imi doream sa imi pot lua
mana de la urechi si sa imi trag o palma ca
sa imi revin.
Alice era langa mine , iar in usa restul
familiei ... m-am oprit din tipat cand am
vazut ochii ei aurii , inca tremurand.
Am incercat sa imi revin , m-am ridicat din pat ,
clatinandu-ma usor , impiedicandu-ma si cazand de vreo
trei ori , indreptandu-ma spre baie, trecand indiferenta pe
langa « familia mea « .
M-am asezat pe jos, strangandu-mi picioarele la piept
incercand sa inteleg ceva din acel vis.
Stiam un singur lucru : acea carte !
 Imi era atat de familiara, atat de cunoscuta...si totusi,
straina.
M-am ridicat si m-am dus inapoi in camera, toata lumea
uitandu-se ba la mine, ba la Edward, intrebandu-ma din
priviri ce se intampla, i-am ignorat si m-am bagat inapoi
in pat inca tremurand .
Au renuntat repede, crezand ca am adormind lasandu-ma
sa ma odihnesc...ce mai odihna...
Visul de aseara nu i-a facut sa se razgandeasca si m-au
trimis inapoi , cum era de asteptat.
...dupa 2 ani...
Am ramas cu strainii...
Printre straini, Bella a plecat la facultate ,
Cullenii s-au mutat, iar prietena mea de o
viata , Kherin a plecat si ea prin
strainatate...
Singura...din nou...
Am renuntat la toate acele cautari si chestii
copilaresti, pentru ca stiam ca nu mai avea
rost si chiar daca as fi dat din nou de ei,
Edward m-ar fi trimis acasa numai din
priviri, asa ca mi-am spus : « Asa e menit
sa fie » .
Mi-am rearanjat viata si lumea in care
traiesc, aveam numai note bune, aveam
destul timp sa invat , nu aveam alceva ce
face.