Embed Doc
Copy Link
Readcast
Collections

2
CommentGo Back

Download

Sufletul după moarte în

gândirile homerică şi orfică

Uitare şiUitare şi

anamneză

nemurire şisublimaresublimare

Lucian Todoran

anul I

Nemuritorii sunt muritori , muritorii sunt nemuritori c

ci via

a unora este moarteacelorlal

i, iar moartea unora este via

a celorlal

Cine

tie dac

a tr

i nu

nseamn

a muri/

i dac

a muri nu

nseamn

a tr

Introducere

Întrebări precum „Ce se întâmplă cu sufletul după moarte?” şi le-a pus şi omul grec dupăcum s-a întrebat şi „Ce este adevărul?”, „Ce este binele?”, „Ce este frumosul?”. Toate acestea suntimportante căci predispun omul unei atitudini interogative, informative

in nuce

, dar considerămcă prima este de o importanţă capitală pentru că vizează soarta omului după moarte şi, tangenţialeternitatea.In lumea greacă lumea de apoi e interogată atât de Homer, căruia i se atribuie Odiseea şiIliada, cât şi de iniţiaţii orfici. Viziunile lor diferă în punctele esenţiale, dar prezintă şi asemănări.Pe când Homer sorteşte sufletul dezlipit de trup unei existenţe pseudofantomatice, orfismul îlridică la rang de zeu. Nici una, nici alta, însă nu pledează pentru o dispariţie/anihilare sufletuluiomenesc

Homer.

Sufletul. Dincolo de Okeanos. Catabaza lui Ulise.

Pentru a vorbi despre lumea homerică de apoi putem să începem prin a vorbi despre cei ceo locuiesc, adică sufletele. „Ce este, de fapt, sufletul?” este o întrebare bine venită pentru căpercepţia noastră asupra sa (creştină) nu coincide cu ceea ce găsim în cele două opere homerice.Aici sufletul

e o imagine

a persoanei, mai precis a trupului, e vizibilă, dar e o umbră

inconsistentă (din punct de vedere fizic) ce se desprinde dacă e îmbrăţişată.Sufletul (ψυχή) nu e ceea ce numesc autorii creştini latini şi greci

spiritus

şi, respectiv,πνεύμα. Sufletul homeric nu are ceea ce numim „facultăţi ale spiritului”, în special voinţa şisensibilitatea (aceasta din urmă apare ca o imagine în cazul „umbrelor” căci nu au posibilitatea săacţioneze conform ei, iar reacţiile lor sunt palide precum Aiax se retrage din faţa lui Ulise,

1 Heraclit2 Euripide,

Polydos

3 dup

cum fac

n timpurile de azi Martoii lui Iehova

4ψυχή5είδωλον6σκιά

refuzând să-i vorbească, în Infern). Dacă ne gândim că el rămâne doar o memorie, o amintire aceea ce a fost omul în viaţă, în trup, i-am putea răpi chiar şi raţiunea. El pare a fi un eu peren careduce mai departe existenţa omenească şi în afara trupului.Sufletul se manifestă în spaţiul locuit de cei vii în lumea onirică unde face rugăminţi sauaminteşte profeţii. De pildă, Patrocle îi vorbeşte lui Ahile în somn reproşându-i că l-a uitat (înlegătură cu incinerarea) şi amintindu-i că va muri sub zidurile Troiei.Despre „lumea umbrelor” ni se vorbeşte în mai mai multe părţi din cele două epopei. De omare importanţă este episodul catabazei lui Ulise care călătoreşte spre intrarea în Hades. Deşi nuputem vorbi de o acţiune de coborâre necesară pentru a vorbi despre o „coborâre în Infern”,călătoria lui Ulise e o vizită la intrarea în lumea cealaltă comparabilă cu alte catabaze precum ceaa lui Aeneas din Eneida cu creanga de aur. Ea este, mai degrabă, o apropiere de sufletele celormorţi şi o invitare a acestora de a vorbi sau o simplă ocazie pentru ele de a comunica cu Ulise; sănu uităm că ele nu se întorc în lumea viilor.Care e, deci, firul narativ al călătoriei lui Ulise? Cum ajunge el la marginea pământului? Elporneşte cu „soţii” săi, cu tovarăşii de drum, la invitaţia lui Circe spre a-l consulta pe profetulTiresias în legătură cu drumul de întoarcere în Ithaca. Ajungând acolo, sapă o gropă în cruce undetoarnă lapte, miere, vin, apă, presară făină albă şi înjunghie un berbec şi o oaie neagră spre ascurge sângele în groapă. Acest ritual este menit de a face posibilă „întruparea” umbrelor, de aface posibil uzul vorbirii. Odată asigurată legătura, sufletele se perindă , îndreptându-se spregroapă să soarbă sângele de ovină, Ulise le ţine la distanţă cu un cuţit, asigurându-se că vorbescpe rând. Vorbeşte un fost tovarăş de al său, pe nume Elpenor, care a murit în casa lui Circe pentrucă a alunecat de pe acoperiş, greşind calea de ieşire din casă, fiind beat, apoi Tiresias, apoi mulţialţii printre care Ahile, Anticleia, mama lui Ulise şi Herakles; Aiax nu vrea să vorbească, autorulcrede că din cauza invidiei pe Ulise care-l învinsese într-o întrecere. Îi vede şi pe Orion, Sisif,Tantal Titios şi pe judecătorul Minos. La un moment dat, Ulise decide că e timpul să plece pentru anu stârni mânia Persefonei. Pleacă, trecând prin dreptul ţărmului locuit de Sirene. În această incursiune, sunt de observat câteva aspecte demne de luat în seamă. În primulrând, sufletele sunt total separate de lumea în care au trăit. Ele păstrează amintirile din viaţa pecare au avut-o în trup, dar nu mai ştiu nimic de când au murit. Din această cauză îi pot dainformaţii lui Odiseu în legătură cu cele trăite de ei (mama sa îl pune la curent cu cele întâmplate în Ithaca, de exemplu), dar sunt curioase de starea celor pe care i-au lăsat în urmă (Ahile întreabăde fiul său, Neoptolemus

). Deşi nu suferă de amnezie, sufletele din Infern sunt în mod sigursegregate de fostul lor loc în lumea celor vii.Al doilea aspect este faptul că în lumea impropriu numită „de jos” nu pare a exista fericire.La afirmaţia lui Ulise potrivit căreia acesta fusese „divin”, iar după moarte are o soartăasemănătoare, Ahile răspunde că preferă să fie un argat viu decât primul dintre morţi. Mai mult,autorul consideră că είδωλον-urile au înfăţişări „de plâns”, chiar Ulise mirându-se de diferenţadintre starea de atunci a lui Ahile şi cea din trup.Al treilea aspect este faptul că aproape toţi morţii par a avea aceeaşi soartă; doar unelefiguri se disting: damnaţii Sisif, Tantal şi Titios, de de o parte, şi „fericiţii” Radamant (în scrieriulterioare celor două epopei e judecător), Orion, Herakles. Lui Minos i se dă funcţia de judecător,dar nu ni se spune în ce mod o exercită; poate judecata după moarte e expresia unei convingeri aautorului, dar neconcretizată în explicaţii. Nu aflăm criteriile după care judeca Minos, dar putemobserva faptul că favoriţii zeilor se află pe pajiştea cu asfodele

,pe când alţii se întorc în Ereb dupădiscuţia cu Ulise sau vin dintr-acolo

Odiseea

, XI, 5068 Orion, de exemplu (

Odiseea,

XI, 573) sau Ahile (

Odiseea,

XI, 538-539);

n cazul lui Ahile exist

un dubiu, el poatese afla doar

n trecere prin c

mpia cu asfodele9 Aiax, bun

oar

(Odiseea,

XI, 566)

i o mul

me de suflete (

Odiseea,

XI, 36)

of 00

126 downloads...

77 downloads...

Uitare şi anamneză, nemurire şi sublimare. Viaţa după moarte în gândirile homerică şi orfică

Un scurt referat

Download or Print

3,698 Reads

Info and Rating

Category:	Uncategorized.
Rating:	(2 Ratings)
Upload Date:	02/21/2008
Copyright:	Attribution Non-commercial
Tags:	Religion homer escatologie Orfeu Religion homer escatologie Orfeu (fewer)