Professional Documents
Culture Documents
CAPITOLUL 1
Introducere
1.1. Ce este calculatorul?
Calculatorul este un sistem electronic de calcul format dintr-un
ansamblu de echipamente (hardware) care, împreună cu un anumit număr de
programe (software) realizează prelucrarea datelor furnizate de utilizatori.
La calculator sunt conectate echipamente periferice ce sunt folosite
pentru culegera, stocarea, prelucrarea, redarea şi transmiterea rezultatelor.
Un program este o secvenţă de instrucţiuni care descrie paşii urmaţi
pentru executarea unei anumite sarcini. Programele sunt de două tipuri -
programe de bază şi programe de aplicaţii. Programele de bază formează
sistemul de operare (SO) şi sunt memorate pe suporturi externe. La pornirea
calculatorului sunt încărcate în memoria internă. SO asigură transmiterea
comenzilor către echipamente. Programele de aplicaţii sunt specifice
problemelor ce trebuie rezolvate respectiv datelor ce sunt prelucrate.
1
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
1983 avea un hard disc de 10 MB, şi o unitate de dischetă (floppy disk). Firma
a făcut public proiectul noului calculator, pentru a da posibilitatea şi altor firme
să realizeze plăci de extensie care să fie introduse în PC, sau alte componente,
pentru a permite astfel creşterea vânzărilor sale. Efectul a fost că o mulţime de
alte firme au început să producă PC-uri, IBM nemaifiind principalul
producător. Actualmente, există şi alţi producători importanţi ca: Hewlett
Packard, Dell, Compaq. Alte calculatoare personale care se produceau în acel
moment (de ex. Apple) au pierdut competiţia cu nou creatul IBM-PC.
Ce este de fapt un PC?
Orice calculator mic, realizat în conformitate cu proiectul iniţial IBM,
pe care pot rula aceleaşi programe ca şi pe celelalte PC-uri. Sau, un calculator
de uz general care conţine o unitate centrală (procesor) compatibilă cu familia
Intel x86 şi pe care rulează una dintre versiunile Microsoft Windows.
Trebuie precizat că (totuşi) mai există şi alte calculatoare. De exemplu,
calculatoarele de tip SUN (Stanford University Network), create pentru lucru
în reţea (sunt mai puternice, se numesc „staţii de lucru”), care au la bază un
procesor diferit, numit SPARC (Scalable Processor ARChitecture). Rulează
sub sistemul de operare Unix. De asemenea, există calculatoarele MacIntosh,
realizate de Apple Computer, care conţin procesoare de tip PowerPC, şi sunt
echipate cu un sistem de operare numit „System”.
În lumea calculatoarelor se foloseşte termenul de platformă pentru a
clasifica calculatoarele din punctul de vedere al sistemelor de operare. Astfel,
există platformele: PC (pentru Windows), Unix şi MacIntosh.
4
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
5
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
CAPITOLUL 2
Sisteme de numeraţie. Coduri. Porţi logice
2.1. Sisteme de numeraţie
Un sistem de numeraţie este un mod de reprezentare a numerelor ce
foloseşte simboluri diferite între ele, numite cifre.
Totalitatea simbolurilor utilizate de un sistem de numeraţie pentru a
scrie numerele reprezintă alfabetul acelui sistem de numeraţie. Numărul de
cifre (simboluri) utilizate este egal cu baza sistemului de numeraţie.
Sistemul de numeraţie folosit zi de zi este cel zecimal, în care baza este
numărul 10. Este un sistem de numeraţie poziţional deoarece valoarea unei
cifre depinde de poziţia sa în reprezentarea numerelor.
Un sistem de numeraţie într-o bază B are următoarele caracteristici:
- utilizează un număr de B simboluri (cifre) care formează un şir de
numere consecutive;
- prima cifră din şir este 0;
- cifrele au valori diferite, valoarea cea mai mare este cu o unitate mai
mică decât baza sistemului, adică B-1;
- în funcţie de poziţia lor în număr, cifrele se înmulţesc cu puteri
crescătoare ale bazei B.
N −1
D = ∑α i B i (1)
i =0
6
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
N −1
DCBN = ∑ bi 2 i (2)
i =0
N −1
D H = ∑ α i 16 i (3)
i =0
Pentru a putea codifica atât numere pozitive cât şi numere negative este
nevoie de un cod bipolar. Codul complementul lui 2 (CCD) este un astfel de
cod. În acest caz corespondenţa biţi-ponderi este următoarea:
număr bN-1 bN-2 ... bi ... b1 b0
ponderi -2N-1 2N-2 ... 2i ... 21 20
Valoarea zecimală a numărului scris în codul complementul lui 2 se obţine cu
relaţia
5 0000 0101
complementare şi adunare 1
1111 1010+
1
1111 1011 codul CCD pentru -5
8
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
În zecimal 1*(-128)+1*64+1*32+1*16+1*8+0*4+1*2+1*1=-5
25 2
24 12 2
1 12 6 2
0 6 3 2
0 2 1
1
280 16
272 17 16
8 16 1
1
2.2. Informaţia
Informaţia este un mesaj obiectiv care elimină nedeterminarea în
legătură cu realizarea unui anumit eveniment.
Shannon a dezvoltat teoria informaţiei. În teoria informaţiei se arată că
orice informaţie poate fi exprimată prin informaţii elementare de tipul DA sau
NU. Acestea pot fi, de exemplu, 2 nivele de tensiune şi prin urmare se poate
construi simplu o maşină de calcul (cu ajutorul unor comutatoare).
Informaţia elementară, 0 sau 1, se numeşte bit (de la BInary digiT).
Opt biţi formează un octet (un byte).
Octetul este o unitate de măsură a informaţiei.
9
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
10
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
11
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Caracterele de control din setul de bază al codului ASCII sunt folosite pentru
controlul editării, a imprimantei sau a altor dispozitive, întreruperea execuţiei
unui program, controlul comunicaţiei.
d = (I, V, A) (5)
Exemplu:
- tipul datei – defineşte apartenenţa datei la o anumită clasă de date:
- tip numeric - întreg
- real
- tip logic
- tip alfanumeric
- precizia reprezentării interne – defineşte fidelitatea reproducerii obiectului
reprezentat de dată. Precizia depinde de zona de memorie afectată datei şi
poate fi:
- simplă precizie
- dublă precizie
13
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
bit de semn
bit de semn
Modul de reprezentare modul şi semn are o serie de dezavantaje:
- biţii de semn ai numerelor care participă la operaţia aritmetică dată trebuie
trataţi separat;
- există două reprezentări pentru cifra 0:
0 000 0000 0000 0000
şi
1 000 0000 0000 0000;
- se impune definirea unei operaţii de scădere a valorilor absolute ale
numerelor.
14
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
/nN = 2N - nN (6)
bit de semn
Dacă sunt codate doar numere pozitive atunci valoarea lor se obţine cu
relaţia:
4 −3
D = ∑ bi 2 i + ∑b j 2j (7)
i =0 j = −1
S⎛ ⎞
3 −3
D = (− 1) ⎜⎜ ∑ bi 2 i + ∑b j 2 j ⎟⎟ (8)
⎝ i =0 j = −1 ⎠
Domeniu de variaţie
binar 11111 111 01111 111
zecimal -15,875 15,875
Domeniu de variaţie
binar 10000 000 01111 111
zecimal -16 15,875
16
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Domeniu de variaţie
binar 100...000 011...111
zecimal -1 1-2-(N-1)
Nr = ±M·B±E (10)
C = E + deplasament
17
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
31 30 23 22 0 indicele biţilor
S Exponent Fracţie
1 8 23 numărul de biţi utilizaţi
18
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
M = 1,F
Reprezentare în binar
1 0111 1110 1000 0000 0000 0000 0000 0000
| |
19
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
20
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Uout
K Uou
U1 K1 K2
U1 U2
K2
U2
Întrebari
1) Care este cel mai mic respectiv cel mai mare număr zecimal ce poate fi scris
în CBN pe 8 biţi? Dar în CCD pe 8 biţi?
2) Care este reprezentarea numărului 1850 în binar, CBN, respectiv în hexa?
Care este numărul minim de biţi respectiv octeţi pe care se poate reprezenta
numărul 873?
3) În 2 Mocteţi câţi octeţi sunt? Dar biţi?
4) În ce mod se face reprezentarea în virgulă fixă a numerelor fracţionare?
5) În ce mod se face reprezentarea în virgulă mobilă a numerelor fracţionare?
21
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
CAPITOLUL 3
Arhitectura unui calculator IBM-PC
Partea hardware a unui calculator este formată din trei mari componente:
- unitatea centrala de prelucrare (UCP) sau procesorul (microprocesorul),
- memoria internă,
- echipamente de intrare-ieşire.
Componentele calculatorului sunt conectate între ele prin intermediul
unor magistrale.
O magistrală este formată din mai multe linii fizice pe care se transmit
informaţii sub formă binară.
22
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
24
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Tehnologii moderne
Prelucrarea paralelă
Primele microprocesoare lucrau secvenţial. Adică, se citea o
instrucţiune din memorie şi după execuţia ei se trecea la următoarea
instrucţiune.
În prelucrarea paralelă se permite citirea următoarei instrucţiuni înainte
de a termina prelucrarea instrucţiunii curente. Acest lucru este posibil deoarece
fiecare instrucţiune are nevoie de mai mulţi paşi (operaţii de bază ce se execută
într-un interval de timp numit ciclu maşină) care se execută în diferite părţi ale
cipului. Acest mod de lucru se numeşte tehnică pipeline (conductă).
Rezultatul acestui mod de lucru este că utilizatorul “vede” că o
instrucţiune se execută într-un singur ciclu maşină în loc de mai multe.
Cu cât se pot prelucra simultan mai multe instrucţiuni cu atât viteza de
lucru creşte.
Există şi un dezavantaj: programele reale au ramificaţii, adică blocurile
de instrucţiuni ce urmează să fie prelucrate diferă în funcţie de rezultatul
obţinut în urma rulării unei (sau a mai multor) instrucţiuni. În acest caz,
conţinutul canalului de prelucrare paralelă este eliminat şi începe încărcarea sa
cu alte instrucţiuni => se pierde timp.
În microprocesoarele mai puternice se foloseşte o tehnologie numită
logică de predicţie a ramurilor. Adică se execută instrucţiunile mai posibile.
25
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Uneori predicţia este adevărată, alteori falsă şi în acest caz toate rezultatele
obţinute prin speculaţie trebuie eliminate şi apoi executat codul corect.
Seturi de instrucţiuni
Prin intermediul instrucţiunilor se specifică microprocesorului ce să
facă. Pentru o instrucţiune circuitele interne ale microprocesorului execută sute
sau mii de operaţii logice. Această serie de operaţii logice poate fi controlată în
mai multe moduri.
Pentru construcţia primelor calculatoare electronice a fost folosit
modelul cablat. Fiecare instrucţiune activa circuitele necesare pentru
executarea operaţiilor logice necesare.
Avantaj – model simplu, viteză mare de lucru.
Dezavataj – componentele hardware şi software sunt strâns legate. O
modificare în hard presupune şi o modificare în soft => modificarea
programelor.
Microcod
Primele calculatoare comerciale au fost proiectate pentru o anumită
aplicaţie. Ex. modelul IBM 701 a fost destinat aplicaţiilor ştiinţifice iar
modelul IBM 702 a fost destinat aplicaţiilor comerciale şi pentru afaceri.
Pentru a putea construi un calculator care să satisfacă toate cerinţele au
fost combinate seturile de instrucţiuni corespunzătoare calculatoarelor orientate
pe aplicaţii rezultând un set de instrucţiuni extins.
A rezultat un nou calculator, numit IBM 360 (lansat în 1964), care a
fost creat nu ca un ansamblu hardware, ci ca o arhitectură.
IBM a dezvoltat specificaţii şi reguli privind modul de operare a
calculatorului lăsând partea hardware pe seama proiectanţilor. Adică, au fost
definite instrucţiunile ce trebuie executate, nu şi circuitele care execută aceste
instrucţiuni. Astfel, instrucţiunile nu mai controlează direct componentele
hardware.
În această tehnologie o instrucţiune determină un calculator să execute
un mic program care efectuează operaţiile logice necesare execuţiei
instrucţiunii. Mulţimea de microprograme corespunzătoare tuturor
instrucţiunilor pe care le înţelege calculatorul reprezintă microcodul acestuia.
Cu ajutorul microcodului noile sisteme de calcul păstrează
compatibilitatea cu modelele anterioare.
Microcodul dintr-un microprocesor este un set secundar de instrucţiuni
ce rulează în interiorul acestuia.
26
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Microprocesoare RISC
Începând din anul 1970 anumiţi cercetători au susţinut că beneficiile
oferite de microcod nu justifică pierderile de performanţă. Acestia au început
dezvoltarea unor maşini cablate care oferă o viteză de lucru mai mare dar, şi un
set redus de instrucţiuni.
John Cocke, cercetător la IBM, a observat că mare parte din operaţiile
de prelucrare implică utilizarea unui număr redus de instrucţiuni. Rezultatul
altor cercetări a dus la o concluzie similară şi anume că aproximativ 20% din
instrucţiunile unui calculator efectuează aproximativ 80% din sarcini – regula
80/20.
Cocke a proiectat un calculator cu număr redus de instrucţiuni ce
puteau fi executate foarte rapid. Lui i se atribuie inventarea calculatorului cu
set redus de instrucţiuni (Reduced Instruction Set Computer - RISC) în 1974.
Pentru a face diferenţa între aceste microprocesoare şi cele ce folosesc
microcodul şi seturi mari de instrucţiuni, acestea din urmă au primit numele de
CISC (Complex Instruction Set Computer), adică calculatoare cu set complex
de instrucţiuni.
27
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Magistrale
Microprocesorul este elementul central al unui calculator. Conectarea
µP cu celelalte echipamente de pe placa de bază se face prin intermediul unor
magistrale.
O magistrală este formată dintr-o mulţime de linii pe care sunt
transferate informaţiile sub formă binară (0 şi 1 logic).
Pe placa de bază există 3 magistrale:
- magistrala de date
- magistrala de adrese
- magistrala de control
Prin intermediul magistralei de date (MD) se transferă date şi
instrucţiuni ce fac parte dintr-un program (sau mai multe programe) ce este
executat de µP. MD este bidirecţională.
În funcţie de procesor, magistrala de date are o lărgime (poate transfera
cuvinte) de 8, 16, 32 sau 64 de biţi.
Memoriile sunt organizate în locaţii de câte 8 biţi – 1 octet. Un µP cu
MD pe 64 de biţi va accesa la un transfer 8 locaţii consecutive de memorie.
Magistrala de adrese (MA) este utilizată pentru a indica locul (locaţia
de memorie) în care se află informaţia dorită sau locul în care va fi salvată o
informaţie.
În funcţie de numărul de linii (biţi) pe care le are o MA se pot adresa un
anumit număr de locaţii. Cu o MA de n biţi se pot adresa 2n locaţii.
În funcţie de procesor avem MA pe 16, 20, 32 sau 36 de biţi.
Cu ajutorul MA se pot accesa locaţii dintr-un spaţiu diferit de cel
corespunzător memoriei. Aceste locaţii formează spaţiul porturilor de
intrare/ieşire (I/O de la input/output) al PC-ului.
Pentru porturile de I/O se folosesc 16 linii de adrese (indiferent de
lărgimea magistralei de adrese).
Porturile de I/O sunt utilizate pentru a transfera informaţii între µP şi
alte componente ale PC-ului, inclusiv spre exterior.
Magistrala de control (MC) specifică sensul de transfer al datelor,
indică dispozitivul care transferă date, transmite cererile de întrerupere ...
Întreruperi
Întreruperea reprezintă suspendarea execuţiei normale a unui program
datorită unui eveniment ce a avut loc în interiorul sau în exteriorul UCP.
Suspendarea se face prin salvarea stării programului şi efectuarea unui salt la
un alt program (subrutină) ce depinde de evenimentul ce a generat întreruperea.
28
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Transfer DMA
Transferul datelor între un port I/O şi memorie se poate face prin
intermediul UCP. În acest caz octeţii sunt citiţi de procesor (salvaţi într-un
registru intern) după care sunt transmişi către destinaţie (port sau memorie).
Dezavantaj – procesorul nu poate rula un alt program în acest timp, viteză de
transfer relativ redusă.
Pentru a elimina transferul neeficient prin intermediul procesorului se
utilizează un circuit suplimentar numit controler de acces direct la memorie
(DMA – Direct Memory Access).
UCP specifică controlerului de DMA dimensiunea blocului de octeţi ce
vor trebui transferaţi, sursa, destinaţia, adresa de început.
Un astfel de transfer se realizează printr-un canal DMA.
Întrebări
1) Care este rolul Unităţii de Comandă şi Control al Unităţii Aritmetice şi
Logice şi al Unităţii de Interfaţă?
2) Ce este CISC? Dar RISC?
3) La ce este utilă prelucrarea paralelă? Explicaţii.
4) Ce este microcodul? În ce scop se utilizează?
5) Ce este memoria cache? În ce scop se utilizează?
6) Ce este o magistrală? Câte magistrale se află pe placa de bază?
7) Ce este o întrerupere? Care sunt tipurile de întreruperi? În ce scop se
utilizează?
8) Ce este transferul DMA? La ce este util?
29
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
3.2. Memoria
Unităţi de măsură
Cu ajutorul codului ASCII pe 8 biţi pot fi stocate 256 de simboluri (şi
caractere de control) utilizate de oameni. Acest cod este utilizat de sistemele de
calcul şi prin urmare unitatea de 8 biţi, numită octet (byte), a devenit standard
pentru sistemele de stocare.
Intel defineşte cuvântul ca fiind 2 octeţi de date, adică 16 biţi. De
asemenea, mai avem cuvânt dublu format din 2 cuvinte (32 biţi – 4 octeţi) şi
cuvânt cvadruplu format din 4 cuvinte (64 biţi – 8 octeţi).
30
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Unitate Dimensiune
Kilooctet (kB) 1024 octeţi
Megaoctet (MB) 1024 kiloocteţi
Gigaoctet (GB) 1024 megaocteţi
Teraoctet (TB) 1024 gigaocteţi
Acces la informaţie
Pentru fiecare informaţie care va fi stocată se atribuie o locaţie de
memorie ce va avea o anumită adresă. Fiecare adresă corespunde unei locaţii
de stocare. Adresa este doar o etichetă dată locaţiei de stocare (locaţiei de
memorie). Locaţia de stocare poate fi construită cu ajutorul unor
condensatoare, bistabile sau conexiuni fuzibile.
Adresele sunt generate sub formă binară în CBN. Codurile de adresă
disponibile corespund numărului de linii de adresă ale microprocesorului.
În fiecare locaţie de memorie se poate stoca o cantitate de date ce
depinde de unitatea de stocare de bază. În funcţie de modelul calculatorului
capacitatea locaţiei de memorie variază. Ex: în cazul PC-urilor originale, la
fiecare adresă se stochează un octet.
Cipurile de memorie se conectează la liniile microprocesorului prin
intermediul unui controler de memorie. Acesta are rolul de a converti datele
binare într-o formă ce poate fi folosită pentru identificarea locaţiei de memorie
adresată la un moment dat. De asemenea, controlerul de memorie asigură şi
efectuarea transferului datelor (microprocesor -> memorie sau memorie ->
microprocesor).
Tehnologii
Stocarea datelor se face sub 3 forme: electrică, magnetică şi optică.
Pentru stocarea magnetică şi optică este necesară o transformare a electricităţii
în magnetism sau impulsuri luminoase. Pentru citirea biţilor este necesară o
31
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
32
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Selecţie linie
Selecţie
Capacitate coloană
parazită
Uprag
t
0 logic 1 logic
Fig. 3.2. Variaţia tensiunii pe capacitatea parazită.
33
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
DECODI- MATRICE
LATCH FICATOR MEMORIE
___
Adrese RAS
AMPLIFICATOR __
___
BIDIRECŢIONAL WE
CAS
LATCH MULTIPLEXOR
BIDIRECŢIONAL
34
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
35
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Memoria statică
Memoria dinamică se bazează pe încărcarea unor condensatoare cu
sarcini electrice în cazul scrierii unor informaţii respectiv, citirea stării de
încărcare a lor în timpul citirii informaţiei.
Memoria statică este bazată pe comutatoare care permit sau împiedică
trecerea curentului electric.
Un comutator controlat de electricitate se numeşte releu.
Prin aplicarea unei tensiuni asupra releului acesta va comuta dintr-o
stare care nu permite trecerea curentului electric într-o stare care permite acest
lucru.
Tranzistorii sunt nişte componente electronice care se pot comporta la
fel ca şi comutatoarele (regim de lucru blocat sau saturat). Tranzistorii pot fi
cablaţi astfel încât să funcţioneze ca un zăvor (închis/deschis) numit bistabil
(flip-flop). Cu ajutorul unor astfel de circuite bistabile realizate cu tranzistoare
se poate crea o memorie statică.
Memoriile RAM statice se numesc SRAM (Static RAM). Acestea nu au
nevoie de cicluri de împrospătare periodice ca cele dinamice.
Memoriile statice asigură un transfer mai rapid al informaţiilor faţă de
memoriile dinamice. Memoria cache este o memorie statică.
Atât memoriile dinamice cât şi cele statice păstrează informaţia înscrisă
în ele atâta timp cât sunt alimentate. Aceste memorii sunt volatile.
În figura 3.6 se prezintă structura unei memorii SRAM.
36
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Intrare Date
...
MATRICE MEMORIE
Adrese DECODI- Linii 2N x 8 biţi
N biţi FICATOR ___
WR Coloane
___
WE
__ ...
CS Ieşire Date
__
OE
Fig. 3.6. Structura unei memorii SRAM.
DIN D Q DOUT
bistabil D
___ (latch)
SEL
___ CLK
WR
de la decodificator
Fig. 3.7. Structura de memorare a unui bit în cazul memoriei SRAM.
Caracteristici:
- mai scumpă decât DRAM,
- mai rapidă decât DRAM,
- consum mai redus decât DRAM,
- uşor de controlat,
37
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Utilizare:
- RAM sau cache în microcontrolere,
- cache în microprocesoare sau pe placa de bază,
- registre interne ale microprocesoarelor,
- buffere pentru HDD, routere, LCD, imprimante, CD-ROM, CDRW ...
38
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Module de memorie
Cipurile de memorie sunt lipite direct pe o placă de cablaj imprimat din
fibră de sticlă epoxidică. Un cip de memorie este adresat la nivel de bit,
capacitatea se măsoară în kilobiţi sau megabiţi. Modulele de memorie operează
cu octeţi, capacitatea lor se măsoară în megaocteţi. Modulul de memorie are un
conector extern cu ajutorul căruia poate fi instalat într-un soclu. Majoritatea
modulelor au conectoare CELP (Card Edge Low Profile) cu 30 sau mai multe
contacte pe fiecare parte a modulului.
Modulele SIMM (Single In-line Memory Module) au circuite integrate
pe o singură parte a cablajului imprimat. Contactele de pe părţile opuse ale
plăcii sunt legate între ele.
Modulele DIMM (Dual In-line Memory Module) au circuite integrate
pe ambele părţi a cablajului imprimat. Contactele de pe părţile opuse sunt
folosite în scopuri diferite.
Viteza de transfer este deseori caracterizată prin lăţimea de bandă
(bandwidth) – cantitatea de informaţie transmisă în unitate de timp. Ea se poate
exprima şi prin timpul de acces (în ns) – timpul necesar pentru realizarea
transferului în/din memorie.
Lăţimea de bandă = ftact x numărul de octeţi, unde ftact este frecvenţa
magistralei. Se măsoară în MB/s.
Ex: ftact = 133 MHz, MD – 64 biţi (8 octeţi) =>
Lăţimea de bandă = 133 MHz x 8 B = 1064 MB/s.
A9
. MATRICE MEMORIE
. DECODI- 1024 octeţi
. Linii
FICATOR
A3 Coloane
A2
A1 MUX1 MUX2 MUX8
A0
__
CS
__
OE
D7 D6 D0
40
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Memoria PROM
Memoria PROM (Programmable Read-Only Memory) este un cip de
memorie numai pentru citire. Programarea se face de utilizator.
Prin fabricaţie toţi biţii au acelaşi nivel logic. Aceste circuite sunt
formate din elemente care funcţionează precum siguranţele fuzibile (peliculă
de CrNi).
Pentru arderea anumitor elemente fuzibile (înscrierea informaţiei) se
foloseşte un aparat numit programator sau arzător de PROM-uri. Acesta
utilizează un pin special pentru programare la care aplică impulsuri de tensiune
(10÷30V). La intrările de date sunt aduse informaţii ce sunt înscrise în urma
aplicării impulsului de tensiune la adresa indicată prin intermediul liniilor de
adresă. O memorie PROM odată programată nu mai poate fi ştearsă
(reprogramată).
Memoria EPROM
Memoria EPROM (Erasable Programmable Read-Only Memory) este o
memorie numai pentru citire cu programare şi ştergere. Memoria EPROM a
fost inventată în anul 1971 de inginerul Dov Frohman.
Cipurile EPROM au o fereastră în partea superioară, acoperită cu o
etichetă care să nu permită luminii să pătrundă. Aceasta deoarece memoriile
sunt şterse dacă sunt expuse la o radiaţie ultravioletă. Dacă fereastra nu este
acoperită informaţia se poate şterge într-o săptămână dacă cipul este expus la
lumina naturală sau în 3 ani dacă expunerea este făcută la lumina fluorescentă.
În cazul în care memoriile EPROM sunt şterse se elimină întreaga informaţie
ce a fost stocată în ele. După ştergere pot fi rescrise. Informaţia rămâne
memorată cel puţin 10 ani.
Memoria EEPROM
Memoria EEPROM (Electrically Erasable Programmable Read-Only
Memory) este o memorie numai pentru citire cu programare şi ştergere
electrică. A fost dezvoltată în anul 1983 de George Perlegos. În cazul acestor
cipuri, pentru ştergere este nevoie de o tensiune mai mare decât cea normală de
funcţionare. Ştergerea şi rescrierea se poate face independent pentru fiecare
octet.
Dezavantaj – datele înscrise în memorie pot fi modificate doar de un număr
finit de ori – de aproximativ 10.000 ori.
Informaţia se păstrează mai mult timp ca în cazul memoriilor EPROM.
Memoriile în tehnologie NMOS au timpul de acces de ordinul 500 ns,
cele în tehnologie CMOS au timpul de acces de ordinul 100 ns.
41
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Întrebări
1) Ce este memoria primară, respectiv secundară a unui calculator?
2) În ce scop se utilizează memoria primară, respectiv secundară?
3) Cum se efectuează transferul datelor între microprocesor şi memorie?
4) Sub ce formă se stochează datele în memoria primară, respectiv secundară?
5) La ce se referă termenul RAM? Dar ROM? Explicaţii.
6) Memoria DRAM. Realizare, utilizare (stocare şi transfer date).
7) La ce se referă termenul împrospătare (refresh)?
8) Ce este /RAS, respectiv /CAS? Utilizare.
9) La ce se referă termenul SRAM? Explicaţii.
10) Care sunt diferenţele dintre SRAM şi DRAM?
11) Memoriile SDRAM, DDR-SDRAM şi DDR2-SDRAM. Explicaţii.
42
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Discheta
Discheta (floppy disk – disc flexibil) de 3,5” conţine un disc flexibil din
poliester. Pe pe feţele sale este lipit un strat de oxid magnetic (oxid feric).
Acest disc este protejat cu ajutorul unei carcase de plastic.
butuc metalic
Hard-discul
Hard-discul este un dispozitiv magnetic utilizat pentru stocarea pe
termen lung a informaţiei.
Cerinţe:
- capacitate mare de memorare
- viteză mare de transfer a datelor
Conţine unul sau mai multe discuri (numite platane) de aluminiu sau
sticlă ce sunt acoperite cu o peliculă magnetică subţire. Informaţia este înscrisă
pe piste concentrice ce conţin mai multe sectoare.
Informaţia se înscrie sau citeşte de pe discuri cu ajutorul unor capete de
citire/scriere. Aceste capete se deplasează radial, la distanţă mică faţă de disc
(nu ating discul), distanţă cu atât mai mică cu cât suprafaţa discului este mai
netedă.
Capul de citire/scriere este un electromagnet (bobină de inducţie) care
aliniază polarităţile particulelor magnetice de pe discuri la scriere sau, este
indus un curent pozitiv sau negativ în bobină în cazul citirii. În zona de
“contact” cu discul, spaţiul dintre poli este umplut cu un material nemagnetic –
metal în spaţiu (metal-in-gap). În figura 3.10 se prezintă un cap de citire/scriere
inductiv.
44
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
bobină
material
magnetic
material (metal)
nemagnetic
< 25 nm
45
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
47
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Intercalarea sectoarelor
Aranjarea logică a sectoarelor de pe o pistă poate să difere de aranjarea
fizică a acestora.
Ex: pe o pistă avem 20 sectoare în ordinea 1, 5, 9, 13, 17, 2, 6, 10, ... şi se
doreşte citirea sectoarelor 1 şi 2. Sistemul de discuri citeşte sectorul 1 după
care aşteaptă 4 sectoare înainte de a citi sectorul 2. Astfel, calculatorul gazdă
(mai vechi) poate ţine pasul cu discul.
În cazul hard-discurilor cu buffere de pistă, intercalarea nu mai este
necesară deoarece acestea citesc o pistă întreagă şi trimit PC-ului doar
informaţiile din sectorul (sau sectoarele) solicitat.
Deplasarea cilindrilor
În timpul în care capul de citire trece de la sfârşitul unei piste la
începutul pistei următoare discul se roteşte. Prin urmare trebuie să treacă un
timp suplimentar până când începutul noii piste ajunge sub cap. Pentru ca acest
interval de timp să fie cât mai mic, pistele sunt deplasate unele faţă de celelalte.
Această tehnică se numeşte deplasarea pistelor (track skewing) sau deplasarea
cilindrilor (cylinder skewing).
49
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Sistemul de fişiere
Sistemul de operare DOS (Disk Operating System) înainte de a stoca un
fişier pe disc, îl fragmentează în mai multe părţi numite clustere. Fiecare
cluster poate fi stocat oriunde pe disc. Dacă informaţiile sunt stocate în clustere
adiacente fizic atunci fişierul va putea fi citit mai rapid.
Tabelul de alocare a fişierelor (File Allocation Table - FAT) este
utilizat pentru identificarea tuturor clusterelor corespunzătoare unui fişier
accesat. Dacă se doreşte înscrierea unei informaţii se verifică în tabelul FAT
care clustere sunt accesibile.
Dezavantajul utilizării clusterelor – chiar dacă fişierul are dimensiune
mică va ocupa cel puţin un cluster. În medie, fiecare fişier stocat pe hard-disc
iroseşte o jumătate de cluster.
FAT16 foloseşte 16 biţi pentru identificarea clusterelor. Permite
utilizarea unui număr de 65536 de clustere denumite în mod unic. Dacă
dimensiunea unui cluster este de 2048 octeţi, dimensiunea maximă a hard-
discului este de 128 MB.
Pentru discuri mai mari, dimensiunea clusterelor trebuie mărită (4096
sau 8192 octeţi).
Pentru tabelele FAT16 dimensiunea maximă a discurilor este de 2 GB.
50
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
Întrebări
1) Cum/unde se înscrie informaţia într-un hard-disc?
2) Ce conţine şi la ce este utilizat un cap de citire/scriere?
3) Ce caracteristici (proprietăţi) trebuie să aibe discul (substratul) unui hard-
disc?
51
UTILIZAREA CALCULATOARELOR
52