Vasile Voiculescu St sufletul fr iubire St sufletul fr iubire, ca o fntn prsit, C-un pic de ap-n fund, slcie, sub nruirea

de perei ... St-n marginea de drum fntna netrebnic i oropsit, Cci nimeni n-o mai cerceteaz; gleata-i spnzur dogita i-n ghizdurile putrezite cresc brusturi i-nfloresc burei. St sufletul fr iubire, pustiu, ca mrul fr roade, Paraganit ntr-o livad i plin de lacome omizi, Ce-l npdesc n primvar i toat frunza ncet o roade i toat floarea, otrvit, se scutur curnd i cade, Lsndu-i crengile uscate ca nite sterpe palamizi. St sufletul fr iubire cum st o vatr ruinat, Ca un cuptor surpat de vremuri, fr de vad i fr foc, La care nimeni nu duce aluatul proaspt n covat S-l rumeneasc pe-ndelete dogoarea jarului, uscat, i s-l prefac-n dulce azimi, mirositoare, ce se coc.