Ultimul strajer al lui Stefan cel Mare : "Peste Putna nu se trece!".

La un pas de-a fi ocupata de sovietici, in iulie 1940, Manastirea Putna este aparata de Batalionul 3, condus de maiorul Valeriu Carp. Dupa lupte dure, soldatii romani iau prizonieri combatanti rosii

Am fi putut azi sa mergem la mormantul lui Stefan cel Mare cu pasaport? Desi pare incredibil, arhivele militare ne arata ca in vara lui 1940 a existat riscul ca Manastirea Putna sa cada sub controlul sovieticilor. Si asta dupa ce Moscova ne rapise deja Basarabia si Bucovina de Nord. Zile teribile in vara lui 1940 Povestea pe care o veti citi in continuare este legata de eforturile cu totul deosebite ale soldatilor nostri, din ultimele zile ale lunii iunie si din primele zile ale lui iulie 1940, de-a opri tavalugul sovietic in zona de granita din dreptul actualului judet Suceava. Jurnalele de lupta ale Diviziilor 7 si 25 Infanterie descriu atat intentiile sovieticilor de a ocupa mai mult teritoriu decat ne luasera dupa rapirea Basarabiei si Bucovinei de Nord, cat si curajul iesit din comun al unor ofiteri si ostasi romani care au incercat si, din fericire, au reusit sa stopeze drumul rusilor catre locul sfant al natiei romane - mormantul lui Stefan cel Mare. Pentru posibilitatea de a va face cunoscute aceste informatii trebuie remarcata totala cooperare de care am beneficiat din partea Serviciului Istoric al Armatei Romane. Politica sovieticilor - pe ce puneau mana, nu mai dadeau napoi Ce fel de vecin avea Romania la est se poate vedea dintr-o declaratie a unui oficial sovietic, din anii '30, cand Bucurestiul si Moscova negociau asupra unei conventii care sa defineasca agresiunea si agresorul. Atunci, in cadrul intalnirilor de la Riga, negociatorul sovietic Boris Stomaniakov se adreseaza omologului roman, Mihail Sturdza - "niciodata URSS nu va semna cu Romania un tratat care sa contina cuvintele integritate, inviolabilitate, suveranitate". Este un moment dureros pe care l-am aflat acum de la profesorul Mihai Retegan, de la Factultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti. "De la 23 august 1939 pana in iunie 1941, Moscova a facut politica faptului implinit - pe ce putea pune mana nu mai dadea inapoi". Specialistul ne da un alt exemplu despre intentiile sovieticilor fata de Romania. Serviciile secrete britanice raportau, in

vara lui 1940, ca o intreaga armata ruseasca, de tancuri, era masata in sudul Basarabiei, cu intentia de a ocupa Dobrogea. Rusia ar fi avut astfel granita cu Bulgaria, in timp ce Romania ar fi pierdut iesirea la Marea Neagra. Desi nu s-a ajuns pana la urma la o asemenea situatie, sunt consemnate, in schimb, incalcari ale noii granite romanesti, in iarna 1940-1941, cand rusii ocupa anumite perimetre din Delta Dunarii. Sovieticii sunt respinsi de interventia hotarata a soldatilor romani. "Bun comandant de razboi" Vom urmari, prin intermediul documentelor militare, faptele de arme ale maiorului Valeriu Carp, comandantul Batalionului 3 din cadrul Regimentului 16 Infanterie, al Diviziei a 7-a. Batalionul era ariergarda Diviziei care se retragea din Bucovina de Nord. Se stie despre Valeriu Carp ca, in 1940, avea 43 de ani, era nascut la Iasi, casatorit cu Margareta Coller - in 1932, si tatal unei fetite - Maria. Ofiter de cariera, absolvent, in 1933, al Scolii Superioare de Razboi, Valeriu Carp va cadea pe campul de lupta in vara lui 1944, la Pascani. Se poate observa in "foaia calificativa" a maiorului Carp, din perioada 1 noiembrie 1939 - 31 octombrie 1940, o caracterizare facuta de comandantul Regimentului 16 Infanterie "un bun comandant de razboi, cu calm, energie si sange rece". "Parlamentari" intre soldatii romani si cei sovietici Arhivele creioneaza atmosfera foarte incordata din 1940. Coloane intregi de militari romani, pe o lungime de mai multi kilometri, se retrageau din Bucovina de Nord, spre noua granita. Militarii nostri erau, de cele mai multe ori, dezarmati. Comandantii aveau nevoie de masini pentru a se deplasa rapid, inspectand marsul fortat al trupelor. Remarcam slabiciunea statului roman in acele momente tragice, cand noi dadeam inapoi, iar sovieticii erau la un pas in urma noastra. De pilda, un ordin telefonic cere ofiterilor Regimentului 37 Infanterie sa "parlamenteze" - dupa cum se transmite oficial - cu seful unitatii sovietice. Rusii erau in spatele nostru si noi trebuia sa-i rugam sa ne lase sa ne retragem, fara sa ne atace prin surprindere. Un exemplu elocvent asupra modului in care sovieticii se comporta fata de noi se petrece inainte de 29 iunie, cand ai nostri se aflau inca in Bucovina de Nord, in plina retragere. Romanii solicita rusilor sa nu depaseasca o anumita linie, de-a lungul paraului Ceremus. Dar comandantul sovietic, dupa numai o jumatate de ora, da ordin trupelor sale sa treaca peste acel parau si sa ocupe satele Patraseni, Mariniceni si Gura Putilei, in care se aflau trupe romanesti. Rusii nu respecta nici noua granita Un fapt si mai grav se petrece in ziua de 4 iulie, cand rusii ocupa pozitii la nord de raul Suceava, pe aliniamentul Rusca - Pietroasa. Si asta in conditiile in care era in curs de constituire comisia romano-rusa care sa definitiveze linia noii frontiere. Chiar in acea zi, la ora sase dimineata, Compania 49 de Cercetare, din cadrul Regimentului 48 Infanterie, raporteaza ca "varful Bucov nu a putut fi ocupat de trupele romanesti, pe motiv ca trupele rosii au pus stapanire pe el". Rusii intrasera practic pe teritoriul romanesc, stabilit conform noii frontiere, fara nici cea mai mica retinere. Comandantii romani stiau foarte bine tactica sovieticilor si, ca urmare, atrag atentia ostasilor nostri ca "rosii" nu se opresc din inaintare, nici macar dupa ce au ajuns la granita cea noua. Un ordin din data de 7 iulie 1940, mai degraba ca un avertisment, al Diviziei 25 Infanterie, stationata la Radauti, este adresat soldatilor romani, pentru a fi atenti la orice miscare a dusmanului - "rosii au ordin sa inainteze orisiunde nu exista armata romana in fata". Exista deja un precedent, din ziua de 6 iulie, cand 16 calareti sovietici patrund la sud de noua granita, in satul Borodina si aresteaza patru etnici germani, pe care-i vor duce apoi in teritoriul controlat de rusi, ucigandu-i. Se consemneaza ca atunci, pe 6 iulie, in satul Borodina nu era nici picior de soldat roman. Rusii incearca aceeasi strategie si in satul Falcau. Se apropie de localitate, dar intampina rezistenta romaneasca si, in consecinta, se retrag. Gruparea Tactica Putna Avand in vedere situatia grava de la noua granita care despartea samavolnic nordul de sudul Bucovinei, pe data de 30 iunie se va constitui "Gruparea Tactica Putna", din care vor face parte Regimentul 37 Infanterie, Batalionul 7 Mitraliere-Divizionar si Regimentul 8 Artilerie. Misiunea acestor militari va fi de "a inchide Valea Putnei si a interzice patrunderea inamicului". Romnii se temeau asadar pentru soarta Manastirii

Putna. "Jocul" deosebit de periculos al rusilor Ca ariergarda, pazind astfel spatele Diviziei a 7-a, Batalionul 3, al maiorului Valeriu Carp, ocupa, la 1 iulie, pozitii de aparare la nord de localitatea Vicovu de Sus. Divizia se regrupase deja la sud de noua frontiera care "taiase" Bucovina in doua. Batalionul condus de maiorul Carp se afla chiar pe granita. Informatiile catre comandantii romani veneau din minut in minut, si nu erau deloc linistitoare. Rusii se apropiau amenintator de liniile noastre. Si mai ales in cursul noptii, cand soldatii romani observau faruri ale unor masini de lupta care se deplasau cu repeziciune, din loc in loc. Era parca un joc menit sa-i faca pe ai nostri sa stea intr-o tensiune maxima. Mai mult, asa-numitii partizani sovietici, imbracati in uniforme romanesti, se apropiau de pozitiile romanilor si deschideau focul. Dar, in ciuda acestei situatii dificile, Armata a 3-a da un ordin, la ora 22.00, pe 1 iulie 1940 - soldatii nostri nu aveau voie sa deschida focul, chiar si in situatia in care rusii incalcau intelegerile cu ofiterii romani, in urma "parlamentarilor", si inaintau spre pozitiile alor nostri. Lucrurile se precipita pe 1 iulie 1940 Seara, la ora opt, pe 1 iulie, "Gruparea Tactica Putna" primeste ordinul de a-si parasi pozitia initiala, de la Gura Putnei, si a se regrupa spre diverse bifurcatii de drumuri din zona, "de evacuare inapoi". Cu totul altfel procedase, in schimb, in aceeai zi, inca de la 8.30 dimineata, Batalionul 3, al maiorului Carp. Acesti soldati nu numai ca nu se retrag, ci dimpotriva, ocupa pozitii de aparare la nord de Vicovul de Sus, blocand soseaua Ciudei - Vicov, la intrarea in tara, dupa noua granita. Trebuie spus ca satul Ciudei se afla la mica distanta de granita noastra, in Ucraina de azi. Atentie insa - rapoartele Diviziei 7 Infanterie arata ca Batalionul 3 ocupa acea pozitie "fara ordin". Cu toate acestea, maiorul Carp are grija sa-si informeze sefii din Divizia a 7-a despre ceea ce facuse, cu de la sine putere, impreuna cu batalionul sau. Un ordin pentru Batalionul 3, venit de la Divizie, tot pe 1 iulie, cere maiorului Carp sa se retraga la sud de raul Suceava, in caz de atac, si sa arunce in aer podul de la Vicovul de Sus. Culmea e ca, in aceea i zi, abia se constituise comisia romano-rusa pentru stabilirea exacta a granitei din partea asta de tara. Presedinte al comisiei era un roman - comandantul Brigzii a 7-a Infanterie, colonelul Eugen Mirculescu. Iminent atac al sovieticilor Vor urma trei zile de foc, incepand de la 1 iulie, pentru Batalionul 3, al maiorului Carp. Rapoartele oficiale ne fac sa intelegem ce s-a petrecut atunci. Se vorbeste despre nu mai putin de sapte "delegatii" sovietice care vin spre Batalionul 3, cerand romanilor sa se retraga si sa deschida practic soseaua care ducea spre Romania. Era clar ca rusii pregateau un atac, pentru ca in noaptea de 2 spre 3 iulie, mai precis la ora 23.30, vine Ordinul 17.081, al Corpului 10 Armata, pentru unitatile masate in sudul Bucovinei, in care se spune laconic - "nu este exclus atac inamic. Podurile de peste raul Suceava sa fie distruse". Pe data de 3 iulie, la ora noua seara, vine Ordinul 9.028, al Corpului 10 Armata, din care deducem ca rusii erau pregatiti sa atace, folosindu-se si de tancuri. Ordinul cere soldatilor romani sa pregateasca apararea antitanc, sa instaleze baricade pe diverse drumuri, la sud de raul Suceava, si sa mineze terenul. Vor fi "plantate" mine in dreptul podului de la Vicovul de Sus. Partizani rusi luati prizonieri de romani Desi soldatii romani aveau ordinul dat anterior, de a nu deschide focul impotriva rusilor, se pare ca Batalionul 3 al maiorului Carp, care rezista chiar pe noua noastra granita, la nord de Vicovul de Sus, tocmai asta a facut. Pentru ca un alt raport oficial, al Corpului 10 Armata, semnat de generalul de divizie Constantinescu, se refera la urmatoarele fapte - "maiorul Carp ocupa pozitie de aparare si a oprit inaintarea trupelor sovietice si bandele teroriste. Capii bandelor sunt capturati de romani si impuscati pe loc". Maiorul Carp citat, prin Ordin de zi, pe Corpul 10 Armata Este clar, dupa descrierea oficiala a faptelor din perioada 1 - 3 iulie, ca Batalionul 3 nu putea sa captureze inamici decat prin lupta. Pentru faptele sale, maiorul Carp a fost citat ulterior, prin Ordin de zi, pe intreg

Corpul 10 Armata. Abia pe data de 3 iulie 1940 incepe sa lucreze comisia mixta de stabilire a noii granite. Ne intrebam ce s-ar fi intamplat daca romanii se retrageau, de pe 1 iulie, presati de rusi, parasind zona aceea, a Vicovului de Sus. Cu siguranta ca stratagema sovieticilor a fost de a "musca" o bucata in plus din teritoriul Romaniei, inainte ca noua granita sa fie oficial stabilita de comisia mixta. Uitandu-ne pe harta, vedem ca Putna e la mica distanta de noua granita de nord. Din punctul in care rezistase Batalionul 3, la nord de Vicovul de Sus, treci un pod peste raul Suceava, faci dreapta spre Gura Putnei, traversand in prealabil satul Bivolaria, apoi calea e deschisa, in directia sud, spre manastire. Garda speciala n fata Manastirii Putna Ca acest loc sfant era in primejdie o dovedeste si faptul ca in zilele acelea de restriste este constituita o garda speciala a manastirii, din Plutonul 3 al Companiei 48 Cercetare. Sarcina acestor soldati era de a tine sub stricta paza toate valorile lacasului de cult. Pe de alta parte, se stie ca ostasii maiorului Carp au parasit pozitia de aparare, de la nord de Vicovul de Sus, pe 4 iulie. Era ziua in care comisia pentru stabilirea granitei de nord isi desfasura din plin activitatea. Bravii ostasi ai Batalionului 3 se replieaza pe aliniamentul raului Suceava, facand jonctiunea cu Regimentul 16 Dorobanti, care preluase, in aceeasi zi, de la ora 16.00, conform Ordinului 35 al Diviziei a 7-a, controlul podurilor si drumurilor din acel perimetru. "Peste Putna nu se trece!" Faptele de arme ale maiorului Valeriu Carp sunt consemnate si de colonelul Ioan Ambrosa, care in anul 1999 si-a publicat memoriile de front, intr-o carte intitulata "Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul". Autorul acelor randuri descrie, intre alte pagini de eroism ale ostasilor romani din Al Doilea Razboi Mondial, si modul in care maiorul Carp decide, pe propria raspundere, in 1940, sa inceteze retragerea din fata inamicului si sa reziste, constient ca la mica distanta in spatele sau se afla Manastirea Putna. "De aici nu ne mai retragem, peste Putna nu se trece. Mergeti la unitati si organizati-va pozitii de aparare, si daca rusii mai inainteaza un pas, din ordinul meu si pe a mea raspundere, deschideti focul!", a ordonat maiorul Carp, potrivit celor relatate de colonelul Ambrosa. Erou de legenda in Bucovina Interesant este ca si in ziua de azi in satele bucovinene oamenii stiu de un anumit moment, desi nu se mai cunoaste exact clipa istoriei, cand romanii s-au batut cu rusii, pe granita de nord. Oamenii tresar mai ales cand aud numele Carp, facand imediat legatura cu acele fapte glorioase. Un om de-al locului, din orasul Suceava, pasionat de istorie, desi e inginer electronist, Lucian Spetcu pe numele sau, spune ca, strabatand satele din apropierea granitei de nord, i-a auzit pe batrani povestind despre zilele teribile din 1940. Tinerii stiu si ei povestea, pentru ca au invatat-o de la parintii si bunicii lor. "Lumea stie de Valeriu Carp, chiar daca amintirile s-au estompat. Se stie ca romanii s-au luptat cu rusii. Iar romanii i-au oprit pe rusi, care veneau spre Putna. Este o poveste care s-a transmis din generatie in generatie", spune Lucian. Aici, in dulcea Bucovina, Valeriu Carp a devenit erou de legenda. Din pacate, un erou de la care nu ne-a ramas nici macar o fotografie, prin arhive, cel putin. E si acesta un indiciu al modului in care faptele de exceptie se "topesc" in Romania. Sau cum remarca, in motto-ul cartii sale, colonelul Ambrosa - "celor ce si-au servit cu credinta patria, dar au fost lipsiti de recunostinta ei"... Dan Gheorghe, 30 noiembrie 2012 Imagini pastrate in arhivele Serviciului Istoric al Armatei si Muzeului Militar National, in Al Doilea !azboi Mon ial