Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
24Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
La Pas Prin Reeducarile de La Pitesti Gherla Si Aiud - Ioan Muntean

La Pas Prin Reeducarile de La Pitesti Gherla Si Aiud - Ioan Muntean

Ratings: (0)|Views: 562|Likes:
Published by radu1976
e bine sa se stie !!!
e bine sa se stie !!!

More info:

Categories:Types, Research, History
Published by: radu1976 on Oct 18, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/20/2011

pdf

text

original

 
LA PAS, PRIN "REEDUCARILE" DE LA PITESTI,GHERLA SI AIUD
Ioan MunteanPENTRU CITITORI 
Pe cititorul notelor mele îl rog ca din capul locului să mă recunoască a fi om.Să renunţe la prejudecăţile legate de o apartenenţă politică sau alta. Dacă cinevavrea să mă judece politic, să se întoarcă la anii de atunci, numai după ce a parcursistoria acelor vremi
"sine ira et studio".
Fiind vorba de justiţie, să nu uite nimeni dictonul
"audiatur et altera pars",
fără decare nu se poate da o sentinţă dreaptă.Cum nu este drept să osândeşti pe cineva decât pentru faptele sale, să nu fiuprivit după faptele altora. Să nu facă nimeni apel la înţelepciunea populară, cum ar fiproverbul,
"spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti".
 În acest caz să nuse uite şi zicerea acelui filozof popular, că:
"pădure fără uscături nu se găseşte".
Ce am scris acum este doar ceea ce mi-am adus aminte în momentul redactăriimemoriilor de faţă, iunie-iulie 1992. Eventualele omiteri nu sunt intenţionate.Am căutat să scriu tot, fără a selecta din amintirile mele. Atât mi-a rămas. Notiţenu mi-am făcut, după eliberare, dintr-o circumspecţie exacerbată după traversareamai ales a
Piteştiului.
Singurii lectori cărora nu le pun nici o condiţie şi îi las să mă judece cum cred ei,sunt toţi cei care au trăit cu mine la Piteşti, dar nu cei care numai au trecut pe acolo.Pe ceilalţi îi rog, încă o dată, să recitească primele fraze .
 Ioan Muntean
SALCÂMII SE SCUTURĂ LA 15 MAI
 
Asta este data la care încep aceste amintiri.Eram student în anul VI la Medicina din Cluj. Locuiam la căminul studenţesc
Victor Babeş,
din vecinătatea Clinicilor universitate.Colegul şi prietenul meu, Traian Maniu, care locuia la acelaşi cămin cu mine, vine în după-amiaza acelei zile şi mă roagă să mă duc în locul lui la Braşov, ca să duc ocorespondenţă la şeful pe ţară al organizaţiei noastre clandestine.Cu Traian lucram în clandestinitate din 1942, când am venit student la Medicinadin Sibiu (Cluj). Era un băiat fin, liniştit, inteligent şi muncitor, fiul unei văduve dinSalva-Năsăud. în toţi cei şase ani de facultate, locuise în cămine. Era mai mult slab,dar cu o faţă frumoasă, cu trăsături regulate, cu o tentă palidă şi cu o mustăcioară îngrijită. Începuse presesiunea, studenţii pregătiţi preferau să aibă la dispoziţie două lunipentru examene faţă de o lună de zile cât ţinea sesiunea oficială din iunie-iulie.Traian urma ca în ziua următoare să se prezinte la prof. Haţieganu, să dea
Medicala.
Cum eu mă pregătisem să dau
Ilegala
abia săptămâna următoare, l-am înţeles şiam acceptat curieratul.Pentru aceasta trebuia să merg la şeful
Centrului Studenţesc,
Ion Bohotici,student la Drept, care locuia la Şcoala Normală, unde funcţiona ca pedagog, treabăpentru care avea asigurată existenţa.Către seară, a dat o ploaie scurtă, dar aspră, ca de vară. Pe strada Pestalozziunde era
Normala,
erau nişte salcâmi tineri, plini de floare. Ploaia aspră scuturaseciorchinii şi pe asfalt călcam ca pe un covor, pe albul până atunci imaculat. Mie
1
 
 întotdeauna mi-a părut rău să calc pe covoare, mai ales când erau frumoase. Măgrăbeam, am făcut paşii parcă şi mai mari, să strivesc cât mai puţine flori.Ion a fost surprins că nu a venit Traian, dar cum ca student şi frate de luptă 1-a înţeles, avînd şi în mine încrederea cuvenită, mi-a dat corespondenţa şi indicaţiilenecesare. Noaptea, am plecat.De la Sighişoara urma să-1 iau pe Vasile Havrilescu, un doctorand de la Drept,refugiat din Cernăuţi. După câte aflaseră ai noştri, Vasile era urmărit şi se prevedeacă o să fie arestat.La Braşov, unde de altfel Vasile se descurca mai bine decât mine, am găsitlegătura, nişte studenţi de la
 Academia Comercială
de acolo. Cu ei ne-am dus lablocul unde locuia adresantul plicului meu, ing. Gintă Brahonschi. Ne-am dus o dată,uşa era încuiată. Peste vreo două ore ne-am dus din nou, aceiaşi situaţie. Era seară.La ora aceea, inginerul trebuia să se fi întors de la fabrica unde lucra şi normal ar fi fost să-1 găsim acasă. Prietenii din Braşov au plecat să-1 caute. Târziu, în noapte,s-au întors cu o veste rea: inginerul fusese arestat în după-amiaza acelei zile. Poliţianu-i ştia locuinţa, altfel ar fi pus capcana acolo şi ne-ar fi prins şi pe noi, cu materialulasupra mea.De la Cluj, Bohotici m-a căutat la telefon la prietenii din Braşov. Traian fusese şiel arestat în noaptea când am plecat eu în locul lui. Fuseseră arestaţi odată cu el şicei doi colegi de cameră. Aceştia însă nu erau implicaţi în organizaţia noastră, căcidin motive tactice, cei care locuiam în cămine, nu stăteam împreună, ca să nu fimbănuiţi unul pentru altul, aşa cum se întâmplase acum cu colocatarii lui Traian. Unuldintre ei, coleg de an cu noi, Marin Tudor-Nae, a pătimit săracul, până în toamna lui1948, când i-au dat drumul, după patru luni de zile şi după ce-1 bătuseră degeaba. L-am întâlnit după 25 de ani de la aniversarea absolvirii. Ajunsese colonel medicbalneolog la Spitalul Militar Central din Bucureşti. I-a prins bine verificarea prin noi.Au căpătat încredere în el. Deşi am vorbit prieteneşte, căci prieteni fuseserăm, n-amvorbit nici unul de Traian, nici de cele petrecute. Era în 1973 şi ne temeam amândoi.Potrivit celor comunicate de Bohotici, când m-am întors la Cluj, în gară măaştepta Marius Pop, coleg din anul V, care mi-a spus că în noaptea de 15 mai au fostfăcute multe arestări, dar, dintre acestea, doar două din organizaţia noastră. Semncă nu prea erau pe urmele noastre, ale tuturor. Bâjbâiau. Doar Traian, săracul, nu aputut fugi de soartă şi avea până la urmă să-şi găsească moarte de martir. Mariusmi-a spus că, până una - alta, sa nu mă întorc la cămin, dându-mi locul unde îlputeam întâlni pe Fetru Săbăduş, coleg şi din aceiaşi organizaţie cu noi.Acesta locuia împreună cu alt coleg, tot de-al nostru, Pavel Mârza, pe la capătulCăii Moţilor. Mai înainte locuiseră pe strada Miko, astăzi str. Clinicilor. Erau buniprieteni şi făcuseră liceul la Făgăraş, unde Petrică se refugiase din Ardealul de Nord(din Sân-Martinul Gherlei). Vacanţele şi le-au petrecut la Galtiu, în Alba, de unde eraPavel. Până la urmă Petrică s-a însurat cu o fată de acolo şi la ora întâmplărilor acestea, avea doi copilaşi, cel mai mare fiind de 3-4 ani. Venise de curând de acasăşi nu-şi închipuia că poate le-a lăsat ultima lui imagine, dacă or fi reţinut-o cumva.Pavel se afirmase politic în discuţiile cu colegii comunişti şi era cunoscut ca adversar de către aceştia. Aşa că îşi mutase domiciliul. în strada Miko rămăseseră tot doifăgărăşeni medicinişti şi tot de-ai noştri. Dar nu erau cunoscuţi în Cluj şi nici bănuiţi. în noaptea de 15 mai, când au venit poliţiştii i-au întrebat:
Care eşti Mârza ? Careeşti Săbăduş ?
Nu erau nici unul. I-au luat totuşi pe amândoi, ducându-i la
Siguranţă. Acolo
s-aumplut un întreg coridor cu arestaţii din celebra noapte, mulţi dintre ei, luaţi în loculaltora.De ştiut, că poliţiştii din vremea aceea nu aveau încă priceperea urmaşilor lor,securiştii. Când s-au întors de la vânătoare toate patrulele, a venit unul cu lista deurmăriţi şi a citit-o. Erau zeci de oameni, dar cum Chiujdea şi Maga nu figurau pelistă, le-au dat drumul. Chiujdea, un băiat energic, devotat, bun român, s-a dus în
2
 
Făgăraş, unde - după câte am auzit - avea să-şi găsească sfârşit de erou în echipelelui Ion Gavrilă.De la aceştia doi am aflat aşadar pe cine căutau la ora aceea. Nu eram pe listă.M-am dus cu Săbăduş la locuinţa lui din Calea Moţilor. El fusese plecat la Galtiu să înveţe pentru presesiune, aşa că la această adresă nu mai fusese de câteva zile. Amdormit acolo. Dimineaţa, când să plecăm, gazda îi spune că în urmă cu o noapte, decătre ziuă, l-au căutat doi bărbaţi. Nu şi-au spus numele, au zis că sunt doar întrecere prin Cluj şi au vrut să-1 întâlnească. Desigur, erau tot din cetele de poteraşidin celebra - de-acum - noapte de 15 mai. Deci, aici nu era de stat. Avusesem norocşi de data asta, că nu au pus capcană.Am dormit câteva nopţi la nişte studenţi cărăşeni, prieteni din liceu. Amândoi erauagronomişti şi îmi fuseseră la început colegi de clasă. Unul era naţional-ţărănist.Celălalt îşi căuta numai de carte. Asta numai din 1941. Atunci, într-o noapte dinianuarie, urma să mergem să înfruntăm o primejdie, şeful unităţii noastre - din carefăcea parte şi actualul agronomist, ne-a spus:-
Cine nu-i gata de moarte, e liber să iasă din rânduri.
Au ieşit doi dintre noi. Pe atunci aveam 17 ani. Unul dintre cei doi, era acesta, lacare stăteam acum ca fugar. Rămăsesem buni prieteni, chiar dacă atunci a ieşit dinrânduri. Dacă omul nu a vrut să moară pentru o idee, de ce să-1 fi desconsiderat?Nu sunt toţi oamenii făcuţi din acelaşi aluat. Când m-am eliberat, am aflat că el afăcut carieră universitară şi cred că numai prin muncă. Era un om bun, muncitor,stăruitor şi modest. S-a ridicat prin munca sa.Cel de-al doilea dezertor de atunci, a fost David (Vidu) Moldovan. Îi pomenescnumele fiindcă merită. Noi, curajoşii de atunci, trăim şi azi.Prietenul meu, Vidu (cel laş), a trecut în primăvara lui 1944 prin Sibiu, unde eramstudent, m-a căutat, ne-am plimbat, ne-am povestit câte toate de pe la noi. Era dinsatul Agadici, de lângă Oraviţa. Seara a plecat cu trenul batalionar pe frontul de laIaşi. A murit pentru România, să nu-i lase pe cei răi să ne cotropească ţara.Cu cei doi agronomişti mai locuia şi un medicinist din anul IV, toi de lângăOraviţa. Acesta, în primăvara acelui an, a fost mai tot timpul internat în ClinicaFtiziologică. Până mai de curând făcuse parte din aceiaşi organizaţie cu mine, dar,fiind bolnav, a fost mai puţin angajat. Am dormit deci în locul lui. Nimeni din cei treinu a suferit nimic de pe urma mea, nici la Piteşti nu am
demascat 
un lucru care-1ştiam numai eu.Ziua plecam, chipurile, la cursuri. Celor doi le spusesem că mi-e teamă să maidorm în cămin, de unde fusese ridicat un coleg, bun prieten cu mine. în realitate numergeam nici la cursuri, până când am întâlnit într-o zi pe stradă pe un colegmacedonean, Iancu Carabaş, actualmente repatriat în Grecia, dacă o mai trăi. Pe dedeparte am aflat de la el că la cămin e pace. M-am întors.Colegilor de cameră de aici le-am spus că am plecat cu o fată, la ea la ţară, căciavea o complicaţie în familie. Unul dintre cei doi colegi de cameră, CA., prieten de la
Cercul Literar 
de la Sibiu cu foştii noştri colegi de an, Ştefan Augustin Doinaş şi IonNegoiţescu, pe care îl bănuiam a fi
observatorul 
camerei, căci ultimele repartizări pecamere le făcuse comitetul comunist al căminului şi presupuneam că ne-au flancatpe toţi necomuniştii. Cunoscând componenţa celorlalte camere, am văzut că încamera noastră nu era nimeni membru de partid, or peste tot erau intercalaţi. Aşa căl-am bănuit pe el a fi omul „
vede-tot".
De el mă temeam. Drept aceea, a şi venit lamine cu provocarea:
Măi Ioane, tu ai legaturi cu cei de la Poliţie, căci ai aflat când l-aluat pe Traian şi ai şters-o. Pe viitor, când mai afli că se fac arestări, spune-ne şi nouă, ca să ştim să fugim.
Fireşte că am negat ori ce fel de legătură de acest fel, susţinând că a fost osimplă coincidenţă între plecarea mea şi arestarea lui Traian, lucru de altfel perfectadevărat. Dar oare să fi fost tot o simplă coincidenţă faptul că în noaptea când m-aarestat, el lipsea din cămin? Era singura noapte când nu a dormit cu noi, până atuncinu mai lipsise niciodată. Când ne-am reîntâlnit, la aniversările absolvirii - căci am
3

Activity (24)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
Finkl Bikl liked this
leone01 liked this
moldovan s liked this
moldovan s liked this
seiciperis liked this
Piriu Corneliu liked this
Memoria_Istoriei liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->