Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
3Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Urmuz No 2

Urmuz No 2

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 86|Likes:
Published by Flowerin Flow
revista de si despre poezie, de si despre arte vizuale
revista de si despre poezie, de si despre arte vizuale

More info:

Published by: Flowerin Flow on Mar 14, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/22/2014

pdf

text

original

 
CÂMPINA SERIA A DOUA
No. 2
FEBRUARIE 2014
VITRINĂ DE ARTĂ NO
FONDATĂ DE GEO BOGZA LA 1 IANUARIE 1928
EDITOR: BIBLIOTECA MUNICIPALĂ «Dr. C. I. ISTRATI»
PUBLICAŢIE DE PEDAGOGIE A LECTURII
 ÎNGRIJITĂ DE FLORIN DOCHIA
 În acest număr semnează: Liliana Ene, Florin Dochia, Lucian Gruia, Ioana Geacăr, Elena Dinu, Monica Berceanu, Valen󰁩n Irimia, Gherasim Rusu Togan, Lidia Nicolae, Dan Dănilă, Elena Glodean, Magda Mirea, Irina Lucia Mihalca
 
Dintotdeauna, mi‐a plăcut foarte mult să citesc cărţi. În special cărţi abia ieşite de sub tipar. Au un mirosdeosebit. În copilărie şi adolescenţă, nu am fost nevoităsă merg la biblioteca publică pentru a împrumuta vreocarte, pentru că tatăl meu mi‐a pus la dispoziţie tot ce secerea la şcoală. A fost foarte uşor să descopăr plăcereacititului. Constat acum, cu tristeţe, că oamenii nu se mailaudă cu bibliotecile personale, ci cu plasma cu cea maimare diagonală. Nu pot decât să mulţumesc tatălui meupentru pasiunea cititului şi să subliniez faptul că părinţiiau un rol major în dezvoltarea intelectuală a copiilor.Pentru mine, lectura este cel puţin un prilej de a mărelaxa, de a uita de grijile cotidiene, de mă transpune înalte lumi, în alte poveşti de viaţă. Lectura îmi oferă linişteşi îmi limpezeşte gândurile. Dar este şi un mijlocinestimabil de cunoaştere. Evident, selectez cu atenţie totceea ce citesc.Lucrând într‐o bibliotecă, am ocazia să întâlnesc zilnico mulţime de copii şi de adolescenţi. Unii dintre ei vin să împrumute cărţi trimişi de profesori sau de părinţi, alţiivin din proprie iniţiativă. De asemenea, întâlnesc, nu depuţine ori, părinţi îngrijoraţi de faptul că odraslele lor nuvor să citească nici măcar un rând în plus faţă de ceea ceeste obligatoriu pentru a‐şi rezolva temele. Mă întreb, însă, câţi dintre aceşti părinţi au încercat să îşi îndreptecopiii spre lectură prin exemplul personal. Dacă, în calitatede mamă sau de tată, nu faci altceva decât să priveşti latelevizor, să foloseşti tableta sau telefonul mobil, estepuţin probabil ca micuţul să iubească vreodată cititul. Uncopil neîndrumat de părinţi îşi va cunoaşte foarte târziuvocaţia şi pasiunea pentru ceva, de aceea s‐ar cuveni săfacem tot ce ne stă în putinţă pentru a‐l călăuzi cătreactivităţi care să îl formeze frumos ca om. Văzându‐măcitind, fetiţa mea face acelaşi lucru. Ba chiar le oferăpăpuşilor cărţi şi le învaţă să citească. Interacţionez aproape în fiecare zi cu elevi care vin labibliotecă doar pentru a folosi unul din cele opt computereale Biblionetului şi descopăr că majoritatea utilizeazăperfect noile tehnologii, dar, din păcate, au deficienţegrave în a se exprima. De fiecare dată când îi îndemn să împrumute o carte, par stânjeniţi sau plictisiţi. Unora li s‐arpărea jenant să fie văzuţi de către colegi citind. Lecturadevine, pentru astfel de tineri, o activitate desuetă. Lipsadorinţei de a citieste una dintre problemele cu care seconfruntă societatea. Lectura a devenit, pentru mulţitineri, o corvoadă şi cel mai trist este faptul că ei nu par săfie conştienţi de efectele pe termen lung. Orientarea elevilor spre lectură nu se poate realizadecât cu argumente puternice şi cu persuasiune, ca să sepoată diminua influenţa, înunele aspecte nocivă, ainternetului şi a televiziunii. Dince în ce mai mulţi elevi cautăinformaţii despre un anumitsubiect pe site‐ul wikipedia saupe site‐uri unde sunt publicatereferate. Acest lucru nu ar firău, dacă ar servi dreptinformaţie brută pentru olucrare proprie. Din păcate, eicopiază pur şi simplu texte întregi, fără a le asimila învreun fel. Cumva, trebuie să‐iconvingem pe tineri să citească mai mult, explicându‐lece pot descoperi ei înşişi prin parcurgerea textului scris.Alături de familie, un rol major îl are învăţătorul sauprofesorul de limba română. Dascălul trebuie să‐i îndrumespre lectură, oferindu‐le prilejul să‐şi exprime păreriledespre o anumită carte, organizând ore speciale, atelierede poveşti, seminare, în care elevii pot învăţa să comunicefrumos, elegant, fără a se simţi constrânşi de note. Cu ajutorul lecturii, ei pot simţi provocările, temerileşi sentimentele personajelor, pot călători în timp fără apărăsi camera, pot zâmbi, pot descoperi sfaturi utile şiinterese noi, pot găsi un scop şi pot scăpa de tensiunileacumulate. Beneficiul personal, pe care fiecare cititor îlobţine din lectură, este foarte variat. Lectura îmbunătăţeşte considerabil vocabularul şi oferă uşurinţă în exprimarea propriilor opinii. Lectura măreşte orizontultânărului, permiţându‐i să ia contact cu locuri, oameni şiobiceiuri îndepărtate, ca timp şi spaţiu. Un tânăr careciteşte se va putea integra oriunde şi în orice grup.Datorită cunoştinţelor sale, va putea să poarte oricediscuţie şi va reuşi să se facă plăcut şi apreciat. Lecturaeste un hobby pentru toată viaţă, o metodă de relaxare,o activitate ce se poate practica oricând, oriunde, la oricevârstă şi în orice situaţie. În cărţi sunt dezbătute toateproblemele omului, experienţele pozitive sau negative, împlinirile sau insuccesele. Citind, adolescentul va învăţasă le înfrunte pe toate cu optimism sau cu modestie şi distingă diferenţa dintre bine şi rău. Dăruindu‐le copiilor noştri iubirea pentru cuvântulscris, e ca şi cum le‐am oferi o şansă în plus de a trăi. M‐aş bucura ca aceste rânduri să fie citite de cătretinerii ne‐cititori, dacă le pot spune aşa. De fapt, ar fi ideal.Acesta este, de fapt, şi scopul campaniei de „pedagogie alecturii”: atragerea adolescenţilor spre bogăţiile ce pot firegăsite doar în cărţi. Aşadar, surprindeţi‐vă profesorul, dragi elevi! Citiţi ocarte din proprie iniţiativă şi povestiţi‐o în timpul unei orede literatură! Veţi fi, cu siguranţă, apreciaţi!
Despre bucuria lecturii
Liliana Ene
󰁱
editorial
NO. 2 ‐ 2014VITRINĂ DE ARTĂ NOUĂ
2
 
 În mareea cotidiană de logoree liricoidă şi superficialăori mizerabilism ieftin de aşternut, pus pe hârtie ori pe filavirgină din spaţiul digital, a fi concis şi, în acelaşi timp,profund a devenit o raritate. Puţine autoare de poezie se îndepărtează de (pre)simţirile isteroide ale unui flămândtrup insomniac şi tânjind după absolutul de alcov cubrocarturi prăfuite. Adulmecarea unor alcooluri spiritualefine a devenit preocupare arareori vizitabilă de ochiulpretenţios al consumatorului de literatură.Cu atât mai reconfortantă se arată a fi lectura volumului
gânduri în cuşcă
al Mariei Dobrescu, lectură leneşă, ce‐şipermite întârzierea atentă pe cuvânt, pe imaginea subtilstilizată, aşternută parcă de o peniţă subţire, cu mişcărilente şi delicate, imprevizibile, ca dansul în aer al fumuluide ţigară, amestecându‐ce în aburul fierbinte al cafelei, peterasa unei cafenele din Montmartre...După debutul cu
mireasa de sare
, premiată anultrecut de doi critici pretenţioşi,
gânduri în cuşcă
păstrează linia aproape minimalistă, dar viguroasă, aversului şi o conduce în aceleaşi zone pline de miez aleinterogaţiei. Aparenţa înşelătoare a concretului cotidianeste numai un vehicul lunecând spre nostalgia unei împliniri aflate întotdeauna la orizont şi care funcţioneazăla fel ca acesta: este mereu la aceeaşi distanţă de dorinţanoastră. Ceea ce îmi aminteşte de versurile, dacă nu chiarşi maniera impresionistă a poemelor americanuluiStephen Crane: „I saw a man pursuing the horizon; /Round and round they sped.”Poemele Mariei Dobrescu dau tribut tonului elegiac, înfond. Sursa este realitatea materială, exterioară fiinţei sale,dar apropriată şi sublimată cu multă siguranţă în expresiepoetică ce întârzie într‐un spaţiu tranziţional binedelimitat, un spaţiu al iluziei temperate, dar nu mai puţincapabilă de explozie în cuvânt. Cel mai adesea, temniţele („închisă în cuşca gândurilor/ lustruiesc fiecare aşteptare”) sunt domiciliu al suferinţeiaproape fizice („inimile se zbat în plase de sârmă”), cu greuse poate găsi un grăunte de jubilaţie, mai degrabă suntvizualizate postùri ale penitenţei („atârnaţi de sfori /aşteptând izgonirea din rai”), consecinţă a unui necunoscutpăcat originar, iar tristeţea devine cu adevărat sfâşietoare,precum în poemul „
câte acte are piesa asta? 
”: „mărugaseşi / să mă îmbrac în mov / marea încremeneşte / lacapătul poveştii / privindu‐i / ruinele / din mine / se deşirăsilfidă / o iarnă / care îmi picură / pe limbă / absint”. Chiar dacă nicăieri cititorul nu va găsi vreo urmă delamento, lacrima (cuvântul ca atare nu apare în volum!)este suportul nevăzut al fiecărei litere, al fiecărei lumini,căci infernul în care autoarea ne invită să ne desfătăm esteunul al luminii, al aceluiaşi
alb
care guverna volumul anterior.Secţiunea care dă titlul cărţiieste plină de forţă şi doldora desugestie. Albul şi aşteptarea –semnele unei nuntiri mereuamânate, ale unei întâlniri cudestinul imaginat – se nutrescdin tăceri: „tăcerea mea este /e o bufniţă albă / a ta / untotem”, „tăcerea a prinspojghiţă / în oasele mele”, „port/ păcatul tăcerii / ca pe o inimăalbă / ascunsă la spate” – şiascund golul, absenţa soluţiei de ieşire din inter‐lume, dinspaţiul absurd al clocotului interior: „în mine serostogoleşte / o singurătate” sau „rostogolesc mai departe/ piatra asta / într‐o nebunie” – un Sisif care scapăinvariabil stânca de pe culmea Muntelui ‐, „singurătateaasta îmi roade / unghiile până la sânge”. Altfel, singurătatea este un leitmotiv al acestei secţiuniale cărei poeme fără titlu subjugă lectorul. Şi pentru că amspus Sisif, mă întreb dacă, după lectura poemelor, nealăturăm zicerii lui Albert Camus – „Il fautimaginer Sisypheheureux” – ori aceleia a lui Franz Kafka: „Sisyphos war einJunggeselle”. O dilemă din care eu nu am putut ieşi decâtpe calea, regală, a logicii terţului inclus. De nicăieri nu răzbate, aşa cum se cam întâmplă la maitoţi poeţii de azi, activitatea de zi cu zi, acasă, la serviciu,pe stradă, la întâlnirea cu alte fiinţe umane, cu animaleleori plantele mediului înconjurător. Când spune că „trăim în închisori / invizibile” şi „viaţa noastră / e ca o întâlnire în intersecţii / ne vedem / doar pentru a ne despărţi”, tonulchiar îmi aminteşte de acela al scrisorilor melancolicetrimise de Kafka Milenei Jesenská, de fapt, toată secţiuneafinală dă seama de o astfel de atmosferă a unei lucideexpuneri pe altarul unui sacrificiu misterios, în condiţiile în care „sorb cu o lentoare nefirească / câteva amăgiri /drogul perfect / pentru un captiv”.Maria Dobrescu se scrie pe sine – îmi asum banalitateaşi generalitatea expresiei! – observându‐se şi transferându‐şi viaţa în text. Viaţa lăuntrică, desigur, dar codul deimagini este din viaţa exterioară, pentru că „uneorisufletul/e/precum un beci/care / aşteaptă/o primăvară”,cum sună reflecţia din poemul care a inspirat şi imagineade pe prima copertă, „
iubirea mea este o colivie” 
. Viaţa dintext o dublează pe cea cotidiană, cea adevărată (oare?),dar cele două nu se intersectează.  Însă, definirea de sine – dar nu şi salvarea! ‐ vine odacu versul final al secţiunii şi al volumului: „şi mă ascund / într‐o femeie poveste”… Aşadar, pare nimic nu esterealitate, totul este ficţiune, este iluzie, este ascundere şi, în acelaşi timp, adăpost pentru veridicţiune.
Fragmente despresingurătate
Florin Dochia
cronica literară
VITRINĂ DE ARTĂ NOUĂNO. 2 ‐ 2014
3
󰁫

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->