Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Un om fără credinţa în Dumnezeu nu este un om întreg!

Un om fără credinţa în Dumnezeu nu este un om întreg!

Ratings: (0)|Views: 86|Likes:
Published by Dan Constantin
de Nicoleta Vascan
de Nicoleta Vascan

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Dan Constantin on Mar 15, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/07/2014

pdf

text

original

 
1
Un om fără credinţa în Dumnezeu nu este un om întreg!
 
-
 
despre rostul rolului: duhovnicul, psihologul, copilul si familia sa - În
numele Tatălui, al Fiului şi
 al Sfântului Duh, Amin. S
ă
 
cauţi o explicaţie psihologică
 a Tainei spovedaniei e curat sincretism
şi
 este deja erezie; e ca
şi
 cum L-ai reduce pe Dumnezeu Cel în Treime în
 planul funcţionalităţii vieţ
ii psihice a omului ori ,,Nimeni nu poate pune o alt
ă
 
temelie decât cea care este Iisus Hristos” (I Corinteni 3,
 11). Dar vremurile-
s tulburi rău şi
 aici s-a ajuns: la explicarea prin argumente
 psihologice, etice, şti
i
nţifice necesitatea Sfintelor Taine al
e Bisericii c
ă
 
 poate om justifica prin raţionamente sterile de Duhul Sfânt o Taină
 pe
care Dumnezeu Însuşi a revelat
-
o Sfinţilor Părinţi,
în absenta
raţionalizării!
 Asist
ă
m la un fenomen alarmant în care individul
şi
 nu persoana
îşi adaptează credinţa
în
Dumnezeu la propriile nevoi, acţiuni, ,,lumea se emancipează prea mult. Se scutură
 de Dumnezeu. Nu mai are
trebuinţă
 
de El.” (Părintele Sofian); Creştinismul ajunge să
 
fie raţionalizat şi
 redus
la umanism, omul nu mai ştie
 
 
folosească libertatea
în favoarea sa  pentru c
ă
 
nu mai ştie să
 discearn
ă
 intre bine
şi
 
rău; se ridică
 deasupra realit
ăţii prin amăgire de sine şi
 
 prin iluzii, ocolind Adevărul .
Mintea omului modern este în plin
ă
 
contorsiune, caută argumente explicite capacităţii sale
de descifrare; în concluzie, se impune -
 pentru depăşirea ignoranţei duhovniceşti
în care mult
ă
 lume
vieţuieşte
 - s
ă
 creem posibilitatea dialogului inter disciplinar (Teologie-psihologie) pentru
,,clarificarea” necesităţ
ii Tainei sfinte a spovedaniei
şi
 prin argumente psihologice.
 
2
În
 primul rând este important ca părintele copilului să înţeleagă,
în
caz ca el însuşi nu a fost şi
 
nu cunoaşte despre ce e vorba, că Taina Sfântă a Spovedaniei este forma superioară de  psihoterapie şi este singura posibilitate reală de restaurare sufletească a omului prin Hristos, singur Doctorul Cel Mare. Este cale spre mântuire, spre viaţa veşnică. Să
-
ţi duci la copilul la spovedanie înseamnă să
-
i oferi posibilitatea de a trăi ortodox, de a se salva întru veşnicie!
 
Şi
 dac
ă
 
Veşnicia nu e
ste în
centrul năzuinţelor personale a
le omului actual pentru c
ă
 ignoran
ţ
a duhovniceasc
ă
 i-
a înrobit sufletul, aducem lămuriri, că
 mare-i Dumnezeu în mila Sa!
Rolul duhovnicului în viaţa copilului este unul hotărâtor, determinant, crucial pentru că îl aşează pe copil în dreptul său firesc de creştin ortodox practicant, îl orientează către o conştiinţă superioară/spirituală conştiinţei morale/laice; îi conturează formarea unei personalităţi moral religioase cu trăirea î
ntru Hristos, prin cultivarea iubirii
 pentru Dumnezeu şi pentru oameni.
 ,,Lucrul cel mai de seam
ă
 este a ajunge omul parte din trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii lui Hristos
şi, prin aceasta, părtaş
la sufletului Bisericii, Sfântul Duh
şi
 
moştenitor al tuturor bunătăţilor
ără de moarte ale
 Dumnezeu-
omului.” (Sfântul Iustin Popovici)
 
Î
ncă de la vârsta de 7 ani după rânduiala dogmei creştine (dogma: ,,Adevăr de credinţă
 revelat, cuprins în Scriptur 
ă
 
şi
 în
Tradiţie, aprobat şi
 practicat de Biseric
ă”
- Pr. Arsenie Papacioc) copilul este în dr 
epturile sale creştineşti să
 
se spovedească. Pentru o înţelegere a acestei vârste, pornim de la premizele psihologice ale acestei etape de
vârst
ă. 7 ani este vârsta operaţiilor concrete; copilul se află într 
-
un proces de dezvoltare cognitivă,
ceea ce presupune dezvoltarea abilit
ăţilor de a gândi, înţelege şi judeca. Copilul evoluează de la gândirea intuitivă, unde se lasă înşelat de aparenţe, la gândirea operaţională, unde intervine
 judecata.
Diferenţa între bine şi rău, educaţia morală ce se înrădăcinează pe la 5 ani în structura de  personalitate a copilului, dacă nu este întărită în prezenţa Duhului Sfânt, rămâne şubredă şi fără sălăşluire. Să
-
i dai posibilitatea copilului tău să se spovedească, înseamnă să îi dai o mare şansă  pentru o viaţă adevărată
 
în prezenţa şi sub acoperământul Duhului Sfânt, înseamnă să îi dai  posibilitatea să fie întreg în funcţionarea sa la nivelul celor 3 puteri sufleteşti: minte, cuvânt, inimă.
 Omul este persoana creat
ă
 
după chipul lui Dumnezeu şi
, în
înţelegerea teologică
,
după
înv
ăţătura Sfintei Tradiţii, are 3 puteri sufleteşti: minte, cuvânt,
 inim
ă
 
şi
 
funcţionează
în
 plenitudinea fiinţei sale doar
în
activarea celor 3 puteri sufleteşti.
În psihologie, s
ă
 
ştiţi, studiul
 persoanei umane se reduce la dou
ă
 
 puteri sufleteşti:
 mintea
şi
 cuvântul, în absenta inimii care-i corespunde Duhului Sfânt.
Modernul minte, trup, suflet este de fapt ceea ce Sfânta Tradiţie/ Predanie o redă
 prin Minte, Cuvânt, inim
ă
,
după singura şi
 unica Putere în
3 ipostasuri: Sfânta Treime (Tatăl, Fiul şi
 Duhul Sfânt)
 
3
Omul, odată botezat, este mădular al trupului lui Hristos care este Biserica. Un copil care înjură
 chiar
şi
 
 prin imitarea celor adulţi, este un suflet pângărit şi
 
are nevoie de spălare
, primenire  prin primirea înv
ăţăturii de Adevăr, Bine ş
i Frumos prin Taina
Sfântă
 a Spovedaniei pentru ca apoi s
ă
 
se unească prin Taina Sfântă
 a Împ
ărtăşaniei cu Hristos, Doctorul
cel Mare. Psihologia nu are ,,via
ţă
 în
Duh” (H. Vlachos)
 
şi
 nu are  posibilitatea de explicare a ceea ce nu poate fi explicat în afara
Adevărul
ui Treimic. Cu toate acestea, psihologia etapelor de
vârstă
 
 permite asimilarea unor informaţii despre universul de percepţie al
copilului
şi
 
raportarea acestuia la determinările exterioare.
 
Cercetările
în
domeniul specificului educaţiei religioase
în etape diferite de
vârstă
 confirm
ă
 c
ă
 exist
ă
 
corelaţii
 clare între imaginile parentale
şi
  paternitatea divin
ă
. Copilul este într-o permanent
ă
 
căutare a propriei sale identităţ
i,
are tendinţa
 
firească
 de a se încrede în altul
şi
 de a se confesa; este maleabil
şi
 dependent de o  prezen
ţă
 autoritar 
ă
, securizant
ă
 pentru via
ţ
a sa. Raportarea la Dumnezeu îi d
ă
 posibilitatea s
ă
 
acceadă la valori sacre, i se structurează raţional ideea de divinitate. Copilul se afla
în riscul de a-L
antropomorfiza pe Dumnezeu, se gândeşte la El ca la un om cu atribute deosebite. ,,Un copil îş
i
formează imaginea sa despre Dumnezeu după imaginea pe care şi
-o face despre om
şi
 aceasta este mai î
ntâi, cel puţin
în mediul nostru cultural, ima
ginea părinţilor săi. Părinţii
 
trebuie să
 fie Hristos în
măsura
în care Hristos tr 
ăieşte
în
ei”
 (Kriekemans, 1967)
Părinţilor, de vreţi să
 
aveţi copii sănătoşi şi
 cu minte bun
ă
, s
ă
 
le daţi o educaţie echilibrată
, s
ă
 
luaţi aminte la ceea ce Sf. Apostol
Pavel ne î
nvaţă despre Conştiinţă
 
şi
 anume c
ă
 aceasta este ,,chipul lui
Dumnezeu din om”
!
 Nu omorâţi conştiinţa copilului vostru, lăsaţi
-l
să se bucure şi să înveţe de mic să se apropie de asemănarea cu chipul lui Dumnezeu prin urmarea căii spre mântuire! Un om fără credinţa în
Dumnezeu nu este un om întreg!!!
,,Iar copiii se vatămă foarte uşor, iar moralitatea creştinească
 
a multor părinţi lasă de dorit, aşa că
 decât focul gheenei, mai bine o spovedanie curat
ă
 urmat
ă
 
de poveţe
frumoase care s
ă
-l echilibreze d
uhovniceşte”
 - Pr. Arhimandrit Cleopa
Vă propun spre analiză, în cele ce urmează, etapele dezvoltării ontogenetice a conştiinţei
religioase pe care le aduc în eviden
ţă
 
cercetătorii din domeniul psihologiei religiei:
 - nivelul obiectiv (între 4
şi
 6 ani) -
nu se realizează distincţia
între real
şi
 fantastic; realitatea este acceptat
ă
 prin simpla prezen
ţă
 a lucrurilor externe . - nivelul individual (7-12 ani) - realul se distinge din ce în
ce mai mult de reprezentări;
copilul se afl
ă
 în plin proces al dezvo
ltării cognitive; educaţia morală
 este asimilat
ă
 la nivelul
conturării de convingeri despre bine şi
 
rău
 

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->