PERSONAJUL

(fi recapitulativ) Personajul: om fr mruntaie, om de hrtie ( Paul Valry ), homo fictus ( E. M. Forster ) Clasificarea personajelor: - dup importana lor n oper: pricipal ( prota onistul ), secundar, episodic! - dup pre"ena lor n oper: pre"ent, a#sent! - dup modul de pre"en n oper: indi$idual, colecti$! - dup $alorile etice pe care le promo$ea": po"iti$, ne ati$! - dup $erosimilitatea persona%ului: real, &antastic, sim#olic, ale oric! - dup pro ramul estetic ilustrat de oper: '. persona% clasic: caracterul ( ilustrea" o permanen eneral uman, de multe ori a#soluti"at, anistoric, reco nosci#il n di&erite epoci )! e(. )artu&&e al lui Moli*re + nu ilustrea" tipul ipocritului, ci c,iar ipocri"ia ca trstur eneral uman, -a i-)udose al lui .ela$rancea + nu a$rul, ci a$ariia ns/i. 0. persona%ul realist: tipul ( persona%ul ilustrea" o clas social, e dotat cu comple(itate psi,olo ic /i + ca s-l citm pe 1al"ac, &ace concuren strii ci$ile)! e(. 2ostac,e 3iur iu$eanu ilustrea" tipul a$arului. 4. persona%ul romantic! Funcia persona%ului unc!ia coe"iv: persona%ul asi ur coe"iunea te(tului, el &ace le tura ntre planuri! persona%ul se de&ine/te ca relaie ntre semne! unc!ia psi%olo#ic (proiectiv) include dimensiunea re&erenial a persona%ului, dat de dialo uri, portret &i"ic, etc. unc!ia si$&olic (proiectiv i cu$ulativ): persona%ul nu mai e semn sau persoan, ci un su#limat, o sinte" a unei etnii, a unei mentaliti colecti$e, a unui timp istoric sau a unui curent de opinie! persona%ul poate &i proiecia n oper a autorului: 7te&an 3,eor ,idiu + 2amil Petrescu. 5tructura persona%ului Stratul pra#$atic (anaforic): relaii la ni$elul lim#a%ului, comportamentului, esticii, psi,olo iei! Stratul referen!ial (se$antic): numele, #io ra&ia, portretul $estimentar, &i"ionomic, comportamental, moral! Stratul rela!ional (sintactic): le area persona%ului ( de alte persona%e din acela/i te(t + relaii de su#stituie, antitetice, complementare, de analo ie! 6posta"e ale persona%ului Personajul anafor

Personajul referen!ial

Personajul influen!

'o(alit!i (e caracteri"are a personajului) direct: - de ctre alte persona%e! - portret reli"at de narator! - autocaracteri"are, introspecie! indirect: - prin propriile aciuni /i replici! - prin esturi, mimic! - prin onomastic! - prin intermediul mediului n care trie/te! - prin intermediul naturii! - din scrisori, din %urnale intime, alte documente!

'o$ente i o&iective opera!ionale

Con!inutul lec!iei *i$pul Pro&le$e principale Pro&le$e secun(are - punctarea caracterului modern al operei soresciene ! - apartenena piesei la o trilo#ie + model antic ;

Strate#ii (i(actice or$e (e or#+ a ,nv!rii Resurse $ateriale Resurse proce(urale Pro&e (e evaluare

Evocare Reali"area ancorelor

48

Veri&icarea cuno/tinelor acumulate anterior : plasarea te(tului n conte(tul operei lui M. 5orescu /i n conte(tul literaturii rom:ne, pre"entarea re"umatului piesei, punctarea unor teme &undamentale ale te(tului

98

Iona ca ampl meta&or a sin urtii umane ! $alene ale sin urtii n artele plastice

2rei epoci a lit. rom:ne i aparine M. 5orescu ; Pre"entai, ntr-o sin ur &ra", coninutul piesei. <e"umai coninutul piesei printr-o sin ur sinta m. ( un om sin ur) 2e $alene capt sin urtatea n ima inile urmtoare ;

Constituirea sensului

08

.e&inirea conceptului operaional personaj 5tructurarea planului de de"#atere : &uncii ale persona%ului, ni$eluri ale persona%ului /i modaliti speci&ice de construire a persona%ului =nali"a statutului persona%ului n oper

punerea n e$iden a speci&icitii persona%ului n cadrul comunicrii dramatice! - prota onistul, sin urul persona% al piesei, mereu pre"ent pe scen, neconotat etic, sim#olic!

'8

2e este un persona%; 2are sunt relaiile dintre instanele te(tului dramatic; 2e &el de persona% e 6ona n &uncie de importana sa n oper ; etc.

48

=nali"a &unciei psi,olo ice@proiecti$e a persona%ului + stratul re&erenial@semantic

48 48

- semni&icaia numelui persona%ului! numele + element de interte(tualitate! - #io ra&ia persona%ului (implicit, su erat de conotaiile interte(tuale ale te(tului /i de caracterul ar,etipal al persona%ului) - portretul $estimentar + a#sent ! - &i"ionomia + &oarte puine detalii ! - aspectul comportamental /i moral ! <elaii ana&orice ( automatisme ) : la ni$elul lim#a%ului, la ni$elul comportamentului

2e semni&icaie are numele persona%ului ; 2e su erea" pre"ena lui c,iar n titlu ; 1io ra&ia persona%ului poate &i reconstituit mai mult din re&erine interte(tuale dec:t din pies. .e ce ; E(ist n te(t automatisme de lim#a% prin care se de&ine/te 6ona ; .ar esturi reiterate ; 2um se raportea" 6ona la lume ; 2e semni&ica/ie au pentru el o#iectele de care se ser$e/te ;

48 =nali"a &unciei coe"i$e a persona%ului + ni$elul pra matic >8

98 =nali"a &unciei sim#olice a persona%ului + stratul relaional@sintactic al persona%ului

<elaiile persona%ului cu ceilali, cu sine, cu o#iectele , cu pe/tii, etc. Valori sim#olice ale persona%ului

2aietele ele$ilor

?8 Reflec!ie A8 ( -oria-<oman Patapie$ici : Esena omului este ce rmne din om dup ce tot ceea ce l sprijinea a fost nlturat.) 6ndependent 2aietele ele$ilor Producere de te(t 2omentea" n 'B r:nduri a&irmaia lui -oria-<oman Patapie$ici C..

Marin Sorescu - Iona

Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste, drama Iona da nastere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogatii existentiale grave, privitoare la: viata, moarte, singuratate, destin; prin aceasta trasatura, ea se incadreaza in teatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice. La o prima lectura, actiunea ar putea fi rezumata astfel: n pescar sarac, Iona, pe care norocul mereu il ocoleste, sta in gura unui peste urias si isi arunca navodul intr-o mare ostila, care refuza sa-i dea macar un peste !sau, poate, si-a pierdut capacitatea genetica originara". #mul vorbeste cu dublul sau launtric, intreaga actiune fiind un solilocviu cu profunde implicatii filosofice. La un moment dat, gura pestelui se deschide si Iona este proiectat in adancurile stomacului sau, ai carui pereti antrenati in vesnica mistuire alcatuiesc un spatiu inchis, angoasant, un labirint din care omul va incerca sa se elibereze. $pintecand burta primului peste, Iona constata ca a nimerit intr-o alta burta !cea a pestelui al doilea care intre timp il inghitise pe primul". %entativa de eliberare se repeta, in final, omul a&ungand pe o pla&a pustie incon&urata de un orizont format din burti de peste. 'lcatuita ca un dialog intre Iona si dublul sau, drama releva teama de tacere a persona&ului, nevoia de comunicare intr-o lume a singuratatii. In aceste conditii, dorul de a vedea pe cineva mergand pe drum se converteste in acuta constiinta a singuratatii omului in nivers si cuvintele: ( tare greu sa fii singur devin un strigat cu profunde implicatii metafizice. ltima plecare a lui Iona !)lec din nou" face din #m un l*sse tragic incercand mereu sa se intoarca in Ithaca !ideal de neatins". +e altfel, motivul idealului este sugerat prin prezenta in decor a unei mori de vant , simbol care il transforma pe Iona intr-un +on -ui&ote sublim, un pescuitor de nori, care ignora conditia sa de fiinta fragila, traitoare pe un ou clocit !increatul care si-a pierdut puritatea". $ugestia mortii se contureaza inca din primul tablou, cand, vorbind despre multimea pestilor marii, Iona afirma ca pentru a-i numara ti-ar trebui nu toata viata !finitul", ci toata moartea !infinitul eternitatii". (pisodul liric de la inceputul tabloului al doilea reitereaza ideea mortii vazuta ca universalia: macar la soroace mai mari, uuniversul intreg sa fie dat lumii de pomana. .u cumva, omul care a stins cu o pleoapa toate lucrurile din &ur, a si trecut in moarte/ .u cumva stradania lui de a vorbi opune 0uvantul !Logosul" neantului/ +e altfel, intreg tabloul al doilea reitereaza ideea mortii, de la interogatiile fara raspuns !Inghitit de viu sau de mort/, +e ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii/" si pana la meditatia amara pe tema curgerii timpului 1iintei in nimicul .efiintei: n sfert din viata ni-l pierdem facand legaturi !2" intre lucruri si praf. (xista, in drama, un moment in care Iona se pregateste sa-i scrie mamei sale folosind, in acest scop, o bucata din besica pestelui. (pisodul !de mare puritate si lirism" in care el cugeta pe tema vietii si a mortii, trimite la goetheenele mume din care se trag si in care se intorc toate: (u cred ca exista in viata lumii o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. 0hiar si mortii. 1iica la mama, mama la mama, bunica la mama, pana se a&unge la o singura mama, una imensa si buna !evident, 3uma-)amant". %oate incercarile lui Iona de a iesi din propriul destin sunt sortite esecului, omul a devenit un +umnezeu demn de mila care si-a pierdut atributele sacralitatii: $unt ca un +umnezeu care nu mai poate invia. I-au iesit toate minunile, si venirea pe pamant, si viata, pana si moartea , dar o data a&uns aici, in mormant, nu mai poate invia. 3otivul destinului lui Iona este universalizat in cuvintele autorului: Iona sunt eu.

1inalul dramei il prezinta pe nefericitul Iona care, dupa ce a spintecat ultimul peste, s-a trezit pe o pla&a murdara, incon&urata de burti de peste: un sir nesfarsit de burti. 0a niste geamuri puse unul langa altul. 'cum, senzatia de singuratate este coplesitoare; in haul spatial stra&uit de imaginea angoasanta a altei posibile captivitati, Iona se afla, parca, la inceputul lumii. +e data aceasta, numarul infinit de obstacole sugereaza ca noua captivitate este definita si irevocabila. 0ea dintai semnificatie a finalului ar fi imposibilitatea omului de a iesi din limitele destinului sau. In timpul anilor de sedere in burtile care il gazduisera, Ioana isi amintise de sotia sa, ba chiar le ceruse celor doi trecatori !care duceau o scandura", s-o caute. #data a&uns pe pla&a, memoria incepe sa treaca in uitare lumea vie, apropiindu-l de alte chipuri !probabil ale lumii moarte": 0um se numeau batranii aceia buni care tot veneau pe la noi cand eram mic/ +ar ceilalti doi, barbatul cel incruntat si femeia cea harnica, pe care-i vedeam des prin casa noastra si care la inceput nu erau asa batrani/ Impresionanta readucere in memorie a acestor imagini, constituie o chemare a neantului; se lumineaza, astfel, si semnificatia celor doi trecatori tacuti , ingeri ai mortii , care urmau sa-i duca sotiei lui Iona scandurile pentru sicriul sau. ltima parte a replicii lui Iona !si care nu erau as batrani" creeaza un acut sentiment de fragilitate in fata timpului devorator. 4orbind, ca si pana acum, cu dublul sau, Iona il anunta ca pleaca din nou !probabil in marea calatorie de dincolo de moarte, o noua lume a singuratatii". In acest context, cuvintele ( tare greu sa fii singur devin drama existentiala. 3aretia persona&ului consta in gestul sau final: spintecandu-si abdomenul, asa cu facuse si cu burtile pestilor, Iona se contopeste cu 1iinta universala. )oate ca acesta ar fi sensul ultimei sale replici: 5azbim noi cumva la lumina. +rama Iona de 3arin $orescu este o parabola care ascunde idei profunde, interogatii metafizice si simboluri. 'partenenta ei la teatrul de idei ar putea fi motivata prin: 6. 7. (ste inspirata dintr-un mit !mitul biblic al omului inghitit de peste"; $patiul celei mai mari parti a actiunii este unul inchis, apasator, amenintator: in burta pestelui !antrenata in vesnica mistuire", Iona este omul prizonier al prime&diilor si al fatalitatii. (roul reprezinta, prin urmare, un simbol: el ii simbolizeaza pe toti oamenii aflati in puterea destinului. +e aici se naste sentimentul de singuratate, de instrainare existentiala, nevoia de a vorbi cu dublul sau, dorinta de a vedea pe cineva trecand pe drum. Iona strabate un traseu initiatic arhetipal, comun: drumul de la viata la moarte; aflat intr-o situatie-limita atunci cand este inghitit de primul peste, va a&unge, in final, prizonier fara iesire.

8.

9.