Capitolul I: „Nu te deranja”
Încercarea de a nu o trezi eşuase. Prin gesturile lui de pură tandreţe reuşisesă o trezească, iar acum ea, trezită in toiul nopţii, îşi odihnea capul pe pernă,privindu-l. Era cel mai frumos înger, şi era pe Pământ. Şi cel mai important, îlalesese pe el. În privirea ei pură nu se simţea nici urmă de regret pentru viaţa pecare o trăia, pentru bărbatul pe care îl alesese. Îi zâmbi şi se lăsă abandonatăgesturilor lui.Iar apoi, ca şi cum ceva sau cineva ar fi mâhnit-o, ca şi cum chiar bărbatul delânga ea ar fi fost cauza supărărilor, s-a retras. S-a ridicat puţin şi şi-a rezămatspatele de perină. Cu un aer îngrijorat, dar copilăresc, a început discuţia.
•
S-a întâmplat ceva. Vreau să îmi povesteşti.Pentru o secundă el a rămas uimit. Apoi...ea mereu a simţit, după cumspunea, când el păţise ceva, sau se confrunta cu probleme. Îi spusese mereu“Cine se iubeşte simte. Pur si simplu, ştie.”-Nu s-a întâmplat absolute nimic. I-a raspuns, vizibil tulburat.Cu ochii in lacrimi, fata i-a zis:
•
Fapta recunoscută este pe jumătate iertată. Te rog.
•
Niciodată n-ai sa afli. Promit.
•
Niciodată să nu spui niciodată.
•
Îţi promit. Va fi puţin altfel.Spuse asta şi îi prinse mâna într-o strânsoare ca de menghină. Atunciobservă singur că nu mai are pe deget simbolul iubirii lor, un inel simplu, deargint.Cu sufletul in bucăţele, fata se ridică, iar corpul îi pluti rapid spre cameraalăturată, atelierul ei.
Capitolul II: „Vreau sa uit”
„Nu ştiu. Pur şi simplu nu ştiuce să mai fac...sau cred. M-a înşelat. Mi-a ruptinima în mii de bucăţele. Nu vrea să recunoască, şi ştie că îl voi ierta. Se parecă, oricât de mulţumită aş fi eu, el tot îşi va dori mai mult; viaţa noastrăsimplă...el chiar o vrea complicată.”>Doar acolo, în atelier, înconjurată de “jucăriile” trecutului şi ale prezentuluiputea să reflecte asupra celor întâmplate.<
Îi aud gândurile şi simt cum sufletul îi e măcinat de regrete. Ca într-un film,priveşte amintirile ultimilor ani împreună. Regretă, dar nu îmi este de ajuns. Nu îmi oferă garanţia că nu o va mai face.Am căutat mai adânc prin mintea lui. Vroiam să aflu cine a fost persoanacare i-a oferit mai mult decât mine. Trebuia să aflu de ce se abandonase înbraţele altei femei. Iar apoi… am văzut imaginea ei, dezbrăcată, strângându-l lapieptul ei, unindu-se într-un sărut…Furia care m-a cuprins a fost mai mare ca niciodată. Primul obiect la îndemână, un borcan cu vopsea roşie, a aterizat violent în uşă. El s-a speriat şi, în câteva secunde a fost in atelier. M-a privit cum stăteam întinsa pe jos, dar toteu am vorbit prima:
•
Tocmai ea? Dintre sutele de femei, tocmai ea.Era nemulţumit de faptul că ştiam. Era confuz. Era jalnică toată situaţia.
•
Ştii că ea e colega mea cea mai proastă? Este încăpăţânată, este puţinredusă, este răzgâiată…Este o “fetiţă a lui tăticu”. Îi auzeam gândurile. Îmi aproba sincer fiecare cuvânt, dar era conştient: deaceastă dată, iertarea va veni greu.
•
Nu ştiu cum s-a întamplat, crede-mă, te rog.Altceva nu spusese de când intrase, chiar dacă gândise atâtea.M-am ridicat. Tot ce aş fi vrut să imi
spună
, aflasem deja. Trebuia să îşi punăordine în gânduri, iar mai apoi apoi va fi mai uşor pentru amândoi. Era buimăcitde faptul că eu aflasem totul, atăt de repede.Mă îndreptam acum spre hinta cu spătar, făcută ca un balandoar, din grădină.Nu m-a urmat. Am rămas acum să ne clarificăm fiecare lucrurile cu sine.
of 00
Iarta Mi Visarea
642 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | |
| Upload Date: | 10/19/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment