• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
<titlu> STUDII ŞI CERCETĂRI IN PSIHOPEDAGOGIA SPECIALĂ<autor> Ioan Druţu (coordonator)<editura> Presa Universitară Clujeană Cluj-Napoca, 2002
© 2002 AutoriiToate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a textului, prin orice mijloace,fără acordul autorilor este interzisă.Tipărirea acestei cărţi a fost finanţată din grantul 214 cu Banca Mondială.Universitatea "Babeş-Bolyai"Presa Universitară ClujeanăDirector: Horia CosmaStr. Republicii, nr. 243400 Cluj-NapocaROMÂNIATel.: +40 264 197401Fax: +40 264 191906E-mail: presa_universitara@email.roI.S.B.N. 973-610-128-2Ioan Druţu (coordonator)
<titlu> CUPRINS
IOANDRUŢU, Rolul şi locul examenului psihologic şi pedagogic în procesul de recuperare psihosocială a deficienţilor mintali / 71. Conceptul de deficienţă mintală / 71.1. Teorii privind natura deficienţei mintale / 71.2. Rolul şi locul examenului psihologic şi pedagogic în procesul de recuperare psihosocialăa deficienţilor mintali / 191.2.1. Investigaţia clinică / 201.2.2. Examenul psihologic şi pedagogic / 201.2.3. Ancheta socială / 25MARIA ANCA, Antrenament auditiv realizat pe baza principiilor acumetriei fonice / 291. Investigaţii realizate prin metoda audiometriei tonale / 312. Familiarizarea subiecţilor cu mediul sonor / 323. Examinarea acumetrică / 343.1. Detecţia şi identificarea sunetelor produse de instrumente muzicale / 353.2. Detecţia şi identificarea vocalelor produse în mod izolat / 403.3. Identificarea şi înţelegerea cuvintelor cu semnificaţie prezentate în mod izolat / 493.4. Identificarea şi înţelegerea propoziţiilor / 54RODICA POPESCU, Particularităţi ale comunicării la deficienţii de auz / 61I.1.1. Procesul de comunicare / 611.2. Tipurile şi funcţiile comunicării / 651.3. Comunicarea verbală / 671.4. Comunicarea de masă / 691.5. Comunicare şi limbaj / 711.6. Comunicare şi educaţie / 74II.
 
2.1. Abordările de comunicare / 772.2. Abordările auditive / 782.3. Abordări incluzând elemente manuale / 812.4. Bilingvismul / 932.5. Dilema părinţilor: pentru ce abordare de comunicare să optez? / 93III.3.1. Rolul părinţilor în educarea copiilor deficienţi de auz. / 1053.2. De la comunicarea prelingvistică la comunicarea lingvistică / 1073.3. O comunicare diferită: mamă şi copilul deficient de auz / 1093.4. Obstacole în comunicarea cu copilul deficient de auz / 1103.5. De la tendinţa părinţilor la normă / 1123.6. Instrumente în serviciul ghidării părinţilor / 1143.7. Comunicarea prelingvistică pregăteşte ea apariţia limbajului? / 1173.8. Implicaţiile deficienţei de auz asupra părinţilor / 1193.9. Intervenţia timpurie / 123SKOLKA ENIKO, Aspecte ale viziunii şi tehnicilor psihoterapiilor familiale relativ laeficientizarea intervenţiilor terapeutice / 131I. Familia şi psihoterapia familială. Generalităţi / 1311.1. Definirea, clasificarea psihoterapiilor familiale / 1341.2. Scurtă prezentare a caracteristicilor metodei / 1351.3. Indicaţii - contraindicaţii, arii de utilizare / 136II. Istoricul dezvoltării psihoterapiilor familiale / 1382.1. Perioada anilor '50 / 1382.2. Perioada anilor '60 / 1392.3. Perioada anilor '70 / 1402.4. Perioada anilor '80 / 1402.5. Perioada anilor '90 / 141III. Principalele orientări dezvoltate în cadrul psihoterapie! Familiei / 1423.1. Orientarea de natură psihodinamică şi obiect relaţională / 1423.2. Orientarea experimentală-umanistă / 1423.3. Orientarea sistemică a lui Bowen / 1433.4. Orientarea structuralistă / 1453.5. Orientarea strategică şi cea sistemică (a grupului din Milano) / 1473.6. Psihoterapia familială de tip comportamentală / 1493.7. Orientarea contextuală, intergeneraţională / 1493.8. Orientarea comunicaţională/interacţională / 1503.9. Teorii ale unor orientări din cadrul terapiilor familiale, referitoare la patologie şi procesulterapeutic / 151IV. Concepte, principii de bază vehiculate de psihoterapia familială / 1534.1. Generalităţi, terminologie / 1534.2. Tipuri de relaţii intrafamiliale în viziunea teoriilor sistemice / 1604.3. Crizele normative. Cicluri ale vieţii de familie / 170V. Principii de bază ale psihoterapiei familiale / 1855.1. Principii comune terapiilor interactive / 1855.2. Principii fundamentale ale psihoterapiei familiale de orientare sistemică. Interviulinterventiv / 187VI. Întrebările reflexive în interviul interventiv. Generalităţi / 2026.1. Întrebări direcţionale spre viitor / 2036.2. Întrebări de tipul perspectiva observatorului / 2086.3. Întrebări care scot în evidenţă legături ascunse / 209
 
6.4. Întrebări care conţin sugestii mascate / 2106.5. Întrebări care realizează comparaţii cu normalitatea / 2106.6. Întrebări care clarifică diferenţe / 2116.7. Întrebări care introduc ipoteze / 2116.8. Întrebări care servesc întreruperea procesului / 212VII. Decizia indicaţiei utilizării întrebărilor cauzale, circulare, strategice,Reflexive / 2137.1. Întrebări cauzale lineare / 2157.2. Întrebări circulare (sistemice / 2167.3. Întrebări strategice / 2177.4. Întrebări reflexive / 218VIII. Ilustrarea modelului de lucru al celor trei orientări de bazăa psihoterapiei familiale / 2238.1. Psihoterapia familiei de orientare structurală / 2238.2. Psihoterapia familiei de orientare strategică / 2248.3. Psihoterapia familiei de orientare sitemică-milaneză / 2247
<titlu> ROLUL ŞI LOCUL EXAMENULUI PSIHOLOGIC ŞI PEDAGOGIC ÎNPROCESUL DE RECUPERARE PSIHOSOCIALĂ A DEFICIENŢILOR MINTALI<autor> IOAN DRUŢU<titlu > I. Conceptul de deficienţă mintală
<titlu> 1.1. Teorii privind natura deficienţei mintale
În societatea contemporană preocuparea pentru individul deficient mintal se regăseşte îndomenii foarte variate şi este analizată din perspective tot mai diverse. Medicul pediatru, psihologul, lucrătorii din domeniul asistenţei sociale, cadrele didactice din învăţământul demasă şi din cel special, numeroşi părinţi şi organizatori din învăţământ şi sănătate, politologise găsesc în mod frecvent puşi în faţa deficientului mintal, trebuind să rezolve, fiecare din punctul lor de vedere, probleme uneori complexe şi dificile.Rezolvarea problemelor de şcolarizare, de pregătire profesională, de asistenţă medicală şisocială generate de deficienţa mintală presupune colaborarea dintre medici, psihologi, psihopedagogi speciali, jurişti şi asistenţi sociali care, pentru finalizarea acţiunilor practice, aunevoie de o definire unitară a deficienţei mintale, care să servească drept fundament teoreticîn organizarea şi derularea activităţilor de recuperare a deficientului mintal.Întrucât deficienţa mintală desemnează o realitate complexă, un fenomen bio-psiho-socialfoarte eterogen determinat de varietatea cauzelor, de gradul diferit de manifestare şi detulburările asociate, termenul de deficienţă mintală nu se referă la o entitate, la un tablouclinic unitar şi deci nu îi corespunde o unitate de ordin structural-funcţional, biologic sau psihologic. Din aceste considerente, este dificil de oferit un profil general al deficientuluimintal.Termenul de deficienţă mintală este doar o noţiune care include variate forme şi tipuri care aucomun insuficienţa mintală şi care confirmă8###########9
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...