Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
P. 1
jurnal de campanie

jurnal de campanie

Ratings: (0)|Views: 259|Likes:
Published by Ulmanu Ana

More info:

Published by: Ulmanu Ana on Oct 19, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/05/2012

pdf

text

original

 
INTRODUCEREIn ziua in care ma indreptam spre cea dintai intalnire cu primarii din comunele incluse in Colegiulelectoral 7 Prahova pentru care candidam, mi-am dat seama ca ma confruntam cu o ipostaza noua.Pana atunci eram obisnuita doar sa ofer consultanti, sa stau in spatele unui candidat si sa ii masor greselile, abaterile, stangaciile, sa corectez deviatiile si sa gasesc solutii pentru fiecare criza. In finalsuccesul sau esecul ii revenea celui in cauza, responsabilitatea consultantului oprindu-se la intrareain scena a viitorului politician. Modul de a folosi cuvantul, privirea, gesturile, emotia se afla inmana candidatului. Oricat de valoroasa e strategia, rezultatul final depinde, in fond, de executie. In politica, cel care castiga nu e intotdeauna si cel mai bun, si nici nu inseamna ca a avut cea maistralucita strategie si echipa de campanie. Si cu toate acestea, castigatorul e decis de procentulobtinut. Dar in egala masura, chiar pierzand, gustul infrangerii poate fi atenuat de o campanie binecoordonata si in care sa simti ca ti-ai depasit propriile limite. Cand am inceput sa strabat satele, nustiam cum se va termina cursa electorala si cu atat mai putin care imi sunt abilitatile de candidat.Sunt o persoana care preia cu foarte multa usurinta starile celor din preajma. Nu sunt o persoanacontemplativa, dupa cum nu ma caracterizeaza nici patosul exuberant, molipsitor. Indiferenta e ostare pe care mi-o suscita doar fatarnicii, ipocritii si atotstiutorii. Dar si aceasta indiferenta e doar lasuprafata, pentru ca, altfel, ma zvarcolesc in propriile mele temeri si intrebari, pe care le controlezcu ajutorul cuvantului. Am descoperit foarte devreme valoarea cuvantului scris. M-am obisnuit lavarsa adolescentei sa imi atenuez starile, sa le dau o conotatie temperata, eliberandu-ma prin scris.Fiecare experienta importanta e asezata prin caietele pierdute in casa adolescentei, devenind acumlecturi amuzante pentru familia mea.Am insirat imaginile de care ma lasam cotropita ca pe o forma de a ma elibera de emotiile sinelinistile care uneori ma inhibau si ma faceau sa ezit. Intelegeam din ce in ce mai mult ca ceea celipsea era proiectul cel mare. Nu il puteam defini pentru ca nu statea doar in puterea mea. Oameniierau neincrezatori si din ce in ce mai putini dornici sa isi piarta bruma de timp in discutii cu politicieni. Li se parea un efort inutil, nematerializat intr-un profit nici macar pe termen lung. Dupaaproape 20 de ani de exercitare a dreptului de a alege in baza votului direct, strada lor continua safie tot fara canalizare si astfalt, munca prestata tot prost platita, iar copilul, fara un viitor sigur.Recitind manuscrisul acestui jurnal, inainte de a-l preda Editurii Trei, am renuntat la unele pasaje, pierzand probabil din autenticitatea starilor. Dar chiar si pentru mine, iesind din emotia intalnirii cuo lume singura si cautatoare de sensuri, revoltele atingeau pe alocuri limite neintelese. Fiecare randa fost dictat de trairi. Ma lasam prinsa de starea locurilor si ma intorceam acasa cu un adancsentiment de frustrare. Intrebarea care m-a bantuit toata campania a fost ce pot sa fac pentruoamenii pe care ii vedeam luptand cu putinul zilei, oameni abrutizati de lipsa unor elementareconditii de trai , copii care isi bucurau ziua doar prin inocenta varstei. Dominat de locuri, ritmulcampaniei a fost impus de chipurile oamenilor. Poate ca pare neverosimil , dar am inteles la capatula patru luni ca politicul se dezumanizeaza in fiecare zi prin fapte care se indeparteaza de cetateanul pentru care afirma ca lucreaza si gandeste.In cea mai mare parte a intalnirilor electorale am incercat, redundant si aproape epuizant, sa vorbescdespre votul uninominal. Electoratul asculta insa autist, iar credinta mea, constatam fara echivoc, nuera si a lui.Daca dupa 1990 am descoperit prima valoare a democratiei politice, faptul ca ne putem alege noiinsine guvernantii, dupa aproape 20 de ani cetatenii au inteles ca acest drept nu le-a schimbat preamult viata. Desigur, nu avem nicio garantie ca toti alesii nostri sunt competenti si constiti. Votantul poate sa greseasca sau poate fi rau informat. Dar a condamna democratia sub pretextul ca uneleguverne democratice conduce prost inseamna a-i taia unui bolnav piciorul drept pentru ca arereumatism. Democratia nu atenueaza defectele alesilor, dar are cel putin meritul de-a permitemanifestarea calitatilor.Imi dadeam seama ca una dintre slabiciunile subredei noastre democratii, intr-o tara iesita dincomunism, provine din distrugerea raporturilor dintre oameni. Comunismul s-a intemeiat pe
 
 pasivitatea societatii, angajata pe niste drumuri fara nicio directie si iesire.Desi am lasat in urma sistemul comunist, oamenii mai asteapta inca imobili ca altcineva sa ledeschida drumul, inclusiv prin absenta la urna de vot. Politologi celebri atrageau atentia asuprafaptului ca tentatia totalitara face parte din codul nostru genetic. Tot ceea ce ne poate invatademocratia este cum sa nu ne lasam prada acestei tentatii.Imi dadeam seama ca generatiile care vin din urma nu sunt pregatite nici pentru libertatea politica,nici pentru cea economica, bazata pe competitie. La 18 ani, tinerii depun dosare de asistati sociali.Scoala ii pregateste pentru orice, adica pentru nimic. Incepeam sa reconsider zicala, care imi erafamiliara din perioada de pionier, "meseria e bratara de aur".Romania nu are nevoie de un guvern care sa ofere o economie administrata, ci pur si simplu de o buna administrare, competenta si integra. Ca sa construiesti o economie puternica ai nevoie de oclasa politica in stare sa elaboreze o legislatie apta sa defineasca drepturile si obligatiile cetatenesti,sa apere proprietatea, sa creeze un cadru stabil pentru privatizare, sa reconstituie profesiilefundamentale ale unei economii liberale: sistemul bancar si de afaceri. Nu exista stat bun fara piatalibera si nici piata libera nu poate functiona in absenta unui stat bun, adica democrat. Iar adevaratademocratie nu inseamna abuzul de putere exercitat de majoritari, ci impartirea puterii, mai intai prinlimitarea executivului de catre legislativ si judiciar. Ori de cate ori aceste segmente ale puterii, inloc sa ramana separate, sunt reunite in mecanismul unei singure masini de putere, calea catredictatura e deschisa.Perioada de ucenicie pe langa politicieni a fost rastimpul in care am stabilit ce nu am voie sa fac.Am incercat sa nu practic dubla masura si sa nu ridic la rang de calitate cinismul si abilitatile de asantaja doar pentru a-mi conserva puterea. Sa nu imi ingadui mie ceea ce nu le permit adversarilor mei. Cred si acum ca onestitatea nu poate avea culori diferite, in functie de interesul de partid.Am terminat o campanie care, in urma votului, s-a concretizat intr-un mandat de deputat. Aminceput o alta campanie, mult mai grea si mai pernicioasa: sa nu ma blazez si sa nu ma las coruptade sistemul birocratic, de discursul populist, de suficienta care iti justifica orice inertie, de de profesionalizare si de indepartare de proiect. Inainte de a termina canalizarea si asfaltarea Romaniei,trebuie inceputa o munca mult mai necesara: aducerea oamenilor alaturi pentru iesirea din arhetipul"conducatorului iubit". Politicienii vor profita in continuare de tarele comuniste, pastrandu-ne inacelasi imobilism care a permis anchilozarea vointei de a ne alege modelele, obligandu-ne sa optam pentru figuri mesianice care mantuiesc emotii pentru a domina actiunea.20 AUGUSTIncerc tematoare sa deschid discutia. Ma intimideaza totul. Mobilierul, stinghereala celor din jur, propria mea stinghereala.Imi dau seama ca nu intrasem prea des in primarii, cu atat mai putin in cele de la sate. Nu stiamexact ce trebuie sa astept si nu aveam termeni de comparatie, doar propriile mele prejudecati celmult.Am trecut de nenumarate ori pe drumul ce duce spre Buzau dinspre Bucuresti mergand prinPloiesti. Am retinut de fiecare data doar doua nume: Valea Calugareasca si Albesti-Paleologu. Primalocalitate o aveam in memorie de la orele de istorie. Pe cea de-a doua o retinusem pentru ca suna pretentios, asa mi se parea mie. Eram acum in situatia de-a descoperi locurile si oamenii din alta perspectiva. Cea a candidatului. Pe ton cinic, imi spuneam ca interesul poarta fesul. Dintr-odata, priveam diferit fiecare tablita care anunta localitatile prin care treceam. Trebuia sa invat comunele sisatele care faceau parte din Colegiul 7 Prahova, circumscriptia 31.Am plecat de dimineata spre Colegiu urmand sa ma intalnesc cu domnul Pintoiu, seful de campanieal Organizatiei PNL Prahova, care ma insotea in prima incursiune pe la primariile comunelor carefaceau parte din zona mea electorala. Aveam sentimentul ca drumul e lung si ca merg mai multdecat imi spusese. Pana la urma am reusit sa ne intalnim si fara prea multe introduceri ne-am opritla primaria din Bucov. Pe primar si viceprimar ii intalnisem cu cel putin zece zile in urma, unde
 
avusese loc o intalnire cu toti primarii din colegiu. Eram mult prea tensionata ca sa fi retinut atuncinumele si apartenenta la localitati.Biroul primarului Ion Savu e modern mobilat, dar fara nimic ostentativ. Primarul si viceprimarul Nicolae Nicolescu, oameni tineri, ma privesc binevoitori. In schimb, eu nu imi gasesc nici tonul,nici propozitiile potrivite. De fapt, calitatea mea de candidat incert putea fi un argument , imi spunde una singura, ca sa gasesc o explicatie la aerul meu balbait. Pana in prezent sunt doar un posibilcandidat, inca nevalidat, pentru Colegiul 7 din Prahova. Domnul Teodor Atanasiu m-a contestat. Nuam inteles daca pe mine sau un principiu. Principiul ca in calitate de vicepresedinte al partidului nua aflat de candidatura mea, mai ales ca nu aveam o istorie comuna confortabila. Aici ii dadeamdreptate. Trebuia sa stie. Problema parea destul de grava daca ma gandeam la vocile care, telefonic,vreo trei saptamani la rand mi-au tot spus ca e o "nemultumire", dar una care se rezolva. Pana laurma m-am decis si l-am sunat personal, propunandu-i sa avem o intrevedere fata in fata, fiecare cuvarianta lui."Vreti o cafea?" "Sigur!", raspund repede, intuind momentul de respiro. Pana vine cafeaua poateintru in atmosfera, imi spun.Domnul Pintoiu, extrem de hotarat sa nu pierdem timpul, caci mai avem inca doua comune de parcurs plus orasul Urlati, intervine de indata ce cafeaua la ibric fu asezata pe masa. "DoamnaSaftoiu doreste sa afle care sunt problemele comunei".Primarul isi intra in rol. Imi povesteste despre proiectele incepute, despre banii care intarzie sa vinasi facturile neachitate, despre dispensarul care la primul cutremur se darama peste medici si pacienti, despre gradinita cu orar prelungit de care ar avea nevoie, despre canalizarea care ramane o prioritate. Notez atenta si ma intreb ce as putea face. Aici e vorba de bani, de investitori in zonaindustriala, de o implicare financiara si de proiecte."Cum vreti sa faceti campania? Sa stiti ca rolul primarului este major", ma avertizeaza prietenosviceprimarul. Sunt de acord, imi exprim parerea.Le spun ca am rezerve in ceea ce priveste notorietatea mea. "E important ca oamenii sa macunoasca. Nu e suficient doar sa credem ca ei ma stiu sau ca au auzit de mine. Si e foarte importantsi ce si cum au auzit de mine . " Le propun sa profitam de perioada cand candidatii de la celelalte partide nu au intrat inca in teren si sa ma intalnesc cu mai multi oameni . As vrea sa ii cunoscpeliderii de opinie ai comunitatilor, cum ar fi directorul de scoala, dascalii, medicii, preotul,intreprinzatorii, acolo unde sunt, consilierii locali, vocile satului. "Nu toti sunt cu noi, dar putetiincerca", mi se raspunde. Intreb de scoala. Vine 15 septembrie si poate nu ar fi rau sa ne gandim sacream un eveniment . Mi se propune sa particip la inceperea anului an scolar. Da, e o idee, dar nucumva oamenii s-au obisnuit cu festivismul asta gaunos, cu panglici taiate si alte gesturi deimagine?! In principiu, nu refuz ideea, dar nici nu ma arat prea entuziasta. Fiul meu incepe scoala si parca ar fi mult mai natural sa stau alaturi de el. Cu siguranta ar fi mai eficient decat un gestelectoral. Intreb daca nu am putea sa sprijinim familiile copiilor care isi incep viata de scolar. Chiar si pentru o familie cu un venit bun inceperea anului scolar lasa urme in bugetul pe o luna.Propunerea e salutata si punem la cale prima actiune. Numarul copiilor care incep clasa I, cand sicum am putea sa le oferim ghiozdanele si rechizitele, amanunte care ocupa cu succes intalnirea.Rasuflu usurata. Am sentimentul ca se contureaza cate ceva. Imi inchid agenda si aud vocea primarului. "Stiti, e foarte bine sa veniti sa vedeti totul la fata locului, dar va fi si mai bine dacaveniti si dupa ce iesiti deputat. Ca, din oacate, politicienii vin aici doar in perioadele electorale.Atunci isi amintesc si de ziua comunei, si de o floare de 1 Martie..."Tac. Sunt sigra ca multi au oferit asigurari pe care realitatea nu le-a confirmat. "Sper sa va convingca nu vreau doar sa iau niste voturi pentru un locusor in Parlament. Vreau sa nu imi fie nici mie sinici dumneavoastra rusine ca m-ati sprijinit", reusesc totusi sa spun. Multumesc pentru primire sidau sa plec. "As putea sa vad dispensarul?", intreb. Primarul e bucuros si se ofera sa ne conduca pana acolo.Ajung la dispensar. O cladire cu un etaj, ingusta, gata sa cada, cu peretii crapati, cu tocurile usilor siale geamurilor de acum 20 de ani. Pe un hol stramt, intunecat, cativa pacienti. Intram in singurulcabinet de consultatii - peste drum un cabinet de stomatologie - unde ne intampina zambind o

Activity (4)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
1 hundred reads
iuliablu13 liked this
simbirscu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->