Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Biserica, delincventul sexual si reconcilierea (Contra Curentului.com)

Biserica, delincventul sexual si reconcilierea (Contra Curentului.com)

Ratings: (0)|Views: 3 |Likes:
Published by Ruben Miclea
Bob Van Domelen + Biserica, delincventul sexual şi reconcilierea
Bob Van Domelen + Biserica, delincventul sexual şi reconcilierea

More info:

Categories:Types, Brochures
Published by: Ruben Miclea on Mar 20, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/18/2014

pdf

text

original

 
contracurentului.com
http://contracurentului.com/biserica-delincventul-sexual-si-reconcilierea/admin
Biserica, delincventul sexual şi reconcilierea
de Bob Van DomelenINTRODUCERE & O SCURTĂ ISTORIE
M-am întors acasă de la închisoare în luna decembrie a anului 1988, fiind eliberatcondiţionat după ce am ispăşit o sentinţă de trei ani pentru molestare sexuală. Întoarcerea mea a marcat şi începutul unei sentinţe de eliberare condiţionată subsupraveghere, iar când am ispăşit-o, stipulaţiile legate de Legea Megan au intrat învigoare. Am început să scriu prima dată această introducere în noiembrie 2000. Pevremea aceea mi s-a spus că voi fi supus notificării Legii Megan în Wisconsin timpde 15 ani. La mijlocul anului 2001 legislatorii schimbaseră acea sentinţă de 15 ani în una care va rămâne pentru tot restul vieţii mele.Este posibil ca unii dintre voi, cei care citiţi aceasta, să fiţi puţin surprinşi că amprimit o sentinţă de doar cinci ani de închisoare. Dacă ar apărea cazul meu înainteaunui judecător astăzi, sentinţa ar fi de două sau de trei ori pe atât. În 1989 mi s-a permis să frecventez săptămânal întâlnirile grupului de suport al Broken Yoke Ministries [MisiuneaJugul Rupt] în Madison, WI, cam la 65 de mile de unde locuiam eu. Un an mai târziu, fondatorul grupului ademisionat, iar conducerea mi-a revenit mie.Deşi Broken Yoke este structurată în primul rând ca o misiune care le întinde o mână celor care se luptă cuhomosexualitatea, Dumnezeu a deschis uşi pentru mine ca să mă implic într-o misiune pentru delincvenţii sexualicum am fost eu. Această parte a misiunii mele a început încet, cu o menţionare a delictului meu într-o discuţiedespre homosexualitate, şi s-a dezvoltat până acolo încât am fost binecuvântat să vorbesc la conferinţe de-alungul Statelor Unite.La începutul anilor ‘90, Broken Yoke scotea un newsletter bilunar,
Wellspring 
, care se ocupa de problemahomosexualităţii. Curând au început să vină la misiune scrisori de la deţinuţi din toată ţara. Unii căutau ajutor săfacă faţă atracţiilor faţă de acelaşi sex, dar majoritatea scrisorilor au venit de la bărbaţi şi femei vinovaţi demolestarea copiilor. În 1997 a apărut newsletterul
Into the Light 
, ca o încercare de a oferi speranţă şi încurajaredelincvenţilor sexuali.Când numărul de cititori a crescut, la fel s-a întâmplat şi cu oportunităţile de a-mi împărtăşi povestea. O copie amărturiei mele a fost reprodusă în
Inside Journal 
 al Prison Fellowship, un ziar bilunar cu cititori în cele mai multe închisori din ţară. Răspunsul la acel articol a dublat circulaţia lui
Into the Light 
. Un an mai târziu aceeaşi mărturie aapărut în
Christian Inmate News
; a urmat un interviu la Charisma Online, iar tirajul a început să crească. Primaexpediere de 43 de copii a crescut în cursul a 21 de ediţii la peste 1500, ajungând la deţinuţi din peste 400 deinstituţii. Au apărut şi alte oportunităţi pentru depunerea mărturiei, care au inclus
Family Circle Magazine, Charisma Online,Charisma Magazine
 şi
Citizen Magazine
. În plus, am vorbit la un număr de conferinţe Exodus International dinţară, am fost intervievat de o serie de programe
Focus on the Family 
 cu Dr. James Dobson, şi am slujit ca vorbitor principal la o conferinţă de două zile despre pedofilie în Amsterdam.Broşura de faţă nu reprezintă un efort de a minimaliza sau scuza vreun act de molestare, pentru că niciun act atâtde devastator nu poate fi scuzat. Cred totuşi că procesul de vindecare pentru victime şi molestatori este circular.Molestatorii care au fost ei înşişi abuzaţi, au nevoie de oportunitatea de a se confrunta cu ce li s-a întâmplat cânderau copii, pentru a înţelege impactul asupra victimelor pe care le-au creat. Găsirea vindecării proprii le va întăridecizia.
 
Victimele au nevoie să ştie că dacă abuzatorii lor ar fi eliberaţi şi s-ar întoarce în comunitate, cei care i-au molestas-ar putea prea bine să se fi schimbat şi sunt hotărâţi să trăiască acea schimbare. Nu sugerez că victima şiabuzatorul trebuie să fie prieteni (deoarece acesta nu ar trebui să fie văzut niciodată ca un scop), ci că stomaculvictimei nu ar trebui să se strângă la simpla vedere a unui abuzator sexual cunoscut. Această carte intenţionează să ajute bisericile să se adreseze unor genuri simple de întrebări de tipul „dacă”: „Ces-ar întâmpla dacă un delincvent sexual caută să fie parte a comunităţii noastre de credincioşi?” sau „Ce s-ar  întâmpla dacă biserica află că unul din membrii săi a abuzat un copil şi se află încă în biserică?” Acestor întrebări lise răspunde cel mai bine când emoţiile sunt calme, dar prea adesea realitatea abuzului este cea careconversaţiile să fie încordate.Ce
va face biserica
? Refuzul de a primi delincvenţi sexuali ca membri în biserică, este singura alternativă? Şi dacunui delicvent sexual i se permite să frecventeze slujbele, ce măsuri de protecţie trebuie luate pentru a crea unmediu sigur pentru victime, ca şi pentru copiii oricărei comunităţi de credincioşi? În 1997, Biserica Metodistă Unită a Angliei a stabilit un comitet de lucru care să decidă slujirea potrivită pentru ceicondamnaţi pentru ofense sexuale. De primă importanţă pentru comitet era alcătuirea unor linii directoare, luând în acelaşi timp decizia că delincvenţilor sexuali nu li se permite să deţină funcţii în biserică.Voi face referire la rezultatele acelui comitet, în loc să reinventez un proces care are multe merite. În timp ce sper să abordez particularităţile acelui raport, aş recomanda secţiunile raportului lor intitulate „Ce ştim despredelincvenţa sexuală” şi „Câteva întrebări teologice”, în special ca fiind critice pentru întreaga chestiune a slujiriidelincvenţilor sexuali în cadrul unei structuri a bisericii. Întrebările teologice din raport se află într-adevăr în centrul întregului efort, deci un studiu al secţiunii ar fi în beneficiul tuturor. Raportul complet poate fi găsit pe internet la:http://www.methodist.org.uk/downloads/conf-church-and-sex-offenders-2000.pdf  Aş recomanda tipărirea raportului în întregime şi folosirea lui ca liant pentru discuţii. Încercând să mă focusez pe această chestiune, sper să ofer linii directoare care să fie de ajutor pentru bisericilecare doresc să-şi protejeze copiii. Indivizii care au molestat deja copii, au fost identificaţi şi pot fi monitorizaţi. Estemult mai dificil de identificat cineva cu o predispoziţie nenaturală pentru copii, care nu a fost descoperit, dar existăcâţiva paşi care vor fi de ajutor.Mare parte din ceea ce sper să împărtăşesc este bun-simţ de bază, şi ar putea să pară a fi prea lumesc pentru ase potrivi temei, dar vă pot asigura că soluţiile sunt oarecum simple. Aplicarea lor poate fi mai dificilă.L-aş încuraja pe cititor să obţină o copie din
Help for Adults Attracted to Children
 [Ajutor pentru adulţii atraşi decopii] (Exodus International şi Regeneration Books) pentru definiţiile pedofiliei, efebofiliei şi pentru câteva dintrecauzele ambelor condiţii. Nu va fi scopul broşuri de faţă să reitereze acele informaţii. O listă de resurse poate figăsită la sfârşitul broşurii.Pentru a simplifica lucrurile, voi folosi pronumele masculin în acest document când mă voi referi la cel acuzat demolestare sexuală, deoarece statisticile arată clar să majoritatea delincvenţilor sexuali sunt bărbaţi. Dacă oafirmaţie se poate aplica în mod egal bărbaţilor şi femeilor, va fi folosită combinaţia el/ea sau pe el/pe ea.Numele care sunt indicate cu un asterisc (*) sunt fictive şi folosite doar ca exemplu. Orice asemănare cu indivizicunoscuţi cu acelaşi nume este pură coincidenţă.
Dedic această broşură soţiei mele, Cathie, fără a cărei dragoste şi fără al cărei suport nu aş fi întâlnit  profunzimea dragostei lui Dumnezeu aşa cum am făcut-o. Te iubesc, Cathie! 
Mulţumiri
Le sunt cât se poate de recunoscător pentru înţelepciunea şi deschiderea lor pentru oferirea de sugestii pentrubroşură lui: Ron Bancroft, Alan Chambers, Gene Chase, Alan Medinger, Leanne Payne şi Kathy Sandor. Mulţumirispeciale soţiei mele Cathie pentru abilităţile ei de editare – în special când eu am crezut că ceva era destul de buniar ea m-a provocat să fac acel ceva mai bun.
 
SĂ ÎNCEPEMCAPITOLUL 1
Pentru majoritatea oamenilor, biserica a fost întotdeauna un liman sigur, un loc unde oamenii se adunau ca săaducă laudă lui Dumnezeu şi să găsească suport şi încurajare prin părtăşie. Indiferent cât de rele deveneaulucrurile în lumea de afară, pacea era găsită în casa lui Dumnezeu.Eram implicat în propria mea biserică şi îmi plăcea să iau parte la închinare. Dacă cineva bănuia secretul meu întunecat, nu eram conştient de suspiciunile sale. Se poate ca parte din ignoranţa mea faţă de sentimentele altorasă-şi fi avut originea în faptul că felul în care abordam viaţa era centrat pe sine. Nu puteam să văd în afarapropriilor mele nevoi egoiste. O altă parte a problemei poate fi atribuită faptului că puţini din biserică vor să deaglas sentimentelor pe care le-ar putea avea despre o altă persoană, care ar putea lega persoana în chestiune demolestarea copilului. Cu recentele revelaţii despre abuzul săvârşit de preoţi, totuşi, atitudinea este pe cale de a seschimba.Există o furie sau o mânie naturală care iese la suprafaţă când oamenii află că un copil a fost molestat, iar eu credcă aceste emoţii sunt intensificate când abuzul este înfăptuit de cineva din interiorul bisericii. Dacă delincventuleste pastor, în mintea congregaţiei pângărirea este mai pronunţată.Când vorbesc la conferinţe sau strângeri ale bisericii, sugerez nevoia ca bisericile să aducă în discuţie subiectulmolestării copilul într-o serie de întâlniri,
înainte
 de a exista o nevoie aparentă de a o face. Eu numesc aceste întâlniri, sesiuni „Ce s-ar întâmpla dacă”. Am vorbit cu câţiva pastori care mi-au spus că ideea nu va funcţionapentru ei, dar că văd meritul discuţiilor şi le-ar încuraja.Din nefericire, cei mai mulţi oameni găsesc tema extrem de dureroasă şi încărcată emoţional. Ca rezultat, ei devinca cei care au fost invitaţi la marele banchet (Luca 14:16), aducând scuze de ce nu ar putea să vină. Nu critic cuun aer de superioritate acest tip de răspuns, fiindcă tema molestării nu este niciodată menţionată fără ca mulţi săsimtă o agitaţie semnificativă. Felul în care sfârşesc lucrurile în unele biserici, este că se formează un comitet caresă discute chestiunea, iar biserica este bucuroasă că echilibrul este restabilit.Sesiunile „Ce s-ar întâmpla dacă” ar trebui să includă câteva din următoarele întrebări:• Ce resurse (scrise/audio/vizuale) sunt disponibile în biblioteca de resurse a bisericii?• Ce site-uri pe internet oferă informaţii utile şi/sau linkuri bune către alte resurse?• Este disponibilă o declaraţie de politică denominaţională, care va fi de ajutor în discuţiile „Ce s-ar întâmpladacă”?• Presupunând că delincventul este un membru al congregaţiei, ce informaţii vor fi împărtăşite cu congregaţia(
dacă vor fi 
), dacă ştirea despre un atac sexual devine cunoscut în mod public? Dacă se cade de acord asupraunei politici, ea ar trebui să fie împărtăşită cu trupul bisericii, ca parte a unui pachet de informaţii.• Ce răspuns va avea biserica pentru victimă, imediat după ce acuzaţiile abuzului devin publice? Care va firăspunsul pentru delincvent?• Poate trece biserica dincolo de menţinerea preventivă sub supraveghere a unui delincvent, la o viziune avindecării, şi de ce va fi nevoie ca aceasta să se întâmple? [Notă: Aceasta este cu adevărat esenţa procesului dereconciliere.]Prima sesiune „Ce s-ar întâmpla dacă” ar putea prea bine să arate faptul că niciuna dintre nevoile pentru resurselistate mai sus nu este disponibilă în prezent. Dacă aşa stau lucrurile, aş sugera formarea unor grupuri mici deindivizi dornici să caute răspunsuri pentru următoarea sesiune.Dacă scopul sesiunilor „Ce s-ar întâmpla dacă” este ca oamenii
să înţeleagă şi să fie capabili să comuniceinformaţii decisive legate de molestarea copilului 
, întâlnirea va deveni foarte uşor împovărătoare, iar în cele din

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->