Professional Documents
Culture Documents
PIAŢA DE CAPITAL
Piaţa financiară.Instrumente financiare.
Instituţii financiare
curs
pentru
studenţii de la ID
2008
PIEŢE DE CAPITAL
2
PIEŢE DE CAPITAL
CUPRINS
I.1........................................................................................................................................... 7
Obiective specifice: ........................................................................................................ 7
Cuvinte cheie:................................................................................................................. 7
II.1. ...................................................................................................................................... 32
Obiective specifice: ...................................................................................................... 32
3
PIEŢE DE CAPITAL
III.1. .................................................................................................................................... 65
4
PIEŢE DE CAPITAL
5
PIEŢE DE CAPITAL
6
PIEŢE DE CAPITAL
I. STRUCTURA ŞI FUNCŢIONAREA
PIEŢEI FINANCIARE
I.1.
Obiective specifice:
Asimilarea noţiunilor generale despre piaţa financiară, active de capital, active
monetare, structura pieţei financiare, piaţa financiară şi piaţa de capital în România,
apariţia şi dezvoltarea ei titluri financiare, titluri primare, titluri derivate, titluri sintetice,
piaţa eficientă de capital.
Cuvinte cheie:
Piaţa financiară, piaţa primară de capital, piaţa secundară de capital, titluri
primare, valori mobiliare, titluri derivate, titluri sintetice, active hibride, piaţă eficientă,
eveniment important, informaţii confidenţiale, persoane implicate
1
William C. Brainard, James TOBIN –Yale University – Pitfals in Financial Model Building- Cowles
Foundation Paper 279 – Retipărită din American Economic Rewiew Vol LVIII, Nr.2, mai 1968 pag 99.
7
PIEŢE DE CAPITAL
8
PIEŢE DE CAPITAL
PIAŢA FINANCIARĂ
(active financiare)
Piaţa de capital Piaţa monetară
Active de capital – titluri Active monetare–titluri
financiare pe termen lung financiare pe termen scurt
Piaţa Piaţa
primară secundară
Fig. I-1 Piaţa financiară, de capital şi piaţa monetară
2
Sharpe W, Alexander G., Bailey J. Investments Prentice Hall, Englewood Cliffs, New
Jersey 07632 - 1995
9
PIEŢE DE CAPITAL
Piaţa primară de capital este o Cele două componente ale pieţei de capital
piaţă investiţională simbolică dar sunt indisolubil legate în existenţa şi funcţionarea lor.
de legătură cu economia reală, Putem concluziona deci că piaţa de capital facilitează
precum piaţa secundară de investiţiile real economice.
capital este o piaţă pur simbolică
ambele incluse în piaţa Capitalul a fost şi este un factor de producţie
financiară. derivat. El este una din categoriile economice cu cea
mai importantă dinamică şi de aceea este privit diferit
din punct de vedere economic , în funcţie de perioada istorică în care se realizează analiza
sau modelul economic. Marx a surprins în lucrarea lui de căpătâi ceea ce el numea
„acumularea primitivă de capital” şi mai mult a descris munca în calitate de sursa primară
a capitalului. El a avut ca model mediul economic din secolele XVIII-XIX care am putea
afirma că era într-o criză de capital.
Abraham Lincoln contemporan cu Marx spunea „Capitalul este fructul muncii şi
nu ar fi putut exista niciodată dacă nu exista mai întâi munca”. Dar, spre deosebire de
acesta, el completa „Capitalul conferă drepturi care sunt la fel de demne de protecţie ca
oricare alte drepturi” deci nu considera acest proces de formare a capitalului ca o
justificare a unor acţiuni politice „de clasă”. Ulterior, datorită unor performanţe tehnice şi
tehnologice, capitalul ca agregat macroeconomic a câştigat active reale de înaltă
performanţă prin procese investiţionale.
În prezent activele simbolice sau financiare sunt într-un raport de aproximativ
100:1 faţă de activele real economice. Din această cauză analiza şi modelele economice
actuale consideră capitalul financiar ca element fundamental şi când vorbesc de piaţa de
capital se referă la piaţa activelor financiare.
10
PIEŢE DE CAPITAL
Cheltuieli Încasări
Piaţa
bunurilor şi
Bunuri şi servicii serviciilor
Cetăţeni persoane fizice
Bunuri şi servicii
Operatori economici
Resurse Resurse
Piaţa
Intrări de bani resurselor Salarii, rente, etc.
11
PIEŢE DE CAPITAL
Circuitul astfel prezentat arată că cetăţenii sunt receptori finali ai venitului produs
de agenţii economici prin utilizarea resurselor. În general renta, profitul şi dobânda produc
25% din venitul populaţiei într-o economie de piaţă. Venitul astfel obţinut este utilizat
pentru procurarea de bunuri şi servicii. Venitul provine din salarii ca retribuţie a muncii.
Bunurile şi serviciile se tranzacţionează pe piaţa specifică, unde oferta este susţinută de
operatorii economici.
Operatorii economici asigură o
mare parte a locurilor de muncă şi în Capitalul este o resursă economică şi este
acelaşi timp un procent însemnat din reprezentat de activele economice, care se
sectorul producţiei de bunuri şi servicii. valorifică în timp.
Restul procentului este asigurat de El are două componente: capitalul real,
guvern, respectiv de autorităţi locale. compus din bunuri, utilaje, echipamente,
Operatorii economici sunt organizaţi sub clădiri ce contribuie la activitatea de
forma unor societăţi comerciale, producere de bunuri sau servicii şi capitalul
întreprinderi, fabrici, magazine etc, financiar sau simbolic ce reprezintă
alcătuind industrii specializate. Ei procesele de tip informaţional legate de
prelucrează resursele, factorii de mişcarea banilor şi a titlurilor de valoare.
producţie, producând bunuri şi servicii. Componentele capitalului real sunt active
(fig.I-2) reale, bunuri corporale şi intangibile iar
componentele capitalului financiar sunt
Se observă că circuitul real active financiare ce consacră drepturi ale
economic al transformării resurselor în deţinătorilor asupra veniturilor generate de
bunuri şi servicii este dublat de un circuit valorificarea activului (dobânzi, dividende,
simbolic în sens invers, denumit circuit profit, rentă, etc). În mod corespunzător se
financiar. Resursele naturale (pământul) poate spune că economia de piaţă are un
şi munca precum şi abilitatea managerială caracter dual distingându-se economia reală
sunt consideraţi factori de producţie alcătuită din procese de producere a
originari, pe când capitalul este bunurilor materiale şi serviciilor pentru
considerat de către economişti un factor consum şi/sau reluarea producţiei, şi
de producţie derivat. Pentru economia simbolică de mişcare a capitalului
reprezentarea acestui factor de producţie financiar. (vezi fig.I-2)
se folosesc titluri financiare, înscrisuri ce conferă drepturi patrimoniale asupra operatorilor
economici în general. Dar abilitatea managerială este resursa ce realizează eficienţa
celorlalţi factori de producţie care astfel sunt puşi în valoare.
12
PIEŢE DE CAPITAL
generează un profit estimat minim dacă piaţa este eficientă. Transferul de fonduri între
deţinătorii şi utilizatorii lor, asigură şi transferul de fonduri între economia financiară,
simbolică şi cea reală, utilizatorii de fonduri valorificând activele financiare în procese
direct productive.
13
PIEŢE DE CAPITAL
Capitalul bancar sau monetar este constituit din titluri emise de bănci, sau prin
intermediul băncilor, în calitate de instituţii financiare specializate pe piaţa monetară, care
din această cauză se numesc active monetare sau câteodată şi active bancare. Activele
monetare sunt titluri financiare cu următoarele caracteristici:
− sunt emise ca rezultat a unui plasament pe termen scurt;
− produc dobândă;
− au risc scăzut ( sunt mai sigure); Piaţa de capital pe
− nu sunt negociabile (nu au piaţă secundară); care are loc transferul
− au grad ridicat de lichiditate. direct de fonduri şi titluri
financiare între investitori şi
Activele de capital sunt activele financiare care utilizatori se numeşte piaţă
alcătuiesc capitalul pur financiar. Piaţa acestor active este primară de capital.
cea cunoscută sub numele generic de piaţă de capital sau Ulterior titlurile emise îşi
„equity market” în terminologie engleză. Activele de formează piaţa lor specifică
capital sunt emise de societăţi comerciale, administraţii în care cererea şi oferta se
locale sau guverne şi au următoarele caracteristici: manifestă între investitori
− sunt emise ca urmare a unui plasament pe termen formându-se astfel piaţa
lung; secundară de capital.
− produc dobânzi sau dividende, etc;
− sunt negociabile pe pieţe organizate(au piaţă secundară);
− au gradul de lichiditate mai mic decât activele monetare;
− au risc mai ridicat decît activele monetare.
Piaţa primară
PIAŢA PIAŢA DE
MONETARĂ CAPITAL
Piaţa secundară
ACTIVE ACTIVE DE
MONETARE CAPITAL
ACTIVE HIBRIDE
TITLURI
ACTIVE FINANCIARE
Capitalul hibrid este alcătuit din active hibride care au proprietăţi comune celor
monetare şi celor de capital în acelaşi timp. Sunt emise de obicei pe termen scurt ca şi
activele monetare dar au şi unele caracteristici ale activelor de capital care le conferă
proprietăţi datorită cărora pot fi tranzacţionate pe pieţe organizate.
În această categorie includem şi contracte între investitori asupra altor active de
capital sau sintetice, contracte care dacă sunt standardizate reprezintă titlurile financiare
derivate şi sintetice iar dacă nu sunt standardizate sunt titluri financiare.
Piaţa de capital asigură, aşa cum menţionam anterior, rolul de canal de transmitere
între economia simbolică şi cea reală. Acest lucru se realizează în momentul în care
fondurile sunt transferate spre utilizatori şi aceştia le folosesc în economia reală. O dată cu
14
PIEŢE DE CAPITAL
acest circuit are loc emisiunea şi transferul iniţial al titlurilor. Majoritatea tranzacţiilor în
bursă se referă la piaţa secundară a titlurilor financiare.
Totuşi bursa tranzacţionează şi valori mobiliare nou emise în cadrul ofertelor
primare pe o piaţă primară (fig.I-3).Corespunzător categoriilor de capital financiar aşa cum
a fost clasificat anterior, piaţa acestei resurse economice, denumită generic piaţa financiară,
se compune din piaţa bancară şi piaţa de capital.
Aşadar oferta de fonduri din partea deţinătorilor se orientează pe cele două direcţii:
piaţa bancară, respectiv piaţa de capital sau piaţa activelor de capital. (fig.1-5)
Pe piaţa bancară activează instituţiile bancare, iar pe piaţa de capital, instituţii
financiare ce îndeplinesc rolul de intermediari între ofertanţii şi utilizatorii de fonduri.
Societăţile bancare şi cele financiare se aseamănă prin faptul că îndeplinesc rolul de
intermediar financiar, dar se deosebesc prin elementele prezentate în tabelul I-1;
Depozitare Împrumuturi
PIAŢA BANCARĂ
OFERTA CEREREA
DE FONDURI DE FONDURI
PIAŢA DE CAPITAL
Plasament Investiţii financiare
15
PIEŢE DE CAPITAL
16
PIEŢE DE CAPITAL
18
PIEŢE DE CAPITAL
ofertei de fonduri, sunt alocate prin investiţii într-un mod optim astfel încât participanţii la
piaţă să profite fiecare în parte. Pentru ca o piaţă să fie eficientă este necesar ca în mod
continuu preţurile să reflecte toate informaţiile relevante, astfel încât orice nouă informaţie
trebuie să fie integrată în preţul titlului, imediat şi corespunzător cu importanţa ei, atât ca
mărime cât şi ca sens. Aceasta înseamnă că atunci când apare o veste bună despre emitent
cei ce nu deţin titlul respectiv pot să-l cumpere la un preţ care să includă vestea bună.
Similar pe o piaţă eficientă dacă apare o informaţie nefavorabilă despre emitent, deţinătorii
de titluri ai emitentului pot să le vândă la preţul ce ţine cont (include) vestea proastă. În
general, asta înseamnă că investitorii nu pot să realizeze regulat venituri mai mari decât
media pieţei. În condiţii de piaţă eficientă, acest lucru se realizează în titluri de risc foarte
mare sau prin şansă.
Ne putem pune întrebarea: în realitate, cât de bine absoarbe piaţa informaţiile noi?
Pentru a vedea dacă piaţa se ajustează după informaţie, avem nevoie de un model de
evaluare. De obicei un model este mai bun dacă prin verificarea lui cu datele reale ale
pieţei dă rezultate mai bune decât modelul imediat următor.
Orice test de eficienţă al unei pieţe de capital este de fapt un test compus, între
testul de eficienţă şi modelul de evaluare. Aceasta înseamnă că în condiţiile unui model de
evaluare putem ajunge la concluzii care infirmă eficienţa pieţei. O altă interpretare este că
piaţa este eficientă, dar modelul de evaluare este eronat. Aceasta este dilema uzuală ce
apare în cazul utilizării în testare a unor ipoteze compuse.
19
PIEŢE DE CAPITAL
20
PIEŢE DE CAPITAL
Banca Naţională
Mecanisme Mecanisme
Pieţe Piaţa
reglementate instrumentelor
de asigurare
Instituţii Instrumente
Mecanisme
Instituţii Instrumente
bancare monetare
Piaţa
interbancară
21
PIEŢE DE CAPITAL
valori mobiliare;
titluri de participare la organismele de plasament colectiv;
instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţă mai mică de un an
şi certificate de depozit;
contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri;
contracte forward pe rata dobânzii, denumite prescurtat FRA;
swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe acţiuni;
opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut la lit. a) - d), inclusiv contracte similare
cu decontare finală în fonduri; această categorie include şi opţiuni pe curs de schimb
şi pe rata dobânzii;
instrumente financiare derivate pe mărfuri;
orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţa reglementată într-un stat
membru sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de
piaţă;
Instrumente Depozite
bancare Certificate
Contract de Titluri de stat de depozit
Drept de Indici de report
Credite
preferinţă Titluri de
bursă
Drept de participare Dobânda
conversie Contracte
Swap Instrumente de plată Bilet la
Efecte de comerţ ordin,CEC
22
PIEŢE DE CAPITAL
23
PIEŢE DE CAPITAL
24
PIEŢE DE CAPITAL
Întrebări
1. Enumeraţi componentele pieţei de capital.
2. Cum se realizează circuitul capitalului financiar între oferta şi cererea de fonduri?
3. Cum este considerat de economişti factorul de producţie capital?
4. Enumeraţi caracteristicile activelor de capital.
5. Cum se mai numesc investiţiile financiare?
6. Ce înţelegeţi prin piaţă primară şi secundară de capital?
7. Enumeraţi instituţiile de pe piaţa de capital din România!
8. Ce deosebiri sunt între instituţiile bancare şi cele ce activează pe piaţa de capital?
9. Ce înţelegeţi prin active hibride?
10. Enumeraţi elementele caracteristice ale activelor monetare.
11. Enumeraţi elementele caracteristice ale activelor de capital.
12. Enumeraţi instrumentele pieţei bancare din România.
13. Clasificaţi produsele bursiere.
14. Ce sunt valorile mobiliare?
15. Ce tranzacţii adăpostesc bursele de mărfuri?
16. Ce înţelegeţi prin informaţii privilegiate?
17. Ce este un „insider”?
18. Care sunt obiectivele fundamentale ale CNVM?
19. Faceţi o analiză comparativă între cele trei modalităţi de organizare a pieţei
financiare în lume.
20. Cum se realizează supravegherea pieţei de capital?
21. Ce înţelegeţi prin eficienţa pieţei de capital?
22. Descrieţi nivelele de eficienţă ale pieţei de capital.
Test grilă
1). Piaţa financiară.Care sunt pieţele componente ale pieţei de capital?
a) Piaţa monetară;
b) Piaţa primară de capital;
c) Piaţa secundară de capital;
d) Piaţa bancară;
25
PIEŢE DE CAPITAL
5). Piaţa financiară.Care dintre caracteristicile următoare sunt valabile pentru activele
monetare?
a) sunt emise ca rezultat al unui plasament pe termen scurt;
b) sunt negociabile (au piaţă secundară);
c) produc dobândă;
d) au risc scăzut (sunt mai sigure decat activele de capital);
6). Piaţa financiară.Care dintre caracteristicile următoare sunt valabile pentru activele
de capital?
a) sunt emise ca urmare a unui plasament pe termen lung;
b) produc dobânzi sau dividende;
c) nu sunt negociabile pe pieţe organizate (nu au piaţă secundară);
d) au risc mai ridicat decît activele monetare;
9). Piaţa financiară. Pe piaţa financiară transferul de fonduri dinspre ofertă spre cerere
se realizează prin intermediul :
a) pieţei de capital;
b) pieţei bunurilor şi serviciilor;
c) pieţei bancare;
d) pieţei resurselor;
26
PIEŢE DE CAPITAL
27
PIEŢE DE CAPITAL
Bibliografie selectivă
1. www.bnr.ro -
2. www.bvb.ro
3. www.brm.ro
4. www. fibv. com, Federation of International Stock Exchange’s;
5. BNR - Rapoarte lunare 2000-2007
28
PIEŢE DE CAPITAL
29
PIEŢE DE CAPITAL
30
PIEŢE DE CAPITAL
31
PIEŢE DE CAPITAL
II.1.
Obiective specifice:
Cunoşterea elementelor caracteristice pentru titluri primare, clasificare, emisiunea
lor, acţiunile, obligaţiunile şi titlurile de stat, drepturile de preferinţă, condiţiile de
listare la burse, rating
Cuvinte cheie:
Titluri primare, derivate, sintetice, acţiuni, obligaţiuni, titluri de stat, drepturi de
preferinţă, emisiune, listare , rating
Aşa cum se arată în capitolul anterior, pe piaţa de capital sunt emise ca urmare a
unui plasament pe termen mediu sau lung şi tranzacţionate, titluri financiare care produc
dobânzi, dividende şi au gradul de lichiditate mai mic decât activele monetare.
Pe lângă aceste titluri specifice pieţei de capital, pe pieţele bursiere se
tranzacţionează şi alte categorii de titluri financiare.
titluri primare;
titluri derivate (derivative);
titluri sintetice.
În continuare vom aborda doar titlurile primare, ce sunt în acelaşi timp valori
mobiliare, făcând parte din categoria activelor de capital.
32
PIEŢE DE CAPITAL
II.2.1. Acţiuni
Acţiunile sunt valori mobiliare, care reprezintă o cotă parte din capitalul social al
unei societăţi comerciale pe acţiuni şi care încorporează drepturi sociale şi patrimoniale.
Ele dau dreptul deţinătorului de a participa cu vot deliberativ la adunarea generală a
acţionarilor de a lua parte la administrarea şi controlul societăţii, respectiv de a participa la
împărţirea profitului.
De asemenea se pot menţiona şi alte drepturi cum ar fi: dreptul de subscriere, de
posesie, de transmitere, de preferinţă. Acţiunile oferă drepturi asupra unei părţi din activul
societăţii. De asemenea acţiunea generează şi anumite obligaţii care se referă în principal la
vărsarea sumei subscrise şi aderarea la statutul societăţii.
Clasificarea acţiunilor
Pe piaţa acţiunilor sunt emise şi negociate mai multe tipuri de acţiuni care se pot
clasifica în funcţie de două criterii importante: forma de prezentare şi drepturile pe care la
generează.
33
PIEŢE DE CAPITAL
K × R D [%]
D= II-1
100
unde:
Avantajele listării şi tranzacţionării D = dividendul cuvenit acţionarilor
acţiunilor la bursă deţinători de acţiuni privilegiate;
• creşte prestigiul societăţii; K = capital subscris şi vărsat;
• creşte interesul mass-media şi al RD = rata statutară a dividendului
publicului faţă de societate; acţiunilor preferenţiale exprimată procentual
• creşte lichiditatea acţiunilor; La lichidarea societăţii, acţiunile
• efectuarea transferului dreptului de preferenţiale sunt prioritare asupra activelor
proprietate se realizează rapid; societăţii, înaintea celor comune.
• cursul reprezintă o valoare
recunoscută de piaţă, care poate În România acţiunile au următoarele
constitui un reper pentru creditorii caracteristici:
societăţii emitente, pentru creditorii • valoarea nominală mai mare decât 0,1 lei;
deţinătorilor de valori mobiliare, • pot fi nominative sau la purtător;
sau în cazul unor operaţiuni de • nu se emit pentru o valoare mai mică decât
fuziuni; valoarea nominală;
• posibilitatea atragerii continue de • o nouă emisiune se poate efectua numai
resurse de capital financiar de pe dacă cea anterioară este integral achitată;
piaţa bursieră; • acţiunile înscrise la cota bursei sunt
• alternative de finanţare multiple; dematerializate prin evidenţiere a lor în
• creşte interesul investitorilor de conturi.
portofoliu şi strategici străini faţă
de societate; Adunarea generală a acţionarilor este
• posibilitatea înscrierii valorilor organismul deliberativ în care acţionarii în
mobiliare ale societăţii la cota altor virtutea drepturilor conferite de posesia
burse străine facilitând accesul la acţiunilor şi de statutul societăţii iau decizii cu
capitalul străin. privire la societate. Adunarea generală este de
două feluri: ordinară şi extraordinară.
Adunarea generală ordinară:
• se desfăşoară în cel mult 3 luni de la închiderea anului financiar precedent;
34
PIEŢE DE CAPITAL
Emisiunea acţiunilor
EMISIUNE:
Procedura investiţională de oferire de acţiuni „Operaţiunea prin care
potenţialilor investitori pentru subscripţie, se numeşte valorile mobiliare de
emisiune primară dacă este făcută pentru constituirea acelaşi tip şi clasă sunt
societăţii pe acţiuni sau emisiune dacă este realizată pentru oferite de către emitent
majorarea de capital social, în ambele cazuri acţiunile fiind spre subscripţie
nou emise. Totalitatea acţiunilor de acelaşi tip emise la o investitorilor potenţiali”
anumită dată este denumită de asemenea emisiune şi este
caracterizată de obicei prin data şi valoarea nominală la care a fost făcută emisiunea.
Societatea comercială pe acţiuni care realizează sau intenţionează să realizeze operaţiunea
de emisiune poartă denumirea de emitent.
PIAŢĂ REGLEMENTATĂ Piaţa pe care se desfăşoară această procedură
Piaţă pentru valori mobiliare este piaţa primară de capital. În general procedura
şi alte instrumentele financiare este următoarea: investitorii care doresc să
care: investească în acţiunile unei societăţi se adresează
(a) funcţionează regulat şi instituţiei financiare de intermediere care se ocupă de
operează în mod ordonat; vânzarea lor pe piaţa primară de capital.
(b) respectă regulile emise sau Ei întocmesc o declaraţie de subscriere,
autorizate de CNVM, care efectuează vărsămintele în contul societăţii emitente
definesc condiţiile de acces pe şi intră în posesia numărului de acţiuni cum-părate
piaţă, de operare şi de admitere devenind astfel acţionari.
la cota oficială a anumitor valori Subscrierea la capitalul social al fiecărei
mobiliare sau a altor instrumente societăţi pe acţiuni în cazul unui plasament garantat
financiare; este asigurată de către un intermediar legal autorizat
(c) respectă cerinţe de raportare (de obicei un sindicat bancar şi financiar) care preia
şi transparenţă, în vederea acţiunile emise şi le plasează în rândul celor care
asigurării protecţiei investitorilor; deţin fonduri disponibile. În cazul în care emisiunea
nu este subscrisă în tota-litate de către investitori,
consorţiul îşi asumă răspunderea acoperirii diferenţelor de subscris (acţionând în calitate de
garant de plasament-underwriter).
35
PIEŢE DE CAPITAL
36
PIEŢE DE CAPITAL
CRITERII FINANCIARE
Venituri
Venituri totale pe ultimii trei ani: 6.500.000$
Din care: în ultimul an 2.500.000$
în fiecare din cei doi ani precedenţi ultimului an 2.000.000$
sau: Venituri în ultimul an
(şi în ultimii trei ani activitate profitabilă) 4.500.000$
sau: Cash Flow Operaţional
Cash Flow Operaţional agregat pe ultimii trei ani 25.000.000$
(fiecare an cu CF pozitiv) pentru firme cu
Capitalizare globală de piaţă cel puţin 500 milioane dolari
Venituri în ultimele 12 luni cel puţin 100 milioane dolari
sau : Capitalizare globală de piaţă
Venituri pe ultimul an fiscal şi 100.000.000 $
Capitalizare medie globală de piaţă 1.000.000.000 $
37
PIEŢE DE CAPITAL
Procedura de admitere la cota unei burse se numeşte şi „cotare”, dar în acest caz poate
fi confundat termenul cu procedura de stabilire a cursului, denumită de asemenea „cotare”.
38
PIEŢE DE CAPITAL
Dreptul de vot
Proprietatea investitorilor asupra acţiunilor conferă acestora dreptul de vot care se
referă la posibilitatea acestora de a decide asupra problemelor de interes major pentru
societatea comercială pe acţiuni incluzând alegerea administratorilor, aprobarea bilanţului,
a bugetului de venituri şi cheltuieli şi a dividendelor, fuziuni, măriri de capital etc.
Dreptul de vot poate fi exercitat proporţional sau cumulativ.
• Votul proporţional presupune că pentru fiecare acţiune se conferă un vot. Acest vot
se exercită cu referire la fiecare punct al ordinei de zi al adunării generale. De
exemplu pentru alegerea unui consiliu de administraţie format din cinci persoane
pentru un acţionar ce deţine 100 de acţiuni se pot exercita cele 100 de voturi în mai
multe feluri :
Tabel II-3Nominalizat Nominalizat Nominalizat Nominalizat Nominalizat
A B C D E
Varianta 1 100 0 0 0 0
Varianta 2 100 100 100 100 100
Varianta 3 0 100 0 0 100
Varianta 4 0 0 100 100 0
Se observă că acţionarul are 100 de voturi pe care le acordă sau nu fiecărei
nominalizări, deci în total are 500 de voturi dar pentru fiecare nomi-nalizare nu poate
exercita decât maximum 100 de voturi.
• Votul cumulativ reprezintă metoda prin care fiecare acţionar are dreptul de a-şi
atribui voturile cumulate (voturile obţinute în urma înmulţirii voturilor deţinute de
către orice acţionar, potrivit participării la capitalul social, cu numărul
administratorilor ce urmează să formeze consiliul de ad-ministraţie) uneia dintre
persoanele propuse pentru alegerea în consiliul de administraţie. Votul cumulativ are
acelaşi principiu al alocării unui vot pentru fiecare acţiune, dar acest număr de voturi
se multiplică cu numărul total al propunerilor pentru ordinea de zi a adunării generale.
39
PIEŢE DE CAPITAL
40
PIEŢE DE CAPITAL
Dreptul de preferinţă
Dreptul de preferinţă reprezintă „dreptul unui acţionar de a subscrie cu prioritate
acţiuni la majorarea capitalului social, proporţional cu numărul de acţiuni deţinute la
data de referinţă la un preţ inferior preţului acţiunilor oferite public”. Dreptul de
preemţiune include dreptul de preferinţă şi este dreptul acţionarilor de menţinere a poziţiei
pe care o au în societatea pe acţiuni dacă apar modificări de capital. Acest drept de
preemţiune se exercită de obicei în două situaţii:
• În cazul unei majorări de capital social, vechii acţionari au prioritate la subscrierea
noilor acţiuni la preţul de subscripţie în faţa unor acţionari noi din afara societăţii.
Aceşti investitori noi pot achiziţiona acţiuni la un preţ de piaţă mai mare decât preţul
de subscripţie. (dreptul de preferinţă)
• În cazul în care un acţionar vrea să vândă o parte sau în totalitate participarea lui la o
firmă, vechii acţionari au drept la cumpărare, înaintea unui alt investitor din afara
societăţii tot la un preţ preferenţial (doar în cazul societăţilor comerciale închise, adică
necotate la bursă sau pe alte pieţe organizate).
Dreptul de preferinţă este cuantificabil, măsurabil şi el poate fi calculat ca diferenţă
între preţul de piaţă şi preţul de subscripţie împărţit la rata de subscripţie. Aceasta
reprezintă valoarea nominală sau teoretică a dreptului de preferinţă.. Din această cauză
dreptul de preferinţă reprezintă o valoare mobiliară în sine. Dreptul de preferinţă poate fi
negociat şi de aceea poate avea o piaţă secundară fiind un produs bursier.
N0 100.000
RS = = =2 II-2
NE 50.000
N A0 100
N Ae = = = 50 II-4
Rs 2
Înseamnă că acţionarul deţine după această subscripţie 150 de acţiuni pentru care a
plătit în total: 1,00 (lei/acţiune)x100(acţiunivechi)+0,9 (lei/acţiune) x50(acţiuni noi)
=145,00lei. Deci o acţiune are pentru acţionarul din exemplu valoarea de: 145,00/150
41
PIEŢE DE CAPITAL
=0,966 lei, aşa încât valoarea teoretică a dreptului de subscriere pentru această emisiune
este de 0,33lei/acţiune aşa cum a fost arătat anterior.
Economia realizată de el este de:
Deci acţionarul a economisit câte 0,05 lei pentru fiecare acţiune veche deţinută, în
total 100x0,05=5,00 lei.
Plata dividendelor
La încheierea fiecărui exerciţiu financiar, fiecare societate comercială pe acţiuni
supune adunării generale a acţionarilor repartizarea profitului într-o cotă pentru capitalizare
şi o cotă pentru distribuţie sub formă de dividend.
Dividendul pe acţiune reprezintă cota parte ce revine unei acţiuni din cota de profit
net repartizat de adunarea generală pentru plata acţiunilor. Acţiunile preferenţiale sunt
retribuite prioritar cu dividendul corespunzător care se scade din valoarea profitului net
repartizat pentru plata dividendelor. Suma rezultată este apoi împărţită la numărul
acţiunilor comune obţinându-se dividendul pe acţiune. Acesta este plătit anual de
societatea comercială după aprobarea acestei repartiţii de adunarea generală ordinară.
Mărimea dividendului este, alături de cursul acţiunii, un indicator important al evoluţiei
societăţii comerciale emitente.
Data de referinţă este „data înregistrării dobândirii de valori mobiliare de către
deţinătorii care beneficiază de drepturile conferite de acestea” respectiv data de referinţă
reprezintă data până la care noii acţionari trebuie să-şi înregistreze proprietatea acţiunilor
care le conferă dreptul de dividend. Este evident că dacă sunt comunicate date despre
dividend înainte de data de referinţă, valoarea acestuia va fi inclusă în preţul de piaţă al
acţiunilor.
O modalitate utilizată în anumite situaţii pentru plata dividendului este convertirea
lui în acţiuni, prin acest lucru societatea pe acţiuni folosind dividendul pentru capitalizare.
D × NA 100 ×1.000
= = 100 actiuni II-6
VN 1.000
unde :
D este valoarea dividendului pe acţiune;
NA este numărul de acţiuni deţinute;
VN este valoarea nominală a acţiunii;
Prin această procedură nu se modifică structura acţionariatului firmei pentru că
repartizarea noilor acţiuni se face proporţional cu vechile acţiuni deţinute de acţionari.
Valoarea acţiunilor
Valoarea acţiunilor stabilită în momentul emisiunii primare este valoarea nominală.
Aceasta reprezintă baza de calcul în evaluări sau operaţiuni de distribuire de dividende etc.
Valoarea nominală înmulţită cu numărul de acţiuni emise la emisiunea primară
constituie capitalul social al al emitentului.
42
PIEŢE DE CAPITAL
sau:
capitalul social
Valoarea nominala = II-7
numar de actiuni
Activul net
Valoarea contabilă =
Nr. total de actiuni II-8
Activul net = Activul total(real) - Datorii totale
Dividend
Valoarea financiara = II-9
Rata medie a venitului pe piata
Preţul la care sunt cotate acţiunile pe o piaţă organizată poartă denumirea de curs.
Acesta poate fi inferior sau superior valorii nominale în funcţie de: cererea şi oferta de
acţiuni pe piaţă; conjunctura economică; situaţia economică şi financiară precum şi
informaţiile cu privire la perspectivele de dezvoltare ale societăţii care a emis respectivele
acţiuni şi care este înscrisă la cotă în bursă sau pe altă piaţă organizată.
II.2.2. Obligaţiuni
Obligaţiunile sunt titluri primare, active
Titlurile de credit
de capital de împrumut emise pe termen mediu şi
sunt active financiare emise pe
lung de societăţi comerciale, autorităţi locale
termen scurt ca instrumente ale
(municipale) sau de guvern şi care oferă o
pieţei monetare şi pe termen mediu
dobândă periodică, fiind răscumpărate până la
şi lung, instrumente ale pieţei de
scadenţă. Sau obligaţiunile sunt valori mobiliare
capital. Investitorii care deţin
ce reprezintă înscrisuri cu o anumită valoare
astfel de titluri le pot vinde înainte
nominală prin care emitentul se obligă să
de scadenţă, recuperându-şi
ramburseze la scadenţă sumele împrumutate şi să
anticipat capitalul financiar
plătească dobânda corespunzătoare.
investit. Obligaţiunile fac parte
Din punct de vedere financiar obligaţiunile
din categoria titlurilor de credit pe
sunt titluri de credit, creanţe care dau dreptul
termen lung, sunt valori mobiliare
deţinătorului lor să primească anual un venit fix
şi în acelaşi timp titluri primare,
sub formă de dobândă iar la scadenţă să i se
având o piaţă secundară, fiind
ramburseze împrumutul acordat. Spre deosebire de
negociabile pe pieţe organizate.
acţiuni care dau dreptul la un câştig sub forma
43
PIEŢE DE CAPITAL
dividendului care este variabil, obligaţiunile sunt purtătoare de dobânzi fixe, pe care le
plăteşte emitentul indiferent de rezultatele obţinute. Din această cauză obligaţiunile fac
parte şi din categoria instrumentelor financiare cu venit fix.
Elementele obligaţiunii
Obligaţiunile se caracterizează în principal prin următoarele elemente; valoarea
nominală a titlurilor, durata de viaţă a obligaţiunilor; rata nominală a dobânzii sau cuponul
obligaţiunii; preţul de emisiune şi valoarea de răscumpărare.
Valoarea nominală (VN) -Valoarea stabilită la emisiunea unei obligaţiuni este valoarea
ei nominală. Reprezintă valoarea de referinţă pentru calculul dobânzii, al valorii de
emisiune şi al valorii de rambursare pe care firma s-a angajat să o plătească
deţinătorului obligaţiunii la termenul de scadenţă. Se mai numeşte valoarea
împrumutului sau principal.
Termenul până la scadenţă – reprezintă perioada de timp din momentul actual şi până
la scadenţă. Este evident că după emisiunea primară , obli-gaţiunile se tranzacţionează
pe perioada lor de viaţă termenul până la scadenţă diferind de obicei de durata lor de
viaţă.
Dobânda nominală (cuponul) - este suma plătită contra unui cupon detaşabil din
corpul certificatului obligaţiunii în cazul obligaţiunilor materializate prin înscrisuri de
valoare. Mărimea dobânzii se determină aplicând rata nominală a dobânzii obligaţiunii
la valoarea nominală a titlului emis. Suma fixă anuală încasată ca dobândă la împrumut
se numeşte de altfel şi cupon. Ea se plăteşte o dată la trei luni, o dată la şase luni sau o
dată pe an, la date fixe stabilite la emisiune.( C = R O × VN ).
44
PIEŢE DE CAPITAL
Clasificarea obligaţiunilor
Pe piaţa de capital sunt emise şi negociate mai multe tipuri de obligaţiuni grupate în
funcţie de mai multe criterii: forma de prezentare, locul de contractare, condiţiile de
emisiune, natura emitentului, etc.
• Obligaţiunile nominative
au înscris numele deţinătorului, transmiterea dreptului de creanţă asupra emitentului
având loc prin înţelegerea dintre vechiul şi noul deţinător al titlului şi prin înmânarea
efectivă a acestuia. Obligaţiunile nominative se materializează sub forma unui certificat
nominativ şi schimbarea deţinătorului este însoţită de operaţiuni de transfer în registrul
emitentului. Certificatul menţionează atât unele caracteristici ale emitentului cât şi
principalele clauze ale contractului de emisiune referitoare la: valoarea nominală,
preţul emisiunii, cuponul, valoarea şi termenul de rambursare. De asemenea pot fi
emise şi obligaţiuni nominative dematerializate a căror evidenţă este ţinută prin
înscrieri în cont.
• Obligaţiunile la purtător
au aceleaşi caracteristici ca şi cele nominative mai puţin numele deţinătorului, iar
certificatele lor sunt confecţionate şi imprimate după norme stricte. Certificatele sunt
formate dintr-un corp principal ce reprezintă dreptul deţinătorului la suma subscrisă şi
din foi de cupoane, fiecare cupon menţionând o valoare şi o dată de scadenţă pentru
plata dobânzilor.
După locul de contractare şi condiţiile de emisiune se cunosc:
• obligaţiuni interne, obligaţiuni emise doar pe piaţa internă de capital.
• obligaţiuni străine (“eurobonds” , “yankeebonds”, “samuraibonds”) dintre care
cele mai cunoscute la noi sunt euroobligaţiunile. Euroobligaţiunile sunt obligaţiuni
oferite de consorţii internaţionale (sindicate bancare) care acţioneasă în calitate de
intermediari financiari, pe piaţa de capital, mai multor ţări europene simultan.
Emisiunea obligatară este exprimată de obicei în valute agreate de investitori, Euro,
Lire sterline sau Dolari. Emitenţii acestor euorobligaţiuni sunt state, companii
mari, şi instituţii internaţionale. Cum această piaţă nu face subiectul reglementărilor
legislative naţionale, piaţa euroobligaţiunilor („euromarket”) îndeplineşte rolul unei
plăci turnante ale circulaţiei internaţionale monetare şi de capital.
• Obligaţiunile convertibile
Obligaţiunile convertibile sunt obligaţiuni care pot fi transformate după o anumită
perioadă sau chiar la scadenţă într-un anumit număr de acţiuni ale emitentului obligaţiunii.
Deţinătorul unor astfel de obligaţiuni are dreptul ca în cadrul unui termen fixat în
45
PIEŢE DE CAPITAL
• Obligaţiunile municipale
Sunt obligaţiuni emise de diferite autorităţi publice locale sau instituţii publice
pentru finanţarea nevoilor proprii. Sunt mai riscante decât obligaţiunile guvernamentale;
din această cauză multe dinte ele beneficiază de scutiri de impozite şi/sau taxe pentru a fi
mai atractive pentru investitori. Scutirea de impozit vizează doar dobânda încasată şi mai
puţin câştigul de capital.
• Obligaţiunile corporative
46
PIEŢE DE CAPITAL
Sunt obligaţiuni emise de firme, fiind din această cauză mai riscante decît cele
municipale. Riscul emitenţilor este evaluat de agenţii internaţionale de rating care
analizează şi clasifică emitenţii corporativi în funcţie de riscul lor în mai multe categorii de
risc. Obligaţiunile corporative sunt de patru feluri:
• simple: nu sunt garantate de către emitent;
• garantate: emitentul garantează plata cuponului şi rambursarea împrumutului;
• subordonate: au prioritate în cazul lichidării emitentului;
• convertibile: permit convertirea lor în acţiuni (de regulă) la o dată prestabilită.
Emisiunea obligaţiunilor
Emisiunea obligaţiunilor poate fi publică sau privată. Cea publică are loc în toate
situaţiile în care titlurile sunt oferite spre vânzare unui cerc larg de investitori şi pot fi
ulterior negociate la bursă pe piaţa secundară. Emisiunea are un caracter privat în cazul în
care ea face obiectul unui plasament privat şi este preluată de un număr redus de
investitori sau în care titlurile nu sunt negociate pe pieţe organizate.
Tabel II-5 BVB - cerinţe cumulative pentru listarea obligaţiunilor corporative la cotă
(sursa www.bvb.ro)
Obligatiuni corporative Cat 1 Cat 2 Cat 3
distribuite public la cel putin 1000 persoane 100 persoane -
valoarea împrumutului obligatar >200.000 EUR >200.000 EUR >200.000 EUR
47
PIEŢE DE CAPITAL
Obligaţiunile de stat, emise de judeţe, oraşe, comune sau unităţi ale administraţiei
publice locale pot fi listate la cota BVB de drept doar cu plata comisioanelor uzuale şi
prezentarea prospectului de emisiune prin ofertă publică. Valoarea împrumutului obligatar
trebuie să fie mai mare de 200.000 EURO.
Codificarea obligaţiunilor
Pentru a identifica cu uşurinţă obligaţiunile şi a le distinge unele de altele dar şi
pentru o mai uşoară comunicare, emisiunile de obligaţiuni sunt codificate de obicei în felul
următor:
27 zile în feb.+ 31 zile în martie + 30 zile în aprilie + 27 zile în mai =115 zile
sau
27/05 – 01/02 = 26/03 = 26 zile şi 3 luni = 26+90 =116 zile II-12
D c = (n ⋅ C)/365 II-13
unde:
4
după BVB – Serviciul emitenţi - Ghidul înscrierii la cota BVB -www.bvb.ro
48
PIEŢE DE CAPITAL
În exemplul nostru :
D c = (115 ⋅120)/365 = 37,81lei
sau II-14
D c = (116 ⋅120)/365 = 38,14lei
Ziua de referinţă este ziua din intervalul dintre două plăţi a cuponului, de obicei
aflată cu câteva zile înainte de scadenţă sau de ziua de plată, până la care se înregistrează
deţinătorii de obligaţiuni care vor primi cuponul. Astfel cei ce vor achiziţiona obligaţiuni
după această dată vor primi cu-ponul la următorul termen.
Cursul obligaţiunilor
Spre deosebire de cotarea acţiunilor, în bursele de valori care tranzacţionează
obligaţiuni, preţul rezultat în urma licitaţiei bursiere, cursul, este exprimat de obicei ca un
procent din valoarea par nominală. Acest curs este tocmai preţul net aşa cum am arătat
anterior.
La bursele europene pentru o obligaţiune cu valoare nominală de 1.000 lei, cursul
de 80 reprezintă un preţ net de 800 lei, iar pentru un curs de 120 înseamnă că preţul net al
obligaţiunii este 1.200 lei Cu alte cuvinte, cursul obligaţiunii reprezintă un număr de
puncte dintr-o valoare par nominală de 100 de puncte. Punctele se exprimă în bază
zecimală aşa încât un curs de 80,245 reprezintă un preţ net de 802,45 lei Cotarea se face în
paşi care de obicei au o limită minimă de 1/10 sau 1/100 dintr-un punct, în plus sau în
minus faţă de cursul curent. Astfel dacă cursul creşte cu un pas de 1/100 de la 80,245
ajunge la 80,250, iar dacă scade cu un pas ajunge la 80,240.
La BVB preţul brut al obligaţiunii precum şi preţul net sunt exprimate ca procent
din valoarea principalului unei obligaţiuni.
La bursele americane cursul obligaţiunilor este exprimat în procente faţă de
valoarea par nominală dar prin treizeci şi doimi (1/32)din 1% al acestei valori nominale.
Astfel o cotă de 99-27 înseamnă o valoare de 99% din valoarea nominală plus 27/32
valoarea zecimală echivalentă ar fi 99,84375. Astfel pentru o valoare nominală de
1.000.000$ preţul net ar fi de 998.437,50$. Dacă preţul se măreşte cu un pas, adică cu 1/32
din punct, de la 97-27 la 97-28 aceasta reprezintă o modificare de 312,50$ în preţul net (la
valoarea nominală de 1.000.000$). De multe ori se foloseşte însă un pas pentru cotă mai
mic decât 1/32, respectiv 1/64 dintr-un punct. Astfel o cotă care se exprimă în forma 97-
27+ trebuie citită ca 99-27 +1/64. În unele situaţii pasul de cotă poate fi şi mai mic
respectiv 1/128 dintr-un punct. În această situaţie obligaţiunea care creşte de la 99-27/32 cu
1/128 este cotată 99-272.
Acest curs trebuie citit astfel : 97 puncte + 27/32 din punct + 2/8 din 1/32 din punct
(sau 1/128). Dacă cursul obligaţiunii scade de la 99-27/32 cu 3/128 ea este cotată cu
cursul 99-276. Ultima cifră „6” reprezentând +6/8 din 1/32 sau 3/128 din punct. Acest
sistem de cotare este folosit pentru „bond”-uri dar şi pentru notele de trezorerie americane.
49
PIEŢE DE CAPITAL
Obligaţiuni de stat
Se mai numesc şi obligaţiuni de trezorerie. Sunt emise de stat pe termen mediu şi
lung, în general, şi au asociat un risc extrem de scăzut. Obliga-ţiunile de stat sunt sigure
pentru că Guvernul ţării este cel ce garantează că dobânda va fi plătită şi împrumutul va fi
rambursat la timp. Rata dobânzii la titlurile de stat este considerată a fi o rata a dobânzii de
referinţă pe pieţele financiare, fiind ceea ce analiştii financiari numesc rata dobânzii
activului fără risc ("risk free interest rate"). Această rată a dobânzii este o rată de dobândă
nominală care include în ea rata inflaţiei, pe baza ei stabilindu-se dobânzile băncilor
comerciale.
De asemenea aceste titluri sunt cu lichiditate mare pentru că pot fi vândute sau
cumpărate pe pieţe secundare. Nivelul dobânzii plătite de aceste obligaţiuni este în jurul
dobânzilor oferite de băncile comerciale pe depozite echivalente la termen. Obligaţiunile
de stat respectă elementele generale prezentate pentru obligaţiuni, plătind o dobândă cu o
rată fixă la şase luni sau la un an, până la maturitate când se rambursează împrumutul la
paritate.
Pe piaţa americană a instrumentelor Pe piaţa română titlurile de stat
financiare de stat distingem două denumiri sunt emise de Ministerul de
distincte pentru titlurile de stat emise pe termen Finanţe şi pot fi:
mediu (de la 2 la 10 ani – se emit curent pentru 2, ♦ Titluri de stat cu discount
5- şi 10- ani) care se numesc note de trezorerie - nepurtătoare de dobândă
(„treasury notes”) şi cele emise pe termen lung vândute la un preţ iniţial mai mic
(peste 10 ani şi până la 30 ani, emise curent cu decât valoarea nominală,
scadenţa la 30 de ani) şi care sunt denumite diferenţa dintre preţul iniţial şi
obligaţiuni de trezorerie ( „treasury bonds”). valoarea nominală fiind discountul
O categorie aparte de titluri de stat pe piaţa şi reprezentând beneficiul
americană o reprezintă obligaţiunile cu cupon cumpărătorului. („bonuri de
zero(„STRIPS”). Aceste titluri nu plătesc periodic trezorerie”)
dobânda(cuponul). Participanţii la piaţă creează
♦ Titluri de stat purtătoare
aceste instrumente prin separarea dobânzii de
de dobândă vândute la valoarea
valoarea obligaţiunii sau notei de trezorerie. De
nominală sau cu discount şi pentru
exemplu o notă de trezorerie cu 10 ani până la
care emitentul plăteşte periodic
scadenţă are 20 de plăţi a dobânzii (notele de tezaur
dobânzi în conformitate cu
acordă dobânda la fiecare şase luni) câte două pe an
termenii şi cu condiţiile cuprinse
pentru o perioadă de 10 ani şi rambursarea datoriei
în prospectul de emisiune al seriei
la scadenţă. Când titlul este „strip” fiecare din cele
respective. („obligaţiuni de stat”)
20 de plăţi ale dobânzii şi rambursarea de la
scadenţă devin titluri separate şi pot fi deţinute şi
vândute separat prin intermediul instituţiilor financiare, brokeri sau dealeri sau menţinute
într-un sistem de înregistrare contabilă.
50
PIEŢE DE CAPITAL
Bonurile de stat
Sunt titluri emise de stat, de obicei prin Ministerul de Finanţe pe termen scurt de
până la un an, din această cauză ele pot fi considerate componente ale pieţei monetare,
fiind active monetare. În Statele Unite poartă denumirea de T-bills. Sunt purtătoare de
dobânzi prin al căror plasament bugetul naţional mobilizează importante active monetare
disponibile, nece-sare acoperirii cheltuielilor bugetare curente. Ele asigură un nivel
competitiv şi diferenţiat al dobânzilor în funcţie de durata împrumuturilor.
De asemenea negocierea curentă a bonurilor de tezaur, posibilitatea transformării
lor rapide în lichidităţi reprezintă o altă caracteristică avantajoasă. Datorită acestor însuşiri,
bonurile de tezaur reprezintă un plasament tradiţional al diferitelor instituţii financiare,
bănci şi firme. Bonurile de tezaur se emit pentru perioade de la 1 lună, la un an. De
exemplu T-bills sunt emise pentru 13 săptămâni sau 26 de săptămâni (3 luni respectiv şase
luni). Pe piaţa americană există de asemenea bonuri cu durată de viaţă foarte scurtă (Cash
Management Bills CMB) sau bonuri cu scadenţa la 4 săptămâni (transferabile în bonuri de
3 sau şase luni).
Aceste titluri sunt emise cu o valoare mai mică decât valoarea nominală, nu acordă
dobândă pe perioada de timp până la maturitate, iar la scadenţă rambursează valoarea
nominală. Diferenţa dintre valoarea de rambursare (valoarea nominală) pe care o primeşte
investitorul la scadenţă şi cea de achiziţie (de emisiune) este discontul de emisiune care
este egal cu dobânda acestui titlu de credit. Investitorul poate vinde titlul în perioada pâ-nă
la scadenţă cu un preţ ce va include dobânda.
De exemplu :
Dacă investim 9.750$ într-un bon de stat cu valoare nominală 10.000$ scadenţa la
26 de săptămâni şi îl păstrăm până la scadenţă vom obţine o dobândă echivalentă de 250$.
Acest titlu reprezintă de fapt un împrumut pentru care dobânda este scăzută în
avans din suma împrumutată, (adică Ve = Vn – Ds unde Ds este discontul de emisiune egal
cu valoarea dobânzii -D) iar împrumutul este rambursat la valoarea nominală. (valoarea de
rambursare este egală cu valoarea nominală Vr =Vn)
Să presupunem că un investitor cumpără un bon de stat pe 3 luni (90 de zile) cu
valoare nominală Vn =10.000$ cu un preţ de Ve= 9.825$ (valoarea de emisiune). Valoarea
de emisiune fiind mai mică decât cea nominală, înseamnă că emisiunea a fost făcută cu un
discont de emisiune de 175$.( Vn – Ve ).
Să calculăm acum, ce rată a dobânzii echivalentă (calculată procentual faţă de
valoarea nominală pe perioada de timp până la scadenţă) presupune investiţia în acest titlu:
Ds 360
d[%] = ⋅ ⋅100 II-15
Vn T
unde:
T = timp până la scadenţă,
Vn = valoare nominală,
d[%] = rata dobânzii,
Ds= discont de emisiune (egal cu dobânda D)
175
d[%] = ⋅100 = 7%
90 II-16
10.000 ⋅
360
51
PIEŢE DE CAPITAL
adică dacă plătim pentru un bon de tezaur pe trei luni cu valoare nominală de
10.000 $ o sumă de 9.825$, acest lucru ar fi echivalent cu un plasament de 10.000 de dolari
pentru 3 luni cu o dobândă de 7%.
Ori acest lucru nu este adevărat pentru că dobânda reală se calculează faţă de
principal, respectiv faţă de suma pe care am împrumutat-o şi nu la cea pe care o vom primi
la scadenţă. În cazul exemplului de mai sus dobânda reală este:
175
dr[%] = ⋅100 = 7,1247%
90 II-17
9.825 ⋅
360
Adică, dacă aţi constitui un depozit pe trei luni (94 zile) cu valoare nominală de
1.200 lei cu 3,5% (dobânda BUBOR), aţi obţine următoarea dobândă la scadenţă:
Această dobândă este echivalentă cu dobânda sau discontul unui bon de tezaur cu
valoare nominală de 1.200 lei. şi rata dobânzii de 3,5%.
Este evident că este mai avantajos să investeşti azi într-un bon de tezaur 1.090,334
lei (1.200–dobânda) şi să primeşti 1.200 lei peste trei luni decât să investeşti 1.200 azi şi
să primeşti dobânda corespunzătoare unei rate a dobânzii de 3,5% peste trei luni.
Dacă realizezi un depozit de 1.200 lei pe trei luni cu o rată a dobânzii de 3,5%,
după expirarea celor trei luni (94 zile) primeşti cei 1.200 lei investiţi şi dobânda
corespunzătoare de 10,967 lei. Aceasta ar fi echivalentă cu dobânda (discontul) unui bon
de stat pe trei luni cu o rată a dobânzii de discont de 3,5%.
Ds 360 10,967
d[%] = ⋅ ⋅ 100 = ⋅ 100 = 3,5%
Vn T 94 II-20
1.200 ⋅
360
Dar rata dobânzii unui depozit de valoare Ve pe trei luni care are o dobândă egală
cu Ds (discontul unui bon de tezaur echivalent unei rate a discontului de 3,5%), în termeni
monetari (considerăm bonul de stat un depozit pe trei luni) are valoarea:
Bonul de stat se tranzacţionează în burse pe perioada de viaţă şi este zilnic cotat prin
licitaţie bursieră. El are un curs bursier C exprimat ca diferenţă între 100 şi rata dobânzii
(rata discontului bonului). Astfel pentru un bon de stat cu valoare nominală de 10.000$
cursul de 92.75 presupune că rata dobânzii de discont este de 7,25% pe an.
Cursul C se exprimă ca:
52
PIEŢE DE CAPITAL
C = 100 − d
unde:
d este rata anuală a dobânzii (exprimată zecimal).
d T
P = Vn − Vn ⋅ ⋅ II-22
100 360
unde:
• T este termenul până la scadenţa bonului de trezorerie şi care poate fi 30, 90 sau
180 de zile.
• d este rata anuală a dobânzii bonului de tezaur (rata de discont) şi
• Vn este valoarea nominală a bonului.
Pentru exemplul nostru, bonul de statcu un curs de 92,75 înseamnă că are valoarea
intrinsecă de:
7,25 90
P = 10.000 −10.000 ⋅ ⋅ = 9.818,75$ II-23
100 360
53
PIEŢE DE CAPITAL
instituţiile financiare şi atunci ratingul se numeşte rating bancar sau instituţional. Fiecare
firmă de rating are propriul standard de clasificare pe de-o parte şi propriile criterii de
acordare a unui grad de rating emitentului, pe de altă parte. Dar toate au adoptat o scală de
apreciere a riscului emitentului şi a emisiunii de obligaţiuni care clasifică obligaţiunile în
două mari categorii:
♦ cu grad investiţional şi
♦ cu grad speculativ.
În fiecare categorie de risc, grila de rating conţine diferite grade, notate cu litere şi
cu semne care indică nivele intermediare de risc de neachitare a obligaţiilor financiare. În
tabelul de mai jos sunt prezentate comparativ clasificările celor trei mari firme de rating
pentru credite corporatiste pe termen lung şi scara de rating corespunzătoare.
Ratingul pentru obligaţiunile pe termen lung arată capacitatea emitentului de a-şi
îndeplini obligaţiile financiare la termen. Ele variază de la cel mai sigur nivel notat cu
AAA sau Aaa spre cele mai riscante notate cu D. (vezi tabelul II-6 şi II-7) Există de
asemenea şi nivele de rating pentru capacitatea emitenţilor de îndeplinire a obligaţiilor
financiare pe termen scurt. Aceste nivele exprimă o apreciere a probabilităţii de plată a
obligaţiilor pe termen scurt ale emitentului. Ele sunt exprimate diferit faţă de cele pe
termen lung, corespondenţa lor cu ratingul pe termen scurt fiind prezentată în tabelul II-8.
F1.Calitatea cea mai ridicată a împrumutului obligatar. Indică cea mai puternică
capacitate de plată la termen a angajamentelor financiare; poate avea adăugat un “+”
pentru a marca o evoluţie excepţională viitoare.
54
PIEŢE DE CAPITAL
55
PIEŢE DE CAPITAL
Grade speculative
Ba1 BB+ BB+ Neinvestibil
Ba2 BB BB Grad speculativ
Din punct de vedere al siguranţei, categoriile următoare nu
Ba3 BB- BB-
sunt recomandate investiţiilor.
Grad speculativ. Evaluările “BB” indică o mai mică vulnerabilitate pe termen scurt dar
există o posibilitate de apariţie a unui risc de plată, în particular datorită modificărilor
economice nefavorabile în timp; oricum, se pot găsi alternative financiare şi economice
care să permită îndeplinirea angajamentelor financiare.
B1 B+ B+
B2 B B Grad speculativ înalt
B3 B- B-
Grad speculativ ridicat. Evaluările “B” indică un risc semnificativ al creditului prezent,
dar o limită de siguranţă rămâne. Angajamentele financiare curente sunt îndeplinite,
capacitatea pentru plăţi continue este susţinută dacă mediului economic şi de afaceri se
menţine favorabil.
Caa1 CCC+ CCC Risc substanţial
Caa2 CCC -
Stare precară
Caa3 CCC- -
Ca CC CC Grad speculativ extrem
C C C Posibilitate de incapacitate de plată
Riscul ridicat pentru neplată. Neplata obligaţiilor este o reală posibilitate. Capacitatea
de îndeplinire a angajamentelor financiare este bazată exclusiv pe evoluţia favorabilă a
mediului economic şi de afaceri. O evaluare “CC” indică o vulnerabilitate foarte mare
şi neplata unor obligaţii .Evaluările “C” semnalizează iminenţa neplăţii obligaţiilor. A
fost cerut falimentul dar plăţile sau angajamentele financiare sunt continuate.
- - DDD
- - DD Incapacitate de plată
- D D
Incapacitatea de plată. Obligaţiunile sunt extrem de speculative, şi nu poate fi
recuperată valoarea prin orice lichidare sau reorganizare a debitorului. “DDD”
desemnează cea mai mare posibilitate de recuperare a investiţiei. Pentru firmele
americane “DD”indică o recuperare de 50%-90%, iar “D” indică cel mai scăzut
potenţial de recuperare în urma lichidării, sub 50%.
Tabel II-7 Gradele speculative de „rating” pentru credite pe termen lung
În tabelul II-8 se observă relaţia între cotaţiile pe termen scurt şi cele pe termen
lung pentru fiecare din cele trei standarde de rating prezentate.
56
PIEŢE DE CAPITAL
S&P Fitch
Moody’s
Moody's S&P Termen Fitch Termen
Termen scurt
scurt scurt
G Aaa AAA AAA
r Aa1 AA+ AA+
a A-1+
Aa2 AA AA F1+
d Aa3 AA- AA-
Prime-1
A1 A+ A+ F1
i A2 A A-1 A
n Prime-2
A3 A- A-2 A- F2
v Baa1 BBB+ BBB+
e Baa2 BBB BBB F3
s Baa3 Prime-3 BBB- A-3 BBB-
t
G Ba1 BB+ BB+
r Ba2 BB BB
a Ba3 BB- B BB-
d B1 B+ B+ B
B2 B B
s B3 B- B-
p Caa1 Fără primă CCC+ CCC
e Caa2 CCC C -
c Caa3 CCC- - C
u Ca CC CC
l C C C
a - - DDD
t - - DD
D
i D
- D D
v
Tabel II-8 Gradele de „rating” pentru credite pe termen scurt
57
PIEŢE DE CAPITAL
Întrebări
Test grilă
1).Titluri bursiere.Titlurile primare sunt:
a) titluri ce generează drepturi asupra altor active, denumite active suport.
b) instrumente financiare care se tranzacţionează doar pe piaţa primară de capital;
c) instrumente financiare emise pe piaţa de capital şi care generează drepturi aupra
instituţiilor bancare;
d) instrumente financiare ce conferă drepturi patrimoniale şi asupra veniturilor
financiare viitoare ale emitentului;
58
PIEŢE DE CAPITAL
d) active imobiliare;
5).Acţiuni. Pentru ca acţiunile lor să fie admise la cota unei burse de valori, emitenţii
trebuie:
a) să aibă o anumită vechime;
b) să fi obţinut de-a lungul anilor rezultate care-i conferă credibilitate;
c) să aibă contract de administrare cu o societate de administrare;
d) să aibă un număr mare de acţionari;
59
PIEŢE DE CAPITAL
17).Acţiuni. O participare la capital care conferă cel puţin o treime din totalul drep-
turilor de vot în adunarea generală a emitentului;
a) poziţie majoritară absolută;
b) poziţie majoritară;
c) poziţie de control;
d) poziţie de acţionar semnificativ;
60
PIEŢE DE CAPITAL
18).Acţiuni. O participare la capital care fie ar reprezenta cel puţin 10% din capitalul
social al emitentului, fie conferă cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în
adunarea generală;
a) poziţie majoritară absolută;
b) poziţie majoritară;
c) poziţie de control;
d) poziţie de acţionar semnificativ;
61
PIEŢE DE CAPITAL
27).Rating. Care sunt categoriile scalei de risc a emitentului, măsurată prin rating?
a) Grad de plasament;
b) Grad investiţional ;
c) Grad riscant;
d) Grad speculativ;
30).Rating. Definiţie:
a) Riscul de ţară;
b) Riscul de neîndeplinire a obligaţiilor emitentului titlurilor de credit;
c) Riscul investiţional;
d) Riscul politic;
Probleme
1. O societate comercială pe acţiuni a emis 100.000 de acţiuni comune distribuite astfel:
acţionarul A are 20%, B are 25%, C are 4% iar D are 51%. Analizaţi care dintre cei 4
acţionari poate decide numirea consiliului de administraţie format din 5 persoane în
cazul votului proporţional? Dar în cazul votului cumulativ? (Se presupune că fiecare
acţionar urmăreşte să fie reprezentat cât mai bine în Consiliul de administraţie)
62
PIEŢE DE CAPITAL
2. Determinaţi care este rata de subscripţie în cazul în care o societate pe acţiuni ce are un
capital de 10 milioane lei şi acţiuni cu valoare nominală de 1leu şi valoare actuală de
piaţă de 1,2lei hotăreşte o nouă emisiune de acţiuni în valoare de 4,8 milioane lei. Dacă
valoarea de subscribţie a vechilor acţionari este stabilită la 1,1 lei determinaţi valoarea
teoretică a dreptului lor de preferinţă.
3. Dacă rata de subscribţie este echivalentă cu cinci acţiuni vechi pentru subscipţia a trei
acţiuni noi, determinaţi care este valoarea teoretică a dreptului de preemţiune dacă
diferenţa între preţul de piaţă şi preţul de subscripţie este de 1,5 lei.
5. Cât este cuponul obligaţiunii par nominale BNM 14/09 şi valoare nominală de
1.000lei?
Bibliografie selectivă
1. ***www.bvb.ro
2. Ciobanu Gheorghe, Bursele de valori si tranzactiile la bursă- Editura Economică
1997
3. Corduneanu Carmen - Piete financiare si operatiuni bursiere – Editura Mirton
1994
4. Dardac Nicolae, Basno Cezar , - Bursele de valori - Dimensiuni si rezonante
social-economice Editura Economică 1997
5. Davidescu Nicolae, Fratila Laurentiu, Fratila Romeo, Bunea Alexandru si
Cazgarea Adrian Sisteme Informatice Financiar Bancare Vol II Aplicatii Editura
All 1999
6. Dixon Holmes, Rob Phil, - Financial Markets - an Introduction -Chapman&Hall
1995
7. Elton Edwin J. Gruber Martin J. Modern Portfolio Theory and Investment Analysis
John Wiley & Sons Inc.1991, 1995
8. Ghilic Micu Bogdan Strategii pe piata de capital Editura Economica 2002
9. Gibbon, Henry. 1998. “Worldwide Economic Orthodoxy,” Privatisation
International 123,
10. Kaufman George G. The U.S. FINANCIAL SYSTEM- Money, Markets and
Institutions - Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey 07632 1986
11. Leffler George L.,The Stock Market -The Ronald Press Company New York 1957
63
PIEŢE DE CAPITAL
64
PIEŢE DE CAPITAL
III.1.
Obiective specifice:
Prezentarea instituţiilor care activează exclusiv pe piaţa de capital, structura
instituţională a pieţei, principii de organizare, autoritatea pieţei, precum şi noţiuni
generale despre managementul de portofoliu şi evaluarea performanţelor pe piaţa de
capital.
Cuvinte cheie:
Instituţii financiare, autoritatea pieţei, management activ şi pasiv de portofoliu,
principiul separaţiei activităţii bancare de piaţa de capital, fonduri de investiţii, societăţi
de investiţii, valoarea unitară a activului net, organisme de plasament colectiv, societate
de servicii de investiţii financiare, societate de administarere a investiţiilor, burse de
valori.
65
PIEŢE DE CAPITAL
66
PIEŢE DE CAPITAL
67
PIEŢE DE CAPITAL
Primul fond de investiţii (Unit Trust) bazat pe unităţi investiţionale a fost creat la
Londra în 1868 şi se numea “The Foreign and Colonial Government Trust”. Obiectivul
său era de “a furniza investitorului care dispune de mijloace moderate aceleaşi avantaje
ca şi marilor deţinători de capital în privinţa diminuării riscurilor asupra acţiunilor
străine ori naţionale prin ‘împrăştierea investiţiilor’ pe mai multe feluri de acţiuni”. În
SUA au apărut astfel de instituţii după cel de-al doilea război mondial.
În continuare vom prezenta conceptele de bază care stau la baza organizării,
funcţionării şi managementului instituţiilor financiare cu activitate de atragere a fondurilor
financiare în scopul realizării de plasamente de portofoliu şi care sunt denumite generic
„Fonduri mutuale” sau „Fonduri de investiţii”. Prima denumire descrie activitatea de
punere în comun a fondurilor, iar a doua denumire activitatea investiţională, în fapt cele
două mari direcţii de acţiune a unui fond mutual: atragerea de fonduri şi plasamentul .
68
PIEŢE DE CAPITAL
Exemplu:
Cu 100 EURO nu este posibil să găseşti prea multe alternative investiţionale
ca-re să acopere costurile investiţiei. Dar prin asocierea a 100.000 de
investitori a câte 100 EURO, în vederea concentrării capitalului într-un fond
mutual, se adună 10 milioane de EURO, ceea ce reprezintă un capital
financiar care poate fi administrat eficient de specialişti ai pieţei de capital şi
care astfel să genereze tuturor celor 100.000 de asociaţi un profit ce nu putea
fi obţinut prin administrarea individuală a investiţiei de 100 EURO.
69
PIEŢE DE CAPITAL
Riscul de portofoliu
Risc diversificabil
Risc de piaţă
5 10 15 20 Nr. de acţiuni în
portofoliu
70
PIEŢE DE CAPITAL
V
IR = T
ANM
unde:
IR - este indicele de rotaţie a portofoliului;
VT - valoarea totală a activelor vândute şi cumpărate de fond;
ANM -activul net mediu al fondului.
O valoare a indicelui de 100% ne indică un management de portofoliu prudent în
care titlurile sunt ţinute în medie un an fără a fi vândute. În general, în funcţie de
acest indice fondurile pot fi clasificate în :
− Fonduri cu viteză redusă de rotaţie:
IR < 30%
− Fonduri cu viteză medie de rotaţie:
30% < IR < 100%
− Fonduri cu viteză mare de rotaţie:
IR >100%
Valoarea acestui indicator trebuie corelată cu nivelul de dezvoltare al pieţei de
capital în care activează fondul, precum şi cu sectorul de piaţă pe care realizează
plasamentele. El ne dă imaginea calităţii managementului de portofoliu al
fondului.
71
PIEŢE DE CAPITAL
• ANT - este activul net total ce se calculează ca diferenţă între active totale şi datorii;
• Nt - numărul total curent al titlurilor fondului aflate în circulaţie.
72
PIEŢE DE CAPITAL
73
PIEŢE DE CAPITAL
74
PIEŢE DE CAPITAL
− Scenariul a în care piaţa este 100% eficientă şi constantă în timp, dar care este un
scenariu exclusiv teoretic.
− Scenariul b reprezintă o piaţă a cărui grad de eficienţă creşte în timp.
− Scenariul c reprezintă o piaţă a cărui grad de eficienţă scade în timp.
− Scenariul d în care piaţa are un grad de eficienţă constant în timp, dar la un nivel
oarecare sub 100%.
Fig. III-4 Opţiuni potenţiale ale filozofiei de plasament în cazul portofoliilor de acţiuni
75
PIEŢE DE CAPITAL
5
prin benchmark. se definește trendul pieţei, respectiv RM. De multe ori este utilizată rentabilitatea
indicelui pieţei ca valoare a rentabilităţii pieţei în ansamblu.
76
PIEŢE DE CAPITAL
77
PIEŢE DE CAPITAL
6
Unităţi de fond - titluri de participare la un fond de investiţii, care evidenţiază o deţinere de capital în
activele fondului și a căror achiziţionare reprezintă unica modalitate de investire într-un fond de investiţii;
78
PIEŢE DE CAPITAL
Preţul de ofertă (POF) reprezintă preţul pe care investitorul îl plăteşte pentru a intra
în posesia unui titlu de participare la un FDI.
Diferenţa între preţul de ofertă şi valoarea unitară a activului net se numeşte
comisionul de distribuţie ("load").
Există prin urmare trei elemente care concură la stabilirea preţului titlurilor
fondului deschis:
− Preţul de ofertă (POF) ;
− Valoarea unitară a activului net (VUAN);
− Comisionul de distribuţie.
79
PIEŢE DE CAPITAL
80
PIEŢE DE CAPITAL
Societate de Administrare a
Investiţiilor
FOND
DESCHIS
(FD)
Titluri
Investitori individuali financiare
Plasament
Emisiune Monitorizare Management de
Răscumpărare Vânzare portofoliu
Titlu de participare Achiziţii de
titluri
Consiliul de Încredere
Membrii Consiliului de Încredere sunt aleşi de adunarea membrilor şi au sarcina
globală de administrare a fondului. Ei încheie contractul de administrare în numele
Fondului cu Societatea de Administrare a Investiţiilor.
81
PIEŢE DE CAPITAL
− distribuţia veniturilor;
− emiterea şi răscumpărarea titlurilor de participare;
− ţinerea evidenţelor;
c) marketing şi distribuţie.7”
Relaţiile stabilite între instituţiile financiare ce activează pe piaţa de capital în
legătură cu funcţionarea fondurilor de investiţii este prezentată în figura III.8
Depozitarul
Titlurile de plasament ale fondului sunt depozitate la o terţă persoană juridică
independentă care se numeşte depozitar şi care este o bancă autorizată de autoritatea pieţei
şi care încheie un contract de depozit cu societatea de administrare a investiţiilor.
Distribuitorul
Ţine evidenţa titlurilor de participare ale fondului asigurând activităţile de emitere,
vânzare răscumpărare sau anulare a lor, îndeplinind rolul de agent de transfer.
Custodele
Păstrează în siguranţă activele de capital şi câteodată şi activele monetare,
numerarul fondului şi verifică şi calculul valorii unitare a activului net a fondului deschis.
Activităţile de depozitare, distribuţie şi custodie sunt îndeplinite de multe ori de o
singură instituţie bancară care poartă denumirea generică de depozitar.
AUTORITATEA PIEŢEI
(CNVM)
Investiţii
Societate de
audit financiar SOCIETATE DE ADMINISTRARE Bănci
Cenzor extern
7
Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital (publicată în Monitorul Oficial nr. 571/29.06.2004)
82
PIEŢE DE CAPITAL
Activul net total (ANT) gestionat de fondul deschis de investiţii este egal cu
valoarea totală a titlurilor pe care le deţine fondul în portofoliu la un moment dat, la care se
adaugă numerarul deţinut de fond în conturi sau casă din care se scad datoriile curente
(inclusiv cheltuielile acumulate).
Aplicaţie:
Să considerăm un fond deschis ABC care are următoarele active şi datorii:
Tabel III-III-1
Calculul activului net total al unui fond de investiţii (ANT) Mil lei
Valoarea totală curentă de piaţă a tuturor titlurilor deţinute în
portofoliul fondului ca urmare a plasamentelor efectuate 150.000
+ Deţineri în numerar şi în alte instrumente echivalente 25.000
= Activ total 175.000
- Datorii curente 10.000
= Activ net total 165.000
Pentru calculul valorii unitare a activului net (VUAN) se împarte activul net total
(ANT) la numărul total curent al titlurilor de participare aflate în circulaţie (Nt).
ANT
VUAN =
Nt _III-3
Exemplu :
Să considerăm un FD cu un număr Nt-1 = 1.000.000 de titluri de participare şi cu VUAN
= 100.000 LEI. În condiţiile în care până la momentul t, Nt devine 1.001.000 înseamnă că
fondul încasează în cont sau în numerar 100.000.000 Lei. Aceasta face ca activul net total
al fondului să crească cu 100 de milioane lei. Dar şi numărul de titluri a crescut cu 1.000
83
PIEŢE DE CAPITAL
84
PIEŢE DE CAPITAL
8
Este evident că în măsura în care acţiunile FI sunt cotate pe pieţe reglementate, acestea solicită o
informare continua a pieţei cu date despre activitatea fondului.
85
PIEŢE DE CAPITAL
Piaţă reglementată
portofoliu
de portofoliu
Bursă - OTC
SAI
CA
ent de
anagement
Fond Închis
Managem
Piaţa
M
bursieră
Acţiuni ale FÎ
Oferta publică
Investitori instituţionali
Titluri financiare
P − VUAN
p= pentru (P - VUAN) > 0
VUAN
VUAN - P _III-6
d= pentru (P − VUAN) < 0
VUAN
unde:
p -prima acţiunii FI;
d -discontul acţiunii FI;
P -preţul de piaţă al acţiunii FI;
VUAN -valoarea unitară a activului net;
86
PIEŢE DE CAPITAL
Un alt indicator al valorii de piaţă a acţiunilor fondurilor închise este raportul dintre
preţ şi VUAN. Dacă acest indicator este supraunitar înseamnă că acţiunile se vând cu
primă, iar dacă este subunitar înseamnă că acţiunile sunt tranzacţionate cu discont. (La
urma urmelor acest indicator este în fapt o variantă simplificată a factorului q a lui Tobin).
Aplicaţii:
D + (P − P )
R= f 0
P
0
unde:
D - este dividendul încasat de investitor pe perioada de la momentul t = 0, la
momentul final al analizei (sau dobânda pe aceeaşi perioadă);
P0 - este preţul de achiziţie al activului sau preţul la momentul t = 0 al analizei
Pf - este preţul de vânzare al activului financiar sau preţul din momentul final de
analiză;
(Pf – P0) -este câştigul sau pierderea de capital realizată de fond;
D + (VUAN − VUANi )
R= f
VUAN
i
unde:
D - este distribuţia de profit a fondului (dacă există);
VUANi - este activul net unitar iniţial;
VUANf - este activul net unitar final – la momentul actual;
Exemple:
87
PIEŢE DE CAPITAL
88
PIEŢE DE CAPITAL
9
Legea 297/2004 privind piaţa de capital (publicată în Monitorul Oficial nr. 571 /29.06.2004)
89
PIEŢE DE CAPITAL
90
PIEŢE DE CAPITAL
Clasificarea burselor
Bursele se clasifică după criterii legate de obiectul tranzacţiilor pe care le
adăpostesc, forma lor de organizare şi de reglementare a statutului juridic, reglementarea
participanţilor la piaţă, specializarea din punct de vedere al obiectului tranzacţiilor sau al
mecanismului de realizare a tranzacţiilor şi tehnica tranzacţionării.
91
PIEŢE DE CAPITAL
• Cu participare nelimitată.
92
PIEŢE DE CAPITAL
Membrii bursei
Persoanele fizice sau juridice care se asociază în vederea formării unei instituţii
bursiere sau în cazul celor publice reglementate prin legi, persoanele juridice autorizate,
dobândesc calitatea de membrii ai bursei. De obicei membrii burselor sunt societăţile de
servicii de investiţii financiare. În funcţie de condiţiile impuse de legislaţia din ţara
respectivă sau prin statut sau acte de autoreglementare, membrii bursei au diverse avantaje
cum ar fi dreptul de executare în mod direct a operaţiilor în bursă, drept care în ce-le mai
multe cazuri este exclusiv.
Accesul la calitatea de membru se face prin diferite proceduri. Există burse la care
admiterea a noi membri este nelimitată, pe când la altele numărul membrilor este fix. De
exemplu Bursa din New York are un număr fix de 1366 membri, iar locul în bursă se
obţine prin moştenire, cumpărare sau închiriere.
Condiţiile generale pentru a deveni membru al unei burse sunt în general
următoarele: să primească autorizaţie, să dispună de un volum minim de capital, să
respecte regulile bursei şi obligaţiile stabilite prin lege sau prin autoreglementare.
Drepturile membrului bursei se refraă la participarea la tranzacţiile bursei în nume
propriu sau pentru clienţi, să participe la elaborarea sau modificarea statutului şi
regulamentului, să participe la administrarea instituţiei.
93
PIEŢE DE CAPITAL
Fig. III-11 Organigrama bursei de valori din Tokyo („Tokyo Stock Exchange”)
94
PIEŢE DE CAPITAL
Test grilă:
95
PIEŢE DE CAPITAL
96
PIEŢE DE CAPITAL
Bibliografie selectivă
1. ***Guide to Mutual Funds - Business Week 1993
2. ***www.bvb.ro
3. ***www.brm.ro
4. Adams A.T. Bloomfield D.S.F., Investment Mathematics and Statistics –Graham &
Trotman 1995
5. Bakker A.F.P. - Institutiile Financiare Internationale - Antet 1996
6. Coleman, T. ‘Beyond Uncertainty: Turning Risk Into Value’, - Address to the
Institute of Actuaries of Australia. 2001
7. Davidescu Nicolae, Fratila Laurentiu, Fratila Romeo, Bunea Alexandru si
Cazgarea Adrian Sisteme Informatice Financiar Bancare Vol II Aplicatii Editura
All 1999
8. Dixon Holmes, Rob Phil, - Financial Markets - an Introduction - Chapman&Hall
1995
9. Durand Michel, Bursa - Ed.Humanitas 1992
10. Elton Edwin J. Gruber Martin J. Modern Portfolio Theory and Investment Analysis
John Wiley & Sons Inc.1991, 1995
11. Fătu Simona, Piata Românescă de Capital - privită din interior -Vox1998
12. Fota Constantin, Rosu Ion, Ilinca Gheorghe, Mărgean M.- Bursa la dispozitia
întreprinzătorului - Mondo-Ec 1992
13. Frâncu Marin, Piata de Capital -Tribuna Economică 1998
14. Fredman Albert, J. Scott George Cole - Investing in Closed-End Funds: Finding
valuation and Building Wealth - New York Institute of Finance 1995
15. Fredman Albert J. & Wiles Russ, Fondurile de Investiţii, Ed. Hrema 2002
16. Gallois D.- Bursa. Origine si evolutie, Bucuresti, editura Teora 1999
17. Ghilic Micu Bogdan Strategii pe piata de capital Editura Economica 2002
18. Jeffrey Wurgler (2000). “Financial Markets and the Allocation of Capital,” J.
Financ. Econ., 58,.
19. Kaufman George G. The U.S. FINANCIAL SYSTEM- Money, Markets and
Institutions - Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey 07632 1986
20. Laderman Jeffrey M. -Guide to Mutual Funds McGraw-Hill, Inc 1994
21. Nitu Adrian - Burse de Marfuri si Valori –Instrumente şi tranzacţii bursiere -
Tribuna Economica 2002
22. Niţu Adrian - The Romanian Capital Market Development —Socialno Ekonomicke
Problemy Transformacneho Procesu Universitatea Matej Bela Banska Bistrica
Slovacia 1998
23. Nitu Adrian - Analiza si prognoza evolutiei pietei de capital în România - Studia
Universitatis Vasile Goldis Arad 1997
24. Nitu Adrian - Institutiile si functiunile pietei de capital, corolar al accelerării
procesului de privatizare în România - Sesiune de Comunicări ştiintifice
Universitatea Aurel Vlaicu Arad 1994
25. Popa Ioan, Bursa vol I,II Ed.Adevărul 1993, 1994
26. Puxty Anthony G., Doodds J.Colin, Financial Management method and meaning
Chapman & Hall 1991
97
PIEŢE DE CAPITAL
27. Ross Levine,. 1997. “Financial Development and Economic Growth: Views and
Agenda,” J. Econ. Lit., 35,
28. Ross M. Starr – Why is there money? Convergence to a monetary equilibrium in a
general equilibrium model with tranzaction costs – Discussion Paper 99-23
November 1999
29. Schatzle Reiner, Handbuch Borse Kompaktwiessen 1993, 1997
30. Shapiro Matthew - Capital Utilization and Capital Acumulation: Theory and
Evidence Cowles Foundation Paper #662 1986
31. Sharpe William F. Portfolio theory and capital markets- McGraw-Hill Book
Company 1970
32. Sharpe William F., Alexander Gordon J. , Bailey Jeffery V., INVESTMENTS -
Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey 1995
33. Sharpe, W.F. Capital Asset Prices A theory of Market Equilibrum under
Considerations of Risk , The Journal of Finance XIX 425 1964
34. Shiller Robert Human Behavior and the Efficiency of the Financial System Federal
Reserve Bank of New York 1997
35. Shleifer, Andrei şi Robert W. Vishny. 1997. “A Survey of Corporate Governance,”
J. Fin.,
36. Silasi Grigore, Babaita Ilie, Duta Alexandrina, Imbrescu Ion Macroeconomie
Editura Mirton 2003 Timisoara
37. Sortino Frank From alpha to omega – Managing Downside Risk in Financial
Markets – Theory Practice and Implementation 2001
38. Stancu Ion Finante Editura Economica 1997
39. TOBIN James , BRAINARD C. William „Asset Markets and the Cost of Capital„
– Cowles Foundation Paper 440, Reprinted from private Values and Public Policy,
Essays in Honor of William Fellner, North-Holland, 1977
40. Vandell Robert F., Cases in Portfolio management Irwin Homewood Illinois
60430 1988
98