Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
169Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
La Conac - I.L. Caragiale

La Conac - I.L. Caragiale

Ratings:

5.0

(3)
|Views: 10,063 |Likes:
Published by Glodean Alexandru
La Conac de Ion Luca Caragiale
La Conac de Ion Luca Caragiale

More info:

Published by: Glodean Alexandru on Oct 21, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/29/2014

pdf

text

original

 
 
La Conac 
de I.L. Caragiale
 Din Poeni
ţa vine domol la vale Silviu cel tânăr în buiestru ţâcanit...N-are de ce să gonească; soarele nu s-a ridicat nici de două suliţe; înainte denămiezi, are să ajungă la conac, la Sălcuţa, dincolo de jumătatea drumului... Acolostă un ceas, să dea grăunţe calului; până la toacă, e-n oraş la boierul. Gândindu-se laboierul, se pipăie-n sân - legătura cu banii stă bine.A trecut de cotul dealului la câmp deschis.E a doua zi de sfântul Gheorghe. Ceru-i fără pată cât de slabă în tot largu-i de jur împrejur. La vale, în zare adâncă, sclipeşte undoind aerul dimineţii calde, iar înpăduriştea de mesteacăni de pe poala din bătaia soarelui, păsările primăverii se-ngână şi care de care se-ntrec în feluri de glasuri.- Da-ncotro, -ncotro, flăcăule? întreabă cineva din urmă pe tânărul călăreţ.Acesta întoarce capul. Din urmă îl ajunge un alt călăreţ. De unde a răsărit omulacesta? fiindcă, tot drumul, tânărul, măcar că şi-a întors privirile de multe ori pe caleaumblată, nu a luat seama să mai vină cineva după el; chiar a gândit: câtă singurătatede dimineaţă pe un drum aşa de căutat întotdeauna!- La vale... răspunde tânărul. Da, dumneata?- Tot la vale...Şi cu vorba aceasta strângându-şi calul în pulpe trece alăturea înaintaşului.- Drum bun, flăcăule!- Şi dumitale!- Bine că te-ntâlnii!... Mi-e urât să fiu singur, mai ales la drum.Călătorul după chip şi port e un negustor, vreun orzar ori cirezar, de cari umbla pânsate după daraveri; un roşcodan grăsuliu, cu faţa vioaie; cârn şi pistrui; dar om plăcutla înfâţişare şi tovarăş glumeţ; numai atâta că e şaşiu, şi când se uită drept în ochiitânărului, îi face aşa ca o ameţeală, cu un fel de durere la apropietura sprincenelor.Merg ei astfel domol alături în buiestru ţăcănit, vorbind mai de una mai de alta, şirămâne lucru hotărât că se opresc împreună la conac pentru o gustare; şi din vorbă-nvorbă, nici nu prind de veste când ajung aci aproape să intre-n Sălcuţa. Cotind lastânga, de după tufişul movilei pe care stă biserica, li se arată, ca la o bătaie deglonţ, coperişul nou de tinichia al turnului strălucind în soare. Tânărul îndeamnă calul ţinând scurt zăbala. Tot aşa şi negustorul. Calul ia vânt. Trecând prin faţa bisericii, flăcăul îşi face cruce. Atunci aude pe tovaroşul, rămascâţiva paşi înapoi, râzând grozav. Întoarce capul: tovaroşul, nicăieri... Mare minune!...Unde a putut pieri? A intrat în pământ?
 
Nu... E la han... îl aşteaptă sub umbrar...Flăcăul nu a luat seama că negustorul i-a fost trecut înainte. Fireşte că aşa a trebuitsă fie: în pământ n-ar putea intra un călăreţ cu cal cu tot...La conac, tingirile şi căldările clocotesc, grătarele sfârâie, cântă lăutarii, forfoteală şilarmă mare, şi clopote şi clopoţei, pe care le sună vite şi cai mişcându-şi capetele. Tovaroşii de drum, după ce atârnă de gâtul cailor trăistile cu grăunţe, se aşează la omasă. Negustorul scoate din geanta lui un şip cu rachiu şi cinsteşte pe tânărul... Bunrachiu!... O căldură plăcută cuprinde măruntaiele, şi ce poftă de mâncare!...Mâncarea e bună şi vinul e şi mai bun... Negustorul bea şi-mbie pe tânăr, şi tânărulvoinic, se ţine bine: pahar la pahar şi duşcă la duşcă...Încet-încet, tovaroşii s-au înfierbântat bine... Dar le trebuie vin, şi degeaba bat înmasă şi strigă: nimeni nu-i aude. E îmbulzeală mare înăuntru în prăvălie şi afară subumbrar. Pierzându-şi răbdarea, negustorul se scoală de la masă şi merge-n cârciumă. Tânărul stă foarte aprins la locul lui, se şterge de sudoare şi suflă din adânc.Celălalt se-ntoarce mânând înainte o fată voinică şi frumoasă, care, cu mânecilesumese până la subţiori, aduce pe o tavă uscătură şi udatură. Ajungând prin îmbulzeală la masă, şaşiul se uită lung la tânăr, ba-i mai face şi cu ochiul către fată.Fata lasă tava pe masă şi porneşte. Flăcăul vrea s-o apuce de braţ: ea scapă şipleacă: el o cheamă-napoi; ea-şi întoarce capul râzând, dă din umeri parc-a zice: "acun-am vreme de jucării!" şi intră-n prăvălie. Şaşiul se uită la flăcău şi iar îi face cuochiul: "după ea!" Flăcăul se scoală hotărât drept în picioare şi urmează calea ce i-oarată ochiul tovaroşului...A trecut de mult de nămiezi şi încet-încet au plecat, unii câte unii, cără uşi, negustorişi drumeţi alţii, care la deal, care la vale, şi lăutarii au tăcut şi s-a liniştit de tot şi s-alimpezit locul.La conac a mai rămas prea puţină lume... Într-o odaie, aţipesc aşa după masă, cei doitovaroşi, fiecare pe câte un pat... Fata le aduce cafele... Acu nu-i mai e degrabă;poate sta şi de vorbă cu un drumeţ. Negustorul se uită la fată, se uită şaşiu la băiat şimerge să vază ce mai e pe dincolo, până-n odaia unde s-au pus nişte orzari să-nvârtească un ştosişor...Acu, ce mai una alta? Multă vreme nu poate sta de vorbă o fata care are atâtatreabă... N-apucă să plece fata şi roşcovanul intră-napoi. Tânărul s-a culcat de-abinele... Aş! E vreme de dormit acuma? Trebuie să meargă îndată după tovaroş înodaia d-alături, unde e pont mare de câştigat: orzarii sunt şi mai buni de iubit - joacăşi prost şi gros.- Hai, scoală!Între orzari, cine să fie? - Neica Dincă, unchiul, frate bun cu taica flăcăului nostru.Nu stau mult la vorbă ca să înţeleagă unchiul de unde vine şi unde se duce tânărul.Vine de acasă şi se duce la oraş, să plătească boierului câştigul întârziat, cincizeci degalbeni, pentru sfoara de moşie din Poeniţa, pe care o ţine taică-său în arendă.Şi jocul porneşte iar... Tânărul se vâră şi el... şi joacă.
 
- Mă, ţângăule, zice unchiul, ia-ţi calul şi mergi de-ţi caută de treabă!... Ai auzit?...Dar ţângăul se uită în ochiul tovaroşului, care-i stă în faţă, şi se face că n-aude.Merge înainte şi bine merge! are noroc nemaipomenit.- Mă, Secule! zice unchiul. Ţi-e destul... Pleacă!Aş!… S-a-nserat de tot; nu se mai vede cartea; se aprind lumânări.- Mă, băiete! a-nnoptat... Ce faci?- ...Bine! răspunde omul bâtrân şi joacă -nainte...Dar jocul e joc şi norocul noroc... Începe cartea flăcăului să se schimbe şi să meargătot d-a-ndăratele... Sudori peste sudori... Tânărul se opreşte şi stă la gânduri,uităndu-se ca-n gol; dar întâlneşte ochiul tovaroşului, care-i dă o povaţă mai taredecât cea mai tare poruncă... Pune mâna-n sân şi scoate legătura... Înainte... Unchiulridica ochii spre nepot, zâmbind cuminte, şi fără să mai zică o vorbă, îi apleacă cumultă luare aminte asupra mesei.E trei după miezul nopţii. S-a dus arenda!... şi două inele şi ceasul!... S-ar fi dus şicalul şi şaua, dacă unchiul şi orzarii n-ar fi suflat în lumânări şi n-ar fi mers să seodihnească... Cine a câştigat?... Cine a ştiut să joace, fireşte: unchiul şi cu unul dintreorzari, tovaroşul lui; alţi doi orzari au pierdut, nu tocmai cât nepotul, adică nu tot ceaveau; dar au pierdut şi ei destul de frumos pe potriva unor negustori nu tocmai tari.Acu, toţi jucătorii dorm, fiecare la odaia lui. S-a-nnorat de pe la miezul nopţii şi e întunerec adânc.Flăcăul nostru stă pe prispă cu fruntea-ntre mâni, pe când, în picioare, drept, în faţă-i,stă tovaroşul său de drum. Înecat de gânduri, tânărul ridică fruntea-n sus şi-i pare căvede în întunerecul nopţii strălucind ochiul ciudat care l-a stăpânit toata ziua.- Ce-i de făcut? întreabă.- Dorm toţi butuc, şopteşte cald şaşiul... Uşa e scoasă din ţâţâna de jos... Dacă o ridicibinişor, poţi intra pe dedesubt; poţi pe urmă s-o descui pe dinăuntru şi să ieşi frumos.Intră încetinel; lasă-te pe vine; mergi pe dibuite la paturi; ascultă bine unde răsuflă, şitrece-le cu basmaua asta pe la nas fiecăruia... Odată să tragă-n suflet din mirosulăsta, şi nu se mai deşteaptă până la ziuă, să-i tai cu ferestrăul.Şi zicând acestea, îi dă basmaua-n mână şi-l împinge pe flăcău încet-încet spre uşă.Băiatul trece basmaua în mâna stângă şi, ştergându-se de sudoare:- Doamne! doamne! suspină el şi cu dreapta-şi face cruce. Atunci un hohot straşnicse aude... Flăcăul se-ntoarce-n loc. E beznă-mprejuru-i, şi nicăieri ochiul luminos altovaroşului. Tânărul se moleşeşte din toate-ncheieturile şi se prăbuşeşte pe prispă....Se face ziuă...- Scoală mă! aici ai adormit, procopsitule? zice un glas cunoscut.Flăcăul se trezeşte buimăcit.

Activity (169)

You've already reviewed this. Edit your review.
Izabela Maria liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Rosioru Aurelia liked this
Andreea Dogaru liked this
Lucaci Danut liked this
Andreea Pricob liked this
Stanciu Mari liked this
soarice liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->